Aniversare

More documents

Recommendations

Info

$editat\ cu sprijinul Funda]iei ANONIMUL$



$ap\rut\ `n Fran]a$


m e r i d i a n e Literatura lui Ramón ni se înf\]i[eaz\ ca o colec]ie de întâmpl\ri în (i)realitatea imediat\, “stare de corp” a “mamiferului”. România literar\ nr. 5/ 8 februarie 2008 26 „V IA}A [i romanul sunt o iluzie, iluzia de a te întâlni pe tine însu]i. Oare nu în tine însu]i se afl\ acele lucruri care, cât\ vreme nu se [tie ce sunt, nu sunt nici sigure, nici f\urite pentru ca natura s\ inventeze arborele, nu [i dulapul” Cu aceast\ interoga]ie î[i începe Ramón Gómez de la Serna prologul la “romanele nebuloasei”, iar cititorul, chiar dac\ nu este familiarizat cu stilul “nebulitic” al scriitorului spaniol interbelic, e tentat s\ intre de îndat\ în jocul acestuia. Fie [i numai pentru c\ nu îi mai crede demult pe romancieri, iar acest incipit promite c\ Omul pierdut e altceva, poate o scriere capabil\ s\ alunge orice urm\ de monotonie sau de previzibilitate. În plus, chiar sintagma “romane ale nebuloasei” presupune o ambiguitate care stârne[te curiozitatea... “Misterul” se poate dezlega (m\car în parte), dac\ plas\m proza lui Ramón Gómez de la Serna în contextul literaturii europene de la începutul secolului al XX-lea. Toat\ lumea pare s\ fie de acord c\ aceast\ perioad\ a fost marcat\ de o serie de taton\ri, metamorfoze [i c\ut\ri care au condus, printre altele, la apari]ia mai multor curente de avangard\. Nici romanul nu putea s\ scape de vertijul prefacerilor, dovad\ c\, imediat dup\ 1920, el se gr\be[te s\ p\r\seasc\ teritoriul lui simile pentru a intra în zona mai pu]in explorat\ a “nebuloasei”, în care “iluzia”, chiar dac\ nu dispare, este construit\ [i subminat\ aproape simultan. Scriitorul spaniol, contemporan cu Joyce [i Thomas Mann, a fost atras de mirajul inova]iei radicale, declarându-se de la bun început adeptul unei scriituri “diverse, rebele, inovatoare”, a cunoscut de timpuriu gloria literar\ (în 1923, la Paris, se bucura de succes, fiind comparat de critici cu Giraudoux [i Max Jacob), dar [i dezam\girea, solitudinea, boala, exilul. Autobigrafia a constituit pentru el, întocmai ca pentru Max Blecher, dac\ ar fi s\ c\ut\m analogii în spa]iul nostru cultural, mai mult decât un substrat. Literatura lui Ramón ni se înf\]i[eaz\ ca o colec]ie de întâmpl\ri în (i)realitatea imediat\, “stare de corp” a “mamiferului” care scrie, dup\ cum spunea el însu[i, modalitate de a transfigura banalul prin metafore insolite [i de a elibera cuvintele de sensurile conven]ionale, deja prea tocite. C\ a[a stau lucrurile o demonstreaz\ aproape toate scrierile sale, de la El libro mudo [i Morbideces, la El Rastro [i Automoribundia, de la El hombre de alambre la cele patru proze care compun ciclul “nebuloasei” (El incongruente, El novelista, Rebeca [i El hombre perdido). Acesta din urm\ (tradus `n 2004 pentru prima dat\ în limba român\) poate fi socotit, înainte de orice, un roman al c\ut\rii. Sunt multe ([i abstracte) lucrurile pierdute [i care nu mai pot fi reg\site (“iluzia de a te întâlni cu tine însu]i”, de pild\, ca [i iluzia de a g\si un sens existen]ei, refugiile de tot felul, de la orele închise în orologii antropofage, la spa]iile securizante ale vagoanelor trase pe linie moart\, de la “romanul din spatele lucrurilor”, la “cortinele de teatru care la un moment dat se pot ridica pentru a ne dezv\lui inexprimabilul”). Naratorul-personaj porne[te într-o adev\rat\ odisee, r\t\cind, asemenea lui Leopold Bloom, prin labirintul de str\zi al unui ora[ tentacular (nenumit, a[a cum nenumit r\mâne pân\ la sfâr[it [i personajul), în c\utarea unei realit\]i “laterale”, singura capabil\ s\ fac\ fa]\ – pentru o vreme – golului [i absen]ei. Practic trama epic\ este ca [i inexistent\, dar lipsa ei e suplinit\ de o extraordinar\ consisten]\ romanesc\ a imaginarului, de organizarea epic\ a tr\irilor, a obsesiilor [i halucina]iilor, amestecate pân\ la indistinc]ie cu banalul cotidian. De aceea romanul se cite[te cu pasiune, pentru c\ “întâmpl\rile” se deta[eaz\ într-o asemenea m\sur\ de personalitatea eroului-povestitor, încât e[ecul existen]ial afirmat aici devine o parabol\ a condi]iei umane în genere. Omul pierdut se confund\, paradoxal, cu “Everyman”, tocmai în m\sura în care, de la început pân\ la sfâr[it, r\mâne un individ ex-centric, aflat în imposibilitatea ontologic\ de a defini realitatea [i propria sa persoan\ (de aceea personajul se autocaracterizeaz\ exclusiv prin nega]ie). Întrebarea “cine sunt eu” constituie o premis\ important\ a construc]iei narative generând [i justificând totodat\ structura fragmentar\, cu alur\ de jurnal intim, a acestui roman care nu de pu]ine ori ne trimite cu gândul la delirul controlat al suprareali[tilor: “M\ sim]eam negru-g\lbui. Galbenul soarelui intrând prin balcon [i fundalul întunecat al s\lii. Totul se reduce la ce crezi despre lucruri. Despre pahare se crede c\ sunt obiecte rezervate evenimentelor, nu le cau]i prietenia [i te pomene[ti c\ nu-]i ajung. To]i avem ceva încrustat în noi. Unii o miniatur\, al]ii o colivie de p\s\ri care atârn\ r\sucit\ într-un cui, pentru c\ e goal\.” Pasajul acesta ne trimite cu gândul la Urmuz, dar ceea ce crede “omul pierdut” despre lucruri îl apropie mai cu seam\ de naratorul Întâmpl\rilor lui Blecher. Obiectele, în acela[i timp semnificative [i derizorii, populeaz\ aceste pagini cu prezen]a lor nelini[titoare, halucinant\, spectral\. Paharele, p\l\riile, fotoliile de r\chit\, ceasurile-pu[culi]\, dulapurile, umbrelele, ligheanele, manechinele etc. devin vehicule de tain\ ale unei realit\]i indescifrabile, depunând m\rturie despre esen]a ultim\, incognoscibil\, a lumii. În aceste condi]ii achizi]ionarea unui fotoliu de r\chit\ cap\t\ o importan]\ crucial\, echivalând cu un pas (mic) spre mântuire: “Mi-a venit un gând salvator. Voiam de mult s\-mi cump\r un fotoliu de r\chit\ [i acum aveam ocazia s\ o fac. {tiam o adres\ convenabil\ [i am pornit în direc]ia magazinului r\coros, ale c\rui vitrine cu mobile spectrale îmi pl\cuse întotdeauna s\ le privesc.” P\l\riile îns\ îi trezesc suspiciunea, i se par obiecte antipatice, care vor s\ îl trag\ pe sfoar\, disimulându-[i inten]iile subversive sub alibiul func]ionalit\]ii lor: “Ca o negare a acestui gând, odaia mi s-a umplut de p\l\rii. În special cele de pe pat – eu având supersti]ia c\ o p\l\rie pus\ pe pat poate fi sursa unui mare ghinion – m\ deranjau [i m\ crispau (...) M\ gândisem de multe ori c\ pe cuverturi, pe fotolii [i pe mese exist\ p\l\rii, p\l\riile altora, ale necunoscu]ilor, ale oportuni[tilor.” O magazie cu decoruri de mucava îi provoac\ volupt\]i [i nelini[ti indescriptibile. Obiectele – de dou\ ori false – depozitate acolo (“cariatide, coroane, fazani fal[i pe tipsii false, lire [i cupe de carton, amfore, statui demne de mausolee (...) coifuri, suli]e [i arcuri, icoane false, vizibil neterminate”), îl for]eaz\ s\ î[i probeze propriul adev\r, anticipând totodat\ iminen]a e[ecului. Nu se poate r\spunde la întrebarea “cine sunt eu”, din moment ce lumea în întregime e o colec]ie de falsuri, un uria[ bâlci în care numai lucrurile ce î[i dezv\luie cu dezinvoltur\ artificialitatea joac\ cinstit, permi]ând privirii s\ le descompun\ [i consumând astfel, pân\ la cap\t, ideea de obiect. C\ci “marea fars\ e atunci când unul-[i-acela[i se crede unul-[iacela[i, de fapt o imita]ie a celui ce fusese unul-[i-acela[i”; cu alte cuvinte, din jocul crud al identit\]ilor [i diferen]elor, tot ce r\mâne este spectacolul exasperant al m\[tilor care ascund alte m\[ti. Timpul “reprezenta]iei” nu are nimic de-a face cu o cauzalitate exterioar\, conformându-se principiilor simultaneit\]ii paradoxale: “Nunta a fost azi, dar totu[i ea a avut loc [i cândva, mai demult [i nu va fi celebrat\ nicicând...” Pe bun\ dreptate, în “scurta not\ empatic\ de acompaniere terapeutic\” de la sfâr[itul c\r]ii, Vera {andor observa c\ tr\irea evenimentelor are loc simultan, “în chip de revela]ie, ca la vis\tori”, ceea ce permite ca romanul s\ poat\ fi citit începând de oriunde, chiar de la ultima pagin\. Un picaro al lumii dezvr\jite Coeren]a – atâta cât\ este – e asigurat\ de for]a viziunii, polifonia poematic\, de concrete]ea molipsitoare a halucina]iilor [i fantasmelor, printre care obsesia mor]ii ocup\ un loc central. Moartea, sub orice form\ [i-ar face sim]it\ prezen]a, exercit\ asupra omului pierdut atrac]ia ultimei întreb\ri f\r\ r\spuns, este marele mister în fa]a c\ruia v\lurile iluziei alunec\ unul câte unul, l\sând s\ se întrez\reasc\ cel din urm\ refugiu. “Via]a e în a[a fel întocmit\ încât cere s\ fie eliberat\ de moarte, pentru c\ în moarte nu vor exista nici aceste vise, nici altele, [i, de altfel, nimic arbitrar [i criminal nu poate s\ se mai întâmple, c\ci am fost deja victimele definitive ale crimei de a muri”, afirm\ romancierul în prolog, iar cartea sa î[i dezv\luie, prin prisma unei asemenea reflec]ii, miza major\, aceea de a încerca s\ ofere vie]ii – drept compensa]ie – un sens retroactiv. În acea clip\ hazardul s-ar converti în destin, dar omului pierdut nu-i e îng\duit decât s\ cerceteze fragmentele, frânturile de vise, piesele unui puzzle incomplet. Tot ceea ce poate întrez\ri este un morman de imagini desperecheate, “a heap of broken images”, într-un “spa]iu de fic]iune” la fel de ostil ca [i “t\râmul pustiu” al lui T.S. Eliot. Totu[i evad\rile compensatorii (de obicei erotice) nu lipsesc [i ele îi ofer\, de fiecare dat\, personajului-povestitor o m\runt\ consolare. Istoriile de dragoste evocate în carte sunt vii [i tandre, având ceva din imponderabilul reveriei, al visului cu ochii deschi[i, contrazis îns\ brutal de logica realit\]ii, “a vie]ii ce se vie]uie[te”. Maja desnuda, infirmiera, nebuna, prostituata, blonda Alcira, Desdemona, femeile-magnolie, vân\ta vorbitoare, Matilde [.a.m.d. sunt, în general, figuri misterioase, spectrale, lipsite de tr\s\turi individuale, intrând în aceea[i saraband\ a replicilor [i gesturilor absurde ca [i naratorul. Uneori, din conversa]ii aparent lipsite de sens se ivesc posibile r\spunsuri la obsedanta întrebare “cine sunt eu”: “Am în]eles atunci c\ pe femeia aceea o tulbura vanitatea câinilor [i m-am sim]it ca un dul\u care, privindu-se în oglinda de la cuier, se descoper\ din întâmplare b\rbat.” Dialogul cu vân\ta este de-a dreptul savuros, prin amestecul de seriozitate mimat\ [i de umor absurd, demonstrând, o dat\ în plus, abilitatea scriitorului de a n\scoci “greguerías” (termenul este, de altfel, inven]ia sa, desemnând în linii mari un procedeu rezultat prin combinarea umorismului cu metafora insolit\). În dialogul amintit ni se vorbe[te despre “sensul vân\t\rian al lumii”, iar replicile au ceva din ritmul aiuritor al nonsensurilor lui Lewis Caroll. Sunt multe paginile care ar merita citate în întregime (memorabil\ este, de pild\, întâlnirea cu Desdemona, într-un vagon luxos, împodobit cu oglinzi vene]iene [i candelabre de sticl\ care “se mi[cau asemenea unor balerine”; aceea cu vagabondul Gonzalo, care îl conduce pe erou la o c\su]\, pe jum\tate ruinat\, furi[at\ în “p\puri[”, lâng\ un râu f\r\ nume, unde “se ascundea Goya”; aceea cu ventrilocul, acompaniat de domni[oara de carton, la cina domnului Oriol sau cu misterioasele femei-magnolii.) {i enumera]ia ar putea, desigur, continua. Observ\m c\ aluziile [i trimiterile intertextuale nu sunt pu]ine, dar, pân\ la urm\, farmecul acestei proze “nebulitice” rezid\ în faptul c\ ele sunt topite într-un romanesc al tr\irii, articulat în teribile scenarii ale iluziei, care ne-ar îndrept\]i s\-l socotim pe omul pierdut un fel de picaró al lumii dezvr\jite, un Don Quijote care nu mai crede posibil\ împ\carea dintre Lume [i Fic]iune. Despre traducerea domnului Radu Niciporuc, numai de bine, cu atât mai mult cu cât s-a confruntat cu un text deloc facil, fiind obligat nu de pu]ine ori – a[a cum m\rturise[te în Postfa]a traduc\torului – s\ caute echivalentul unor cuvinte inventate de autor, n\scocind la rândul s\u, pentru a compensa “vacuitatea dic]ionarelor”, termeni ca “borfotreap\”, “târfofes\”, “borfocirl\”, “zbârnogroaz\” [.a.m.d. Catrinel POPA
Joachim Wittstock e singurul scriitor de origine german\ n\scut `n România care nu s-a putut desp\r]i de ora[ul natal. m e r i d i a n e ~n ora[ul de jos vezi ce-ai uitat POATE c\ nu printr-o inspira]ie de moment, dar nici c\ut`nd ca Diogene cu lum`narea un om, cunoscutul istoric [i critic literar german, originar din România [i stabilit la München, Peter Motzan, l-a numit pe scriitorul sibian Joachim Wittstock, departe de orice aluzie ludicironic\, cu toat\ seriozitatea unui cititor care [tie s\ disting\ unicitatea valorii: Don Quijote... nume, la care se mai adaug\, culmea, `nt`mpl\tor sau poate nu, [i irezistibila atrac]ie a acestui prozator pentru mori. Un am\nunt care, iat\ ar putea explica [i titlul culegerii de povestiri Dumbrava morilor, ap\rut\ la `nceputul acestui an la editura Institutului Cultural Român. C`nd te contope[ti cu textul unei c\r]i, c`nd scotoce[ti toate ascunz\torile viclene din spatele cuvintelor – doar s`nt traduc\torul acestei tr\iri scripturale! – nu se poate s\-]i reprimi curiozitatea [i implicit indiscre]ia de a p\trunde `n zonele cele mai intime, unde sentimentul [i spiritul `[i pierd grani]ele desp\r]itoare... a[adar, de ce iube[te Joachim Wittstock morile, ce caut\ [i ce g\se[te el `n acele palete care mi[c\ aerul, primenindu-l mereu ca s\ produc\ mi[carea necesar\ transform\rii staticului `n dinamic, pasivului `n activ, esen]ei `n existen]\. Joachim Wittstock e un c\ut\tor neobosit, e omul care merge – pe jos sau pe biciclet\ - [i pasul din spate trece mereu `naintea pasului din fa]\ [i ne ajut\ s\ `naint\m [i pedala de jos a bicicletei urc\ mereu `n locul pedalei de sus [i produce rotirea care face mi[carea posibil\... [i cercul mic al nucleului [i cercul mare al universului func]ioneaz\ dup\ principiul unei mori eterne sau a unei mori[ti de b`lci... mori peste tot, mori [i mori – acum observ, ce ciudat c\ `n limba român\ imperativul verbului „a muri“ are aceea[i form\ cu pluralul nehot\r`t al morilor. O simpl\ `nt`mplare, dar `nt`mplarea cheam\ reflec]ia [i reflec]ia e curiozitate, cum curios e [i personajul lui Joachim Wittstock, seara, pe stradelele `nguste ale Clujului sau ale Sibiului, s\ priveasc\ pe fereastr\ `n case str\ine sau s\ se strecoare ca un intrus `n intimit\]i necunoscute pe care ar vrea s\ [i le `nsu[easc\. Joachim Vittstock e singurul scriitor de origine german\ n\scut `n România care nu s-a putut desp\r]i de ora[ul natal. Sigur acela[i lucru s-ar putea spune [i despre Eginald Schlattner care tr\ie[te `n comuna Ro[ia l`ng\ Sibiu, dar `[i public\ romanele la editura Zsolnay din Viena. Joachim Wittstock `ns\ [i-a constr`ns p`n\ [i c\r]ile s\ opteze pentru aerul tot mai rarefiat al unui public german autohton, tip\rindu-[i c\r]ile `n ]ar\. Nu men]ionez acest fapt ca s\-i adaug vreun merit de fidelitate patriotic\ lui Wittstock, vreau doar s\-mi explic mecansimul l\untric al unui artist excentric `n cel mai strict sens al cuv`ntului. Ciudat specimen acest Joachim Wittstock! Noi românii spuneam despre Alexandru Paleologu c\ este ultimul boier român, dar mai s`nt [i Neagu Juvara [i controversatul B\l\ceanu Stolnici [i cine-i mai [tie, c\ nimic nu se pierde... Joachim Wittstock apar]ine [i el unei vechi elite germane din Hermannstadtul copil\riei mele, pe care nu-l mai g\sesc nici `n aceast\ zgomotoas\ Capital\ cultural\ european\ dec`t c`nd cutreiera uli]ele cu pant\ ale ora[ului de jos, t\c`nd sau vorbind monosilabic cu el. Dar acest domn foarte `nalt [i foarte sub]ire ascunde `n ciudata lui alc\tuire [i un „fantast“, un fel de lunatec care umbl\ pe drumuri neumblate de al]ii, care vede ce nu v\d al]ii, care are darul de a evada din prezent `n sta]ii unde timpul se opre[te. C`nd era copil, ni se spune `n povestirea Strada Joag\rului, urc`ndu-se pe un gard, a g\sit u[a cerului deschis\... sau, `n povestirea Leag\nul, spune c\ `n balansul frenetic al scr`nciobului toat\ lumea se r\sturna: ma[inile ajungeau pe crestele muntelui, caii `n copaci [i el, gimnaziastul intern, era cu capul `n jos [i cu picioarele sus, de parc\ ar fi c\lcat pe cer; dar [i de ce nu se putea elibera niciodat\ de `ntoarcerea `ncolonat\ `n sala de mese. S`nt str\zi `nfundate, str\zi care nu duc nic\ieri, case cu por]i `n care intri `ntr-un spa]iu [i ie[i pe aceea[i u[\ la alt nivel, `n alt spa]iu. ~n povestirile lui, scrise cu o exactitate realist\, aproape matematic\, trecutul [i prezentul curg laolalt\ f\r\ linii de demarca]ie ca [i c`nd te-ai plimba prin eternitate – cea]\ translucid\ care te face s\ vezi ce-ai uitat. C`te registre scripturale parcurge acest autor `n toate c\r]ile lui! Am acas\ un sac de volume de Joachim Wittstock. M\ `ntreb ce lung, ce `nc\p\tor e timpul unui om care a fost [i profesor [i bibliotecar [i istoric [i... eu cred c\ Wittstock scrie merg`nd, Wittstock tr\ie[te scriind. Wittstock este produsul dureros al unei permanente lupte cu limbajul, produsul unui mare complex, al unei inadapt\ri f\r\ leac - `n tot ce scrie se simte o nostalgie chinuitoare dup\ un acas\ unde trebuie s\ se `ntoarc\, o nostalgie de extraterestru care face eforturi disperate s\ devin\ p\m`ntean. Anul acesta i-a mai ap\rut, `n afar\ de Dumbrava morilor, un roman `n limba german\, intitulat Die uns angebotene Welt (Lumea ce ni s-a dat). Cred c\ frapanta asem\nare cu titlul memoriilor semnate de Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat, nu poate s\ nasc\ suspiciuni, cu at`t mai mult cu c`t romanul lui Wittstock e un fel de Bildungsroman `n buna tradi]ie a marilor clasici germani. Ac]iunea e plasat\ `n perioada lui de studen]ie la Cluj, c`nd toate `nt`mpl\rile, ideile, petrecerile, prelegerile, idilele, succesele, decep]iile, `ntr-un cuv`nt, lumea `ntreag\ intr\ `n tine [i tu `nghi]i perplex tot p`n\ la sa]ietate „cu dragoste [i abjec]ie“. {i peste toate astea troneaz\ umbra monstruoas\ a Securit\]ii. Profesorii, prietenii, dispar r`nd pe r`nd [i tu taci [i taci [i ai vrea s\ faci un gest eroic, dar ]i-e fric\ pentru c\ e[ti om [i nici m\car nu [tii prea bine care e adev\rul. Cam a[a am tr\it noi to]i `n anii aceia [i aceste dezveliri ale unei con[tiin]e, speriate [i nesigure, s`nt mult mai autentice, mai umane [i mai devotate individului [i istoriei, pentru c\ o istorie f\cut\ numai din eroi [i martiri e ca un cvartal de blocuri care `nchid `ntre zidurile lor de beton mici biserici de lemn. Dar aceast\ Lume ce ni s-a dat, - [i s`nt perfect con[tient\ de ceea ce afirm aici -, e o carte unic\ `n literatura ap\rut\ `n ultimii 18 ani `n România. Nucleul inegalabil al romanului e, dincolo de fundalul politic cu care ne-am obi[nuit, drama singular\ a unui individ atipic; deci, nu at`t drama minoritarului german, c`t drama minoritarului uman; e lupta surd\ a unui ins `n c\utarea unui limbaj care s\-l fac\ `n]eles de ceilal]i. Un om care-[i d\ seama c\ nu poate s\ fac\ altceva dec`t s\ scrie [i tocmai limbajul, obiectul muncii lui `i este ostil [i, cu c`t [i-l constr`nge `n corsete str\ine, devine mai refractar. Joachim Wittstock e fiul marelui scriitor sas Erwin Wittstock, un adev\rat virtuoz al limbajului care, dup\ cum reiese dintr-o scen\ din carte, `[i pedepsea fiul s\ scrie zeci de variante ale aceleia[i scrisori p`n\ c`nd atingea forma stilistic\ a unui limbaj c`t de c`t acceptabil. Evident fic]iunea [i realitatea nu se suprapun exact, ca jum\t\]ile de pere. Teroarea perfec]ionismului `n scris l-a torturat pe Joachim toat\ via]a. Sute de caiete cu `nsemn\ri, notate la `nt`mplare, din care spicuia febril – m\rturise[te Georg Härwest, eroul romanului, - fraze st`ngace, dar de o sinceritate devastatoare, incluz`ndu-le `n scrisorile de dragoste adresate unei fete care nu-l `n]elegea, mersul f\r\ oprire nop]i `n [ir pe str\zile Clujului `nv`rtind `n g`nd de sute de ori o fraz\; durerea strig\tului care nu poate ie[i din chingile lui interioare – marea dram\ a scriitorului, singura [i cea mai tensionat\, r\zbate din aceast\ carte unic\, ale c\rei pagini puteau s\ fie semnate f\r\ re]inere [i de un Kafka. Am ezitat mult p`n\ m-am hot\r`t s\ scriu acest text; nu s`nt critic literar, poe]ii spun c\ s`nt prozator, prozatorii c\ s`nt poet; [i unii [i al]ii m\ apreciaz\ mai mult ca traduc\tor. Ei bine, `n aceast\ calitate, dac\ mi-e `ng\duit, scriu aceste r`nduri pentru c\, traduc`ndu-l pe Joachim Wittstock, am `nv\]at s\-l citesc pe din\untru cum cite[ti o radiografie [i umbrele difuze au devenit organe [i respira]ia pl\m`nilor a devenit sonor\ [i pe traheea lui a urcat un glas pe care l-am auzit [i-l tot aud [i-l aud [i m\ urm\re[te de parc\ m-a[ plimba noaptea pe str\zile ora[ului de jos, pe strada Azilului, de pild\, [i v`ntul ar face s\ bubuie foile de plastic care acoper\ zidurile insalubre ale vechii biserici [i a[ [opti pentru mine: s`nt duhuri, nu-i a[a S`nt duhuri... Nora IUGA România literar\ nr. 5/ 8 februarie 2008 27
Page 1 and 2: România 5 literar\ Apare sub egida
Page 3 and 4: Ana Blandiana î[i îndeamn\ invita
Page 5 and 6: A m luat decizia ca de acum încolo
Page 7 and 8: C c ritic minu]ios pân\ la virgul\
Page 9 and 10: D espre ce rasism mai poate fi vorb
Page 11 and 12: Î n Refugii, timpul fic]iunii [i c
Page 13 and 14: C u 117 titluri într-un an, de la
Page 15 and 16: Î n 1957 lucram, - neangajat - la
Page 17 and 18: i s t o r i e l i t e r a r \ prea
Page 19 and 20: a m i n t i r i acordat\ poetului.
Page 21 and 22: Numeroase emisiuni `i sunt consacra
Page 23 and 24: Dintr-o atare perspectiv\, Victor R
Page 25: ßirul de comisari [i toat\ liota d
Page 29 and 30: Nu e posibil ca România s\ fie ima
Page 31 and 32: p o l e m i c i Amneziile lui Mirce

Aniversare

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?