Aniversare

30.01.2015 Views
m e r i d i a n e Stephen Coote conchide, de pild\, c\ romanul reprezint\ o alegorie a ideii c\, în om, „eul public [i cel intim nu sînt decît dou\ fa]ete ale aceleia[i personalit\]i”. Deconstruc]ie postmodern\ România literar\ nr. 5/ 8 februarie 2008 28 FAPTUL c\ Robert Louis Stevenson, victorianul sco]ian devenit emigrant american, a fost dep\[it în popularitate de propriul lui roman („nuvel\”, în unele accep]ii), The Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde/Straniul caz al doctorului Jekyll [i al domnului Hyde (reeditat, iat\, la noi, din 2003, în mod constant, de c\tre Editura Minerva), r\mîne, pîn\ la un punct, un lucru firesc. Este condi]ia tuturor autorilor impu[i prin singularitatea estetic\ a unei opere cu destin de „mit”cultural. Mai pu]in normal\ îns\ apare situa]ia în care, chiar peste o sut\ de ani de la apari]ie, faimoasa Robert Louis Stevenson. poveste sufer\ înc\ de cel pu]in un Straniul caz al doctorului simptom de deviere în receptarea Jekyll [i al domnului Hyde. Traducere de Carmen critic\, asupra c\ruia m\ voi opri Chirculescu. Bucure[ti, în cele ce urmeaz\. Toat\ lumea Editura Minerva, ed. a II-a, cunoa[te, fie [i din auzite, con]inutul 2007, 160 p., 9.99 RON. textului. Trei naratori – primul, întocmai ca la Henry James, intermediat de însu[i autor – se refer\ la acelea[i incidente stranii. Dl. Utterson, avocat londonez auster, consternat de testamentul clientului [i prietenului s\u de-o via]\, doctorul Jekyll, care stipuleaz\ inexplicabil c\, la moartea sau, în mod ciudat, dispari]ia sa subit\, averea s\ treac\ necondi]ionat în posesia unui misterios domn Hyde, persoan\ intrat\ ocult în intimitatea b\trînului om de [tiin]\, decide s\ cerceteze îndeaproape circumstan]ele subterane, ce au putut duce la un astfel de dezechilibru. Convingerea premerg\toare actului propriu-zis al c\ut\rii detectiviste are [i ea ceva din poetica jamesian\ a personajului-reflector, v\zut ca interpret al semnelor unei lumi de coduri secrete. „Dac\ el este dl. Ascundere (to hide – a se ascunde, n.m.), atunci eu voi fi dl. Investiga]ie” (to seek - a c\uta, n.m.), ne spune inaugural Utterson, nef\cînd doar un simplu joc metaforic [i lingvistic, ci invitînd discret la con[tientizarea intr\rii noastre într-un univers textual al construc]iei simbolice. În]elegem de la avocat, prin intermediul unei „pledoarii” narative enigmistice, cu fundament gotic, faptul c\ dl. Hyde apar]ine acelei clase teratologice numite plastic de Poe undeva monstrum horrendus. El locuie[te într-o zon\ imund\ a capitalei britanice, are fizionomie lugubr\ [i, mai ales, comportament agresiv. Love[te f\r\ motiva]ie un copil, iar apoi e identificat ca autor al unui abominabil asasinat. Interesant îns\, Hyde pl\te[te desp\gubiri cu cecuri (autentice!) ale doctorului Jekyll, de]ine mobilier fin [i tablouri de valoare din colec]ia b\trînului s\u protector, intr\ în casa acestuia cu regularitate [i manifest\ veleit\]i de virtual st\pîn. Ce poate motiva neobi[nuita leg\tur\ asupra c\reia doctorul Jekyll continu\ s\ men]in\ o misterioas\ t\cere Cele dou\ vizite ale lui Utterson la amicul comun, doctorul Langou, de[i nu aduc ini]ial vreo clarificare a secretului, sînt urmate de o misiv\ care va marca ulterior intrarea celui de-al doilea narator în scen\, superior informa]ional primului (Utterson). Langou las\ post mortem m\rturia scris\ a episodului infernal, de medicin\ transcendental\, la care a asistat for]at de dl. Hyde, ap\rut brusc [i în existen]a sa. Bînd o licoare preparat\ ad-hoc, din s\rurile ordonate anterior de un bilet straniu al lui Jekyll, acesta trece printr-un terifiant proces de metamorfoz\-alchimic\, în urma c\ruia devine, instantaneu, sub ochii dilata]i de spaim\ ai lui Langou, chiar doctorul Jekyll. Utterson însu[i, intrînd în for]\, la un moment dat, în camera prietenului Jekyll (alertat de c\tre servitorii con[tien]i de prezen]a în cas\ a unei alte persoane decît st\pînul lor) observ\ înm\rmurit cadavrul lui Hyde, schimonosit apocaliptic. O (alt\) scrisoare l\sat\ de Jekyll (ultimul [i, totodat\, cel mai credibil narator), scrisoare descoperit\ cu aceea[i ocazie, va l\muri enigma, confirmînd ipotezele narative ale primilor doi reflectori [i întregind perspectiva printr-un scurt istoric al incredibilului fenomen. Suferind înc\ din copil\rie de o dualitate structural\, a viciului [i virtu]ii, doctorul [i-a proiectat [tiin]ific „condi]ia”, spre maturitate, inventînd o compozi]ie lichid\, ce-i permitea, dup\ ingerare, transferul de identit\]i din plan ipotetic în plan real. Astfel, pe lîng\ distinsul doctor Jekyll, s-a n\scut domnul Hyde, un alter-ego malefic latent, care, treptat, se impune, sc\pînd de sub controlul compusului anorganic [i anihilîndu- [i, pur [i simplu, arhetipul – personalitatea doctorului Jekyll ca atare. Din exegeza asupra textului se desprinde cu u[urin]\ un cli[eu critic, repetat pîn\ la trivializare [i devenit de aceea automatism interpretativ: umanitatea este dublu dimensionat\, pendulînd între polii binelui [i r\ului. Ultimul de]ine totu[i capacitatea prezumtiv\ de acaparare [i neutralizare a celui dintîi. De la sfîr[itul secolului XIX [i pîn\ în a doua jum\tate a veacului trecut, cu mici varia]ii, tema a r\mas în esen]\ aceea[i. Chiar istorii de mare actualitate ale literaturii britanice nu dep\[esc limita acestui cadru analitic. Stephen Coote conchide, de pild\, c\ romanul reprezint\ o alegorie a ideii c\, în om, „eul public [i cel intim nu sînt decît dou\ fa]ete ale aceleia[i personalit\]i”, iar Andrew Sanders crede, în mod similar, c\ nuvela studiaz\ „binele divizat” (de interferen]a „r\ului”) [i, simultan, „dedublarea etic\”. Întrebarea care se pune aici este urm\toarea: ne afl\m cu adev\rat în fa]a unui „caz straniu” de „divizare” a eului, de „dualitate” psihologic\ [i de „coexisten]\” a antinomiilor în acela[i individ sau textul ne confrunt\ cu o sugestie semiotic\ pu]in mai complex\ R\spunsul trebuie c\utat în confesiunea introspectiv\ a ultimului narator, doctorul Jekyll însu[i, analistul cel mai îndrept\]it al teribilului fenomen de depersonalizare. Scrisoarea lui debuteaz\, într-adev\r, cu descrierea opozi]iilor native din interiorul personalit\]ii sale. Doctorul men]ioneaz\, suficient de ambiguu, c\, înc\ din copil\rie, obi[nuia „s\-[i ascund\ pl\cerile”, dezvoltînd, în secret, o anumit\ duplicitate [i, prin determinare, o dihotomie psihologic\. A[a se na[te o ipostaz\ paralel\ [i concurent\ a popularului Jekyll, misteriosul domn „Hyde” (individ „t\inuit” chiar [i prin semnifica]ia onomastic\). Aspectul interesant al acestui dualism, pe care naratorul ne invit\ cumva s\-l not\m, este c\ ambele identit\]i, de[i f\r\ acela[i grad de vizibilitate, se bucur\ de o autonomie comparabil\. Dl. Hyde nu coexist\ numai cu dl. Jekyll, ci exist\, tr\ie[te pur [i simplu per se. De asemenea, doctorul Jekyll nu e doar un accesoriu, o masc\ public\, un travesti al maleficului domn Hyde, ci o individualitate cu statut bine precizat. „Eram în mod radical amîndoi”, exclam\ tragic b\trînul om de [tiin]\. Ar trebui s\ intuim aici o declarationem veracitur, mai ales c\ protagonistul î[i sprijin\ observa]ia pe urm\torul comentariu: „ Dac\ fiecare dintre cei doi ar putea tr\i într-o identitate separat\, via]a mea s-ar desprinde din aceast\ tortur\ insuportabil\; cel r\u [i-ar urma drumul s\u, eliberat de aspira]iile înalte [i remu[c\rile mai bunului s\u geam\n.” Ne afl\m în fa]a unui caz de asociere paradoxal\ între dou\ identit\]i, cu centralit\]i [i manifest\ri proprii, în cadrul aceleia[i structuri clarobscure. Doctorul Jekyll fiin]eaz\ „disparat” [i „confuz” între dou\ „nuclee” psihologice. Faptul se explic\ întîi fizic, corporal. Senza]iile tr\ite de Henry Jekyll, în timpul procesului de transmigrare alchimic\, sînt noi, diferite, par s\ apar]in\ altcuiva: „Era ceva straniu în senza]iile mele, ceva indescriptibil nou [i, tocmai datorit\ acestei nout\]i, ceva incomparabil de pl\cut. M\ sim]eam mai tîn\r, mai u[or, mai fericit în trupul meu.” Apoi, schimbarea are repercusiuni spirituale: „ Devenisem con[tient de [...] o ne[tiut\ [...] libertate a sufletului.” Putem b\nui c\ „libertatea” doctorului depersonalizat [i repersonalizat, într-o succesiune a pierderii [i recî[tig\rii unit\]ii sinelui, denot\ „mobilitatea” eului ce scap\ conturului rigid al con[tiin]ei etice. Principiul moral, clasific\rile axiologice, de „bine” [i „r\u”, devin subit no]iuni goale, pierzîndu-[i autoritatea de „legi”. Ceea ce îl elibereaz\ pe Jekyll nu e neap\rat dobîndirea unei noi identit\]i, ci drumul c\tre ea, nu finalitatea experimentului altfel zis, ci benigna lui desf\[urare. Spune naratorul, destul de paradoxal: „Gîndi]i-v\ pu]in – eu de fapt nici nu existam.” „Libertatea” lui este în fond aceea de a nu (mai) fi în interiorul regulii morale, de a experimenta depersonalizarea/descentralizarea ad infinitum. A[ merge pîn\ acolo încît s\ sesizez aici anticiparea parabolic\ a „joculului substitu]iilor” din „gramatologia” lui Jacques Derrida, principiul de baz\ al deconstructivismului contemporan. Centralitatea nu este reperabil\ în sine, ci în multiplicitate, într-un [ir de centralit\]i „suplimentate” infinit, cu identit\]i proprii [i forme de manifestare specifice. Tehnica narativ\ îns\[i a nuvelei trimite la acest „joc” al „înlocuirilor”. Fiecare dintre cei trei naratori sufer\ de par]ialitate informa]ional\, solicitînd mereu complet\rile [i explica]iile celui imediat urm\tor. Centrul textului migreaz\, prin urmare, în structuri diferite, perspectiva fiind, constant, redimensionat\. Dl. Hyde, simbolul perpetuei „recentraliz\ri”, prin sugestia lui metaforico-onomastic\ de „t\inuire”, reprezint\ nucleul c\tre care se merge, „lucrul” încriptat ce urmeaz\ s\ se dezv\luie. Deschiderea criptei (Derrida a vorbit despre semnifica]ia conceptului într-un eseu din anii [aptezeci, intitulat Fors [i publicat în Georgia Review), în sistem deconstructivist, reprezint\ primul pas în jocul substitu]iilor, un joc pe care Utterson [i-l asum\ integral atunci cînd se identific\ cu „dl. Investiga]ie”. El este poeticianul disimulat, care încearc\ descifrarea semnelor unui sistem indistinct, personalizat, depersonalizat [i repersonalizat, într-o derutant\ mi[care de structuri. Procesul acesta este sui-generis [i nu altceva ne invit\ doctorul Jekyll s\ vizualiz\m în leg\tur\ cu propria sa dedublare. În final, domnul Hyde scap\ de sub controlul compozi]iei chimice [i, implicit, de sub tutela „arhetipului” – Henry Jekyll –, luînd contur singur, prin „jocul substitu]iei”: „M-am dus la culcare Henry Jekyll [i m-am sculat Edward Hyde. Cum putea fi acest fapt explicat[...]. {i cum putea fi acest lucru remediat”. Mica ipocrizie a fostului doctor Jekyll nu trebuie s\ induc\ în eroare. Odat\ declan[at\ „deconstruc]ia”, „remedii” nu exist\. Circuitul „descentraliz\rii” e ireversibil [i, practic, dup\ cum argumenteaz\ Derrida în mai multe locuri, infinit. A[a-zisa lui „finalitate” coincide, la Stevenson, cu sucombarea ultimului „avatar” (Hyde). Moartea aparent inexplicabil\ a lui Hyde cap\t\, la nivel semiotic, o anumit\ credibilitate. L\sat s\ se manifeste în dialectica sa ad infinitum, orice „joc al substitu]iilor” ar însemna, pîn\ la urm\, conturarea unei utopii: un perpetuum mobile func]ional! Nici m\car compusul chimic al lui Jekyll nu poate schimba, se pare, legile fizicii. Hermeneutica romanului lui Stevenson trebuie oricum, de aceea, par]ial revizuit\. Vechea banalitate critic\ a antinomiilor etice gravitînd în jurul aceleia[i axe (centru) se impune reformulat\ din perspectiva deconstructivist\ a multiplic\rii centralit\]ii, un aspect „ideologic” al textului, de subtilitate, cu înc\rc\tur\ poetic\ (post)modernist\ avant la lettre. Doctorul Jekyll, „matricea” (nucleul) insolitului experiment, î[i ia simbolic r\mas bun de la noi, la sfîr[it, v\zînd „cele ce urmeaz\ ca privind pe altul [i nu pe mine însumi.” Aceasta este o aluzie nu atît la suprema]ia r\ului în univers – cum s-a crezut mult\ vreme –, cît la neputin]a unui arhetip de a evita propria sa disolu]ie istoric\. Codrin Liviu CU}ITARU

Nu e posibil ca România s\ fie imaginat\ ca o ]ar\ exotic\, aproape necunoscut\. O asemenea percep]ie era explicabil\ poate în evul mediu sau la începutul veacului XIX. m e r i d i a n e Francesco Guida sunte]i profesor de Istoria Europei Orientale la Universitatea Roma Tre din Italia. Interesul Italiei pentru „cealalt\ jum\tate a continentului“ este (re)confimat inclusiv prin num\rul unor astfel de catedre universitare. Bianca Valota Cavallotti (Milano), Francesco Leoncini (Venetia), Ettore Cinnella (Pisa) etc. sunt doar câ]iva dintre omologii dvs. în peninsul\. Împreun\ forma]i AISSECO (Asocia]ia Italian\ de Studii istorice asupra Europei Centrale [i Orientale). Interesul este desigur reciproc [i manifestat de statele regiunii prin reprezentan]ele culturale în Italia sau diverse asocia]ii mixte (de maghiaristic\, slavistic\, romanistic\, balcanistic\ etc.). Care sunt pun]ile înspre/dinspre România Înainte de toate, o precizare: din acest an am solicitat universit\]ii ca materia mea s\ se cheme Istoria Europei Centrale [i Orientale. Actuala titulatur\ (Istoria Europei Orientale) mi se pare limitativ\. E adev\rat c\ exist\ aceste asocia]ii. În ultimii ani se constat\ chiar o cre[tere numeric\ a celor care se dedic\ studiului acestei regiuni [i azi, mul]i dintre ei sunt bine defini]i în panorama academic\. Dar dac\ odinioar\, în epoca fascist\ de pild\, leg\tura între institu]iile politice [i cele culturale era foarte puternic\, azi se constat\ o implicare mult mai redus\, de[i politica extern\ italian\ continu\ s\ priveasc\ cu interes acest sector. În parte, pentru c\ este vorba de regimuri politice diferite. Dar [i pentru c\ exist\ o mai mic\ investi]ie de energie. Este valabil atât pentru regiune în general, cât [i pentru România, în particular. Exist\ o limitare a implic\rii. S-ar putea face cu singuran]\ mai mult, atât pentru difuzarea culturii italiene în România, cât [i în sens invers mai cu seam\. S-ar evita astfel multe din judec\]ile eronate existente în rândul opiniei publice. Sun\ ciudat faptul c\ opinia public\ italian\ descoper\ anumite lucruri despre România doar în situa]ii-limit\, în contextul unor incidente. Nu e posibil ca România s\ fie imaginat\ ca o ]ar\ exotic\, aproape necunoscut\. O asemenea percep]ie era explicabil\ poate în evul mediu sau la începutul veacului XIX. Ar trebui s\ existe o cunoa[tere mai profund\ a culturii române din partea italienilor. Pot judeca mai pu]in rolul românilor. Cred totu[i c\ la nivelul institu]iilor culturale române existente în Italia exist\ o eroare de strategie. Ar trebui poate s\-[i rectifice strategia pentru a penetra mai profund în societatea italian\. Publicul italian e dificil. {tim cu to]ii c\ se cite[te destul de pu]in [i c\ exist\ atâtea alte interese/tenta]ii. Cu o strategie abil\ îns\, cred c\ s-ar putea atrage aten]ia asupra unei ]\ri cu care avem anumite afinit\]i [i care trimite aici o mas\ de muncitori de toate nivelurile. Institu]iile culturale române[ti, [i nu doar cele culturale, trebuie s\ g\seasc\ modalitatea de a atrage aten]ia asupra subiectului România. I n t e r v i u r i l e „ R o m â n i e i l i t e r a r e “ cu istoricul FRANCESCO GUIDA În istoriografia italian\ orientat\ spre acest sector, sunte]i un reprezentant al celei de-a III a genera]ii, dup\ cele marcate de Oscar Randi [i Mario Pacor. Sunte]i autorul a numeroase studii dedicate Ungariei, Bulgariei, Greciei, dar mai cu seam\ României. Cartea dvs. Romania (Unicopli, 2005) se înscrie în seria celor semnate de istorici str\ini, precum Hugh Seton Watson, Keith Hitchins, Catherine Durandin etc. Aceast\ carte a fost prezentat\ la Accademia di Romania din Roma (mai 2007) [i este cunoscut\ speciali[tilor români. Ce impact a avut în Italia S\ spun adev\rul Fiind vorba de o carte [tiin]ific\, nu a avut o soart\ prea fericit\. În mediul academic este destul de cunoscut\, dar nu e un succes în libr\riile populare. Îmi pare r\u s\ o spun, dar un produs pe aceea[i tem\ (istorie român\ contemporan\) [i de o calitate mult inferioar\, aproape nul\, a devenit, gra]ie strategiei editoriale, un produs cu un oarecare succes popular. Conteaz\ mult editorul! Îndeob[te cei care sunt mai aten]i la calitatea [tiin]ific\ întâmpin\ dificult\]i în distribu]ie. Lipse[te poate [i pu]in\ fantezie. Cartea mea despre România se înscrie într-o colec]ie dedicat\ istoriei Europei în secolul XX. Sunt uimit c\ nu exist\ un ziar care s\ preia aceast\ colec]ie [i s\ o impun\ astfel pe pia]\. Un alt editor poate ar fi reu[it mai mult în privin]a difuz\rii. În formarea dvs. se disting ca „punti cardine“ filologul Rosa del Conte [i istoricul Angelo Tamborra, de la care a]i dobândit instrumentul de a accede la surse primare [i respectiv metoda istoric\. La rândul dvs. a]i reu[it s\ crea]i o [coal\. Cu ce rezultate Dup\ p\rerea mea rezultatele sunt foarte bune, chiar dac\, fiind cel care a colaborat la ob]inerea lor, nu ar trebui s\ o spun eu. Nu vorbesc în acest context despre Marco Clementi, istoric tân\r dar foarte productiv, pentru c\ el are interes pentru specificul rus. Îns\ lucr\rile lui Alberto Basciani despre Dobrogea (Un conflitto balcanico. La contesa fra Bulgaria e Romania in Dobrugia del sud 1918-1940, Periferia, Roma, 2001) [i Basarabia (La difficile unione. La Bessarabia e la grande Romania 1918-1940, a doua edi]ie publicat\ în 2007, care nu întâmpl\tor a meritat s\ fie prefa]at\ de K. Hitchins), precum [i cea a lui Antonio d’Alessandri despre Dora d’Istria (Il pensiero e l’opera di Dora d’Istria fra Oriente Europeo e Italia, Gangemi, Roma, 2007) sunt lucr\ri temeinice, bazate în primul rând pe surse primare [i abia apoi pe o vast\ literatur\ istoric\. Sunt convins c\ vor urma altele pentru c\ sunt departe de a fi epuizat înc\rc\tura vital\ pe care o au. {i sunt convins c\ subiectele române[ti în interesele lor de studiu vor fi predilecte. Sunteti martor avizat [i adesea protagonist în evenimente culturale italo-române [i manifest\ri ale comunit\]ii române[ti în Italia (amintesc în acest context doar fondarea Partidului Românilor din Italia). Înregistra]i în mod direct evolu]iile [i involu]iile acestei „prietenii dificile“. Desigur, a]i înregistrat [i filtrat [i aceast\ ultim\ campanie politic\ [i mediatic\ „Români în Italia“. Care sunt efectele ei în rândul opiniei publice italiene În ultimii ani românii au fost descoperi]i de c\tre marea mas\ a italienilor. Nu cred c\ exist\ cet\]ean care s\ nu se fi exprimat pe aceast\ tem\. Este foarte adev\rat c\ travers\m o faz\ critic\ care a determinat m\suri politice, dup\ cum bine se [tie (decretul G. Amato). Aceast\ criz\ cred c\ a fost îns\ enfatizat\. Sigur c\ o parte a popula]iei italiene e preocupat\ de fenomenul emigra]iei, de români, de romi. Dar în acela[i timp exist\ o mare parte a popula]iei italiene care a avut contacte [i experien]e cu români (în domeniul edilitar, sanitar, [tiin]ific etc.) [i care a descoperit o serie de afinit\]i [i similitudini. A existat o alarm\. Un politician sau altul a imprimat discursului sau un ton exagerat. Eu nu neg existen]a unei probleme. În momentul în care se mi[c\ o mas\ de oameni este fiziologic s\ existe o problem\. E inevitabil. E natural. Aceast\ problem\ nu se rezolv\ îns\ prin m\suri de politic\ de siguran]\, ci prin m\suri economice. Eu nu cred c\ emigrantul e fericit. Italienii au fost în aceast\ ipostaz\ [i nu au fost deloc ferici]i. Folclorul nostru st\ m\rturie. Problema trebuie tratat\ cu m\suri de politic\ economic\ na]ional\ român\, bilateral\ [i interna]ional\, [i cu forme de integrare, nu cu forme ale confrunt\rii [i intoleran]ei. Exist\ pericolul recrudescen]ei extremismului de dreapta [i rasismului în Italia La noi a existat nu demult o alarm\ de acest gen fa]\ de albanezi, mult mai pu]ini numeric, dar ajun[i aici pe mare. {i atunci s-a enfatizat. {i atunci s-a vorbit de rasism. Exist\ poate o minoritate care se exprim\ în termeni rasi[ti, dar sunt în genere persoane care nu gândesc atunci când se exprim\ astfel. Italia nu are o tradi]ie cultural\ rasist\. Chiar atunci când au fost promulgate legi rasiale împotriva evreilor (1938), ele nu erau deloc populare. Exist\ o tensiune între comunit\]i. S\ ne amintim c\ în Italia, în urm\ cu doar câteva decenii, când meridionalii emigrau în nord, au existat tensiuni. Nu rasism (care asum\ o form\ ideologic\), ci doar manifest\ri de intoleran]\, forme de conflict momentan. Se poate „riposta” cu Brâncu[i, Cioran [i Eliade Sunt suficiente pozi]iile exprimate în presa italian\ în tonuri care tind s\ restabileasc\ un echilibru, pozi]ii exprimate de români (Mircea C\rt\rescu, Norman Manea, Mircea Butcovan), români[ti (Marco Cugno, Bruno Mazzoni), anali[ti reputa]i [i jurnali[ti italieni (Sergio Romano, Arrigo Levi, Emanuele Trevi) Pentru marele public, nu. Este bine c\ se amintesc, c\ se invoc\ aceste repere culturale române[ti, dar faptul c\ exist\ m\rturii culturale de acest nivel nu produce un efect instant în rândurile opiniei publice italiene. Trebuie aduse alte argumente pentru publicul care nu se intereseaz\ de lumea intelectual\. Italienii care nu citesc nici m\car o carte pe an vor în]elege poate mai bine dezbaterile privind cauzele emigr\rii, interesele economice comune celor dou\ state ([i aici nu vreau s\ deschid un front dificil!), conceptul de toleran]\. Poate spre marele public se poate ajunge prin intermediul eroilor populari - sportivilor. Dar [i aici e discutabil, pentru c\ Adrian Mutu a fost insultat. Chiar dac\ se întâmpla, ce-i drept, într-un moment cu o înc\rc\tur\ emo]ional\ aparte (vorbesc, desigur, de cazul Giovanna Reggiani). Acestea fiind premisele, cum se contureaz\ viitorul acestei rela]ii bilaterale Vreau s\ fiu cinic. Cele dou\ ]\ri au interese economice comune. Asta m\ face s\ cred c\ rela]iile nu trebuie înr\ut\]ite, ci consolidate. Dup\ aceast\ „criz\ de cre[tere“, cum a definit-o ambasadorul Mancini, viitoarele eventuale incidente vor fi tratate ca orice alt fapt divers. Guvernele de la Bucure[ti [i Roma vor g\si o strategie în interiorul [i cu sus]inerea Uniunii Europene. Emigra]ia înc\ nu s-a terminat, dar [i-a atins apogeul. Este [i ra]ionamentul lui Sergio Romano. Dac\ a[ avea o oarecare putere decizional\, a[ face în a[a fel încât s\ se mi[te capitalurile [i nu oamenii. Sunt, prin urmare, optimist în privin]a viitorului rela]iilor italo-române. A consemnat Carmen BURCEA România literar\ nr. 5/ 8 februarie 2008 29

Page 1 and 2: România 5 literar\ Apare sub egida

Page 3 and 4: Ana Blandiana î[i îndeamn\ invita

Page 5 and 6: A m luat decizia ca de acum încolo

Page 7 and 8: C c ritic minu]ios pân\ la virgul\

Page 9 and 10: D espre ce rasism mai poate fi vorb

Page 11 and 12: Î n Refugii, timpul fic]iunii [i c

Page 13 and 14: C u 117 titluri într-un an, de la

Page 15 and 16: Î n 1957 lucram, - neangajat - la

Page 17 and 18: i s t o r i e l i t e r a r \ prea

Page 19 and 20: a m i n t i r i acordat\ poetului.

Page 21 and 22: Numeroase emisiuni `i sunt consacra

Page 23 and 24: Dintr-o atare perspectiv\, Victor R

Page 25 and 26: ßirul de comisari [i toat\ liota d

Page 27: Joachim Wittstock e singurul scriit

Page 31 and 32: p o l e m i c i Amneziile lui Mirce

fost

despre

unui

cele

doar

numai

atunci

ceea

steinhardt

timp

aniversare

Aniversare

Aniversare ... View more Aniversare

Delete template?

Save as template ?

Aniversare Aniversare