Aniversare

i s t o r i e l i t e r a r \
România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008
16
FN. Steinhardt cu tat\l lui, la Milano, `n anii ’30
|R| ÎNDOIAL|, una dintre cele mai luminoase
figuri ale memorialisticii lui N. Steinhardt este
tat\l s\u, Oscar. S-a n\scut la Buz\u, la 24 mai
1877. Numele ini]ial era Saia Steinhardt,
schimbat ulterior în Oscar-Saia Steinhardt.
Face studii secundare la Br\ila, fiind clasat
întâiul cu ocazia absolvirii liceului real din
acest ora[ cosmopolit de la Dun\re. Urmeaz\
studiile Politehnicii din Zürich, de unde se
întoarce cu diploma de inginer. Un fapt interesant,
consemnat de N. Steinhardt: la Zürich este
coleg cu Albert Einstein.
„Einstein era cu un an mai tân\r decât tat\l
meu, îns\ tata avea drept coleg de camer\ pe
un italian, bun violonist. Einstein, violonist
pasionat [i el (a[a a r\mas pân\ la sfâr[itul
vie]ii) venea foarte des la ei pentru a cânta sau
exersa cu Delpiano, colegul italian al tatii. Tata
l-a cunoscut, deci, bine pe Einstein, despre
care mi-a povestit c\ nu se prea omora cu înv\]\tura, dar se dovedea
foarte inteligent. Pe Delpiano, originar din Rimini (unde tata
era poftit s\-[i petreac\ vacan]ele), am avut prilejul s\-l cunosc
[i eu prin 1926, când l-am înso]it pe tata în Italia. Fostul student
era atunci un inginer de mare reputa]ie, care tocmai ispr\vise de
construit marea gar\ din Milano. }in minte c\ ne-a întâmpinat
cu mult\ prietenie. Era volubil ca mai to]i italienii, dar [i
tem\tor a vorbi ca nu cumva s\-i fie surprinse asprele vorbe despre
Mussolini, pe care nu-l suferea, [i despre fascism, socotit de el
a fi un fel de operet\ ridicol\.“ 1
Revenit în ]ar\, ocup\ postul de director al fabricii de sticl\rie
din Heci-Lespezi (în 1900). Pentru scurt timp, îns\, pentru c\ în
1902 este chemat s\ conduc\ tot o fabric\ de sticl\rie din Zolkien
(Austria). Aici se remarc\ printr-o inova]ie în domeniu, o inova]ie
care face o adev\rat\ revolu]ie în modul de topire a sticlei: deoarece
c\rbunii erau foarte scumpi la acea or\ în Austria, Oscar Steinhardt
realizeaz\ primul cuptor de combustie lichid\, înlocuind c\rbunele
cu p\cura. Evident c\ ob]ine stima tuturor speciali[tilor [i
proprietarilor fabricii. În ciuda insisten]elor acestora, se
întoarce în 1907 în ]ar\ [i preia conducerea Industriei Metalurgice
Române. Din 1911 func]ioneaz\ ca director al fabricii de cherestea
„Sylva“. Tot în 1911, la 5 martie, se c\s\tore[te cu Antoinette
(Tony) Neuman. [...]
Despre existen]a unui frate al lui N. Steinhardt se g\sesc câteva
m\rturisiri lapidare în textele autobiografice ale acestuia. Dup\
cum se [tie, Steinhardt î[i începe colaborarea la Revista Funda]iilor
Regale în 1936, cu un eseu intitulat „Elementele operei lui Proust“,
în urma unei recomand\ri a lui Camil Petrescu. Cel care mediase
rela]ia dintre tân\rul debutant [i redactorul-[ef „interimar“ 2 – din
acea vreme – al Revistei Funda]iilor Regale este tocmai acest
frate, aproape absent [i în rememor\rile vechilor prieteni ai lui
N. Steinhardt, pe care am reu[it s\-i contact\m. Succesul respectivei
„interven]ii“ se datora unei pasiuni comune a „mediatorilor“,
fotbalul:
„Prietenia lui [a lui Camil Petrescu, n.n.] cu fratele meu –
de o pot numi astfel – se explica prin comuna pasiune pentru sport
[i meciurile sportive. Mai bine zis pentru meciuri, practica efectiv\
[i multipl\ a sportului revenindu-i cu prec\dere fratelui meu,
polisportiv entuziast [i destoinic [i – cum vine vorba – nu mai
pu]in entuziast b\iat de via]\ (îl poreclisem, alexandrinic, contele
de Pup\z\mberg), ceea ce era departe de a-i displ\cea lui Camil
(fidel lui Husserl, dar neostil localurilor de petrecere). La început
se încruntase [i burzuluise, când fratele meu ([i el reticent, dar nu
sfios) i-a prezentat lucrarea mea, apoi îns\ n-a mai fost decât
bun\voin]\ [i bucurie; grozav îl încânta c\ nu m\ l\sasem am\git
de subtilit\]ile ori [iretlicurile (de mare clas\) ale lui Gide [i c\,
nu f\r\ admira]ie [i respect, dar nici supunându-m\ imperativelor
modei, dezv\luisem adev\rata pozi]ie cultural\ [i social\ [i limitele
imensului s\u ambiguu talent.“ 3
În 1913 Oscar Steinhardt este numit, prin decret regal, membru
al ordinului „Coroana României“ în grad de cavaler. Documentul
care atest\ numirea este de maxim\ importan]\, printre altele [i
pentru c\ poart\ semn\tura lui Titu Maiorescu 4 . Tot în 1913, în
urma unei cereri, Biroul Controlului Str\inilor din subordinea
Prefecturii Capitalei îi elibereaz\ lui Oscar un document prin care
„se certific\ de noi c\, d-sa nu s-a bucurat niciodat\ de protec]iune
str\in\ [i c\ este supus român“. O voca]ie a „asimil\rii“, deci,
voca]ie de care va vorbi [i fiul s\u în textele memorialistice: „A
f\cut r\zboiul [i a fost decorat * . Cet\]enia a dobândit-o prin
lege special\ votat\ de parlament înainte de 1914“ 5 , fiind recunoscut
drept „evreu de categoria a doua“ 6 . [...]
Profesional vorbind, Oscar Steinhardt î[i conserv\ standardele
de excelen]\ în toat\ aceast\ perioad\. Spiritul s\u inovator se
manifest\ [i în ipostaza lui de director al fabricii Sylva, o institu]ie
creat\ cu capital exclusiv românesc. Societatea realizeaz\ beneficii
str\lucite, oferind ac]ionarilor dividende substan]iale. {tie s\
combine rigoarea [i spiritul autoritar cu amabilitatea, f\cându-se
iubit de muncitori. Fiul s\u avea s\-l numeasc\ mai târziu „un
amestec de Regulus [i de Cambronne“. C\ era iubit de personalul
fabricii o demonstreaz\, printre altele, o felicitare primit\ cu ocazia
„noului an 1915“, felicitare pe care se reg\sesc vreo 20 de semn\turi
ale celor în cauz\. Spiritul autoritar se v\de[te, deopotriv\, în
1919, cu ocazia mi[c\rilor muncitore[ti când – lua]i mai degrab\
„de val“ – angaja]ii s\i se raliaz\ la mi[c\rile cu pricina: „Eu îl
[tiu de pe vremea când se întorcea seara în Pantelimon pe scara
tr\surii – mar]ial; când în timpul mi[c\rilor din 1919 a circulat
prin atelierele fabricii în uniform\ [i cu sabia scoas\ din teac\...“ 7
În timpul celui de-al Doilea R\zboi Mondial nu pare s\ fie
afectat de persecu]iile aplicate popula]iei evreie[ti din
România, datorit\ probabil [i faptului c\ statutul s\u de „evreu
de categoria a doua“ îi punea la ad\post familia de m\suri vexatorii.
Atitudinea sa fa]\ de mare[alul Antonescu va fi, sunt convins, un
subiect de disput\: „S\ nu mai aud nici un cuvânt împotriva
]\rii sau a lui Antonescu: face tot ce e posibil, nu are pe cap numai
grija evreilor, ai prefera cumva s\ fii pe front în coclaurile Rusiei“ 8
– avea s\ le spun\ el celor doi fii. Aceast\ atitudine – dup\ o faz\,
totu[i, de reticen]\ – avea s\ se transmit\ [i lui N. Steinhardt.
În schimb, în august 1944, v\zându-[i fiul c\scând gura la
tancurile ruse[ti care intrau în capital\, îl apostrofeaz\ cu nedisimulat\
asprime: „La 30 August st\team [i eu pe marginea trotuarului [i
priveam tancurile. Jur c\ nu râdeam, nu salutam, nu aplaudam,
nu exclamam; st\team [i priveam pur [i simplu, uite a[a. M\ simt
deodat\ strâns de bra] [i blagoslovit cu un DOBITOCULE pronun]at
deslu[it [i ap\sat – stai [i te ui]i, tâmpitule, sta]i [i v\ uita]i cu to]ii
[i nu [ti]i ce v\ a[teapt\, uite-i cum râd, or s\ plâng\ lacrimi amare
[i tu la fel... Hai acas\... Îl iau pe tata prudent de mân\ [i
mergem spre locuin]a din strada Olari a Butoienilor“ 9 .
Nu s-ar putea spune c\ „profe]iile politice“ ale lui Oscar
Steinhardt nu s-au împlinit. Existen]a sa [i a familiei sale avea
s\ ia o întors\tur\ dramatic\. El însu[i î[i va pierde propriet\]ile
succesiv (din Pantelimon, din Calea Mo[ilor, din Strada Armeneasc\,
de la Clucereasa, lâng\ Câmpulung, unde tot în interbelic
fusese inginer 10 etc.), ajungând, dup\ 1958, s\ locuiasc\ împreun\
cu fiul lui într-o mic\ garsonier\ din strada Ion Ghica, nr. 3. Avea
s\ munceasc\ pân\ la vârsta de 79 de ani (în 1952 îl g\sim la
Fabrica de sticl\ de la P\durea Neagr\ din Bihor, în 1956 la
Sc\ieni), iar în urma tuturor acestor tribula]ii se va alege cu o
pensie mizerabil\: „A fost inginer [i a lucrat pân\ la [aptezeci [i
nou\ de ani, în 1956, la fabric\, nu într-un birou. (La Sc\ieni, în
ultimul timp, când am întrebat de el în hala cuptoarelor, muncitorii
sticlari îmi r\spundeau f\când semn cu b\rbia ori cu degentul
în sus. Crezusem c\ le place s\ glumeasc\, s\ m\ ia în b\[c\lie,
ce c\utam acolo. A[, tata, coco]at sus pe un cuptor, la câ]iva
centimetri de tavan: ajungeai la dânsul numai pe ni[te pasarele
[i o mul]ime de sc\ri]e metalice, perpendiculare, a[a cum sunt pe
vapoare. Tata: dac\ inginerul nu-i în stare s\ înlocuiasc\ pe oricare
dintre lucr\torii s\i [i s\-i fac\ treaba la fel de bine ca el, e pierdut.“ 11
Regimul comunist nu-i va recunoa[te decât o vechime de 25 de
ani din 50 (cariera sa „sub liberali“ va fi [tears\ în întregime cu
buretele), iar în 1966 va avea o pensie de 500-600 de lei. Afl\m
aceste detalii dintr-o noti]\ informativ\ din Dosarul de la Securitate
al fiului s\u, not\ dat\ de informatorul „Jean Draga“ la data de
16.V.1966, în urma unei vizite la N. Steinhardt, în timp ce
acesta d\dea medita]ii de limba englez\: „Tat\l s\u a fost
inginer [i are o pensie de 600 lei lunar. Spune c\ la evaluarea
Din istoria familiei
Steinhardt
Acas\ la
Sigmund
Freud
pensiei i-au fost calcula]i numai 25 de ani de serviciu di
(25 pe care i-a servit sub liberali nu sunt lua]i în consider
El se plânge c\, de[i sunt îndatora]i b\ne[te, Nicu face act
generozitate. Zilele trecute au fost la el doi fo[ti de]inu]i, prie
pe care i-a împrumutat: pe unul cu 50 lei, iar pe cel\lalt c
lei, bani pe care b\trânul crede c\ nu-i vor fi înapoia]i.“ 12
Momentul de maxim\ luminozitate al caracterului b\trân
Oscar Steinhardt, calit\]ile sale autentic „senatoriale“, se vor v
îns\, pe parcursul procesului [i deten]iei lui Nicu Steinhardt. D
1954, N. Steinhardt îl va vizita pe Constantin Noica la Câmpul
unde acesta avea domiciliu for]at. Din când în când filosofu
va deplasa clandestin la Bucure[ti, fiind, nu de pu]ine ori, g\z
de N. Steinhardt. B\trânul Oscar îi cere fiului s\u ca Noica
fie primit rege[te“, oferindu-[i patul din minuscula garsonier\
str. Ion Ghica 13 . La 11 decembrie 1958 Noica va fi arestat [i, d
el, înc\ 22 de intelectuali. Lui N. Steinhardt îi vine rândul ulti
Pe 31 decembrie 1959 va fi invitat la sediul Securit
cerându-i-se s\ fie martor al acuz\rii în procesul „Noica-Pil
Cita]ia venise cu o zi înainte, dar Oscar – o întruchipare a autentic
spirit boieresc cu care fiul s\u se va întâlni deseori pe parcu
deten]iei – nu i-o ar\tase, pentru a nu-i strica somnul de noa
El este cel care îl va îndemna s\ se duc\ direct cu valiza f\
la sediul MAI, fiind convins c\ va fi arestat. Dup\ cum se [
se vor da trei zile de gândire, argumentul forte fiind, evid
b\trâne]ea tat\lui s\u, care nu poate fi l\sat s\ moar\
fire[te – un câine. Reîntors acas\, este be[telit de c\tre „ov
de peste 82 de ani“: „Ce-ai mai venit acas\, nenorocitule L
dat impresia c\ [ov\i, c\ poate s\ încap\ [i posibilitatea
tr\dezi prietenii. În afaceri, când spui l\sa]i-m\ s\ m\ gân
înseamn\ c\ ai [i acceptat. Pentru nimic în lume s\ nu prim
s\ fii martor al acuz\rii.“ 14 Acest tip de atitudine etic\
ast\zi – dup\ o jum\tate de secol de disolu]ie a identi
umane – aproape incredibil. Fiul va fi contaminat de curajul
calmul tat\lui nu numai pe parcursul procesului [i al deten
ci [i dup\ revenirea în a[a-zisa libertate. Tot acum îi adres
celebrele cuvinte: „E adev\rat, zise tata, c\ vei avea zile fo
grele. Dar nop]ile le vei avea lini[tite – (trebuie s\ repet ce
spus, trebuie; de nu, m-ar bate Dumnezeu) – vei dormi bine
când dac\ accep]i s\ fii martor al acuz\rii, vei avea, ce-i d
zile destul de bune, dar nop]ile vor fi îngrozitoare. N-o s\
po]i închide un ochi. O s\ trebuiasc\ s\ tr\ie[ti numai cu somn
[i calmante; abrutizat [i mo]\ind ziua toat\, iar noap
chinuitor de treaz. O s\ te perpele[ti ca un nebun. Cat\-]i de tre
Hai, nu mai ezita. Trebuie s\ faci închisoare. Mi se rupe [i
inima, dar n-ai încotro. De altfel, chiar dac\ apari acum ca m
al acuz\rii, nu fii prost, dup\ [ase luni tot te ia. E sigur“
veritabil\ lec]ie nu numai de verticalitate moral\, ci [i de lucid
[i realism, de cunoa[tere a strategiilor adversarului.
[...]
În cele din urm\ Oscar Steinhardt va ie[i înving\
]inându-se de promisiunea pe care i-o f\cuse la plecare, e
supravie]ui celor cinci ani de deten]ie ai fiului s\u. Acesta
urm\ va avea revela]ia „minunii“ cu pu]in timp înainte de eliber
sa din închisoarea Gherla, când prime[te primul [i unicul c