Aniversare

A
-
ICI `n provincie ne zbatem `ntre impulsul interior de a scrie,
aprecierile elogioase ale grupurilor literare pe care le
frecvent\m [i spaima de veleitarism. Cred c\ lipsa aprecierilor
corecte din partea unor persoane competente, m\ refer la
persoana unui critic adev\rat, devotat [i onest, este
una din cauzele prolifer\rii literaturii proaste care a
„
inundat pia]a actual\ a c\r]ii. A[ vrea s\ crede]i `n
onestitatea afirma]iei mele c\ România literar\
a constituit pentru mine o adev\rat\ [coal\“. V\ mul]umim colegial pentru ur\ri
[i aprecieri. Apreciem la rându-ne sinceritatea opiniilor, fiind `n aproape toate privin]ele de
acord cu dvs. Cum sigur `n]elege]i c\ e de domeniul nebuniei s\ crezi c\ po]i interveni `n isteria
fenomenului, r\mâne n\dejdea, undeva la urm\, c\ timpul `i va elimina pe aceia care nu
merit\ s\ r\mân\. Dar ei se nasc, din p\cate, `n fiecare zi, [i se instaleaz\ cu tupeu, pe riscul
lor [i otr\vind locul pe care se a[eaz\, derutând `n chip periculos pe cei de bun\ credin]\, pe
cei slabi de `nger. Despre a[a zisele dvs. proze, mie mi se par ni[te poeme meritorii la care
din timp `n timp ve]i sim]i c\ trebuie s\ mai lucra]i. Iat\, de exemplu, acest Copac: „Cenu[ie,
zgrun]uroas\ [i aspr\ e coaja copacului meu. {i sub coaj\, miezul moale, de catifea. Oricine,
dintr-`nsul face ce vrea. Prin foc, [i coaja [i miezul cenu[\ se fac. Dar inima copacului e tare.
~n foc se preface `n jar. {i jaru-n c\rbune mocne[te, [i vântu-n flac\r\-l face/ iar [i iar“. (A.
M. Sl\voiu, Pite[ti) „La sfâr[itul anului trecut, `ntr-un moment de netemeinic\
`ndr\zneal\, l\sând la o parte obsedanta team\ de ridicol ce m\ marcase atâta amar de vreme,
am decis s\ adun `ntr-o carte, mare parte din ceea ce scrisesem `n ultima perioad\ (ceva mai
pu]in de un an). {i chiar dac\ unii amici sau cunoscu]i, ageamii sau cititori instrui]i, [i-au dat
cu p\rerea cum c\ `ntre firavele coper]i albastre ar fi ceva substan]\ poetic\, iertat s\ `mi fie,
`i ignor [i m\ adresez dvs. ~ndr\znesc s\ v\ rog a-mi r\sfoi cartea [i dac\ ve]i g\si ceva poezii
demne [i de aten]ia altora, m-a[ sim]i onorat s\ le g\sesc publicate `n revist\“. Stimate poet,
v\ mul]umesc pentru carte, pe care o consider important\, dar mi-e imposibil s\ v\ aleg
câteva texte din ea [i s\ le trec `n paginile noastre. Toat\ lumea [tie c\ nu se procedeaz\ a[a,
nu se public\ `n revist\ texte deja tip\rite `ntr-o carte, ci numai inedite. (Mihail Soare)
Aleg câteva texte dintre cele trimise de domnul Petre Mandea, pe care-l b\nuim
adolescent, dac\ nu cumva amintirile din adolescen]\ `[i p\streaz\ prospe]imea intact\ [i acesta
e un semn bun pentru poet. Adolescen]a: „Rostesc [i acum, amintindu-mi/ Cum te dezbr\c\m
cu privirea/ De spuma u[oar\/ A rochiei de var\,/ {i `]i dezlegam codi]ele/ ~mpletite cu funde
albe/ Ca s\ ]i le fluture vântul/ Pe care `n sinea mea eram gelos.// {i n-am uitat cum m\ certai/
F\r\ cru]are/ C\ am privirile prea iscoditoare./ Dup\ care m\ iertai// Apoi acas\, singur/ Cu
fericirea crepuscular\/ M\ fr\mântam [i m\ certam/ C\ sunt timid ca un copil.// {i adormeam
cu privirea/ La ochiul blând [i galben al nop]ii/ ~ntrebându-m\ dac\ nu are gene/ {i nu
clipe[te niciodat\“. {tiu c\ n-am cum s\ v\ influen]ez fulger\tor `n mai bine cu un cuvânt
spus acum. Totu[i v\ semnalez un lucru, c\ `n poezie cumin]enia nu d\ decât arareori fructe
bune la gust. (Petre Mandea) {i iat\ cum este articulat\, cu teribilisme [i gafe scrisoarea unei
domni[oare interesate s\ fie citit\ [i s\ afle opinia celor care o citesc: „M\ numesc A.S. [i
sunt din Hunedoara. Am onoarea de a citi de 2 ani ziarul dumneavoastr\. Sunt o fan\ `nr\it\
a culturii (dac\ exist\ fani [i aici, «s-avem pardon stimabile»). Cum omul e `n mod evident
supus gre[elii a[a sunt [i eu. Tocmai v-am spus c\ sunt fan\ f\r\ s\ `mi dau seama c\ la termenul
de cultur\ exist\ doar amatori [i profesioni[ti. ~n cazul acesta fac parte din prima ob]iune [i
concurez la categoria semi. Trecând peste asta [i ducând un lung sfat cu mine `ns\mi am luat
hot\rârea s\ v\ trimit poeziile mele. Recunosc c\ mi-a fost teribil de greu deoarece nu am s\
m\ pot, niciodat\, compara cu domniile celor care v\ trimit poezii, fiind un simplu [i trec\tor
epigon. A[ fi curioas\ de p\rerea unor speciali[ti, sincer. V\ mul]umesc pentru timpul
acordat. Cu stim\ [i considera]ie“. Dac\ scrisorica este cum este, cu virgule puse anapoda, cu
proprietatea termenilor `n suferin]\ [i la tot pasul cu câte-o gaf\ de exprimare [i apreciere de
sine aiurea, oare cum vor fi produc]iile lirice M\car un lucru s\ afle autoarea de la noi, c\
România literar\ nu este [i n-a fost niciodat\, ziar ci revist\ literar\ s\pt\mânal\. Hai s\
vedem cum sun\ Nemurire: „T\cerea mi-e amar\/ Când e[ti `n preajma mea,/ M\ `mpiedic de
un vis.../ M\ tulbur\, o stea.// M\ uit, privesc [i cerul/ {i caut s\-l `ntreb,/ - M\-ncearc\ iar\[i
dorul/ `n preajma ta, Caleb// Dulcea]a mor]ii `nvie/ ~n sufletul pierdut/ ~n gânduri [i abise/ {i
trupu-n a[ternut.// {i moartea [i iubirea/ Sunt ale vie]ii v\mi -/ Prima e fericirea/ Celei din urm\
d\ri“. S\ mai lu\m un exemplu. T\cerea cosmic\: „Pun palma mea pe gura cerului,/ S\ tac\!/
Ating cu ea stelele fierbin]i,/ Mângâi frunte de lun\,/ Dezmierd `ntunericul.../ Ascult susurul
s\lb\ticiei,/ Vulcanul care ucide via]a/ Cu lava amorului fierbinte,/ Cutremure, zguduie furtuni/
Din temelii/ Din cascade se pr\vale,/ Prin vene sângele nebun.../Marea fream\t\, agitat\ de
doruri/ {i oceanul culege lacrimi/ Apuse, de amoruri...“ Ne-a]i spus c\ v\ intereseaz\ p\rerea
unor speciali[ti, sincer! {i cum nu putem fi noi aceia, ci ni[te invidio[i r\ut\cio[i, nu v\
putem spune altceva, decât c\ a]i gre[it secolul. Sincer! (Andreea S\l\gean, Hunedoara)
Stimate [i venerabile domn, cunoa[te]i sl\biciunea mea pentru stilul pe care-l practica]i cu
bun instinct. ~ntr-una din d\]i mi-am exprimat `ndoiala c\ dac\ ve]i p\r\si acest stil binecuvântat,
[i dac\ v\ ve]i pune la punct cu punctua]ia [i cu gramatica, mare parte din farmecul oralit\]ii,
care v\ e propriu, se va duce, [i cu el [i originalitatea care v-a distins `ntotdeauna. Mai mult
decât acestea nu [tiu s\ v\ spun [i nu [tiu cum s\ v\ ajut altfel. Pentru c\ iat\ ce `mi scrie]i, [i
mie mi se rupe sufletul: „Mul]umes(c) pentru multul din pu]inul ce m(i)-a]i dat. M\riuca [i cu
mine `mpreun\, te rug\m s\ ne sco]i `n lume. Dumnezeu s\ v\ r\spl\teasc\ dac\ o face]i, [i dac\
n-o face]i. Noi ne str\duim s\ ne `nsu[im `ndemnul plin de `n]elepciune dat. Suntem mici, foarte
mici. M\riuca este `mpins\ din urm\ de r\s\rit. Eu... chemat de apus. Amândoi vrem lumin\.
Mie cât mi-a r\mas. La M\riuca, toat\ lumina din lume. Face]i ce pute]i. Dar face]i ceva, s\
ne bucur\m [i noi la `nceputul sfâr[itului. E cineva acolo sus care mul]ume[te pentru noi“...
V\ transcriu aici poezia Obosit, [tiind `ns\ c\ nu e deajuns chiar dac\ e impresionant\: „Obosit,
plin de durere/ La un col] de strad\ mut\,/ R\zimat de-a lui putere/ Plânsul lacrima-[i s\rut\.//
Sie[i strânge mâna-n mân\/ Cu c\ldura care pleac\/ {i `n gând `ncet `ngân\/ Spune-i,
doamne, s\ mai tac\!// C\ ajunge cu cer[itul./ Piatra e mai mare-n ap\/ Când ajunge infinitul/
Din adâncuri s\ o scoat\.// Obosit, la cap de punte/ R\zimat de mersul vie]ii,/ Vrea pe toate s\
le uite/ Pân\ nu-l ajung n\me]ii.// S\-l `ngroape sub `nghe]ul/ Pe podeaua de la punte/ Poateatunci
cunoa[te pre]ul/ La sudoarea de pe frunte. (Gh. Muscoi, Timi[oara) •
a c t u a l i t a t e a
România literar\ nr. 5/ 8 februarie 2008
30
Prin anticariate
Scurt tratat
pentru
intelectuali
obosi]i
PE PAGINA de gard\ a unei c\r]i utilitare – un fel de Statele lumii
de la 1939, cu geografie, economie [i dinastii, cît s\ faci impresie
în societate – botezat\ Cartea intelectualului, colonelul
Georgescu Ioan las\ scris a[a: „închin aceast\ carte intelectualului
român”. Mi[c\toare dedica]ie, de nu te-ar chinui subtextul unui
vers din Eminescu: „Pune-te de-nva]\, drag\, nu [tii carte, nu [tii
carte”. Pe el st\ filosofia pamfletului, ca pies\ educativ\, care
„izbute[te s\ strecoare îndoiala de sine însu[ în chiar personagiul pamfletizat”.
Dac\, mai mult, înjur\tura e literatur\, numele birjarului e Arghezi. I-
am citit r\fuielile brute cu lumea rafinat\ (sau invers...) în edi]ia din
’79, de la Minerva, în care Mariana Ionescu adun\, ad\ugîndu-le postfa]\
[i bibliografie, buc\]i deja tip\rite [i prosp\turi din periodice. Dou\ lucruri
li se cer: autoritate [i stil. F\r\ ele, pamfletul – cît de des o vedem azi,
cînd nu mai [tim decît s\ rîdem, f\r\ castigat mores – e doar o gol\nie:
„Primim, în lipsa obiectivit\]ii studioase, anoste, a criticii, cu bun\ dispozi]ie
insulta. Dar o voim inteligent\, [i-i pretindem, ca pentru cîntece [i blesteme,
o situa]ie [i un stil. A „înjura” e o art\ literar\ tot atît de spinoas\ ca [i
lauda, în acàtiste, în sonete, sau la... „noti]e”. Pîn\ ast\zi, intelectul omenesc
nu a dep\[it unicele sale dou\ resurse: admira]ia [i repulsia – [i în
aceste dou\ extreme spiritul trebuie s\ se comporte cu o egal\ putere.
Omul sentimental e un degenerat dac\ nu [tie, iubind frumos, s\ urasc\
admirabil...”.
Arghezi d\ nume peste nume, [i pare c\ intr\ în dispute mici. Îns\ o
generalitate paradoxal\, ca a poeziei f\cute, în fond, din sentimentele
unui singur om, te face s\ citezi, din marfa unor vechi pricini, cu pruden]\.
Imposibil, cu situa]ii [i cuvinte de acum 70 de ani, s\ nu atingi pe
cineva. Cronicile zilelor noastre, acelea programatic în]epate, au soarta
scrisorilor în care te plîngi de guturai. Peste o lun\, cînd prime[ti r\spuns,
te nec\je[te-abia o r\gu[eal\. Veninurile lui Arghezi, ]in, în schimb, pesteun
r\zboi [i dou\ regimuri. De pild\: „Doamna sau Domni[oara î[i
face un zmeu turcesc. O revist\, o gazet\. [...] manuscrise, po[t\, corectur\,
a doua corectur\, bun de tipar, revizie, no]iuni de corp, corp opt, corp
zece, aldin [i cursiv, cli[eu, colabor\ri, redac]ie, administra]ie: ah! ce
ac]iune! La nou\ doamna era la tipografie, la unsprezece la redac]ie, la
dou\sprezece [i jum\tate vedea pagina, la patru tr\gea, la [apte expedia
[i avea nervi. Unde e doamna E la datorie...”. {i înc\, fentînd cavalerismul:
„B\rbatul ideal nici nu pleac\, nici nu insist\, [i r\mîne tovar\[ de doamn\
bab\ cerebral\.” În fine, via]a de redac]ie, prin ochelarii lui Arghezi,
descurajeaz\ pe orice s\n\tos la minte. Cu toate astea, „revista e un bun
delicat, capricios [i de lux.” Cînd e...
Mai departe, birjar, la Universitate. Neschimbat\ din vremuri: „profesorii
sînt [i foarte ocupa]i ca s\ mai aib\ timp s\ se îndeletniceasc\ din cînd
în cînd, ca o favoare, [i cu obiceiul suplimentar al activit\]ii lor, o
catedr\ sau un rectorat.” (la 1928, ca [i peste-o via]\ – lung\ – de om).
A[a se face, de-ar fi s\-i pui al\turi pe universitari [i pe Cocó, împ\r]itorul
de planete ro[-albastre, c\ „profesorul asigur\ viitorul unui diplomat
eminent care va ajunge diriginte la gimnaziul din Suli]a Nou\, iar papagalul
prezice un viitor fericit unei buc\t\rese pe care a doua zi o calc\ tramvaiul.”
Curat cacealma!
Ce, îns\, face pamfletul lui Arghezi reconfortant, mirosind a Witz
[i nu a lehamite Alternativa. Credin]a c\ exist\ o jum\tate a lumii care
s\ ocupe locul acestor neto]i, pentru care „nici o moral\ nu cuprinde
porunca «Fii inteligent!»”. Dac\ „nimeni în ]ara asta nu vrea s\ mai tac\”,
atunci [i ap\rarea poate vorbi. Ap\rarea Cap[ei, bun\oar\, dintr-un pamflet
mai nobil decît o mie de liste de adeziune. Desfiin]at\ dinspre Ia[i, Cap[a,
al c\rei spirit din ’25 e exact cel al pamfletelor lui Arghezi, de [arlot\
cu ap\ tare (cui nu-i place, s\ n-o guste...) – „La Cap[a, unde vin to]i
seniorii/ Local cu dou\ mari desp\r]ituri:/ În una se m\nînc\ pr\jituri/
În alta se m\nînc\ scriitorii” – se reabiliteaz\ în prima capital\: „La «Cap[a»
intr\ ni[te oameni obi[nui]i s\-[i perie hainele de dou\ ori, s\-[i schimbe
des c\ma[a, s\ se rad\ zilnic [i s\-[i lustruiasc\ ghetele. Oroare! Ei se
spal\ pe din]i cu ni[te alifii cu mentol. Infamie! Subsoara lor nu pute a
n\du[eal\. Abjec]ie! Ei se stropesc [i cu o ap\ nem]easc\. [...] Într-o
viitoare epoc\ de îndreptare social\ ei vor fi da]i jos din birji, cu bîta, [i
sili]i s\ ling\ scuipatul de pe trotuar.” Cînd toate astea s-au întîmplat,
ap\rarea Cap[ei a c\zut. {i, odat\ cu ea, alternativa. De-asta, pamfletul,
cît mai e, se scufund\ azi în monolog dramatic în de[ert. Nu e tifla unui
înving\tor, ci revan[a unui învins. Arghezi putea, la sfîr[itul demonstra]iei
lui, s\ îndemne: „Confrate bolnav de dictatur\ [i ursuzlîc: fii om cumsecade.
Pune p\l\ria cea mare, ce-o ai la Ia[i în cuier, [i vino la «Cap[a». Aici
s\l\[luie[te fericirea: crema g\lbuie, strudelul, cataiful [i fri[ca.” O rezolvare
amical\, într-o lume în care onoarea pl\te[te mai mult decît ironia. {i-n
care, nedeprins cu pamfletul pe stil nou, f\r\ alternativ\, rîzînd f\r\ isp\[ire,
Arghezi bea [var], cu un pic de lapte, nicidecum Fanta.
Simona VASILACHE