Aniversare

More documents

Recommendations

Info

$editat\ cu sprijinul Funda]iei ANONIMUL$



$ap\rut\ `n Fran]a$


i s t o r i e l i t e r a r \ România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008 16 FN. Steinhardt cu tat\l lui, la Milano, `n anii ’30 |R| ÎNDOIAL|, una dintre cele mai luminoase figuri ale memorialisticii lui N. Steinhardt este tat\l s\u, Oscar. S-a n\scut la Buz\u, la 24 mai 1877. Numele ini]ial era Saia Steinhardt, schimbat ulterior în Oscar-Saia Steinhardt. Face studii secundare la Br\ila, fiind clasat întâiul cu ocazia absolvirii liceului real din acest ora[ cosmopolit de la Dun\re. Urmeaz\ studiile Politehnicii din Zürich, de unde se întoarce cu diploma de inginer. Un fapt interesant, consemnat de N. Steinhardt: la Zürich este coleg cu Albert Einstein. „Einstein era cu un an mai tân\r decât tat\l meu, îns\ tata avea drept coleg de camer\ pe un italian, bun violonist. Einstein, violonist pasionat [i el (a[a a r\mas pân\ la sfâr[itul vie]ii) venea foarte des la ei pentru a cânta sau exersa cu Delpiano, colegul italian al tatii. Tata l-a cunoscut, deci, bine pe Einstein, despre care mi-a povestit c\ nu se prea omora cu înv\]\tura, dar se dovedea foarte inteligent. Pe Delpiano, originar din Rimini (unde tata era poftit s\-[i petreac\ vacan]ele), am avut prilejul s\-l cunosc [i eu prin 1926, când l-am înso]it pe tata în Italia. Fostul student era atunci un inginer de mare reputa]ie, care tocmai ispr\vise de construit marea gar\ din Milano. }in minte c\ ne-a întâmpinat cu mult\ prietenie. Era volubil ca mai to]i italienii, dar [i tem\tor a vorbi ca nu cumva s\-i fie surprinse asprele vorbe despre Mussolini, pe care nu-l suferea, [i despre fascism, socotit de el a fi un fel de operet\ ridicol\.“ 1 Revenit în ]ar\, ocup\ postul de director al fabricii de sticl\rie din Heci-Lespezi (în 1900). Pentru scurt timp, îns\, pentru c\ în 1902 este chemat s\ conduc\ tot o fabric\ de sticl\rie din Zolkien (Austria). Aici se remarc\ printr-o inova]ie în domeniu, o inova]ie care face o adev\rat\ revolu]ie în modul de topire a sticlei: deoarece c\rbunii erau foarte scumpi la acea or\ în Austria, Oscar Steinhardt realizeaz\ primul cuptor de combustie lichid\, înlocuind c\rbunele cu p\cura. Evident c\ ob]ine stima tuturor speciali[tilor [i proprietarilor fabricii. În ciuda insisten]elor acestora, se întoarce în 1907 în ]ar\ [i preia conducerea Industriei Metalurgice Române. Din 1911 func]ioneaz\ ca director al fabricii de cherestea „Sylva“. Tot în 1911, la 5 martie, se c\s\tore[te cu Antoinette (Tony) Neuman. [...] Despre existen]a unui frate al lui N. Steinhardt se g\sesc câteva m\rturisiri lapidare în textele autobiografice ale acestuia. Dup\ cum se [tie, Steinhardt î[i începe colaborarea la Revista Funda]iilor Regale în 1936, cu un eseu intitulat „Elementele operei lui Proust“, în urma unei recomand\ri a lui Camil Petrescu. Cel care mediase rela]ia dintre tân\rul debutant [i redactorul-[ef „interimar“ 2 – din acea vreme – al Revistei Funda]iilor Regale este tocmai acest frate, aproape absent [i în rememor\rile vechilor prieteni ai lui N. Steinhardt, pe care am reu[it s\-i contact\m. Succesul respectivei „interven]ii“ se datora unei pasiuni comune a „mediatorilor“, fotbalul: „Prietenia lui [a lui Camil Petrescu, n.n.] cu fratele meu – de o pot numi astfel – se explica prin comuna pasiune pentru sport [i meciurile sportive. Mai bine zis pentru meciuri, practica efectiv\ [i multipl\ a sportului revenindu-i cu prec\dere fratelui meu, polisportiv entuziast [i destoinic [i – cum vine vorba – nu mai pu]in entuziast b\iat de via]\ (îl poreclisem, alexandrinic, contele de Pup\z\mberg), ceea ce era departe de a-i displ\cea lui Camil (fidel lui Husserl, dar neostil localurilor de petrecere). La început se încruntase [i burzuluise, când fratele meu ([i el reticent, dar nu sfios) i-a prezentat lucrarea mea, apoi îns\ n-a mai fost decât bun\voin]\ [i bucurie; grozav îl încânta c\ nu m\ l\sasem am\git de subtilit\]ile ori [iretlicurile (de mare clas\) ale lui Gide [i c\, nu f\r\ admira]ie [i respect, dar nici supunându-m\ imperativelor modei, dezv\luisem adev\rata pozi]ie cultural\ [i social\ [i limitele imensului s\u ambiguu talent.“ 3 În 1913 Oscar Steinhardt este numit, prin decret regal, membru al ordinului „Coroana României“ în grad de cavaler. Documentul care atest\ numirea este de maxim\ importan]\, printre altele [i pentru c\ poart\ semn\tura lui Titu Maiorescu 4 . Tot în 1913, în urma unei cereri, Biroul Controlului Str\inilor din subordinea Prefecturii Capitalei îi elibereaz\ lui Oscar un document prin care „se certific\ de noi c\, d-sa nu s-a bucurat niciodat\ de protec]iune str\in\ [i c\ este supus român“. O voca]ie a „asimil\rii“, deci, voca]ie de care va vorbi [i fiul s\u în textele memorialistice: „A f\cut r\zboiul [i a fost decorat * . Cet\]enia a dobândit-o prin lege special\ votat\ de parlament înainte de 1914“ 5 , fiind recunoscut drept „evreu de categoria a doua“ 6 . [...] Profesional vorbind, Oscar Steinhardt î[i conserv\ standardele de excelen]\ în toat\ aceast\ perioad\. Spiritul s\u inovator se manifest\ [i în ipostaza lui de director al fabricii Sylva, o institu]ie creat\ cu capital exclusiv românesc. Societatea realizeaz\ beneficii str\lucite, oferind ac]ionarilor dividende substan]iale. {tie s\ combine rigoarea [i spiritul autoritar cu amabilitatea, f\cându-se iubit de muncitori. Fiul s\u avea s\-l numeasc\ mai târziu „un amestec de Regulus [i de Cambronne“. C\ era iubit de personalul fabricii o demonstreaz\, printre altele, o felicitare primit\ cu ocazia „noului an 1915“, felicitare pe care se reg\sesc vreo 20 de semn\turi ale celor în cauz\. Spiritul autoritar se v\de[te, deopotriv\, în 1919, cu ocazia mi[c\rilor muncitore[ti când – lua]i mai degrab\ „de val“ – angaja]ii s\i se raliaz\ la mi[c\rile cu pricina: „Eu îl [tiu de pe vremea când se întorcea seara în Pantelimon pe scara tr\surii – mar]ial; când în timpul mi[c\rilor din 1919 a circulat prin atelierele fabricii în uniform\ [i cu sabia scoas\ din teac\...“ 7 În timpul celui de-al Doilea R\zboi Mondial nu pare s\ fie afectat de persecu]iile aplicate popula]iei evreie[ti din România, datorit\ probabil [i faptului c\ statutul s\u de „evreu de categoria a doua“ îi punea la ad\post familia de m\suri vexatorii. Atitudinea sa fa]\ de mare[alul Antonescu va fi, sunt convins, un subiect de disput\: „S\ nu mai aud nici un cuvânt împotriva ]\rii sau a lui Antonescu: face tot ce e posibil, nu are pe cap numai grija evreilor, ai prefera cumva s\ fii pe front în coclaurile Rusiei“ 8 – avea s\ le spun\ el celor doi fii. Aceast\ atitudine – dup\ o faz\, totu[i, de reticen]\ – avea s\ se transmit\ [i lui N. Steinhardt. În schimb, în august 1944, v\zându-[i fiul c\scând gura la tancurile ruse[ti care intrau în capital\, îl apostrofeaz\ cu nedisimulat\ asprime: „La 30 August st\team [i eu pe marginea trotuarului [i priveam tancurile. Jur c\ nu râdeam, nu salutam, nu aplaudam, nu exclamam; st\team [i priveam pur [i simplu, uite a[a. M\ simt deodat\ strâns de bra] [i blagoslovit cu un DOBITOCULE pronun]at deslu[it [i ap\sat – stai [i te ui]i, tâmpitule, sta]i [i v\ uita]i cu to]ii [i nu [ti]i ce v\ a[teapt\, uite-i cum râd, or s\ plâng\ lacrimi amare [i tu la fel... Hai acas\... Îl iau pe tata prudent de mân\ [i mergem spre locuin]a din strada Olari a Butoienilor“ 9 . Nu s-ar putea spune c\ „profe]iile politice“ ale lui Oscar Steinhardt nu s-au împlinit. Existen]a sa [i a familiei sale avea s\ ia o întors\tur\ dramatic\. El însu[i î[i va pierde propriet\]ile succesiv (din Pantelimon, din Calea Mo[ilor, din Strada Armeneasc\, de la Clucereasa, lâng\ Câmpulung, unde tot în interbelic fusese inginer 10 etc.), ajungând, dup\ 1958, s\ locuiasc\ împreun\ cu fiul lui într-o mic\ garsonier\ din strada Ion Ghica, nr. 3. Avea s\ munceasc\ pân\ la vârsta de 79 de ani (în 1952 îl g\sim la Fabrica de sticl\ de la P\durea Neagr\ din Bihor, în 1956 la Sc\ieni), iar în urma tuturor acestor tribula]ii se va alege cu o pensie mizerabil\: „A fost inginer [i a lucrat pân\ la [aptezeci [i nou\ de ani, în 1956, la fabric\, nu într-un birou. (La Sc\ieni, în ultimul timp, când am întrebat de el în hala cuptoarelor, muncitorii sticlari îmi r\spundeau f\când semn cu b\rbia ori cu degentul în sus. Crezusem c\ le place s\ glumeasc\, s\ m\ ia în b\[c\lie, ce c\utam acolo. A[, tata, coco]at sus pe un cuptor, la câ]iva centimetri de tavan: ajungeai la dânsul numai pe ni[te pasarele [i o mul]ime de sc\ri]e metalice, perpendiculare, a[a cum sunt pe vapoare. Tata: dac\ inginerul nu-i în stare s\ înlocuiasc\ pe oricare dintre lucr\torii s\i [i s\-i fac\ treaba la fel de bine ca el, e pierdut.“ 11 Regimul comunist nu-i va recunoa[te decât o vechime de 25 de ani din 50 (cariera sa „sub liberali“ va fi [tears\ în întregime cu buretele), iar în 1966 va avea o pensie de 500-600 de lei. Afl\m aceste detalii dintr-o noti]\ informativ\ din Dosarul de la Securitate al fiului s\u, not\ dat\ de informatorul „Jean Draga“ la data de 16.V.1966, în urma unei vizite la N. Steinhardt, în timp ce acesta d\dea medita]ii de limba englez\: „Tat\l s\u a fost inginer [i are o pensie de 600 lei lunar. Spune c\ la evaluarea Din istoria familiei Steinhardt Acas\ la Sigmund Freud pensiei i-au fost calcula]i numai 25 de ani de serviciu di (25 pe care i-a servit sub liberali nu sunt lua]i în consider El se plânge c\, de[i sunt îndatora]i b\ne[te, Nicu face act generozitate. Zilele trecute au fost la el doi fo[ti de]inu]i, prie pe care i-a împrumutat: pe unul cu 50 lei, iar pe cel\lalt c lei, bani pe care b\trânul crede c\ nu-i vor fi înapoia]i.“ 12 Momentul de maxim\ luminozitate al caracterului b\trân Oscar Steinhardt, calit\]ile sale autentic „senatoriale“, se vor v îns\, pe parcursul procesului [i deten]iei lui Nicu Steinhardt. D 1954, N. Steinhardt îl va vizita pe Constantin Noica la Câmpul unde acesta avea domiciliu for]at. Din când în când filosofu va deplasa clandestin la Bucure[ti, fiind, nu de pu]ine ori, g\z de N. Steinhardt. B\trânul Oscar îi cere fiului s\u ca Noica fie primit rege[te“, oferindu-[i patul din minuscula garsonier\ str. Ion Ghica 13 . La 11 decembrie 1958 Noica va fi arestat [i, d el, înc\ 22 de intelectuali. Lui N. Steinhardt îi vine rândul ulti Pe 31 decembrie 1959 va fi invitat la sediul Securit cerându-i-se s\ fie martor al acuz\rii în procesul „Noica-Pil Cita]ia venise cu o zi înainte, dar Oscar – o întruchipare a autentic spirit boieresc cu care fiul s\u se va întâlni deseori pe parcu deten]iei – nu i-o ar\tase, pentru a nu-i strica somnul de noa El este cel care îl va îndemna s\ se duc\ direct cu valiza f\ la sediul MAI, fiind convins c\ va fi arestat. Dup\ cum se [ se vor da trei zile de gândire, argumentul forte fiind, evid b\trâne]ea tat\lui s\u, care nu poate fi l\sat s\ moar\ fire[te – un câine. Reîntors acas\, este be[telit de c\tre „ov de peste 82 de ani“: „Ce-ai mai venit acas\, nenorocitule L dat impresia c\ [ov\i, c\ poate s\ încap\ [i posibilitatea tr\dezi prietenii. În afaceri, când spui l\sa]i-m\ s\ m\ gân înseamn\ c\ ai [i acceptat. Pentru nimic în lume s\ nu prim s\ fii martor al acuz\rii.“ 14 Acest tip de atitudine etic\ ast\zi – dup\ o jum\tate de secol de disolu]ie a identi umane – aproape incredibil. Fiul va fi contaminat de curajul calmul tat\lui nu numai pe parcursul procesului [i al deten ci [i dup\ revenirea în a[a-zisa libertate. Tot acum îi adres celebrele cuvinte: „E adev\rat, zise tata, c\ vei avea zile fo grele. Dar nop]ile le vei avea lini[tite – (trebuie s\ repet ce spus, trebuie; de nu, m-ar bate Dumnezeu) – vei dormi bine când dac\ accep]i s\ fii martor al acuz\rii, vei avea, ce-i d zile destul de bune, dar nop]ile vor fi îngrozitoare. N-o s\ po]i închide un ochi. O s\ trebuiasc\ s\ tr\ie[ti numai cu somn [i calmante; abrutizat [i mo]\ind ziua toat\, iar noap chinuitor de treaz. O s\ te perpele[ti ca un nebun. Cat\-]i de tre Hai, nu mai ezita. Trebuie s\ faci închisoare. Mi se rupe [i inima, dar n-ai încotro. De altfel, chiar dac\ apari acum ca m al acuz\rii, nu fii prost, dup\ [ase luni tot te ia. E sigur“ veritabil\ lec]ie nu numai de verticalitate moral\, ci [i de lucid [i realism, de cunoa[tere a strategiilor adversarului. [...] În cele din urm\ Oscar Steinhardt va ie[i înving\ ]inându-se de promisiunea pe care i-o f\cuse la plecare, e supravie]ui celor cinci ani de deten]ie ai fiului s\u. Acesta urm\ va avea revela]ia „minunii“ cu pu]in timp înainte de eliber sa din închisoarea Gherla, când prime[te primul [i unicul c
i s t o r i e l i t e r a r \ prea tare, vei trece dintr-o închisoare strâmt\ într-una mai larg\.“ 20 timpul încarcer\rii sale. Acest moment de intens\ fericire este semnat într-o alt\ variant\ a Jurnalului fericirii. Dactilograma in p\cate incomplet\ – a acestei variante de 529 de pagini publicate înc\) am g\sit-o tot în Arhivele M\n\stirii Rohia: „În iunie, dup\ citirea decretului, ni s-a dat fiec\ruia voie s\ item o carte po[tal\. N-am îndr\znit s\ scriu tatei, l-am crezut rt de mult. Am adresat-o v\rului meu din Aleea Rumeoar\. hi[eul biroului de primiri sunt vestit c\ am un pachet [i întrebat a cine e. R\spund indicând numele [i adresa v\rului. Nu espunde! aud. Aici arat\ alt nume [i alt\ adres\ [i mi le ne pe ale tatii. Trag un strig\t de bucurie [i de uimire: e de la ! Înnebunesc de-a binelea. Distribui tot ce am primit celor stau ca [i mine la coad\ în fa]a ferestruicii. Pe hârtia pachetului sul nu e al tatii. Ce-are a face! Tr\ie[te! S-a ]inut de cuvânt, f\cut în ciud\, n-a fost pre voia hainilor de T\tari.“ În 1964, când N. Steinhardt iese din închisoare, tat\l s\u avea de ani, dar nu-[i pierduse nici demnitatea, nici umorul. na întâlnirii din 4 august este deopotriv\ revigorant\ [i uio[\toare: „Pe tata îl g\sesc în strad\, aproape de cas\. Îl jin\ v\rul care a venit s\-l scoat\ la plimbare [i la frizer. E , necrezut de mic, mult gârbovit [i face pa[i m\run]ei, dar bl\ f\r\ team\ [i ochii-i sunt vioi. Îl iau de bra]ul drept f\r\ \ fi observat [i când întoarce capul îi cer s\ nu plâng\. – S\ g, zice. Ce-s prost Ia spune, tu ai mâncat ceva ast\zi“ Aflând c\ fiul s\u s-a convertit în închisoare la cre[tinism e sup\r\, dar – cu aceea[i luciditate [i ironie – [tie s\-i tempereze ziasmul (uneori excesiv) de dup\ botez: „Numai s\ fi fost er, [i s\-]i dau un sfat: nu-]i b\ga în cap c\ acum s-a zis, mnezeu o s\ se ocupe numai de tine. Nu uita c\ mai sunt o trei miliarde.“ 16 Ultimii trei ani [i-i petrece în lini[te [i cu aceea[i demnitate uri de fiul s\u – despre care adeseori spune c\ „nu-i b\iat , dar e un copil b\trân“ – în garsoniera din Ion Ghica, nr. 3. se va împ\ca cu faptul c\ acesta – în pofida unei preg\tiri lectuale excep]ionale – nu va reu[i s\-[i g\seasc\ o alt\ slujb\ ât cea de muncitor necalificat la întreprinderea „St\ruin]a“ din n. La vârsta de 88 de ani va înv\]a limba englez\, fire[te, a fiul s\u care d\dea medita]ii. Faptul acesta reiese dintr-o soare (interceptat\) c\tre un alt nepot, David A. Avram de ew York 17 . Va fi prins în „reflectoarele“ Securit\]ii, al\turi de u Steinhardt – care era de fapt cel urm\rit. Între 20 [i 30 mbrie 1966 acesta este pus în „filaj“, iar în notele aferente „vizualizat“ [i Oscar. Bizareria destinului este c\ exemplara goste filial\ a lui N. Steinhardt reise chiar [i din documentele urit\]ii. Una dintre secven]ele narative care se repet\ în aceste e este aceea a plimb\rii în pas lent pe care cei doi o fac din Ion Ghica în p\rcule]ul Col]ea unde b\trânul se odihnea. Dou\ mple: „La ora 11,30 «STOIAN»* a ie[it de acas\ împreun\ at\l s\u [i o individ\ care-l îngrije[te [i foarte încet au mers tr. I. Ghica, b-dul 1848 [i au intrat în parcul Col]ea, unde au t loc pe o banc\. [...] La ora 13,25 «STOIAN» a mers la ca unde st\tea tat\l s\u, l-a luat [i împreun\ au mers încet pe ul 1848, str. Ion Ghica [i au intrat acas\, ora fiind 13,33“ .X.1966); „La ora 12,45 «STOIAN» a ie[it de acas\ împreun\ N. Steinhardt cu tat\l cu tat\l s\u [i încet au mers pe str. Ion Ghica, b-dul 1848 [i au intrat la frizerie, unitatea nr. 101. La ora 13,20 «STOIAN» a ie[it de la frizerie, împreun\ cu tat\l s\u [i foarte încet au mers discutând pe bd. 1848, str. I. Ghica [i au intrat acas\, ora fiind 13,30“ (22.X.1966) 18 . Este evident, cred, pentru oricine, la sfâr[itul acestui excurs, c\ Oscar Steinhardt ar fi putut pleca sau r\mâne, oricând, în str\in\tate, unde ar fi f\cut o carier\ str\lucit\. A ales – cum de altfel va face [i fiul s\u – s\ r\mân\ în România, integrându-se exemplar în istoria unui popor în mijlocul c\ruia a cunoscut nu numai bucurii, ci [i – mai ales dup\ 1948 – mult\ suferin]\. Iar mobilul acestei integr\ri nu este în nici un caz ceea ce se nume[te „ur\ de sine“. Care este imaginea-hologram\ care r\mâne la cap\tul acestui destin remarcabil S\-i d\m din nou cuvântul lui N. Steinhardt: „Dar la urma urmei, ce [i cine este Un ovrei b\trân din Bucure[ti, un foarte mic pensionar, câteva amintiri, câ]iva prieteni, câteva decora]ii ascunse într-o cutiu]\, un singur fiu“ 19 . Oscar Steinhardt se stinge din via]\ în martie 1967, la vârsta de 90 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul evreiesc din str. 1 Mai. Multe din tr\s\turile sale vor fi mo[tenite de N. Steinhardt: demnitatea, curajul, autenticul spirit aristocratic, un anumit soi de na]ionalism critic [i relativizant, umorul, anticomunismul fervent. A[a cum mai târziu, din amintirile sale despre N. Steinhardt, Monica Lovinescu va selecta o anumit\ imagine obsesiv\ (asupra c\reia ne vom opri la momentul oportun), propunem [i noi, tot selectiv, una din celebrele replici ale lui Oscar, din nefericire profetice nu numai pentru un destin individual, ci [i pentru unul colectiv împ\rt\[it de popoarele din estul Europei. I-o spusese fiului s\u tot la plecarea în deten]ie: „Nu te întrista, pleci dintr-o închisoare larg\ într-una mai strâmt\, iar la ie[ire nu te bucura 1 Convorbire cu Ioan Pintea „Între via]\ [i c\r]i“ în vol. Escale în timp [i spa]iu, Editura Cartea Româneasc\, 1987, p. 140; reluat\ în vol. Primejdia m\rturisirii, ed. cit. Un portret, nu lipsit de umor, al lui Einstein – via Oscar Steinhardt – apare [i în vol. Critic\ la persoana întâi: „Nimic din toate acestea la Einstein. Violonist pasionat – în anii studen]iei, îmi povestea tat\l meu care a urmat în aceea[i perioad\ cu el cursurile Politehnicii din Zürich, înv\]a dar mai mult cânta – purt\tor de pantaloni mai totdeauna mototoli]i [i de pulover cam rupt, înc\l]at (f\r\ ciorapi) în sandale scâlciate, cu p\rul vâlvoi, cu ochii mari, protuberan]i, holba]i; îi lipseau [i rigiditatea [i «distan]a» [i «seriozitatea» presupuse celor din categoria lui. Era [i tare vorb\re] [i continuu preocupat de problemele cele mai lume[ti ale actualit\]ii; [i circula pe aleile sanctuarului de la Princeton lingând cornete de înghe]at\.“ (N. Steinhardt, Critic\ la persoana întîi, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1983, p. 76). 2 Conform Mioara Apolzan, Aspecte de istorie literar\. Destinul unei publica]ii. Revista Funda]iilor Regale, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1983, p. 32-64. 3 N. Steinhardt, „Parc\ ar fi fost ieri“, în vol. Escale în timp [i spa]iu sau Dincoace [i dincolo de texte, Editura Cartea Româneasc\, Bucure[ti, pp. 295-296. 4 Documentele biografice la care fac referire [i din care citez provin din Arhivele M\n\stirii Rohia. * [...] N-avem, din p\cate, un corpus documentar care s\ ne ajute la reconstituirea biografiei mamei sale. Printre hârtiile r\mase de la N. Steinhardt în arhivele m\n\stirii n-am g\sit nimic în acest sens. Din certificatul de c\s\torie din 1911 pe care l-am men]ionat afl\m c\ este n\scut\ în 1885 [i c\ numele tat\lui s\u este Samuel Neuman. În mai multe documente pe care le-am consultat, prenumele ei este transcris în diferite moduri: Tony, Antoinette, Antoaneta [.a. În aceast\ situa]ie miza pe corpusul „memorialistic“ este mai ridicat\. {tim în primul rând c\ pe linie matern\ N. Steinhardt se înrudea – e drept pe departe – cu Sigmund Freud. În dactilograma celei de-a treia variante a Jurnalului fericirii (utilizez sintagma „a treia variant\ a Juranalului fericirii“ cu titlu de inventar), N. Steinhardt descrie chiar o vizit\ pe care i-o f\cuse fondatorului psihanalizei prin anii 1926-1927. S\ cit\m acest moment, cu atât mai mult cu cât el este consemnat într-o variant\ nepublicat\ înc\: „August 1927. De la Vene]ia, mâncat de ]ân]ari, cu febr\ mare [i stomacul r\v\[it, sunt luat pe sus la Semmering de tata, în ciuda protestelor mele. Trebuie s\ recunosc c\ aerul de munte [i brazii îmi priesc, de[i decorul e mai banal. La hotelul Südbahnhof, unde tragem, locuie[te [i ruda noastr\ îndep\rtat\, profesorul Sigmund Freud. Sunt recomandat ilustrului autor al Introducerii în Psihanaliz\, T\lm\cirii viselor [i Psihopatologiei vie]ii de toate zilele, trei c\r]i pe care le-am citit cu sufletul la gur\. Covâr[it de emo]ie, m\ bâlbâi [i ro[esc. Marele savant e destul de mic de stat, elegant, distins [i poart\ barbi[on. Foarte amabil. Când, îns\, înfrângându-mi sfiala, încep s\ turui [i pomenesc în treac\t de Jung [i Adler, m\ fulger\ o privire de brici. A disp\rut orice toleran]\ [i blânde]e. Am vorbit de eretici în prezen]a Papei, nu se face. Anna Freud m\ salveaz\ propunând o întâlnire prin p\dure la Meierei. Îmi îmbun\t\]esc ni]el situa]ia cu cita]ii care dovedesc c\ am citit cu aten]ie principalele c\r]i ale înv\]atului, care î[i reia figura de om de lume [i drume] vesel.“ 21 Nu ne putem da seama dac\ la mijloc e o imprecizie a memoriei sau, pur [i simplu, e vorba de o alt\ vizit\ pe care tân\rul Steinhardt i-a f\cut-o lui Freud, cert este c\ în Critic\ la persoana întâi, într-un articol pe care îl consacr\ marelui savant, N. Steinhardt vorbe[te de o vizit\ pe care i-o f\cuse acestuia, chiar la domiciuliul din... Bergasse nr. 6: „Celui care, ca mine, i-a fost dat s\ viziteze casa lui Freud, în Bergasse nr. 6, atunci când medicul ajunsese pe culmile celebrit\]ii, deîndat\ i se v\dea contactul dintre omul de [tiin]\ [i estet. P\trundeam în casa aceea nu ca pacient, ci ca rud\ îndep\rtat\ (s.m., G.A.) desigur, totu[i primit într-un mod care-mi îng\duia s\ circul nestingherit peste tot. Era, locuin]a aceea înc\p\toare, etajat\, ni]el întortocheat\, plin\ de cele mai felurite [i mai nea[teptate piese. Precump\neau statuetele, ceramicele, uneltele [i obiectele de cult. Ca [i întreaga lui genera]ie – a lui Frazer, Durkheim, Max Weber, Lévy-Brühl – Freud era cucerit [i obsedat de arta austral\ [i neagr\, de riturile triburilor, de mentalitatea [i imagistica primitiv\“ 22 . {i un fapt insolit: pe faimoasa canapea din cabinetul de consulta]ii se afla... o scoar]\ româneasc\, lucru care nu-l surprinde pe Steinhardt, dat\ fiind obâr[ia bucovinean\ a doamnei Freud... De bun\ seam\, existen]a Antoanetei Steinhardt este una tipic\ pentru o doamn\ [i o so]ie din burghezia noastr\ interbelic\: st\ acas\, se ocup\ de educa]ia copiilor, particip\ la reuniunile mondene etc. Nu este prins\, cu alte cuvinte, de frisonul „activismului“ feminist din perioada „anilor nebuni“ de dup\ r\zboi. [...] George ARDELEANU (Fragmente dintr-o monografie dedicat\ lui N. Steinhardt) * A luptat pe frontul de la M\r\[e[ti [i a ob]inut Ordinul „Virtutea militar\“. 5 Jurnalul fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991, p. 43. 6 „Autobiografie“. 7 Jurnalul fericirii, ed. cit., p. 23. 8 cf. N. Steinhardt „M\rturisire“, în vol. Primejdia m\rturisirii, ed.cit., p. 168. 9 Jurnalul fericirii, ed.cit., p. 133-134. 10 v. N. Steinhardt, Dumnezeu în care spui..., ed.cit., p. 79. 11 Jurnalul fericirii, ed.cit., p. 43. 12 ACNSAS, fond informativ, Dosar nr. 207, vol. 4, fila 126. 13 N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, ed.cit., p. 211, 344. 14 Idem., p. 23. 15 Ibidem, pp. 23-24. 16 Jurnalul fericirii, ed. cit. , p. 258. 17 ACNSAS, fond informativ, Dosar nr. 207, vol. 4, f. 231-232. * Unul dintre numele de cod în Dosarul de Urm\rire a lui N. Steinhardt. 18 Idem, f. 179, 188. 19 Jurnalul fericirii, ed.cit., p. 43. 20 Ibidem, p. 88. 21 Jurnalul fericirii, varianta a III-a, dactilogram\, p. 305 (Arhivele M\n\stirii Rohia). 22 N. Steinhardt, „Freud [i arta“, în vol. Critic\ la persoana întâi, ed.cit., 1983, p. 192. România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008 17
Page 1 and 2: România 5 literar\ Apare sub egida
Page 3 and 4: Ana Blandiana î[i îndeamn\ invita
Page 5 and 6: A m luat decizia ca de acum încolo
Page 7 and 8: C c ritic minu]ios pân\ la virgul\
Page 9 and 10: D espre ce rasism mai poate fi vorb
Page 11 and 12: Î n Refugii, timpul fic]iunii [i c
Page 13 and 14: C u 117 titluri într-un an, de la
Page 15: Î n 1957 lucram, - neangajat - la
Page 19 and 20: a m i n t i r i acordat\ poetului.
Page 21 and 22: Numeroase emisiuni `i sunt consacra
Page 23 and 24: Dintr-o atare perspectiv\, Victor R
Page 25 and 26: ßirul de comisari [i toat\ liota d
Page 27 and 28: Joachim Wittstock e singurul scriit
Page 29 and 30: Nu e posibil ca România s\ fie ima
Page 31 and 32: p o l e m i c i Amneziile lui Mirce

Aniversare

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?