Aniversare

More documents

Recommendations

Info

$editat\ cu sprijinul Funda]iei ANONIMUL$



$ap\rut\ `n Fran]a$


c o m e n t a r i i c r i t i c e România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008 14 Manual de supravie]uire Gabriel Chifu, Relatare despre moartea mea sau Eseu despre singur\tate, Editura Polirom, Ia[i, 2007, 236 pag. Limba român\ la radio [i TV ßi ce, nu ne-n]elegem – o s\ spun\ telespectatorul care [ov\ie din ce în ce mai mult (omul n-a absolvit Literele) între ducându-l [i ducând-ul, ori ascult\torul pentru care butelie începe s\ sune familiar (am v\zut forma corect\ scris\ cu accent, de parc\ ar fi o particularitate gen acadèmii, la Eminescu). Nu, este de p\rere Consiliul Na]ional al Audiovizualului, care colaboreaz\, de anul trecut, cu Institutul de Lingvistic\ „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“ al Academiei Române, pentru monitorizarea transmisiunilor posturilor de radio [i de televiziune centrale, la ore de vârf, ca s\ strâng\ mostre (nu, nu monstre) de „corectitudine“ a limbii române folosite. Prima etap\ a acestei monitoriz\ri, din octombrie-noiembrie 2007, s-a finalizat cu un raport a c\rui sintez\, cu toate savuroasele-i – de n-ar fi triste... – constat\ri a fost publicat\ în num\rul 50 al României literare. Din 26 noiembrie pân\ în 11 decembrie, echipa de monitorizare a trecut din nou în fa]a monitoarelor [i-a aparatelor de radio, iar noua zestre de abateri înregistrate a fost prezentat\ într-o T LA PRIMA vedere, romanul lui Gabriel Chifu, Relatare despre moartea mea este o combina]ie între [aradele epico-narative ale lui Dumitru }epeneag (din ciclul romanesc început cu Hotel Europa sau din mai recentul roman La Belle Roumaine) [i On the Road, romanul cult al lui Jack Kerouac. Pe un fundal cât se poate de extins în spa]iu [i timp (din România „epocii de aur“ pân\ în Canada zilelor noastre [i în principalele capitale ale Europei unite), romancierul reu[e[te performan]a ca, în numai 233 de pagini, s\ îngr\m\deasc\ elemente din care s-ar fi putut scrie cinci-[ase romane de mai multe tipuri: un roman poli]ist (al c\ut\rii misteriosului corespondent al doamnei Anne Wellington/ Ana-Cristina St\nescu), un roman existen]ial (al derutei, c\ut\rii libert\]ii, descoperirii propriului sine, având-o ca protagonist\ pe aceea[i fascinant\ Ana-Cristina, dar, într-o m\sur\ mai mic\ sau mai mare, [i pe toate celelalte personaje), un roman al rat\rii [i al iluziilor sf\râmate (paginile de jurnal de la începutul c\r]ii) un roman de c\l\torie, un roman metafizic [i parabolic (miraculoasa sarcin\ din final a protagonistei) [i un roman al ingineriei textuale de tipul „noul roman francez“ (dat\ fiind mobilitatea stilurilor, vocilor [i tehnicilor narative de-a lungul c\r]ii). S\ recunoa[tem, cam mult pentru o singur\ carte, de dimensiuni cât se poate de rezonabile. Impresia final\ este c\ autorul a alergat dup\ prea mul]i iepuri pentru a se alege cu vreunul la cap\tul cursei. Totul seam\n\ mai degrab\ cu un catalog de e[antioane decât cu un roman închegat. Chiar dac\ e[antioanele sunt adesea de cea mai bun\ calitate, iar lectura, realmente captivant\. {i totu[i, luând o oarecare distan]\ (eliminând ceea ce este de eliminat), Relatare despre moartea mea r\mâne în amintire ca un roman autentic, în centrul c\ruia se afl\ unul dintre cele mai bine conturate personaje feminine din literatura român\ a ultimilor ani: Ana-Cristina St\nescu (Anne Wellington). Traumele [i dilemele existen]iale ale acestui personaj, descrise cu mult\ fine]e [i empatie de autor fac din Ana-Cristina St\nescu un personaj pe deplin credibil, fascinant [i memorabil. Gabriel Chifu d\ dovad\ de mult\ intui]ie psihologic\ atunci când descrie transform\rile personajului s\u din adolescenta teribilist\, însetat\ de libertate [i cu dor de aventur\, în femeia umilit\ [i traumatizat\, aflat\ în pragul sinuciderii, care î[i reg\se[te lini[tea sufleteasc\ [i splendoarea în c\minul protector al unui so] mult mai în vârst\, pentru ca, în final, trecutul uitat s\ o ajung\ din urm\ [i s\ se sinucid\ la pu]in timp dup\ dispari]ia binef\c\torului ei. De altfel, toate personajele lui Gabriel Chifu au latura lor existen]ial\, psihanalizabil\. Misteriosul corespondent al Anei-Cristina, despre care afl\m c\ este securistul care i-a produs întâia traum\, prin odioasa [edin]\ de umilin]\ de dup\ încercarea e[uat\ de trecere a frontierei, se afl\ în plin\ derut\ existen]ial\ la Paris, unde s-a autoexilat. Golit de vlag\ [i de voin]\ vegeteaz\ într-o perpetu\ stare de contempla]ie. În mintea lui trecutul [i prezentul se amestec\ f\r\ încetare, iar lipsa unui sens ra]ional al propriei existen]e îi paralizeaz\ voin]a. Pu]ini prozatori contemporani ar putea s\ surprind\ mai bine decât Gabriel Chifu lipsa de orizont a unei vie]i, deruta existen]ial\ menit\ s\ ucid\ orice impuls vital: „Nu mai suport s\ ies pe str\zi, ceea ce la început mi se p\rea seduc\tor, acest vacarm uria[, neobosit, str\lucitor, acum nu mai suport, nu mai suport nici s\ întâlnesc pe cineva, s\ vorbesc cu cineva, (...)stau în camer\, întins în pat, ore în [ir, amor]it, f\r\ putere, f\r\ voin]\, refugiindu-m\ ca o ambarca]iune spart\ de furtun\ într-un mic port, refugiindu-m\ în amintirile mele, cele de care fugisem, cele de care voisem s\ m\ desprind, pentru a- mi confec]iona o identitate nou\, ele, amintirile, au devenit patria mea, t\râmul prin care r\t\cesc f\r\ încetare, s\-mi reamintesc a devenit singura mea ocupa]ie, singura mea form\ de a participa la via]\, singura mea pasiune“ (p. 35). De ce a sim]it fostul tor]ionar nevoia s\-i trimit\ uneia dintre victimele sale de acum aproape dou\ decenii (care, între timp, reu[ise s\-[i cl\deasc\ o nou\ existen]\) aceste amare reflec]ii de via]\ {i de conferin]\ de pres\, la sediul CNA, pe 31 ianuarie. Erata complet\ va putea fi consultat\ în cel de-al doilea raport, disponibil pe pagina de internet a Consiliului. Sunt implica]i în aceast\ munc\ meticuloas\, ale c\rei rezultate se v\d greu, cercet\torii Blanca Croitor-Balaciu, Adina Dragomirescu, Isabela Nedelcu, Alexandru Nicolae, Irina Nicula, Carmen Mîrzea-Vasile, de la Institutul de Lingvistic\, coordona]i de CP I Marina R\dulescu-Sala [i prof. univ. Rodica Zafiu. Nu pot s\ nu spun, în parantez\, c\, obi[nui]i ca lucrurile s\ se fac\ – sau nu – de la sine, „ni[te“ colegi din presa scris\ au relatat c\ raportul a fost întocmit de „ni[te“ speciali[ti. Un nume ce-i... Dup\ ce R\svan Popescu, pre[edintele CNA, a prezentat parteneriatul, precizând c\ el va continua [i în 2008, Marina R\dulescu-Sala a rezumat constat\rile echipei de monitorizare. Gre[elile care sar cel mai mult în ochi [i induc în eroare sunt cele de scriere. Chiar dac\ lapsus tastaturae (sic!) e de-n]eles, un i în plus, ca în muncitoriii, oferii îl poate lesne deruta peun elev. Deci, mai mult\ grij\, [i-un cap limpede pentru crawl. Stilul neglijent (relaxat, cum l-a definit doamna cercet\tor) se vede [i la nivel morfologic – fie forme populare de plural (cr\ti]ele), fie hipercorectitudini (plapumele, dragele), [i genitivdativul „universal“ (lui Marina). Sintaxa sufer\ prin dezacorduri între subiect [i predicat („cât de efemer\ este gloria [i puterea“), între adjectiv [i substantiv („Pe Sabin B\la[a toate lucrurile otul seam\n\ mai degrab\ cu un catalog de e[antioane decât cu un roman închegat. Chiar dac\ e[antioanele sunt adesea de cea mai bun\ calitate, iar lectura, realmente captivant\. ce ar fi fost aceste rânduri în m\sur\ s\ o determine pe înst\rita canadianc\ s\ lase totul balt\ pentru a porni în c\utarea disperat\ a enigmaticului autor M\ tem c\ nu este foarte u[or de r\spuns la aceste întreb\ri [i c\ nu trama narativ\ este punctul forte al acestei c\r]i. Personajele sunt îns\ excelent creionate. Adam Wellington, so]ul Annei, are o filozofie de via]\ menit\ s\ readuc\ lumina în existen]a traumatizat\ a româncei. Generos [i discret, el este dispus s\ îi acorde so]iei sale libertatea de care are nevoie, iar dragostea acestei bombe sexuale pentru b\rbatul s\u mult mai vârstnic, greu de în]eles de c\tre cei din jur, devine pe deplin plauzibil\. Luciditatea b\rbatului, grija lui – reflectate în jurnalul pe care îl ]ine – pentru fericirea frumoasei [i atât de vulnerabilei femei de lâng\ el sunt cu adev\rat sublime. La trei zile dup\ împlinirea vârstei de 74 de ani, Adam î[i noteaz\ în propriul jurnal: „Pasiuni, experien]e, tot ce e normal s\ tr\iasc\ la vârsta ei trebuie s\ tr\iasc\, s\ încerce, nu s\ le suspende dintr-un idiot, r\u în]eles sentiment de fidelitate, de recuno[tin]\, de compasiune fa]\ de mine (...). A[a c\ am s\ o încurajez s\ aib\ o via]\ al\turi de mine, dar am s\ o încurajez, discret, îns\ ferm, s\ aib\ o via]\ numai a ei, de care s\ nu-mi dea mie socoteal\. Cred c\ am s\ reu[esc asta, mai ales c\ mereu mi-am dorit ca libertatea de gândire, de imagina]ie, de atitudine s\ fie un atribut al meu pe care s\-l aplic în via]a de toate zilele; (...) nici eu nici Anne n-am privit c\s\toria ca pe o institu]ie tradi]ional\, aflat\ sub semnul constrângerilor [i al posesiunii, ci amândoi am v\zut în ea o form\ de reciproc\ oglindire, de reciproc\ punere în valoare [i regenerare“ (p. 91). Dincolo de ac]iunea propriu-zis\, cu plusurile [i minusurile ei, romanul lui Gabriel Chifu se preteaz\ de minune unui studiu de naratologie. Alternarea vocilor (exist\ un tradi]ional narator omniscient care relateaz\ faptele la persoana a III-a, dar [i capitole în care personajele î[i asum\, prin rota]ie statutul de narator) [i stilurilor narative îi ofer\ cititorului efectul de oglinzi paralele. Pe alocuri apar considera]ii metatextuale, este prezent [i fenomenul mise en abîme, ingineria textual\ se face la vedere. Conven]ia romanesc\ devine explicit\, iar latura „tehnic\“ a romanului, o miz\ în sine. Aflat\ la Sinaia, în c\utarea celui care îi trimisese misterioasele sale pagini de jurnal parizian, Anne ra]ioneaz\ ca un naratolog la situa]iile din romanul în care tocmai se afl\: „Am primit pe internet povestea cuiva, din spusele sale, un profesor român ce r\m\sese în capitala Fran]ei [i î[i consuma acolo o singur\tate complicat\. Atras\ de personaj, l-am botezat domnul N. [i am plecat la Paris în c\utarea lui. (...) Îmi repro[ez c\, mental, la început, [i ca mod de ac]iune, mai târziu, am comis o gaf\ impardonabil\, de încep\tor: am confundat personajul cu autorul – n-am luat în calcul faptul c\ în spatele «domnului N.» se ascunde altcineva, «autorul», a c\rui biografie poate s\ coincid\ cu a domnului N. sau, mai degrab\, poate s\ fie diferit\. Apoi, când credeam c\ toate firele s-au pierdut, am descoperit un indiciu ce reanim\ povestea“ (p. 159). În fine, romanul are pe alocuri aspectul unor plicticoase ghiduri turistice. Pe pagini întregi sunt descrise str\zi [i cl\diri din diverse ora[e europene [i din America de Nord, f\r\ vreun beneficiu în derularea romanului. Dau un singur exemplu dintr-o mul]ime de astfel de pasaje peste care cititorul poate s\ sar\ f\r\ nici un fel de regrete: „Traseul lor din ziua aceasta cuprinsese Westminster Abbey, traversaser\ apoi Tamisa, trecând pe Westminster Bridge, admiraser\ de pe el perspectiva, cl\direa Parlamentului [i turnul Big Ben, apoi, pe malul cel\lalt, roata alb\, uria[\, care se rotea lent, ame]itor, fuseser\ în Gara Waterloo (...) [i, de aici, pe malul fluviului, se îndep\rtaser\ pe lâng\ cl\direa ca un bunc\r a Teatrului Na]ional spre Tate Modern [i spre Teatrul Globe“ (p. 201). F\r\ s\ împ\rt\[esc entuziasmul exaltat al celor doi critici care recomand\ romanul pe copert\ (Dan Cristea [i Lumini]a Marcu), pot spune c\ Relatare despre moartea mea, de Gabriel Chifu, este o carte inegal\, care spune îns\ multe despre realele calit\]i de prozator ale autorului s\u. Dac\ i se poate face un repro[ lui Gabriel Chifu în leg\tur\ cu romanul în discu]ie, acesta este miza prea mare. Pur [i simplu autorul a vrut s\ demonstreze prea multe într-o singur\ carte. • astea îl l\sau reci“), între pronume [i, foarte frecvent, prin dezacordul lui al, a, ai, ale. Anacolutul e de efect, dar numai în proz\: „Vine Alinu]a care nu e ziua ei ast\zi“. Lexicul se resimte de contaminarea cu engleza („face sens“, „într-o loca]ie medical\ în Italia“) [i de aceea[i neglijen]\ care duce la pleonasme („poate fi o poten]ial\ victim\“), iar din punct de vedere [i din punctul de vedere sunt folosite, fire[te, vi]\-vercea. La nivel stilistic, e un festin. Relaxare în folosirea numeralelor (pai[pe, [ai[trei), imitarea [mechereasc\ a stilului agramat: „s\ ne mai râdem“. Numai c\, avertizeaz\ doamna R\dulescu-Sala, nu toat\ lumea prinde ironia (dac\ e vreuna...). Pe lâng\ asta, se face exces de argou, de familiarit\]i: „s\ claxon\m pân\ d\ benga în ei“; „dac\ îmi bag [i eu o pil\ la tine, mi-o d\ [i mie“. Problema, semnaleaz\ Dan Grigore, membru al CNA, e mai grav\ de-atât. Polite]ea e în criz\, nuan]a s-a pierdut [i ea, în adres\rile ilimitat familiare. Rodica Zafiu a subliniat c\ gramatica nu ne-nva]\ s\ ne purt\m [i nu scuz\ lipsa de reac]ie a celor interpela]i cu un tu abuziv, îns\ o presiune continu\ poate ajuta la cizelarea limbii, începând cu eliminarea neglijen]elor, luptând cu comoditatea de-a nu deschide noile dic]ionare, în care sunt marcate schimb\rile de norm\, spre-a ajunge, încet-încet, la înl\turarea relelor obi[nuin]e (vroiam, ca [i coleg, care în locul lui pe care). Simona VASILACHE
Î n 1957 lucram, – neangajat – la revista „Secolul 20“, primul num\r, singur, cu o dactilograf\. a c t u a l i t a t e a Cele trei fraze memorabile ale prozatorului Paul Georgescu P E MENTORUL ideologic al Gazetei literare `mi pusesem `n gând, `n anul 1959, – când m\ tratase urât, ca pe un sclav, – s\-l fac erou `ntr-o noapte, dac\ regimul s-ar schimba cumva, oricât timp ar trece. Iar clipa sosi: C\derea `n lume. Dar [i aici a fost o chestie... La Editura „Eminescu“ cartea nu ap\rea. Valeriu Râpeanu, directorul, m\ luase de-o parte [i-mi spusese c\ doi confra]i se opun la partid: Eugen Barbu [i Paul Georgescu. Primul c\ romanul ar fi pro-comunist; al doilea c\ era pro-legionar. Amândoi du[mani de moarte, – `n]ele[i, f\r\ s\ se `n]eleag\, de fapt. N-am intervenit. Am a[teptat. Romanul apare la „Cartea Româneasc\“, iar mai târziu aflu c\ Paul Niculescu-Mizil, mai-mare la partid, spusese despre roman: `n definitiv, nu este decât o fic]iune, – da]i-i drumul!... Am tot scris despre asta; am dat [i interviuri, dup\ revolu]ie. Se [tie. Plus Memoriile, ap\rute... Azi, `n 2008, `n ianuarie, ziua 9, `ntr-unul din caietele mele de `nsemn\ri, dau de pagina urm\toare din 1960, pe care o ]in la dispozi]ia oricui, spre a fi fotografiat\, eventual. „Subtil\ revenire `ntr-o cu[c\ spart\.“ – pag. 346 Diesel 060203. A doua: „Iar miri[tea `ntins\ pân\ la copil\ria mea“ – a lui P.G., – nu a lui C. }. Ciudat\ afinitate; ca [i obsesia galbenului din lanul b\r\g\nean, pârjolit de soare. Atreia: „Armele diminea]a sunt frumoase [i marea“ (Tot Paul Georgescu, exclama pe hârtie). ~n continuare, ce scrisesem eu atunci, – s\ fi fost o dedica]ie copiat\, nu ar fi exclus. Cert este c\ st\ scris: Prozatorului de mare revela]ie, Paul Georgescu, aceast\ Anabasis, Expedi]ie `n interior, perpetu\ Duminic\ a mu]ilor, pe care domnia sa, cred, `l va `n]elege cel mai bine, – bizar\ afinitate,... „subtil\ revenire `ntr-o cu[c\ spart\“. Duminica mu]ilor ap\ruse `n 1967. Dedica]ia e deci posibil\, – de[i nu `n]eleg... ~n 1957 lucram, – neangajat – la revista „Secolul 20“, primul num\r, singur, cu o dactilograf\. Edificiul Uniunii Scriitorilor se afla pe Kiseleff, cl\direa unde azi e sediul P.S.D.-ului. Veneam, diminea]a la [apte, [i lucram singur `ntr-un birou uria[, camer\ de oaspe]i, pân\ la 7 seara, cu `ntrerupere pentru mas\. Eram dat ca exemplu, de munc\ [i de seriozitate – vroiam s\ fiu angajat [i se oferise prilejul, a[a c\ n-aveam `ncotro. Director provizoriu – Marcel Bresla[u (care ]inea la mine). M\ angajeaz\ cu jum\tate de norm\. Bresla[u m\ chemase la el [i-mi d\duse vestea. Bucurie mare. A doua zi, fix, tot Bresla[u vine la mine [i, `ncurcat, zice: „}oiule, `mi pare r\u, dar nu te vor \ia – [i-mi face semn cu capul, – adic\ sus. Chiar `n aceea[i zi este numit `n locul meu, – cu norm\ `ntreag\ – Dinu S\raru, care se prezint\ imediat, f\r\ s\ fi dat vreodat\ p-acolo... Ce voi povesti acum s-a petrecut cu o lun\ `nainte. Aud voci discutând la intrare – [i intr\ primul Milo Petroveanu, pe urm\ Paul Georgescu [i `nc\ unu, pe care nu-l mai ]iu minte. Se vorbea `ntre ei cu aprindere. Unul dintre cei trei striga... pe \sta s\ nu-l mai v\d, – nu [tiu cum s\ sc\p\m de el... Eu, aproape nev\zut, [i care tocmai `l citisem pe Ionescu, sar ca-n povestea Capra cu trei iezi [i strig: Amedeu sau cum s\ sc\p\m de el... Se las\ o t\cere neagr\. Abia atunci Paul m\ descoper\ [i ]ip\ la mine enervat, – mai ales c\ replica eu o rostisem `n fran]uze[te: „Tu s\ taci acolo, con]opistule, [i vezi-]i de treaba ta!“... M-am uitat la el ce m-am uitat... a[teptai vreun sfert de secol; am a[teptat a[a, gândind... Pe urm\, la cap\t, ap\ru... Leo Negotei pe funie, coborând... mirat de ]inerea mea de minte, dup\ 25 de ani. P.S. Armele diminea]a sunt frumoase [i marea... ~ntr-adev\r. „Ideologicalele“ trec. Arta r\mâne. • INFLUEN}A turceasc\ asupra limbii române e un subiect pitoresc [i chiar fascinant. C\r]ii fundamentale a lui Laz\r {\ineanu (înc\ nereeditat\) – Influen]a oriental\ asupra limbii [i culturii române (1900) – i s-au ad\ugat în timp alte cercet\ri, etimologice (Vladimir Drimba, Emil Suciu [.a.) sau asupra valorilor stilistice ale turcismelor, asupra conota]iilor ironice [i depreciative, a utiliz\rii lor în literatur\. Destul de complicat\ este problema componentei turce[ti a argoului românesc, pentru c\ presupune o distinc]ie, în practic\ greu de f\cut, între dou\ situa]ii. În argou se pot identifica unele cuvinte de origine turc\ îndep\rtat\, care au fost de fapt preluate din româna standard ori din variantele ei învechite, populare sau regionale, [i asimilate argoului prin schimbare de sens. Pot îns\ exista [i cuvinte preluate de argou direct din turc\, în perioade de bilingvism, de intense leg\turi [i schimburi balcanice. Doar în cazul din urm\ se poate vorbi, în modul cel mai corect, de o influen]\ turceasc\ asupra lexicului argotic. Diferen]ierea celor dou\ situa]ii se poate face prin datarea fiec\rui termen în parte (un argotism recent nu este, în mod normal, un împrumut direct din turc\), dar, din p\cate, vechimea în limb\ a termenilor argotici e, în absen]a atest\rilor scrise, cu totul incert\. Un argument pentru plasarea în categoria influen]ei turce[ti este [i natura sursei: dac\ termenul provine nu din turca literar\, ci din argoul turcesc, [ansele s\ fi fost preluat direct, pe cale oral\, cresc. Cel mai probabil, argoul românesc a absorbit turcisme [i grecisme în faza lui veche, de început, din secolul al XVIII-lea, despre care nu [tim aproape nimic. În listele care se dau de obicei ca exemple pentru influen]a turceasc\ în argou apar termeni cu statut discutabil (fie împrumuturi, fie evolu]ii interne), precum ogeac „ascunz\toare“, bidiviu/ bididiu „ins, tîn\r“, ramazan „stomac“, bairam „petrecere“, mang\ri „bani“. Au apar]inut poate argoului, înainte de a intra în registrul familiar, cuvinte precum sanchi, pu[ti, chiul, cacealma. Sunt îns\ cu siguran]\ utiliz\ri recente [i inova]ii în interiorul limbii române chindie cu sensul de „petrecere“ sau pluralul parai (în loc de vechiul parale) cu sensul „dolari“. Un turcism care pare s\ reflecte o influen]\ turceasc\ direct\ este zula. Nu-l g\sim, desigur, în dic]ionarele noastre generale, dar pare s\ fie destul de vechi: a fost atestat de V. Cota, în primul glosar românesc de argou, în 1936, ca [i de articolele din aceea[i perioad\ semnate de Valentin Gr. Chelaru (1937), Al. Vasiliu (1937) [i pe care se bazeaz\ [i Iorgu Iordan, în Stilistica limbii române (1944). De aceea, dic]ionarul academic (DLR, Litera Z, volum ap\rut în 2000) îl înregistreaz\, al\turi de derivatele sale. Termenul apare în primul rând în Foto: Ion CUCU Zulitor sau julitor Fototeca României literare expresia a da cu zula – „a fura“ – „P\rinte, omu a dat cu zula“ (Astalo[, 1996), de la care s-a format [i verbul a zuli, cu acela[i sens: „Gagica zule[te“ (P. Ciureanu, Note de argot, 1935); „De zulit ai mai zulit la via]a ta“ (E. Barbu, Groapa). La rândul s\u, verbul st\ la originea substantivului zulitor – „ho]“: „To]i zulitorii Bucure[tiului, [u]i, ho]i de cai, trosnitori, carditori, tîlhari de drumul mare, toat\ crema caramangiilor“ (E. Barbu, op.cit.) – [i a substantivuluinume de ac]iune zuleal\. Cuvintele netransparente tind s\ fie remotivate semantic, prin confundare [i asimilare cu termeni mai cunoscu]i. Astfel, verbul a zuli a fost apropiat de mai familiarul a juli „a r\ni u[or, zgîriind pielea“, iar modificarea s-a extins la întreaga familie. Ast\zi, variantele fonetice jul\ (a da cu jula), a juli, julitor [i juleal\ sunt chiar mai frecvente decât formele originare. Dic]ionarele recente de argou – Nina Croitoru Bobârniche, edi]ia a II-a, 2003 [i George Volceanov, edi]ia a II-a, 2006 – le înregistreaz\ separat, f\r\ a indica leg\tura cu seria zul\, zuli etc. Dic]ionarele on-line cuprind, deocamdat\, doar seria nou\: „Vezi c\ Jardel d\ cu jula, [ase la portofele!“ (dictionarurban.ro); „Am dat cu jula pe la buzunarele spaniolilor vara asta“ (123urban.ro). Variantele originare n-au disp\rut totu[i din uz: „Madam Hildegard d\ cu zula“ (forum al ziarului Ziua, 11.10.2003); „nu d\ cu zula la portofel“ (forumul Jurnalului Na]ional, 19.12.2007), „plecat s\ se c\p\tuiasc\ prin zul\“ (Cronica Romana, 4.07.2007) etc. În ultimul exemplu, zul\ are, chiar în afara locu]iunii, sensul de „furt“. E destul de sigur c\ la originea expresiei (care a circulat [i în varianta a face zul\) st\ un mai vechi împrumut [i calc par]ial din argoul turcesc, în care exist\ locu]iunea zula etmek „a fura“. Aceasta e atestat\ de M.L. Wagner, în 1943, într-un articol despre argoul turcesc, publicat în Buletinul Institutului Philippide – dar e u[or de g\sit, între timp, în dic]ionare, chiar bilingve, unde zula e definit ca termen argotic (de slang) pentru „ascunz\toare“ (pentru lucruri furate), iar zula etmek apare cu sensul „a ascunde, a dosi, a fura“ (The Larger Redhouse Portable Dictionary, Istanbul, 1998). Informa]ia se g\se[te [i în internet (sozluktr.com), spa]iu din care putem afla [i de existen]a unui grup muzical turcesc Baba Zula, ca [i de faptul c\ termenul zula ar fi intrat [i în argoul din Israel, cu sensul de – s\ zicem – „ogeac“, loc preferat de petrecere cu prietenii. Cum se vede, dincolo de influen]ele lingvistice ale culturii „înalte“, oficiale, argoul î[i are propriile „cuvinte c\l\toare“, propriile trasee de difuzare [i transformare – dac\ nu interna]ionale, cel pu]in „zonale“. • Aurel Drago[ Munteanu, Nicolae Velea – 1978 România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008 15
Page 1 and 2: România 5 literar\ Apare sub egida
Page 3 and 4: Ana Blandiana î[i îndeamn\ invita
Page 5 and 6: A m luat decizia ca de acum încolo
Page 7 and 8: C c ritic minu]ios pân\ la virgul\
Page 9 and 10: D espre ce rasism mai poate fi vorb
Page 11 and 12: Î n Refugii, timpul fic]iunii [i c
Page 13: C u 117 titluri într-un an, de la
Page 17 and 18: i s t o r i e l i t e r a r \ prea
Page 19 and 20: a m i n t i r i acordat\ poetului.
Page 21 and 22: Numeroase emisiuni `i sunt consacra
Page 23 and 24: Dintr-o atare perspectiv\, Victor R
Page 25 and 26: ßirul de comisari [i toat\ liota d
Page 27 and 28: Joachim Wittstock e singurul scriit
Page 29 and 30: Nu e posibil ca România s\ fie ima
Page 31 and 32: p o l e m i c i Amneziile lui Mirce

Aniversare

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?