Aniversare

l e c t u r i
Tragic este finalul nuvelei Fuga `n paradis, unde se
moare `n cala vasului `n care se ascunseser\ fugarii,
iar supravie]uitorul, la cap\tul puterilor, le[in\ pe
chei, fiind adus de gr\nicerii egipteni `napoi pe vas.
Un romancier
al exilului
România literar\ nr. 5/ 8 februarie 2008
20
DE LADON QUIJOTE `ncoace
– de la, adic\, na[terea romanului
modern, personajul central
nu st\ locului, chiar dac\, asemenea
eroului lui Xavier de
Maistre voiajaz\ `n jurul od\ii
sale. Eroii romantici c\l\toresc
ca n\ieri, precum Robinson
Crusoe sau fac, `n zilele noastre,
ocolul ora[ului, precum Leopold
Bloom, ref\când `ntr-o singur\
zi epopeea lui Ulisse. Swan, al
lui Marcel Proust, lunec\ `ntre
saloane aristocratice [i mai
pidosnice locuri, eroul noului
roman, soldat, circul\ besmetic
printr-o urbe devastat\. Mistuit
de foame, eroul lui Knut Hamsun
r\t\ce[te printr-un ora[ ce i
se refuz\. {i exemplele ar putea
continua, incluzându-l pe eroul
lui Virgil Gheorghiu din Ora 25, pe cel al foarte recentului
best-seller Les Bienveillantes.
C\l\torind, singuraticul ins descoper\ insule mirifice sau
de[erturi cu orizont continuu, mun]i col]o[i – vezi `nz\pezitul
Killimanjaro –, descinde `n vaduri amazoniene, se p\trunde
de farmecul gale[ei Floride [i-al ostroavelor Antile. El cucere[te
spa]iile, domin\ timpul, cititorul `i succede, `i r\mâne dator
sau `l las\ `n urm\, cu [i mai mult\ `ndr\zneal\. Eroul timpurilor
noastre fuge, spre a-[i surprinde identitatea, dar [i din aspr\
necesitate. Lucian, din Hotarul de nisip, romanul de sertar al
lui Pavel Chihaia – scris `n anii 1952-1954 [i publicat dup\
Revolu]ie `n Jurnalul literar, iar `n volum `n 2007, la editura
„Paideia“, Buc., sub egida Institutului na]ional pentru memoria
exilului – fuge pentru c\ este urm\rit, h\r]uit, de organele
Securit\]ii. El [i-a pierdut identitatea `n propria ]ar\, a devenit
un indezirabil, trece din ascunz\toare `n ascunz\toare, prea
mul]umit s\ g\seasc\ un ad\post `n cabana de pe ]\rmul
m\rii a unui prieten, `n aridul peisaj al nisipurilor dobrogene
[i al m\rii cu care nu se poate `ncheia nici o `n]elegere.
Dobrogea cea plin\ de contraste a fost, de altminteri, locul
desf\[ur\rii romanului de debut al lui Pavel Chihaia, Blocada,
al piesei sale de teatru intitulat\ La Farmecul nop]ii. Piesa
fusese `ncununat\ cu premiul Funda]iilor Regale, romanul,
publicat `n 1947, [i de `ndat\ retras din libr\rii, avea s\ a[tepte
decenii pân\ la republicare.
Cetatea Tomis – Constan]a cea `ndr\git\ de autor – ar fi
urmat s\ fie, prin persoana poetului Ovidiu, aici exilat, locul
desf\[ur\rii unui al doilea roman cu sol dobrogean, trilogie ce
s-ar fi `ntregit cu romanul Toragai, al stepelor str\b\tute de
c\l\re]ii nomazi. Zarea de ba[tin\, de formare, de asemeni,
Dobrogea, cu vântoasele-i miraje ce dep\[esc exotismul de
almanah, ]\rm de margine [i ultim\ treapt\ spre marea `n
care afunzi un picior [i ai impresia c\ ]i se deschid por]ile
oric\rei destina]ii, l-a obsedat pe Pavel Chihaia `n scrisul lui,
oferindu-i `n chip firesc eroul, `n persoana tân\rului care `nsu[i
a fost contemplându-i dunele, valurile, `ntinderile.
Nara]iune epic\, de realist\ factur\, de vie mi[care [i
atmosfer\ din care nu lipsesc brizele poetice – Hotarul de nisip
se fundeaz\ pe o strâns\ dezbatere asupra libert\]ii, a creativit\]ii,
de aceasta intim legat\ - de fapt indisolubil. ~n c\scioara
unde a fost primit fugarul, hot\rât s\ ri[te totul spre a evada
`n lumea liber\, discu]ii se poart\ `ntre el [i gazd\, modestul,
dar onestul Ben]ea, sanitarul `ncrez\tor `n promisiunile
comunismului. Dispus la compromis, Ben]ea va avea
prilejul s\ cunoasc\ toate am\r\ciunile deziluziei, Lucian va
izbuti, prin `ntâmpl\toare cuno[tin]e, s\ se salveze. Romancierul,
care a ales exilul `n anul 1975 n-a avut inima s\-[i sacrifice
alter-ego-ul.
Tragic este finalul nuvelei Fuga `n paradis, unde se
moare `n cala vasului `n care se ascunseser\ fugarii, iar
supravie]uitorul, la cap\tul puterilor, le[in\ pe chei, fiind adus
de gr\nicerii egipteni `napoi pe vas. Nuvela este, acum, de
un atroce realism [i se constituie `ntr-un pandant al Hotarului...,
ca un epitaf adus `mprejur\rii c\ din fugari mul]i au c\zut
victime tentativei, c\ riscul fugii a fost extrem, reu[ita o excep]ie.
Fugarul cunoa[te miza: „Nu mai putem r\mâne aici. Nu
mai este ]ara noastr\. Americanii sunt departe, `[i duc existen]a
netulburat, senini, ferici]i, `n vreme ce noi fierbem `n
cazanul sovieticilor. Trebuie s-o [tergem, scap\ cine poate.
{i care are curaj.“ Planul cel mai bine pus la punct poate
e[ua, prin interven]ia `ntâmpl\rii. Ceea ce i-a reu[it unuia,
nu-i izbute[te altuia. Cea mai apropiat\ fiin]\ poate s\ cad\
al\turi [i s\ r\mân\ `n urm\.
De o factur\ deosebit\ de celelalte se arat\ nara]iunea, scris\
`n ultimii ani ai exilului, Cearta sufletului cu trupul, aceasta
dând curs unui rafinament stilistic care ne spune ce am pierdut
prin aceea c\ Pavel Chihaia [i-a `ntrerupt timp de decenii
activitatea literar\. Mai degrab\ Jurnal decât fic]iune, erou [i
autor se contopesc, la persoana `ntâi. La Floren]a, eroul contempl\
statuia lui David, de Michelangelo, se cuprinde `n cercet\torul
`n domeniul artelor care, `n via]\, luase locul scriitorului.
~ndr\gostit de clasicit\]i, naratorul cite[te pe chipul statuilor
luminile vie]ii [i umbrele mor]ii, aceasta asigurându-[i
pasul.
Fiecare din cele patru capitole ale povestirii are un asem\n\tor
`nceput, ca un leit-motiv: „La Floren]a noaptea nu se
pogoar\ dintr-odat\ sau treptat: este ziua schimbându-[i culoarea
`n aceea[i atmosfer\ imobil\ a ora[ului nemuritor ca apele
oceanului de sub oglinda suprafe]ei alunecând pe nesim]ite de
la transparen]a luminoas\ a zilei la albastrul intens al amurgului.“
Liric: „B\nuiam `nserarea coborând pe luciul metalic al frunzelor
de cire[i [i pe galbenul cenu[iu al marmorelor dintre tufele
de oleandru, m\rginind aleile Institutului de istoria artei.“ Cel
indecis realizeaz\ contrastul: „Atunci mi-am evocat, f\r\ s\
vreau, fluviul de oameni de pe bulevardul Magheru [i chipurile
neclare ale unor femei cu mers gr\bit, `n planuri ce veneau
spre mine, `n\l]ându-se [i coborând asimetric...“ ~ntre dou\
lumi, una supus\ eternit\]ii [i alta robit\ cotidianului,
sufletul se ceart\ cu trupul.
S\ fie, `n dorul de exil [i o poft\ de e[ec De e[ec ce
tace, r\bd\tor `n fiecare ins, `n caruselul destinului Vorbea,
undeva, Pavel Chihaia de „treptele nedes\vâr[irii“, iar `n partea
a doua a Hotarului de nisip, `ntr-un interviu luat de Al. Cistelecan,
`[i declara adeziunea la „eroul necunoscut al existen]ei noastre,
felul cum s-au oglindit `n noi evenimentele zilnice lipsite de
importan]\, lungul itinerar al ne`ntâmpl\rilor, amintirilor,
viselor `n stare de trezie, tenta]iilor creatoare pe care nu
avem tenta]ia [i nu putem s\ ni le facem cunoscute nici
nou\, nicidecum s\ le m\rturisim.“ Se m\rturise[te, `n schimb,
cu prisosin]\, personajul romanesc, cel care ciople[te statuia
scriitorului, `n primele rânduri ale scriitorilor contemporani.
A celui care a surprins [i fa]a [iroit\ de sânge a sclaviei [i pe
cea cernit\ a libert\]ii, `ntr-o necurmat\, nelini[tit\, melancolic\
[i, la ceasul serii, tragic\ `ncercare de autocunoa[tere. La creator,
ispita vidului, a neantului, d\ roade.
Barbu CIOCULESCU
N.B. Pluta meduzei a fost pictat\ de Géricault [i nu de
Delacroix. Eroarea se datoreaz\ pierderii de c\tre mine a bunului
obicei de a controla cu dic]ionarul. Obicei c\ruia i-am r\mas
mult\ vreme credincios, mai precis cât\ vreme m-am considerat
mai departe [colar. Dar de când citesc pe afi[ele conferin]elor
mele titularizarea ca „profesor doctor“, - [i de fapt, n-am ajuns
general, ci numai locotenent -, am `nceput s\-mi acord prea
multe puncte, Mea culpa! B.C.