Aniversare

a r t e
Povestea lui este [i a lui Ciulei, a lui Pintilie, a lui
Clody, a lui Vlad Mugur, a lui Penciulescu, Purc\rete,
C\t\lina Buzoianu, Alexandru Dabija, Alexandru
Darie, Alexa Visarion, Dan Pi]a, Yuri Kordonski.
România literar\ nr. 5/ 8 februarie 2008
22
PE DESENUL uria[ al vie]ii, apar, uneori, reliefuri impresionante. Din detaliile delicate,
miniaturale, se poate distinge [i citi, uneori, dac\ ai noroc, o poveste fundamental\. Despre
via]\, despre tine însu]i, despre felul în care po]i s\ fii revelat prin proiectarea în ceilal]i. În
lumina sau întunericul, în tainele sau certitudinile pe care le po]i descoperi despre sine în
gesturile celor care înseamn\ ceva major. Zic c\ am avut noroc cu carul aici! Au fost [i sînt
în jurul meu oameni prin care am reu[it s\ în]eleg, profund, ce e cu mine pe acest p\mînt.
Ce este voluptatea bucuriei, precum [i scufund\rile în abisuri de tot felul. Am reu[it s\ pricep
aventura lui Dante [i c\l\toria lui fabuloas\, s\ deslu[esc c\, într-adev\r, cum spune el,
dragostea mi[c\ soarele [i celelalte stele. C\ harul este de sus de tot [i dac\ îl ai, hr\ne[te-l
cum se cuvine, dac\ nu... În fine, unul dintre ace[ti înso]itori, despre care este vorba mai sus,
este Victor Rebengiuc. Imaginile cu el sînt extrem de diferite. Pe de o parte, fiindc\ el
apare mereu altfel pe scen\, mereu g\sesc o nun]\ care m\ surprinde, un tîlc [i o poveste în
desf\[urarea lui. Chiar [i atunci cînd nu i-a ie[it pe de-a întregul. Pe de alt\ parte, fiindc\
raportarea mea a presupus timp [i propria-mi experien]\, cu alte cuvinte, o schimbare continu\
[i îmbog\]it\ de perspective. Ochii mei au înv\]at s\-l citesc\ [i sufletul meu s\-l iubeasc\
cu fiecare personaj, cu fiecare întîmplare care ne-a adus împreun\. {i care, cred, ne-a
legat. Privind desenul, a[adar, constat cu melancolie c\ Victor Rebengiuc este unul dintre
personajele care fac parte din destinul meu [i care m-au sedus. {i în sensul în care spune
Liiceanu acest lucru, adic\, acela al [ansei ca cineva s\ ne ia de mîn\ [i „s\ ne scoat\ pe
drumul mare al vie]ii [i s\ ne duc\ de o parte, de acea parte în care ni se d\ [ansa s\ ne reg\sim
cu via]a noastr\ tr\it\ ca destin, ceea ce înseamn\: tr\it\ pe cont propriu.“ Vitalitatea lui
excep]ional\, franche]ea ideilor, a p\rerilor, felul în care s-a a[ezat, cu greutate, cu
asumare, fa]\ de teatru [i fa]\ de via]\ m-au fascinat, m-au f\cut s\ meditez. Îl privesc, pe
scen\ sau nu. O for]\ inepuizabil\. Total\. Absolut\. Nici urm\ de tri[are, de eschivare. {i în gesturile mari, ample, [i
în cele mici, insesizabile, uneori. De cîte ori sînt la Vene]ia, la Roma, la Craiova, la teatru, la film, pe str\zi înguste
sau, dimpotriv\, foarte largi, de cîte ori v\d pe geam, în vreo cîrcium\, nunta[i zglobii, de cîte ori ascult marea în
septembrie [i urechea mea îi prinde vuietul, de atîtea ori [i de înc\ multe altele m\ gîndesc la Victor Rebengiuc. La
bucuria neostenit\ cu care î[i face meseria. La bucuria neostenit\ cu care tr\ie[te. La normalitatea pe care o respir\ [i
o degaj\ f\r\ întrerupere. La onestitate. O no]iune din ce în ce mai vag\, mai perturbat\ de vremuri [i de oamenii
care stau sub ele.
Am cump\rat un cd cu el citind Tolstoi. „Moartea lui Ivan Ilici“. Produs de Humanitas. Ascult. Cînd vreau [i de
cîte ori vreau. Rela]ia acestui actor cu cuvîntul m\ r\scole[te. M\ cobor, abisal, în mine îns\mi... Rebengiuc – o imens\
mirare inocent\, un semn de întrebare primar [i definitiv în Botom-Fundulea [i hohotul meu de rîs enorm cît capul
lui de m\gar purtat cu „gra]ie“ pe scena de la Gr\dina Icoanei. Capul lui culcat pe un ]ambal, dansînd animalic cu un
l\utar în cîrc\, acel T\nase Scatiu st\pînind parc\ via]a [i moartea. F\r\ cuvinte. Visceral. Privirea din semi-profil,
întoars\, cvasi-nesigur\ a unui b\rbat frumos [i tîn\r...Tip\tescu. Grandios, diabolic, umoral, ludic-demonic, acaparator,
dictator în Goring din „Mephisto“. Pelasgos [i povestea „Danaidelor“ – Craiova, Hotelul Militar [i serile în care citeam
din Patapievici, moartea lui Coposu [i noaptea în care l-am a[teptat s\ ajung\ de la Bucure[ti cu bine, Canal Grande,
Avignon-ul cu Tudor, albastrul de Fayum, Purc\rete. Apoi, Praga, teatrul lui Mozart [i „...de Sade“, voluptatea [i
senzualitatea unei lumi care se descompunea ca straturile de pe pere]ii picta]i, viola da gamba, ziua Marianei [i, iar,
Purc\rete. Nu l-am v\zut în Bubnov [i în Caliban, [i nici în ce a f\cut cu dragul meu Radu Penciulescu, în „Doi peun
balansoar“. Dar l-am v\zut în „De ce trag clopotele, Mitic\“, o m\rturie gigantic\ a lui Pintilie despre amestecul
bizar între fantastic [i realitatea concret\, grea, înfipt\ în p\mînt, în noroi, fr\mîntat\ de umori [i isterii. În Serebreakov,
viclean, întors spre sine, derutat de demasc\rile [i revolta lui Vanea, [i chio[cul magic din acel spectacol a[ezat pe un
t\rîm al lui Cehov care se desprinde de ]\rmuri [i se învîrte[te la infinit vorbind despre oameni [i despre teatru, deci,
despre oameni. Deruta lui Fetisov- Colonelul Pas\re, „nebunii“ [i NATO, stolurile de p\s\ri pe care le urm\reau,
imaginar, dincolo de scen\ [i c\utarea lor disperat\, prin sal\, pe care fiul meu s-a sim]it dator s\ o execute în semn
de admira]ie fa]\ de Colonel. Doamne, cum st\pîne[te cuvîntul [i sensurile lui, [i ritmul, [i t\cerile. Ivan Ilici în]elege
c\ moare... via]a, filosofia [i abisul. În]elepciunea. {i vocea lui Victor Rebengiuc care m\ tulbur\. {i marinarul lui
Baltazar Baltazarovici Jevakin! M-am dus de vreo [ase ori ca s\ v\d scena intr\rii lui în „C\s\toria“. Acolo e nem\rginitul
duio[iei viguroase a ve[nicului pretendent codo[it de-a pururi. F\r\ succes. Eu m-am îndr\gostit de el cum n-a reu[it
nici una dintrele cele [aptesprezece – sau cîte or mai fi fost – femei visate cu pirostriile pe cap. Cînd iese din scen\,
plec cu el f\r\ nici o secund\ de ezitare.
Nu ezit niciodat\ s\-mi m\rturisesc afec]iunea, admira]ia [i respectul pe care i le port. Infinit [i pîn\ la cap\t. Pentru
c\ este EL f\r\ nici un farafastîc. Pentru c\ joac\ întruna [i minunat [i voluptos. Pentru c\ e curios de toate ale lumii,
pentru c\ nelini[tea lui e a crea]iei înse[i. Pentru c\ tinere]ea lui este vie, palpabil\, n\r\va[\. Pentru c\ [tie ce este
prietenia [i fidelitatea. Pentru c\ povestea lui este [i a lui Ciulei, a lui Pintilie, a lui Clody, a lui Vlad Mugur, a lui
Penciulescu, Purc\rete, C\t\lina Buzoianu, Alexandru Dabija, Alexandru Darie, Alexa Visarion, Dan Pi]a, Yuri
Kordonski. Pentru c\ m-a înv\]at, cîndva, ce este un copil în via]a unui om. Pentru c\ nu a abandonat c\utarea de
sine. Pentru c\ s-a g\sit [i este inepuizabil. Ca [i cuvîntul. •