Aniversare

30.01.2015 Views
c o m e n t a r i i c r i t i c e D an Damaschin nu întîrzie a se revela ca un „c\ut\tor de Dumnezeu“, cu atît mai înver[unat cu cît structura sa ini]ial\ se proba a fi terestr\. ÎNCEPUTURILE poeziei lui Dan Damaschin v\desc o mare vitalitate, o învolburare a sim]urilor „p\gîn\“, aidoma celor ale lui Blaga sau Ioan Alexandru. Semea]a izbucnire biologic\ semnific\ un soi de intrare zgomotoas\ în aren\, menit\ nu numai a atrage aten]ia ci [i a da curaj eului creator prin sine însu[i, a-l autostimula prin maniera incandescent\ de care se arat\ capabil. Imaginile sunt dionisiace, bolborosesc într-un mediu de constrîngeri [i destinderi senzoriale succesive, ca o bogat\ virtualitate a unei z\misliri. Asocierile sînt dure, emanînd o energie primar\ bine regizat\.Poetul î[i arat\, ca s\ zicem a[a, mu[chii, bicep[ii metaforici bine încorda]i: „Pe o blan\ de lup ne-am desenat sîngele / Cu o dîr\ de nisip ceresc“ (Balad\ veche). Sau: „Ca vinele la încheietur\, sub z\pezi / Ne-au zvîcnit c\r\rile în labirint“ (ibidem). Sau: „Cum dup\ o lung\ hibernare sim]urile-mi / Se desfrîneaz\ la un banchet ceresc“ (Aievea). Sau: „Zeii sc\p\ta]i potcovesc arm\sari p\gîni“ (ibidem). Sau: „R\sufletul meu afl\ funingini de infern“ (ibidem). Sau: „]i]eiul instinctelor se n\puste[te / Cu gîturi de berbeci desc\p\]îna]i“ (ibidem). Sau chiar: „În numele adîncului pe]esc o icoan\ / Nervii-]ipari sar s\ vesteasc\ nunta“ (ibidem). Dar aceast\ etap\ nu e decît o preparare a celei cu adev\rat caracteristice, de natur\ spiritual\. Poate c\ era necesar în evolu]ia acestei crea]ii un punct de plecare dramatic, vehement contrastant cu ceea ce avea s\ urmeze. Dan Damaschin nu întîrzie a se revela ca un „c\ut\tor de Dumnezeu“, cu atît mai înver[unat cu cît structura sa ini]ial\ se proba a fi terestr\, cu cît risipa figurilor de stil învedera un devergondaj aparent greu de st\pînit. Intervine un ascetism liric în subtextul c\ruia se zbat energiile dominate. Ascetism ce se relev\ chiar în seria de dificult\]i pe care le postuleaz\ poetul într-un demers ce ocole[te c\ile mai lesnicioase ale unor prescrip]ii de cult, ale unor propozi]ii de-a gata. C\ci poezia în discu]ie e mistic\ iar nu religioas\. Ea se a[eaz\ sub semnul unui Deus absconditus care nu se manifest\ decît prin indirectit\]i, în sensul înf\]i[at de Karl Barth: „Îns\ Dumnezeu se reveleaz\ ascunzîndu-se. Revela]ia chiar implic\ misterul, fiindc\ n-ar mai fi revela]ie dac\ n-ar mai fi mister“. Concep]ie însu[it\ de autorul nostru, în termeni definitorii pentru programul ce-l adopt\: „Nicicînd divinul nu-[i epuizeaz\ semnele / prin care abia se las\ v\dit. (...) reînsufle]it în verb, fiorul sacrului / se reîntoarce mereu dinspre obîr[ii. / Temeiurile fiec\rui poem î[i caut\ validarea în temeiul ini]ial. / În m\sura în care mai pot accede la Abis / la pragul primordiilor, mi se ofer\ / [ansa unei întemeieri. / temeiurile poemului: temelii pentru s\la[ul zeului ce va s\ vin\./ Insondabil temei al isp\[irii“ (Poetul [i semnele timpului. Temeiuri pentru Poem). Aceast\ icoan\ a unei divinit\]i ce se ascunde („Fa]a Mea nu vei putea s\ o vezi“, gl\suie[te [i Sfînta Scriptur\) îl obsedeaz\ pe poet, însufle]indu-l poate tocmai prin categoriile negative ale golului, absen]ei, sterilit\]ii care joac\ rolul unor peniten]e paramonahale. Z\vorît în incomunicabil, într-o t\cere „mai cumplit de îndurat decît ori[ice tunet“, conceptul Domnului apare cu prec\dere raportabil la o astfel de t\cere terifiant\: „eu m-am n\scut întemni]at în miezul ei înc\p\tor ca un mormînt / mi-a trebuit mult timp s\ Miza spiritual\ Dan Damaschin, Denecuprinsul. Antologie de autor (1975-2005), Ed. Casa C\r]ii de [tiin]\, 2007, 280 pag. te recunosc în semnele cele mai neîndoielnice: absen]\, secet\, eclips\, / s\ deslu[esc în amu]irea ta apelul cel mai poruncitor ce mi s-ar putea adresa“. Aceast\ „mu]enie“ a Demiurgului n-ar fi decît un mod de încercare a credin]ei, un spa]iu ambiguu în care albul [i negrul se amestec\, în care se ivesc solicit\ri diverse, demonice ispite cu o mi[care centrifug\. Natur\ complicat\, reverberînd formula umanit\]ii generice, Dan Damaschin nu plonjeaz\ într-o adora]ie total\, nu se fixeaz\ în luminiscen]a extazului, împrejurare ce-l duce la transcrierea unor st\ri fr\mîntate, la m\rturisirea unor contradic]ii. Ele au func]ia unor examene pe o cale ini]iatic\. În consecin]\, poetul traverseaz\ momente în care se confrunt\ cu R\ul, acel „impuls misterios [i necunoscut“, conform unei defini]ii baudelairiene, cu atît mai primejdios cu cît nu semnaleaz\ doar o absen]\ a Binelui (Plotin, Augustin, Toma d’Aquino), ci instituie un tip de spiritualitate invers\, un prestigiu bizuit pe concep]ia diavolului ca simia Dei. Pornind de la arhetipul divin, demonul îl copiaz\ cu sarcasm, îl parodiaz\ în a[a fel încît fosforescen]ele contest\rii pot deveni atractive. Simulacrul uzurp\ meritele originalului, le exploateaz\ în beneficiul s\u. Reflexelor normale li se substituie un paralelism al pornirilor deviante, asociate cu cruzimea, dictate , spre a-l cita din nou pe autorul Florilor R\ului, de „geniul perversit\]ii“, întrucît „mla[tinile pierzaniei lic\resc mai seduc\tor decît argintul str\vechi al cump\t\rii“ (vorbele lui Dan Damaschin din Kaspar Hauser). Fascina]ia R\ului poate isca o voluptate de natura masochismului [i exhibi]ionismului: „darea în vileag a daimonului, numirea atîtor pl\gi ale spiritului / nu cunoa[te nimic din voluptatea ce o încearc\ cineva înf\]i[îndu-[i p\r]ile ru[inoase ale sufletului“ (ibidem). {i nu se afl\ în chestiune doar R\ul meschin, cel de toate zilele, u[or identificabil [i recuzabil, ci [i R\ul major, acea teribil\ energie a distrugerii [i a autodistrugerii care e apanajul lui Lucifer, Înger al tenebrelor, greu de st\vilit în lucrarea sa ce se insinueaz\ în destinul nevolnicei f\pturi omene[ti. Un R\u grandios, ireversibil, deoarece [i-a adjudecat autoritatea originarului m\sluit: „Din r\sputeri str\duindu-te s\ în]elegi esen]a R\ului; / Cu respira]ia oprit\ s\ te apropii de matca obscur\ a semin]elor sale cît ni[te gr\un]e de mac; / S\ deslu[e[ti izvodirea întîiului strop de venin în gu[a puiandrului de aspid\; / Cum î[i spore[te t\ria apoi, cum se g\te[te pentru ie[irea în lume. / O, steaua celui prin na[tere menit s\ slujeasc\ înfrico[\torului; / Via tenebrosa a[ternîndu-se celor mai tineri pa[i ai s\i; /O, vîrsta f\r\delegii cînd nimic nu-l mai poate opri s\-[i înceap\ lucrarea. / demonul pierzaniei pe care Înv\]\torul îl cite[te în inima lui Iuda / nu mai poate da înd\r\t din acea clip\, c\ci însu[i R\ul / a fost stîrnit prin darea în vileag a adev\ratului s\u nume“ (Les puissances des tenebres). De[i poate c\ „adev\ratul nume“ al Princepelui pierzaniei nu poate fi niciodat\ „dat în vileag“ pe de-a-ntregul, cum nici numele Domnului nu poate fi, poetului revenindu-i misia dea le aproxima, precum o „respectare“ a unei „promisiuni“ absconse, con]inute în chiar voca]ia sa... (va urma) Mircea Horia Simionescu [i criticii s\i 12România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008 Miercuri, 30 ianuarie, în Sala Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor, a avut loc o nou\ întâlnire cu publicul din ciclul Scriitorul [i criticii s\i, scriitorul fiind, de data aceasta, Mircea Horia Simionescu, iar criticii – Barbu Cioculescu, Eugen Negrici [i Nicolae Bârna. În calitate de nou amfitrion al manifest\rii, Alex {tef\nescu a schi]at un portret al lui MHS [i i-a prezentat pe criticii invita]i. Interven]iile acestora au impresionat asisten]a (select\) prin profunzime [i noutate. Cu mare interes a fost primit\ confesiunea lui MHS, care, la cei optzeci de ani ai s\i, nu este [i nici nu este considerat (nici m\car de iconocla[ti) un autor demodat. Fotografii de Mihai CUCU

C u 117 titluri într-un an, de la clasa a II-a pân\ la a XII-a, Editura Corint este cea mai mare [i cea mai tare produc\toare de manuale din România. c o m e n t a r i i c r i t i c e EXIST|, cam de zece ani, o modalitate sau o strategie sigur\ de reu[it\ în activitatea editorial\: produc]ia de manuale. Nu e simplu. Concuren]a e acerb\. Trebuie s\ ai propuneri foarte bune de manuale alternative, ca pre], grafic\ [i con]inut didactic, pentru ca ele s\ fie aprobate. Industria de manuale e una din afacerile cele mai profitabile în câmpul editorial, dar nu st\ la îndemâna oricui. Nu cred c\ m\ în[el: cu 117 titluri într-un an, de la clasa a II-a pân\ la a XII-a, Editura Corint este cea mai mare [i cea mai tare produc\toare de manuale din România. Am la îndemân\, pentru documentare, atât site-ul editurii, www.edituracorint.ro, cât [i cel mai nou catalog. Editura nu-[i declar\ aceast\ suprema]ie (în editarea manualelor), dar o putem deduce cu u[urin]\ din cifrele puse la dispozi]ie. Editura Corint public\ anual, dup\ cum afl\m din catalogul cel mai recent, peste 250 de titluri – ceea ce nu e foarte mult în compara]ie cu cele mai puternice edituri, capabile s\ editeze mai mult de un volum pe zi. Jum\tate din oferta de carte a Editurii Corint o constituie manualele [colare – ceea ce înseamn\ 102 titluri în limba român\ [i 15 în limbile maghiar\ [i german\, toate fiind, bineîn]eles, avizate de Ministerul Educa]iei, Cercet\rii [i Tineretului. Nu [tiu prea multe despre istoricul editurii (când a început [i cum a evoluat). Pe site-ul propriu editura se recomand\ astfel: „Editura Corint r\mâne în noua formul\ o editur\ consacrat\ educa]iei, cu o bogat\ palet\ de carte [colar\ [i auxiliare, atlase, dic]ionare [i albume, al\turi de care se men]in colec]iile devenite deja clasice: Microsinteze, Clio, Opere fundamentale (istorie), Geopolitic\ [i geostrategie, Medicina în familie, IT, Bibliografie [colar\ (Clasici români/ Literatur\ universal\/ Pove[ti)“. Afl\m din prezentare [i din catalog care e „noua formul\“ a editurii, dar nu [tim care va fi fost vechea formul\. Publicul-]int\ este, cum bine se observ\, cel [colar, chiar dac\ oferta merge [i spre zone limitrofe. Dincolo de manuale se afl\ atlasele [colare, c\r]ile de istorie, colec]iile de pove[ti, bibliografia [colar\, literatura român\ [i literatura universal\, c\r]i de popularizare a medicinei, cursuri O editur\, dincolo de manuale universitare, ghiduri de conversa]ie în limbi moderne, gramatici pentru limba român\ [i pentru limbile de circula]ie interna]ional\, ghiduri de c\l\torie – adresate [i altui public decât cel strict [colar. Pentru c\ am catalogul la îndemân\, s\ exemplific. În colec]ia Clasici români – Bibliografie [colar\ au ap\rut pân\ acum 53 de titluri: poezie, proz\ sau teatru din opera lui Delavrancea, Slavici, Odobescu, Anton Pann, Al. Vlahu]\, Petre Ispirescu, I. L. Caragiale, Ion Creang\, Eminescu, Gârleanu, Co[buc, Negruzzi, Jean Bart, Alecu Russo, Hoga[, Grigore Alexandrescu, N. Filimon, Nicu Gane, Al. Macedonski, Duiliu Zamfirescu, V. Alecsandri, B. P. Hasdeu, Al. Davila. În ordinea din colec]ie, ace[tia sunt scriitorii publica]i pân\ acum, unii cu mai multe volume. Este acoperit\ cererea pentru gimnaziu. Deocamdat\, nimic special pentru liceu. Auto-recomandarea colec]iei în catalog spune c\ „lucr\rile sunt riguros alc\tuite, dup\ edi]ii semnificative, au tabel cronologic [i repere critice reprezentative, [i acoper\, ca titluri, scriitorii clasici [i operele lor semnificative“. Îi repro[ez ceea ce i-am repro[at [i colec]iei didactice a Editurii Art: antolog\rile din clasici sunt anonime, tabelele cronologice sunt schematice, selec]iile critice sunt formale, banale; lipse[te prezentarea scriitorilor într-un medalion accesibil [i atractiv, adecvat gimnaziului. Observ, înc\ o dat\, c\ edituri de prestigiu procedeaz\, în editarea clasicilor, dup\ legea minimului efort. Ar fi bine ca redactorul de specialitate din interiorul editurii s\ colaboreze cu un istoric literar care s\ devin\ coordonatorul colec]iei, s\ asigure aparatul critic necesar [i s\ dea garan]ia reproducerii textului dup\ o edi]ie de referin]\, pe cât posibil o edi]ie critic\ recunoscut\. Ar fi instructiv ca acela[i redactor statornic al colec]iei s\ studieze colec]ia „Biblioteca [colarului“ din anii ’60 [i colec]ia „Lyceum“ din anii ’70, pentru a prelua un model acceptabil de editare a clasicilor pentru gimnaziu [i, separat, cu alte exigen]e, pentru liceu. Cele dou\ colec]ii nu trebuie, bineîn]eles, copiate, ci adoptate ca modele posibile, termen de compara]ie, pentru sugestiile practice pe care le-ar putea oferi. Nu mai st\rui asupra celorlalte colec]ii ale Editurii Corint, pentru c\ nu m\ intereseaz\ aici, în aceste investiga]ii pe care le-am f\cut [i în programele altor edituri (Ideea european\ [i Art, în s\pt\mânile trecute), decât felul în care este reflectat\ [i promovat\ literatura român\, clasic\, modern\ sau contemporan\. E interesant de meditat la modul în care î[i gândesc editurile extinderea programului editorial, pentru a face serviciul cuvenit literaturii române vii. Cât\ vreme a fost consilier editorial sau redactor (nu [tiu exact pe ce post a fost) la Editura Corint, Daniel Cristea-Enache a ini]iat colec]ia Scriitori români, orientat\ preponderent spre valorile cele mai însemnate din literatura contemporan\. Astfel c\ au ap\rut în aceast\ colec]ie urm\toarele romane: în 2005, Fic]iune [i infanterie de Costache Ol\reanu (edi]ie definitiv\), roman prezentat de C. St\nescu; Via]a pe un peron de Octavian Paler (edi]ia a treia), prefa]\ de Daniel Cristea-Enache; Refugii de Augustin Buzura (edi]ia a doua), cu o prefa]\ de Mircea Iorgulescu; în 2006, trilogia Hotel Europa – Pont des Arts – Maramure[ de Dumitru }epeneag, cu o prefa]\ de Eugen Simion; Adio, Europa! de I. D. Sîrbu (dou\ volume, edi]ia a treia), prefa]\ de Daniel Cristea-Enache; Proorocii Ierusalimului de Radu Aldulescu (edi]ia a doua, definitiv\), prefa]\ de Mihai Zamfir; Morminte str\vezii de Dan Stanca (edi]ia a doua, definitiv\), prefa]\ de Alex {tef\nescu. Toate fiind reedit\ri, ele tind s\ consacre sau s\ consfin]easc\ un canon al prozei contemporane, al\turi de alte titluri din domeniul nuvelei [i povestirii: Ioan Gro[an, Caravana cinematografic\ [i alte povestiri (edi]ie definitiv\), cu o prefa]\ de Nicoleta Clive]; Cristian Tudor Popescu, Trigrama Shakespeare. Fic]iuni speculative, antologie [i prefa]\ de Mihai Iov\nel. Din proza interbelic\ sunt reedita]i numai Tudor Arghezi, cu Cimitirul Buna-Vestire (edi]ia a VII-a, îngrijit\ de Mitzura Arghezi [i Traian Radu), prefa]\ de Eugen Simion, [i Panait Istrati, cu Chira Chiralina. Al\turi de ace[ti prozatori sunt cuprin[i doi critici: Eugen Simion, Timpul tr\irii, timpul m\rturisirii. Jurnal parizian (edi]ia a V-a, text integral), prefa]\ de Antonio Patra[, [i Nicolae Manolescu, Andersen cel crud [i alte teme, cu o prefa]\ de Andrei Terian. În afara colec]iei a ap\rut spre sfâr[itul anului 2007 Jurnal secret. Noi dezv\luiri de Alex {tef\nescu. Mai recent, colec]ia Scriitori români s-a extins [i spre poezie, editând în 2007 trei volume: Invizibilul soare de Nichita St\nescu, antologie [i prefa]\ de Ion Mircea; No exit de Ioan Es. Pop, cu o prefa]\ de Dan C. Mih\ilescu [i, de curând, Urcarea muntelui de Ileana M\l\ncioiu, prefa]\ de Eugen Negrici. Volumele de poezii sunt înso]ite cu ilustra]ii de Valeria Moldovan (primele dou\) [i Mircia Dumitrescu (ultimul). Acestea sunt toate apari]iile din colec]ia Scriitori români, coordonat\ de Daniel Cristea-Enache, volume ap\rute în 2005-2007. Am toate c\r]ile în biblioteca mea [i pot confirma condi]iile grafice deosebite, elegan]a [i sobrietatea reedit\rilor, ca [i seriozitatea selec]iei. O asemenea ini]iativ\ trebuie remarcat\, l\udat\ [i promovat\. Din câte am aflat, Daniel Cristea-Enache colaboreaz\ acum cu Editura Polirom. Sper c\ a p\strat proiectul [i coordoneaz\ în continuare colec]ia Scriitori români de la Editura Corint. E una de vitrin\. Merit\ continuat\. Se prezint\ ca o foarte onorant\ carte de vizit\ a Editurii Corint. • Contribu]ii de istorie literar\ ESTE un adev\r incontestabil c\ istoria literar\ r\mâne un teritoriu permanent deschis unor noi explor\ri, menite s\ descopere elemente ne[tiute, s\ completeze [i s\ nuan]eze datele cunoscute, s\ rectifice pe cele perpetuate eronat, s\ scoat\ la lumin\ manuscrise inedite, scrisori, documente oficiale [i particulare etc., toate acestea contribuind la definirea mai exact\ a unei personalit\]i creatoare, la `n]elegerea mai aprofundat\ a operei sale. S\ ne amintim numai faptul c\, timp de peste dou\ decenii, pân\ la ru[inoasa ei privatizare, Editura Minerva a publicat, `n prestigioasa colec]ie de „Documente literare“, un num\r enorm de edi]ii cu texte inedite, realizate de competen]i cercet\tori [i girate de redactori de superior profesionalism. Concomitent, investiga]iile documentare [i arhivistice au intrat [i `n aten]ia unor publica]ii de specialitate, ca Revista de istorie [i teorie literar\, Manuscriptum, Jurnalul literar, onorate de colaboratori pasiona]i, `nzestra]i cu o riguroas\ metodologie [tiin]ific\. Printre ace[tia se num\r\ [i C. Popescu- Cadem. ~ncepând de prin 1975, a publicat, `n revistele amintite, un num\r impresionant de cercet\ri documentare privitoare la reprezentan]i de seam\ ai istoriei literaturii române. Multe din cercet\rile sale au fost reunite recent `n volumul Document `n replic\, ap\rut la Editura Biblioteca Bucure[tilor, con]inând date noi, extrem de interesante, descoperite `n Arhivele Na]ionale din Bucure[ti, despre Poe]ii V\c\re[ti, B. P. Hasdeu, Titu Maiorescu, M. Eminescu, I. L. Caragiale, Mateiu I. Caragiale, Ion Minulescu, Tudor Arghezi, M. Sadoveanu, E. Lovinescu, Constantin Noica, Mircea Eliade, G. C\linescu, Ion Barbu. Pentru via]a zbuciumat\ a lui B. P. Hasdeu, cu „suflet uraganic“, cum l-a definit G. C\linescu, este semnificativ [i faptul c\ a fost adus `n fa]a justi]iei. Pe lâng\ procesul ce i s-a intentat la Ia[i, `n 1863, dup\ publicarea nuvelei Duduca Mamuca, acuzat de „nemoralitate“, dar declarat „nevinovat de acuza]ia ce i s-a `ntins“, B. P. Hasdeu a suferit deten]ia la `nchisoarea V\c\re[ti, `n vara anului 1870, cu ocazia rebeliunii antidinastice a lui Candiano Popescu de la Ploie[ti. Despre acest episod a scris chiar B. P. Hasdeu [i unii dintre exege]ii s\i, dar C. Popescu- Cadem a descoperit, `ntr-un masiv dosar de la Tribunalul Ilfov, interogatoriul inedit luat de judec\torul de instruc]ie, reproducându-l integral. De pild\, la acuza]ia c\ a complotat „contra siguran]ei interioare a statului“, B. P. Hasdeu a r\spuns: „Fac parte din frac]iunea liber\ [i independinte. Principiul fundamental al acestui partid este de a edifica, iar nu de a distruge. Doresc ca gubernul ]\rei mele s\ mearg\ totdeauna [i `n toate române[te [i pe baza democra]iei. Aceasta este [i `n]elesul constitu]iunii actuale. A conspira ca ceilal]i `nchi[i cu mine n-am putut nici `ntr-un mod, fiindc\ ne despart cu totul credin]ele politice.“ Unele rectific\ri biografice, `n cazul unor mari personalit\]i, par nesemnificative, dar C. Popescu-Cadem aduce m\rturii documentare autentice, de care ar trebui s\ se ]in\ seam\. Astfel, argumenteaz\ c\ data na[terii lui I. L. Caragiale nu este 30 ianuarie 1852, ci 1 februarie 1852. Demne de re]inut sunt datele, mai pu]in cunoscute, referitoare la cele dou\ feti]e ale lui I. L. Caragiale. Prima, Ioana, s-a n\scut la 24 octombrie 1889, iar a doua, Agatha, la 10 noiembrie 1890. Din nefericire, amândou\ s-au stins din via]\ `n 1891, una dup\ alta, la interval de aproape trei luni. ~n M. Eminescu [i procesul de la ~nalta Curte de Compturi, C. Popescu-Cadem nu aduce `ns\ decât pu]ine elemente noi privitoare la procesul intentat poetului `n urma denun]ului f\cut de D. Petrino, succesorul s\u la conducerea Bibliotecii Centrale din Ia[i. Reproduce doar, din documente arhivistice autentice, r\spunsurile lui M. Eminescu din 16 august [i 19 octombrie 1876, `nso]ite de anexele de inventar [i de cheltuieli. Dup\ cum se [tie, Mateiu I. Caragiale, n\scut din rela]ia nelegitim\ dintre I. L. Caragiale [i Maria Constantinescu, a fost un personaj bizar, mai ales `n ceea ce prive[te atitudinea fa]\ de tat\l s\u. Oficial, el avea numele Mateiu M. Constantinescu, dar c`nd s-a c\s\torit cu Marica Sion a pretextat c\ [i-a pierdut actul de na[tere, afirmând c\ se nume[te Mateiu I. Caragiale. Descoperind actul de na[tere, C. Popescu-Cadem observ\ c\ autorul Crailor de Curtea-Veche „pl\smuie[te date fictive, declarând c\ a venit pe lume la Tu[nad, c\ mama e n\scut\ Pite[teanu [i c\ se afl\ la Viena. Doi martori, bine pl\ti]i probabil, un «masseur» [i unul de profesie «f\r\», `nt\resc spusele lui Mateiu.“ ~n Arhivele Statului, C. Popescu-Cadem a descoperit [i a transcris integral raportul comisiei alc\tuit\ din Al. Rosetti, Tudor Vianu [i Bazil Munteanu, care a recomandat transferul lui G. C\linescu de la Ia[i la Facultatea de Litere [i Filosofie din Bucure[ti, la 19 iunie 1945. Teodor VÂRGOLICI România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008 13

Page 1 and 2: România 5 literar\ Apare sub egida

Page 3 and 4: Ana Blandiana î[i îndeamn\ invita

Page 5 and 6: A m luat decizia ca de acum încolo

Page 7 and 8: C c ritic minu]ios pân\ la virgul\

Page 9 and 10: D espre ce rasism mai poate fi vorb

Page 11: Î n Refugii, timpul fic]iunii [i c

Page 15 and 16: Î n 1957 lucram, - neangajat - la

Page 17 and 18: i s t o r i e l i t e r a r \ prea

Page 19 and 20: a m i n t i r i acordat\ poetului.

Page 21 and 22: Numeroase emisiuni `i sunt consacra

Page 23 and 24: Dintr-o atare perspectiv\, Victor R

Page 25 and 26: ßirul de comisari [i toat\ liota d

Page 27 and 28: Joachim Wittstock e singurul scriit

Page 29 and 30: Nu e posibil ca România s\ fie ima

Page 31 and 32: p o l e m i c i Amneziile lui Mirce

fost

despre

unui

cele

doar

numai

atunci

ceea

steinhardt

timp

aniversare

Aniversare

Aniversare ... View more Aniversare

Delete template?

Save as template ?

Aniversare Aniversare