Aniversare

Ana Blandiana î[i îndeamn\ invita]ii s\ întârzie în
fa]a fotografiilor de scriitori care au f\cut
închisoare din motive politice, fotografii expuse în
holurile Casei Scriitorilor.
a c t u a l i t a t e a
Muzeul de luat acas\
Inchisoarea Sighet
29
IANUARIE 2008. Ora (aproape)
12. Bucure[ti. Uniunea Scriitorilor.
Casa Monteoru. Înc\ înainte de
ora 12 în curte nu mai încap
automobilele, iar în Sala Oglinzilor
nu mai sunt locuri libere pentru
invita]ii, tot mai numero[i, la
ceva ce se anun]\ ca foarte
important. Ana Blandiana [i
colegii ei de la Academia Civic\
aniverseaz\ 15 ani de la lansarea
proiectului datorit\ c\ruia lugubra
fost\ închisoare stalinist\ de la Sighet avea s\ devin\ Memorialul
Victimelor Comunismului [i al Rezisten]ei. La intrare te întâmpin\
Ana Blandiana [i Romulus Rusan. Al\turi, Ioana Boca se gr\be[te
s\-]i d\ruiasc\ o pung\ de pânz\ în care se afl\ câteva
obiecte. Pe una din fe]ele pungii scrie – Memorialul Victimelor
Comunismului [i al Rezisten]ei. Sighet. România. Pe cealalt\
e imprimat\ sigla Memorialului – un cerc format din cele 12
stelu]e, simbolul Uniunii Europene, pe care îl intersecteaz\
un alt cerc cu conturul format din sârm\ ghimpat\. Dou\ cercuri
unind, ca ni[te inele de logodn\, trecutul nostru cu ceea ce
credem c\ va fi viitorul nostru.
Ora 12. În Sala Oglinzilor invita]ii care continu\ s\ soseasc\
nu mai g\sesc locuri nici m\car în picioare. Pe deasupra capetelor
sunt purtate scaune pentru a fi plasate acolo unde spa]iul o
mai permite. Sunt prezen]i diploma]i, scriitori, ziari[ti din presa
scris\, din televiziuni [i radio (dintr-o anumit\ parte a presei),
oameni politici (câ]iva [i dintr-o anumit\ parte a spectrului
politic), sociologi, istorici, fo[ti de]inu]i politici. Chiar dac\
sala e plin\, e lini[te ca [i cum s-ar p\stra un moment de reculegere.
Ana Blandiana ia microfonul [i începe s\ vorbeasc\ despre
cum a ap\rut, a crescut [i s-a impus Memorialul. E u[or stânjenit\
pentru c\ trebuie s\ vorbeasc\ despre un proiect, chiar dac\
unul de performan]\ [i de larg interes, al c\rui autor principal
este chiar ea.
Pentru cine nu [tie – dar de ce nu [tie – ce este Memorialul
de la Sighet vom prelua din prezentarea Anei Blandiana câteva
date de identitate a acestuia, evident cu totul insuficiente pentru
a în]elege ce reprezint\ el cu adev\rat.
Cu exact cincisprezece ani în urm\, la 29 ianuarie 1993,
la Strasbourg, Ana Blandiana i-a prezentat secretarului general
al Consiliului Europei de atunci, Catherine Lalumière, proiectul
de transformare a fostei închisori staliniste de la Sighet într-un
muzeu al victimelor comunismului, care s\ devin\ un centru
de studii asupra totalitarismului. În 1995, dup\ trei ani de
expertiz\ interna]ional\, Consiliul Europei ia Memorialul sub
egida sa. În 1997, când 10 din cele 50 de s\li ale muzeului au
fost reabilitate [i deschise spre vizitare, statul român a
declarat prin lege Memorialul „ansamblu de interes na]ional“.
Memorialul a avut parte de acela[i tratament contra naturii ca
mai toate realiz\rile de excep]ie din România – întâi vine
recunoa[terea interna]ional\ [i abia dup\ aceea [i cu
zgârcenie recunoa[terea na]ional\. În 1998 Consiliul Europei
a nominalizat Memorialul între primele trei locuri de
cultivare a memoriei europene, al\turi de Memorialul Auschwitz
[i de Memorialul francez al P\cii.
Dup\ 15 ani de eforturi care cu greu ar putea fi egalate chiar
[i de cei care se declar\ campionii muncii, muzeul, în
totalitate reabilitat, a intrat în ghidurile turismului cultural,
are o consistent\ baz\ de date (între care 100.000 de fi[e de
fo[ti de]inu]i politici), 5000 de ore de înregistr\ri de m\rturii
orale, documente ale simpozioanelor [i interven]iilor din cadrul
sesiunilor {colii de Var\ (40.000 de pagini), mii de fotografii,
sute de obiecte. Memorialul înseamn\, pe lâng\ Muzeul Sighet,
[i un Centru Interna]ional de Studii asupra Comunismului în
cadrul c\ruia se tip\resc c\r]i, se organizeaz\ anual simpozioane
[i au loc cursurile {colii de Var\ la care particip\ elevi între
14 [i 18 ani.
Toate acestea [i multe altele au fost înf\ptuite nu de largi
colective dotate cu bugete generoase, ci de micul grup de
colaboratori ai Anei Blandiana a c\rui for]\ urie[easc\ o d\ doar
devotamentul f\r\ limite fa]\ de o misiune asumat\.
Era de a[teptat ca, m\car dup\ ce proiectul Memorialului
a atras aprecierea [i apoi sus]inerea Consiliului Europei,
oficialit\]ile române de la acea vreme s\ dea [i ele un semn
de sus]inere. În loc de fireasca mân\ întins\, au venit în serie
acuzele, atacurile calomnioase sau, în cel mai bun caz, indiferen]a.
De exemplu, în oficiosul Guvernului V\c\roiu, din 22 mai 1995,
a ap\rut un articol cu titlul Sacrilegiul de la Sighet. „Sacrilegiul“
const\, conform autorului articolului, în „interna]ionalizarea
proiectului“, în „realizarea unui Memorial interna]ional total
str\in aspira]iilor, inten]iilor [i intereselor române[ti“. „Am
dorit un Memorial pe care rudele celor mor]i la Sighet [i genera]iile
care vin dup\ noi s\-l poat\ vizita în lini[te [i cu pio[enia cuvenit\
acestui loc al unui imens sacrificiu exclusiv românesc.“ Întrun
moment în care oficialii români începuser\ s\ curteze Europa,
înc\ mai tolerau sau chiar încurajau lansarea unor acuze, la
mod\ în 1990, dar care ne îndep\rtaser\ de Europa. Ana Blandiana
comisese „sacrilegiul“ de a atrage prin valoarea unui proiect
respectul [i colaborarea Consiliului Europei ceea ce însemna,
conform gazetei men]ionate [i deci a Guvernului care o patrona,
o „diluare a specificului românesc“, altfel spus un fel de „vânzare
de ]ar\“ care tulbura „lini[tea“ noastr\. Se reg\sesc în aceast\
atitudine doar dou\ dintre conceptele care au dat originalitate
regimului Iliescu, dar care au contribuit din plin la men]inerea
României ani buni într-o stare de a[teptare în rela]ia cu Europa.
Dac\ am st\ruit mai mult asupra acestui atac este pentru c\
merit\ s\ se fixeze în memoria colectiv\, s\ se înscrie chiar în
istoria anilor de dup\ 1989, redenumindu-i autorul cu pseudonimul
Sorin Toma jr.
Dup\ ce Ana Blandiana [i-a încheiat cuvântul, invita]ilor
li s-a explicat printr-o demonstra]ie la fa]a locului, pe ecranul
din înc\pere, c\ DVD-ul aflat în punga de pânz\ primit\ în
dar la intrare permite, datorit\ unui soft special creat,
vizitarea sau cercetarea Muzeului Sighet în cele mai fine detalii.
Zestrea de imagini, documente [i informa]ii pentru care Ana
Blandiana [i-a d\ruit 15 ani din via]\ st\ la dispozi]ia oricui
se a[az\ pe un scaun în fa]a computerului [i deschide DVDul
pe a c\rui copert\ scrie Muzeul de luat acas\. Replica virtual\
a Memorialului Sighet. A[a cum momentul decembrie 1989
a putut fi tr\it dintr-un fotoliu din fa]a televizorului, tot astfel
Muzeul de la Sighet poate fi cercetat datorit\ acestui DVD de
pe un scaun din fa]a computerului. O idee benefic\ pentru viitorul
Muzeului, un stimulent pentru cei care înc\ n-au ajuns la Sighet,
Istoria `n impas
Istoria noastr\ se afl\, iar\[i, în impas. Print-un act mîr[av
[i iresponsabil, arhivele securit\]ii nu mai pot fi cercetate
[i, implicit, nu mai pot s\ scoat\ adev\rul la iveal\.
CNSAS se dore[te desfiin]at. Din r\sputeri [i de îndat\!
M\ a[teptam s\ fim con[tien]i de tic\lo[ie [i de gravitatea
ei. M\ a[teptam s\ fie str\zile pline de oameni care
î[i cer dreptul la istoria cea adev\rat\. Nu numai c\ nu
am reu[it s\ ne obi[nuim cu lumina dup\ ie[irea din pe[tera
întunecoas\ a comunismului, dar nici m\car nu ne pas\ c\
ea exist\. Nu ne intereseaz\ cîtu[i de pu]in s\ o aducem
prin cotloanele trecutului ca s\ în]elegem exact cine sîntem
[i ce s-a întîmplat. Ca în Germania, ca în Cehia [i a[a
mai departe. Este an electoral [i nu avem nevoie de limpezirea
apelor [i de alegerea bobului de neghin\, ci dimpotriv\,
de tulburarea lor [i de prostirea, în continuare, a noastr\,
a tuturor. Gata, ajunge cu acest exerci]iu democratic [i
profund necesar! În loc s\-l îmbun\t\]im, s\-l nuan]\m,
îl spulber\m. Pur [i simplu. {i nimeni nu d\ socoteal\
pentru aceast\ barbarie neru[inat\! Incredibil. Sîntem
condamna]i, din nou, s\ tr\im în hazna cu to]ii. S\ respir\m
aerul împu]it ani [i ani de delatori, de oameni la[i, mici,
complexa]i [i frustra]i care au [tiut s\ fac\ un singur lucru:
s\ priveasc\ pe gaura cheii [i s\ toarne. S\ mutileze vie]i
dar inten]ionau s-o fac\, ca [i pentru cei care n-au aflat înc\
de existen]a Muzeului, un antidot pentru indiferen]a sau
comoditatea altora.
A[adar punga de pânz\ nu con]inea doar ni[te perisabile
obiecte de protocol, a[a cum se obi[nuie[te s\ se împart\ la
momente aniversare. De aceast\ dat\ obiectele sunt împrumutate
parc\ din recuzita lui F\t-Frumos care arunca în urm\ o perie
ce se transforma în p\dure, împiedicându-l pe zmeu s\-l ajung\.
Tot a[a cel ce folose[te DVD-ul aduce al\turi de el Muzeul de
la Sighet, punând o barier\ între el [i propriile-i iner]ii. De
asemenea, odat\ studiat Catalogul c\r]ilor publicate. 1994 -
2007 sub egida Academiei Civice, [i acesta obiect primit în
dar de cei prezen]i, se poate transforma într-un raft de bibliotec\
în care se afl\ istoria netrucat\ din perioada comunist\. S\
mai scoatem din pung\ [i cartea lui Romulus Rusan – Cronologia
[i geografia represiunii comuniste în România. Recens\mântul
popula]iei concentra]ionare (1945 – 1989) care con]ine informa]ii
consistente, indispensabile în]elegerii corecte a fenomenului
deten]iei politice din închisorile comuniste. La sfâr[itul c\r]ii,
pe o hart\ sunt localizate unit\]ile de deten]ie din intervalul
1945 – 1985. Sunt atât de numeroase încât r\nesc grav harta
]\rii, o hart\ îndoliat\ care semnaleaz\ bog\]ia de crime din
interiorul grani]elor. Între ele se afl\ [i Sighetul „închisoare
mic\, îns\ specializat\ în lichidarea, prin moarte lent\, a elitelor“,
dup\ cum explic\ autorul.
La desp\r]ire, Ana Blandiana î[i îndeamn\ invita]ii s\ întârzie
în fa]a fotografiilor de scriitori care au f\cut închisoare din
motive politice, fotografii expuse în holurile Casei Scriitorilor:
V. Voiculescu, C. Noica, Petre }u]ea, N. Steinhardt, Nichifor
Crainic, Al. Paleologu, {t. Augustin Doina[, Anton Dumitriu,
Dinu Pillat, Vladimir Streinu, Petre Pandrea, D. Caracostea,
Nicolae Balot\, Adrian Marino, Ion Caraion, Al Ivasiuc,
Constantin Ciopraga, Paul Goma [i mul]i, mul]i al]ii. Anii de
deten]ie cumula]i de ace[tia ating ordinul sutelor. E greu de
evaluat cât [i cum a pierdut cultura noastr\ prin încarcerarea
acestor oameni. Sigur este c\ au fost considera]i adversari de
temut ai regimului comunist, cu circumstan]a agravant\ c\ erau
[i oameni de valoare intelectual\. Iar suprimarea sau reducerea
la t\cere a valorilor a fost o prioritate a politicii partidelor
comuniste, mai ales în perioadele când se instalau la conducerea
unei ]\ri.
Domni]a {TEF|NESCU
[i suflete pentru totdeauna. S\ se amestece în destinele
noastre [i s\-[i bage bocancii în ele. S\ tr\iasc\ lini[ti]i [i
dup\ 1989 [i s\ capete anvergur\, prea mul]i dintre ei, cu
fiecare zi, cu fiecare noapte, cu fiecare an. S\ dea lec]ii,
s\ judece, s\ dea verdicte, s\ hot\rasc\, iar\[i, pentru
noi. Se l\]esc pe ecrane de televizor, prin ziare, prin partide
[i fel de fel de func]ii. Din cauza noastr\! I-am l\sat. Pe
unii i-am iertat [i, în prea pu]ine cazuri, am [tiut ce iert\m.
Pe al]ii nici nu i-am aflat. Superficialitatea ne cost\ scump
acum. Ochiul vigilent al securi[tilor nu doarme. Solidaritatea
lor execut\ lipsa noastr\ de sim] civic [i istoric. Cînd se
purcede la o construc]ie trainic\, se studiaz\ terenul, se
calculeaz\ rezisten]a materialelor, uzura în timp, se stabile[te
arhitectura. Altfel, oricînd, totul se poate duce de rîp\. Asta,
în cazul în care proprietarii sînt interesa]i de un lucru durabil.
La noi, prea pu]ini au fost preocupa]i de tr\nicia democra]iei,
a libert\]ii fundamentale, a scoaterii la lumin\ a adev\rului.
M\car s\ [tim, s\ ne delimit\m cumva unii de ceilal]i, s\
exers\m, împreun\, pa[ii bunului sim]. Altfel, este irespirabil
[i tot mai greu tolerabil. Nu cred c\ au dreptul, în continuare,
s\ pun\ în pericol libertatea noastr\. Aceea profund\. Pentru
asta s-a murit! {i de asta nu putem s\ st\m, iar\[i, cu mîinile
în sîn. Protestele noastre înseamn\ c\ nu mai sîntem legume.
C\ ne-am trezit, c\ ne pas\, c\ iubim lumina!
Marina CONSTANTINESCU
România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008
3