Aniversare

c o m e n t a r i i c r i t i c e
România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008
14
Manual de
supravie]uire
Gabriel Chifu, Relatare despre moartea
mea sau Eseu despre singur\tate, Editura
Polirom, Ia[i, 2007, 236 pag.
Limba român\
la radio [i TV
ßi ce, nu ne-n]elegem – o s\ spun\ telespectatorul
care [ov\ie din ce în ce mai mult (omul n-a absolvit
Literele) între ducându-l [i ducând-ul, ori ascult\torul
pentru care butelie începe s\ sune familiar (am v\zut
forma corect\ scris\ cu accent, de parc\ ar fi o particularitate
gen acadèmii, la Eminescu). Nu, este de p\rere Consiliul
Na]ional al Audiovizualului, care colaboreaz\, de anul trecut,
cu Institutul de Lingvistic\ „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“ al
Academiei Române, pentru monitorizarea transmisiunilor
posturilor de radio [i de televiziune centrale, la ore de vârf, ca
s\ strâng\ mostre (nu, nu monstre) de „corectitudine“ a
limbii române folosite. Prima etap\ a acestei monitoriz\ri,
din octombrie-noiembrie 2007, s-a finalizat cu un raport a c\rui
sintez\, cu toate savuroasele-i – de n-ar fi triste... – constat\ri
a fost publicat\ în num\rul 50 al României literare. Din
26 noiembrie pân\ în 11 decembrie, echipa de monitorizare a
trecut din nou în fa]a monitoarelor [i-a aparatelor de radio,
iar noua zestre de abateri înregistrate a fost prezentat\ într-o
T
LA PRIMA vedere, romanul lui Gabriel Chifu,
Relatare despre moartea mea este o combina]ie
între [aradele epico-narative ale lui Dumitru
}epeneag (din ciclul romanesc început cu Hotel
Europa sau din mai recentul roman La Belle
Roumaine) [i On the Road, romanul cult al lui
Jack Kerouac. Pe un fundal cât se poate de extins
în spa]iu [i timp (din România „epocii de aur“ pân\
în Canada zilelor noastre [i în principalele capitale
ale Europei unite), romancierul reu[e[te performan]a
ca, în numai 233 de pagini, s\ îngr\m\deasc\
elemente din care s-ar fi putut scrie cinci-[ase
romane de mai multe tipuri: un roman poli]ist
(al c\ut\rii misteriosului corespondent al doamnei
Anne Wellington/ Ana-Cristina St\nescu), un
roman existen]ial (al derutei, c\ut\rii libert\]ii, descoperirii propriului
sine, având-o ca protagonist\ pe aceea[i fascinant\ Ana-Cristina, dar,
într-o m\sur\ mai mic\ sau mai mare, [i pe toate celelalte personaje),
un roman al rat\rii [i al iluziilor sf\râmate (paginile de jurnal de la
începutul c\r]ii) un roman de c\l\torie, un roman metafizic [i parabolic
(miraculoasa sarcin\ din final a protagonistei) [i un roman al ingineriei
textuale de tipul „noul roman francez“ (dat\ fiind mobilitatea stilurilor,
vocilor [i tehnicilor narative de-a lungul c\r]ii). S\ recunoa[tem, cam
mult pentru o singur\ carte, de dimensiuni cât se poate de
rezonabile. Impresia final\ este c\ autorul a alergat dup\ prea mul]i
iepuri pentru a se alege cu vreunul la cap\tul cursei. Totul seam\n\
mai degrab\ cu un catalog de e[antioane decât cu un roman
închegat. Chiar dac\ e[antioanele sunt adesea de cea mai bun\ calitate,
iar lectura, realmente captivant\.
{i totu[i, luând o oarecare distan]\ (eliminând ceea ce este de
eliminat), Relatare despre moartea mea r\mâne în amintire ca un roman
autentic, în centrul c\ruia se afl\ unul dintre cele mai bine conturate
personaje feminine din literatura român\ a ultimilor ani: Ana-Cristina
St\nescu (Anne Wellington). Traumele [i dilemele existen]iale ale
acestui personaj, descrise cu mult\ fine]e [i empatie de autor fac din
Ana-Cristina St\nescu un personaj pe deplin credibil, fascinant [i
memorabil. Gabriel Chifu d\ dovad\ de mult\ intui]ie psihologic\
atunci când descrie transform\rile personajului s\u din adolescenta
teribilist\, însetat\ de libertate [i cu dor de aventur\, în femeia umilit\
[i traumatizat\, aflat\ în pragul sinuciderii, care î[i reg\se[te lini[tea
sufleteasc\ [i splendoarea în c\minul protector al unui so] mult mai
în vârst\, pentru ca, în final, trecutul uitat s\ o ajung\ din urm\ [i s\
se sinucid\ la pu]in timp dup\ dispari]ia binef\c\torului ei.
De altfel, toate personajele lui Gabriel Chifu au latura lor existen]ial\,
psihanalizabil\. Misteriosul corespondent al Anei-Cristina, despre
care afl\m c\ este securistul care i-a produs întâia traum\, prin odioasa
[edin]\ de umilin]\ de dup\ încercarea e[uat\ de trecere a frontierei,
se afl\ în plin\ derut\ existen]ial\ la Paris, unde s-a autoexilat. Golit
de vlag\ [i de voin]\ vegeteaz\ într-o perpetu\ stare de contempla]ie.
În mintea lui trecutul [i prezentul se amestec\ f\r\ încetare, iar lipsa
unui sens ra]ional al propriei existen]e îi paralizeaz\ voin]a. Pu]ini
prozatori contemporani ar putea s\ surprind\ mai bine decât Gabriel
Chifu lipsa de orizont a unei vie]i, deruta existen]ial\ menit\ s\
ucid\ orice impuls vital: „Nu mai suport s\ ies pe str\zi, ceea ce la
început mi se p\rea seduc\tor, acest vacarm uria[, neobosit, str\lucitor,
acum nu mai suport, nu mai suport nici s\ întâlnesc pe cineva, s\
vorbesc cu cineva, (...)stau în camer\, întins în pat, ore în [ir,
amor]it, f\r\ putere, f\r\ voin]\, refugiindu-m\ ca o ambarca]iune
spart\ de furtun\ într-un mic port, refugiindu-m\ în amintirile mele,
cele de care fugisem, cele de care voisem s\ m\ desprind, pentru a-
mi confec]iona o identitate nou\, ele, amintirile, au devenit patria mea,
t\râmul prin care r\t\cesc f\r\ încetare, s\-mi reamintesc a devenit
singura mea ocupa]ie, singura mea form\ de a participa la via]\, singura
mea pasiune“ (p. 35).
De ce a sim]it fostul tor]ionar nevoia s\-i trimit\ uneia dintre
victimele sale de acum aproape dou\ decenii (care, între timp, reu[ise
s\-[i cl\deasc\ o nou\ existen]\) aceste amare reflec]ii de via]\ {i de
conferin]\ de pres\, la sediul CNA, pe 31 ianuarie. Erata complet\
va putea fi consultat\ în cel de-al doilea raport, disponibil pe
pagina de internet a Consiliului.
Sunt implica]i în aceast\ munc\ meticuloas\, ale c\rei
rezultate se v\d greu, cercet\torii Blanca Croitor-Balaciu, Adina
Dragomirescu, Isabela Nedelcu, Alexandru Nicolae, Irina Nicula,
Carmen Mîrzea-Vasile, de la Institutul de Lingvistic\, coordona]i
de CP I Marina R\dulescu-Sala [i prof. univ. Rodica Zafiu. Nu
pot s\ nu spun, în parantez\, c\, obi[nui]i ca lucrurile s\ se fac\
– sau nu – de la sine, „ni[te“ colegi din presa scris\ au relatat c\
raportul a fost întocmit de „ni[te“ speciali[ti. Un nume ce-i...
Dup\ ce R\svan Popescu, pre[edintele CNA, a prezentat
parteneriatul, precizând c\ el va continua [i în 2008, Marina
R\dulescu-Sala a rezumat constat\rile echipei de monitorizare.
Gre[elile care sar cel mai mult în ochi [i induc în eroare sunt
cele de scriere. Chiar dac\ lapsus tastaturae (sic!) e de-n]eles,
un i în plus, ca în muncitoriii, oferii îl poate lesne deruta peun
elev. Deci, mai mult\ grij\, [i-un cap limpede pentru
crawl. Stilul neglijent (relaxat, cum l-a definit doamna cercet\tor)
se vede [i la nivel morfologic – fie forme populare de plural
(cr\ti]ele), fie hipercorectitudini (plapumele, dragele), [i genitivdativul
„universal“ (lui Marina). Sintaxa sufer\ prin dezacorduri
între subiect [i predicat („cât de efemer\ este gloria [i puterea“),
între adjectiv [i substantiv („Pe Sabin B\la[a toate lucrurile
otul seam\n\ mai degrab\ cu un catalog de
e[antioane decât cu un roman închegat. Chiar dac\
e[antioanele sunt adesea de cea mai bun\ calitate,
iar lectura, realmente captivant\.
ce ar fi fost aceste rânduri în m\sur\ s\ o determine pe înst\rita
canadianc\ s\ lase totul balt\ pentru a porni în c\utarea disperat\ a
enigmaticului autor M\ tem c\ nu este foarte u[or de r\spuns la aceste
întreb\ri [i c\ nu trama narativ\ este punctul forte al acestei c\r]i.
Personajele sunt îns\ excelent creionate. Adam Wellington, so]ul
Annei, are o filozofie de via]\ menit\ s\ readuc\ lumina în existen]a
traumatizat\ a româncei. Generos [i discret, el este dispus s\ îi acorde
so]iei sale libertatea de care are nevoie, iar dragostea acestei bombe
sexuale pentru b\rbatul s\u mult mai vârstnic, greu de în]eles de c\tre
cei din jur, devine pe deplin plauzibil\. Luciditatea b\rbatului, grija
lui – reflectate în jurnalul pe care îl ]ine – pentru fericirea frumoasei
[i atât de vulnerabilei femei de lâng\ el sunt cu adev\rat sublime.
La trei zile dup\ împlinirea vârstei de 74 de ani, Adam î[i noteaz\ în
propriul jurnal: „Pasiuni, experien]e, tot ce e normal s\ tr\iasc\ la
vârsta ei trebuie s\ tr\iasc\, s\ încerce, nu s\ le suspende dintr-un idiot,
r\u în]eles sentiment de fidelitate, de recuno[tin]\, de compasiune fa]\
de mine (...). A[a c\ am s\ o încurajez s\ aib\ o via]\ al\turi de
mine, dar am s\ o încurajez, discret, îns\ ferm, s\ aib\ o via]\ numai
a ei, de care s\ nu-mi dea mie socoteal\. Cred c\ am s\ reu[esc asta,
mai ales c\ mereu mi-am dorit ca libertatea de gândire, de imagina]ie,
de atitudine s\ fie un atribut al meu pe care s\-l aplic în via]a de toate
zilele; (...) nici eu nici Anne n-am privit c\s\toria ca pe o institu]ie
tradi]ional\, aflat\ sub semnul constrângerilor [i al posesiunii, ci amândoi
am v\zut în ea o form\ de reciproc\ oglindire, de reciproc\ punere în
valoare [i regenerare“ (p. 91).
Dincolo de ac]iunea propriu-zis\, cu plusurile [i minusurile ei,
romanul lui Gabriel Chifu se preteaz\ de minune unui studiu de
naratologie. Alternarea vocilor (exist\ un tradi]ional narator omniscient
care relateaz\ faptele la persoana a III-a, dar [i capitole în care personajele
î[i asum\, prin rota]ie statutul de narator) [i stilurilor narative îi ofer\
cititorului efectul de oglinzi paralele. Pe alocuri apar considera]ii
metatextuale, este prezent [i fenomenul mise en abîme, ingineria
textual\ se face la vedere. Conven]ia romanesc\ devine explicit\,
iar latura „tehnic\“ a romanului, o miz\ în sine. Aflat\ la Sinaia, în
c\utarea celui care îi trimisese misterioasele sale pagini de jurnal
parizian, Anne ra]ioneaz\ ca un naratolog la situa]iile din romanul
în care tocmai se afl\: „Am primit pe internet povestea cuiva, din
spusele sale, un profesor român ce r\m\sese în capitala Fran]ei [i î[i
consuma acolo o singur\tate complicat\. Atras\ de personaj, l-am
botezat domnul N. [i am plecat la Paris în c\utarea lui. (...) Îmi repro[ez
c\, mental, la început, [i ca mod de ac]iune, mai târziu, am comis o
gaf\ impardonabil\, de încep\tor: am confundat personajul cu autorul
– n-am luat în calcul faptul c\ în spatele «domnului N.» se ascunde
altcineva, «autorul», a c\rui biografie poate s\ coincid\ cu a domnului
N. sau, mai degrab\, poate s\ fie diferit\. Apoi, când credeam c\ toate
firele s-au pierdut, am descoperit un indiciu ce reanim\ povestea“
(p. 159).
În fine, romanul are pe alocuri aspectul unor plicticoase ghiduri
turistice. Pe pagini întregi sunt descrise str\zi [i cl\diri din diverse
ora[e europene [i din America de Nord, f\r\ vreun beneficiu în derularea
romanului. Dau un singur exemplu dintr-o mul]ime de astfel de pasaje
peste care cititorul poate s\ sar\ f\r\ nici un fel de regrete: „Traseul
lor din ziua aceasta cuprinsese Westminster Abbey, traversaser\
apoi Tamisa, trecând pe Westminster Bridge, admiraser\ de pe el
perspectiva, cl\direa Parlamentului [i turnul Big Ben, apoi, pe
malul cel\lalt, roata alb\, uria[\, care se rotea lent, ame]itor,
fuseser\ în Gara Waterloo (...) [i, de aici, pe malul fluviului, se
îndep\rtaser\ pe lâng\ cl\direa ca un bunc\r a Teatrului Na]ional spre
Tate Modern [i spre Teatrul Globe“ (p. 201).
F\r\ s\ împ\rt\[esc entuziasmul exaltat al celor doi critici care
recomand\ romanul pe copert\ (Dan Cristea [i Lumini]a Marcu),
pot spune c\ Relatare despre moartea mea, de Gabriel Chifu, este o
carte inegal\, care spune îns\ multe despre realele calit\]i de
prozator ale autorului s\u. Dac\ i se poate face un repro[ lui Gabriel
Chifu în leg\tur\ cu romanul în discu]ie, acesta este miza prea mare.
Pur [i simplu autorul a vrut s\ demonstreze prea multe într-o
singur\ carte. •
astea îl l\sau reci“), între pronume [i, foarte frecvent, prin
dezacordul lui al, a, ai, ale. Anacolutul e de efect, dar numai
în proz\: „Vine Alinu]a care nu e ziua ei ast\zi“. Lexicul se
resimte de contaminarea cu engleza („face sens“, „într-o loca]ie
medical\ în Italia“) [i de aceea[i neglijen]\ care duce la pleonasme
(„poate fi o poten]ial\ victim\“), iar din punct de vedere [i
din punctul de vedere sunt folosite, fire[te, vi]\-vercea. La nivel
stilistic, e un festin. Relaxare în folosirea numeralelor
(pai[pe, [ai[trei), imitarea [mechereasc\ a stilului agramat: „s\
ne mai râdem“. Numai c\, avertizeaz\ doamna R\dulescu-Sala,
nu toat\ lumea prinde ironia (dac\ e vreuna...). Pe lâng\ asta,
se face exces de argou, de familiarit\]i: „s\ claxon\m pân\ d\
benga în ei“; „dac\ îmi bag [i eu o pil\ la tine, mi-o d\ [i mie“.
Problema, semnaleaz\ Dan Grigore, membru al CNA, e mai
grav\ de-atât. Polite]ea e în criz\, nuan]a s-a pierdut [i ea, în
adres\rile ilimitat familiare. Rodica Zafiu a subliniat c\ gramatica
nu ne-nva]\ s\ ne purt\m [i nu scuz\ lipsa de reac]ie a celor
interpela]i cu un tu abuziv, îns\ o presiune continu\ poate ajuta
la cizelarea limbii, începând cu eliminarea neglijen]elor, luptând
cu comoditatea de-a nu deschide noile dic]ionare, în care sunt
marcate schimb\rile de norm\, spre-a ajunge, încet-încet, la
înl\turarea relelor obi[nuin]e (vroiam, ca [i coleg, care în locul
lui pe care).
Simona VASILACHE