Aniversare
Aniversare
Aniversare
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
România<br />
5<br />
literar\<br />
Apare sub egida<br />
U N I U N I I<br />
S C R I I T O R I L O R<br />
cu sprijinul<br />
F u n d a ] i e i<br />
A N O N I M U L<br />
8 februarie 2008 (Anul XL). 32 pagini. 3 lei<br />
pag. 22-23<br />
<strong>Aniversare</strong>
s u m a r<br />
2România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008<br />
Muzeul de luat acas\ de Domni]a {tef\nescu - p. 3<br />
CONTRAFORT de Mircea Mih\ie[ - p. 4<br />
O m\tur\ pentru vr\jitoare<br />
CRONICA PESIMISTEI de Ioana Pârvulescu - p. 5<br />
Cel mai..., cea mai...!<br />
CRONICA IDEILOR de Sorin Lavric - p. 6<br />
Un povestitor remarcabil<br />
CRONICA LITERAR| de Cosmin Ciotlo[ - p. 7<br />
Avangarda [i complexele criticii literare<br />
Poeme de Minerva Chira - p. 8<br />
TROPICE SURÂZ|TOARE de Mihai Zamfir - p. 9<br />
Brazilia [i rasele<br />
CER{ETORUL DE CAFEA de Emil Brumaru - p. 9<br />
REAC}II IMEDIATE de Alex. {tef\nescu - p. 10<br />
Barbu Cioculescu publicist<br />
CARTEA ROMÂNEASC| de Daniel Cristea-Enache - p. 11<br />
Sectorul suflete<br />
SEMN DE CARTE de Gheorghe Grigurcu - p. 12<br />
Miza spiritual\<br />
O editur\, dincolo de manuale de Ion Simu] - p. 13<br />
COMENTARII CRITICE de Tudorel Urian - p. 14<br />
Manual de supravie]uire<br />
PREPELEAC de Constantin }oiu - p. 15<br />
P|CATELE LIMBII de Rodica Zafiu - p. 15<br />
Din istoria familiei Steinhardt<br />
Acas\ la Sigmund Freud de George Ardeleanu - pp. 16-17<br />
Ce mai înseamn\ „poet na]ional“ de Dan M\nuc\ - pp. 18-19<br />
Un poem uitat de {tefan Cazimir - p. 19<br />
Un romancier al exilului de Barbu Cioculescu - p. 20<br />
Tradi]ia unei reviste vorbite de Al. S\ndulescu - p. 21<br />
TEATRU de Marina Constantinescu - p. 22<br />
Despre Victor Rebengiuc<br />
Lordul de Ion Cocora - p. 23<br />
CRONICA FILMULUI de Angelo Mitchievici - p. 24<br />
Cronica unei mor]i anun]ate<br />
CRONICA PLASTIC| de Pavel {u[ar\ - p. 25<br />
Memorie, art\, restaura]ie<br />
Un picaro al lumii dezvr\jite de Catrinel Popa - p. 26<br />
~n ora[ul de jos vezi ce ai uitat de Nora Iuga - p. 27<br />
Deconstruc]ie postmodern\ de Codrin Liviu Cu]itaru - p. 28<br />
INTERVIURILE ROMÂNIEI LITERARE<br />
cu istoricul Francesco Guida<br />
a consemnat Carmen Burcea - p. 29<br />
POST-RESTANT de Constan]a Buzea - p. 30<br />
PRIN ANTICARIATE de Simona Vasilache - p. 30<br />
Scurt tratat pentru intelectuali obosi]i<br />
LA MICROSCOP de Cristian Teodorescu - p. 31<br />
Amneziile lui Mircea Colo[enco de Mircea Popa - p. 31<br />
OCHIUL MAGIC - p. 32<br />
România<br />
literar\ ®<br />
Director:<br />
NICOLAE MANOLESCU<br />
Revist\ editat\<br />
cu sprijinul<br />
Funda]iei<br />
ANONIMUL<br />
Redac]ia:<br />
GABRIEL DIMISIANU - director-adjunct<br />
ALEX. {TEF|NESCU - redactor-[ef<br />
OANA MATEI - secretar general de redac]ie<br />
ADRIANA BITTEL, CONSTAN}A BUZEA,<br />
MARINA CONSTANTINESCU, MIHAI MINCULESCU<br />
Redactori asocia]i: IOANA PÂRVULESCU,<br />
CRISTIAN TEODORESCU<br />
Corectur\:<br />
CONSTAN}A BUZEA (pag. 8, 12, 18, 19, 20, 25, 27, 30),<br />
SIMONA GALA}CHI (pag. 3, 13, 15, 16, 17, 21, 26, 31),<br />
ECATERINA IONESCU (pag. 1, 2, 9, 11, 14, 24, 26, 28),<br />
NINA PRUTEANU (pag. 4, 5, 6, 7, 10, 22, 23, 32).<br />
Grafica: MIHAELA ßCHIOPU<br />
Fotoreporter: ION CUCU<br />
Tema num\rului: Cortina de fiecare zi<br />
Tehnoredactare computerizat\:<br />
IONELA STANCIU, OANA MATEI, VALENTINA VL|DAN<br />
Introducere texte: GEORGETA GHEORGHIU<br />
Coresponden]i din str\in\tate: RODICA BINDER (Germania),<br />
GABRIELA MELINESCU (Suedia), LIBUŠE VALENTOVÁ<br />
(Cehia)<br />
Redac]ia: Funda]ia România literar\, Calea Victoriei 133,<br />
sector 1, cod 010071, Bucure[ti.<br />
Secretariat: SOFIA VL|DAN, CORNELIU IONESCU, MIRONA<br />
LAUD|, GHEORGHE VL|DAN<br />
Cont `n lei: BRD-GSG Agen]ia {incai,<br />
RO91BRDE441SV59488894410. Cont `n valut\: BRD-GSG<br />
Agen]ia {incai RO87BRDE441SV59488974410 (USD),<br />
RO37BRDE441SV59489004410 (EUR)<br />
e-mail: romania_literara@yahoo.com;<br />
revistaromanialiterara@gmail.com; http://www.romlit.ro;<br />
tel.: 021. 212.79.86; fax: 021.212.79.81<br />
Imprimat la TIPOGRAFIA R-WEP<br />
Revista România literar\ este editat\ de Funda]ia<br />
România literar\ cu sprijin de la Funda]ia „Anonimul“,<br />
Uniunea Scriitorilor din România, Ministerul Culturii [i<br />
Cultelor, prin Administra]ia Fondului Cultural Na]ional.<br />
Sponsorizare de la Banca Românã de Dezvoltare – Groupe<br />
Société Générale.<br />
~ncepând cu nr. 1 / 2008 revista<br />
beneficiaz\ de sprijinul Funda]iei<br />
ILI.<br />
Conform prevederilor Statutului, Uniunea Scriitorilor din<br />
România nu este responsabil\ pentru politica editorial\ a<br />
publica]iei [i nici pentru con]inutul materialelor publicate.<br />
România literar\ este membr\ a Asocia]iei Revistelor,<br />
Imprimeriilor [i Editurilor Literare (A.R.I.E.L.), asocia]ie cu statut<br />
juridic, recunoscut\ de c\tre Ministerul Culturii [i Cultelor.<br />
ISSN 1220-6318
Ana Blandiana î[i îndeamn\ invita]ii s\ întârzie în<br />
fa]a fotografiilor de scriitori care au f\cut<br />
închisoare din motive politice, fotografii expuse în<br />
holurile Casei Scriitorilor.<br />
a c t u a l i t a t e a<br />
Muzeul de luat acas\<br />
Inchisoarea Sighet<br />
29<br />
IANUARIE 2008. Ora (aproape)<br />
12. Bucure[ti. Uniunea Scriitorilor.<br />
Casa Monteoru. Înc\ înainte de<br />
ora 12 în curte nu mai încap<br />
automobilele, iar în Sala Oglinzilor<br />
nu mai sunt locuri libere pentru<br />
invita]ii, tot mai numero[i, la<br />
ceva ce se anun]\ ca foarte<br />
important. Ana Blandiana [i<br />
colegii ei de la Academia Civic\<br />
aniverseaz\ 15 ani de la lansarea<br />
proiectului datorit\ c\ruia lugubra<br />
fost\ închisoare stalinist\ de la Sighet avea s\ devin\ Memorialul<br />
Victimelor Comunismului [i al Rezisten]ei. La intrare te întâmpin\<br />
Ana Blandiana [i Romulus Rusan. Al\turi, Ioana Boca se gr\be[te<br />
s\-]i d\ruiasc\ o pung\ de pânz\ în care se afl\ câteva<br />
obiecte. Pe una din fe]ele pungii scrie – Memorialul Victimelor<br />
Comunismului [i al Rezisten]ei. Sighet. România. Pe cealalt\<br />
e imprimat\ sigla Memorialului – un cerc format din cele 12<br />
stelu]e, simbolul Uniunii Europene, pe care îl intersecteaz\<br />
un alt cerc cu conturul format din sârm\ ghimpat\. Dou\ cercuri<br />
unind, ca ni[te inele de logodn\, trecutul nostru cu ceea ce<br />
credem c\ va fi viitorul nostru.<br />
Ora 12. În Sala Oglinzilor invita]ii care continu\ s\ soseasc\<br />
nu mai g\sesc locuri nici m\car în picioare. Pe deasupra capetelor<br />
sunt purtate scaune pentru a fi plasate acolo unde spa]iul o<br />
mai permite. Sunt prezen]i diploma]i, scriitori, ziari[ti din presa<br />
scris\, din televiziuni [i radio (dintr-o anumit\ parte a presei),<br />
oameni politici (câ]iva [i dintr-o anumit\ parte a spectrului<br />
politic), sociologi, istorici, fo[ti de]inu]i politici. Chiar dac\<br />
sala e plin\, e lini[te ca [i cum s-ar p\stra un moment de reculegere.<br />
Ana Blandiana ia microfonul [i începe s\ vorbeasc\ despre<br />
cum a ap\rut, a crescut [i s-a impus Memorialul. E u[or stânjenit\<br />
pentru c\ trebuie s\ vorbeasc\ despre un proiect, chiar dac\<br />
unul de performan]\ [i de larg interes, al c\rui autor principal<br />
este chiar ea.<br />
Pentru cine nu [tie – dar de ce nu [tie – ce este Memorialul<br />
de la Sighet vom prelua din prezentarea Anei Blandiana câteva<br />
date de identitate a acestuia, evident cu totul insuficiente pentru<br />
a în]elege ce reprezint\ el cu adev\rat.<br />
Cu exact cincisprezece ani în urm\, la 29 ianuarie 1993,<br />
la Strasbourg, Ana Blandiana i-a prezentat secretarului general<br />
al Consiliului Europei de atunci, Catherine Lalumière, proiectul<br />
de transformare a fostei închisori staliniste de la Sighet într-un<br />
muzeu al victimelor comunismului, care s\ devin\ un centru<br />
de studii asupra totalitarismului. În 1995, dup\ trei ani de<br />
expertiz\ interna]ional\, Consiliul Europei ia Memorialul sub<br />
egida sa. În 1997, când 10 din cele 50 de s\li ale muzeului au<br />
fost reabilitate [i deschise spre vizitare, statul român a<br />
declarat prin lege Memorialul „ansamblu de interes na]ional“.<br />
Memorialul a avut parte de acela[i tratament contra naturii ca<br />
mai toate realiz\rile de excep]ie din România – întâi vine<br />
recunoa[terea interna]ional\ [i abia dup\ aceea [i cu<br />
zgârcenie recunoa[terea na]ional\. În 1998 Consiliul Europei<br />
a nominalizat Memorialul între primele trei locuri de<br />
cultivare a memoriei europene, al\turi de Memorialul Auschwitz<br />
[i de Memorialul francez al P\cii.<br />
Dup\ 15 ani de eforturi care cu greu ar putea fi egalate chiar<br />
[i de cei care se declar\ campionii muncii, muzeul, în<br />
totalitate reabilitat, a intrat în ghidurile turismului cultural,<br />
are o consistent\ baz\ de date (între care 100.000 de fi[e de<br />
fo[ti de]inu]i politici), 5000 de ore de înregistr\ri de m\rturii<br />
orale, documente ale simpozioanelor [i interven]iilor din cadrul<br />
sesiunilor {colii de Var\ (40.000 de pagini), mii de fotografii,<br />
sute de obiecte. Memorialul înseamn\, pe lâng\ Muzeul Sighet,<br />
[i un Centru Interna]ional de Studii asupra Comunismului în<br />
cadrul c\ruia se tip\resc c\r]i, se organizeaz\ anual simpozioane<br />
[i au loc cursurile {colii de Var\ la care particip\ elevi între<br />
14 [i 18 ani.<br />
Toate acestea [i multe altele au fost înf\ptuite nu de largi<br />
colective dotate cu bugete generoase, ci de micul grup de<br />
colaboratori ai Anei Blandiana a c\rui for]\ urie[easc\ o d\ doar<br />
devotamentul f\r\ limite fa]\ de o misiune asumat\.<br />
Era de a[teptat ca, m\car dup\ ce proiectul Memorialului<br />
a atras aprecierea [i apoi sus]inerea Consiliului Europei,<br />
oficialit\]ile române de la acea vreme s\ dea [i ele un semn<br />
de sus]inere. În loc de fireasca mân\ întins\, au venit în serie<br />
acuzele, atacurile calomnioase sau, în cel mai bun caz, indiferen]a.<br />
De exemplu, în oficiosul Guvernului V\c\roiu, din 22 mai 1995,<br />
a ap\rut un articol cu titlul Sacrilegiul de la Sighet. „Sacrilegiul“<br />
const\, conform autorului articolului, în „interna]ionalizarea<br />
proiectului“, în „realizarea unui Memorial interna]ional total<br />
str\in aspira]iilor, inten]iilor [i intereselor române[ti“. „Am<br />
dorit un Memorial pe care rudele celor mor]i la Sighet [i genera]iile<br />
care vin dup\ noi s\-l poat\ vizita în lini[te [i cu pio[enia cuvenit\<br />
acestui loc al unui imens sacrificiu exclusiv românesc.“ Întrun<br />
moment în care oficialii români începuser\ s\ curteze Europa,<br />
înc\ mai tolerau sau chiar încurajau lansarea unor acuze, la<br />
mod\ în 1990, dar care ne îndep\rtaser\ de Europa. Ana Blandiana<br />
comisese „sacrilegiul“ de a atrage prin valoarea unui proiect<br />
respectul [i colaborarea Consiliului Europei ceea ce însemna,<br />
conform gazetei men]ionate [i deci a Guvernului care o patrona,<br />
o „diluare a specificului românesc“, altfel spus un fel de „vânzare<br />
de ]ar\“ care tulbura „lini[tea“ noastr\. Se reg\sesc în aceast\<br />
atitudine doar dou\ dintre conceptele care au dat originalitate<br />
regimului Iliescu, dar care au contribuit din plin la men]inerea<br />
României ani buni într-o stare de a[teptare în rela]ia cu Europa.<br />
Dac\ am st\ruit mai mult asupra acestui atac este pentru c\<br />
merit\ s\ se fixeze în memoria colectiv\, s\ se înscrie chiar în<br />
istoria anilor de dup\ 1989, redenumindu-i autorul cu pseudonimul<br />
Sorin Toma jr.<br />
Dup\ ce Ana Blandiana [i-a încheiat cuvântul, invita]ilor<br />
li s-a explicat printr-o demonstra]ie la fa]a locului, pe ecranul<br />
din înc\pere, c\ DVD-ul aflat în punga de pânz\ primit\ în<br />
dar la intrare permite, datorit\ unui soft special creat,<br />
vizitarea sau cercetarea Muzeului Sighet în cele mai fine detalii.<br />
Zestrea de imagini, documente [i informa]ii pentru care Ana<br />
Blandiana [i-a d\ruit 15 ani din via]\ st\ la dispozi]ia oricui<br />
se a[az\ pe un scaun în fa]a computerului [i deschide DVDul<br />
pe a c\rui copert\ scrie Muzeul de luat acas\. Replica virtual\<br />
a Memorialului Sighet. A[a cum momentul decembrie 1989<br />
a putut fi tr\it dintr-un fotoliu din fa]a televizorului, tot astfel<br />
Muzeul de la Sighet poate fi cercetat datorit\ acestui DVD de<br />
pe un scaun din fa]a computerului. O idee benefic\ pentru viitorul<br />
Muzeului, un stimulent pentru cei care înc\ n-au ajuns la Sighet,<br />
Istoria `n impas<br />
Istoria noastr\ se afl\, iar\[i, în impas. Print-un act mîr[av<br />
[i iresponsabil, arhivele securit\]ii nu mai pot fi cercetate<br />
[i, implicit, nu mai pot s\ scoat\ adev\rul la iveal\.<br />
CNSAS se dore[te desfiin]at. Din r\sputeri [i de îndat\!<br />
M\ a[teptam s\ fim con[tien]i de tic\lo[ie [i de gravitatea<br />
ei. M\ a[teptam s\ fie str\zile pline de oameni care<br />
î[i cer dreptul la istoria cea adev\rat\. Nu numai c\ nu<br />
am reu[it s\ ne obi[nuim cu lumina dup\ ie[irea din pe[tera<br />
întunecoas\ a comunismului, dar nici m\car nu ne pas\ c\<br />
ea exist\. Nu ne intereseaz\ cîtu[i de pu]in s\ o aducem<br />
prin cotloanele trecutului ca s\ în]elegem exact cine sîntem<br />
[i ce s-a întîmplat. Ca în Germania, ca în Cehia [i a[a<br />
mai departe. Este an electoral [i nu avem nevoie de limpezirea<br />
apelor [i de alegerea bobului de neghin\, ci dimpotriv\,<br />
de tulburarea lor [i de prostirea, în continuare, a noastr\,<br />
a tuturor. Gata, ajunge cu acest exerci]iu democratic [i<br />
profund necesar! În loc s\-l îmbun\t\]im, s\-l nuan]\m,<br />
îl spulber\m. Pur [i simplu. {i nimeni nu d\ socoteal\<br />
pentru aceast\ barbarie neru[inat\! Incredibil. Sîntem<br />
condamna]i, din nou, s\ tr\im în hazna cu to]ii. S\ respir\m<br />
aerul împu]it ani [i ani de delatori, de oameni la[i, mici,<br />
complexa]i [i frustra]i care au [tiut s\ fac\ un singur lucru:<br />
s\ priveasc\ pe gaura cheii [i s\ toarne. S\ mutileze vie]i<br />
dar inten]ionau s-o fac\, ca [i pentru cei care n-au aflat înc\<br />
de existen]a Muzeului, un antidot pentru indiferen]a sau<br />
comoditatea altora.<br />
A[adar punga de pânz\ nu con]inea doar ni[te perisabile<br />
obiecte de protocol, a[a cum se obi[nuie[te s\ se împart\ la<br />
momente aniversare. De aceast\ dat\ obiectele sunt împrumutate<br />
parc\ din recuzita lui F\t-Frumos care arunca în urm\ o perie<br />
ce se transforma în p\dure, împiedicându-l pe zmeu s\-l ajung\.<br />
Tot a[a cel ce folose[te DVD-ul aduce al\turi de el Muzeul de<br />
la Sighet, punând o barier\ între el [i propriile-i iner]ii. De<br />
asemenea, odat\ studiat Catalogul c\r]ilor publicate. 1994 -<br />
2007 sub egida Academiei Civice, [i acesta obiect primit în<br />
dar de cei prezen]i, se poate transforma într-un raft de bibliotec\<br />
în care se afl\ istoria netrucat\ din perioada comunist\. S\<br />
mai scoatem din pung\ [i cartea lui Romulus Rusan – Cronologia<br />
[i geografia represiunii comuniste în România. Recens\mântul<br />
popula]iei concentra]ionare (1945 – 1989) care con]ine informa]ii<br />
consistente, indispensabile în]elegerii corecte a fenomenului<br />
deten]iei politice din închisorile comuniste. La sfâr[itul c\r]ii,<br />
pe o hart\ sunt localizate unit\]ile de deten]ie din intervalul<br />
1945 – 1985. Sunt atât de numeroase încât r\nesc grav harta<br />
]\rii, o hart\ îndoliat\ care semnaleaz\ bog\]ia de crime din<br />
interiorul grani]elor. Între ele se afl\ [i Sighetul „închisoare<br />
mic\, îns\ specializat\ în lichidarea, prin moarte lent\, a elitelor“,<br />
dup\ cum explic\ autorul.<br />
La desp\r]ire, Ana Blandiana î[i îndeamn\ invita]ii s\ întârzie<br />
în fa]a fotografiilor de scriitori care au f\cut închisoare din<br />
motive politice, fotografii expuse în holurile Casei Scriitorilor:<br />
V. Voiculescu, C. Noica, Petre }u]ea, N. Steinhardt, Nichifor<br />
Crainic, Al. Paleologu, {t. Augustin Doina[, Anton Dumitriu,<br />
Dinu Pillat, Vladimir Streinu, Petre Pandrea, D. Caracostea,<br />
Nicolae Balot\, Adrian Marino, Ion Caraion, Al Ivasiuc,<br />
Constantin Ciopraga, Paul Goma [i mul]i, mul]i al]ii. Anii de<br />
deten]ie cumula]i de ace[tia ating ordinul sutelor. E greu de<br />
evaluat cât [i cum a pierdut cultura noastr\ prin încarcerarea<br />
acestor oameni. Sigur este c\ au fost considera]i adversari de<br />
temut ai regimului comunist, cu circumstan]a agravant\ c\ erau<br />
[i oameni de valoare intelectual\. Iar suprimarea sau reducerea<br />
la t\cere a valorilor a fost o prioritate a politicii partidelor<br />
comuniste, mai ales în perioadele când se instalau la conducerea<br />
unei ]\ri.<br />
Domni]a {TEF|NESCU<br />
[i suflete pentru totdeauna. S\ se amestece în destinele<br />
noastre [i s\-[i bage bocancii în ele. S\ tr\iasc\ lini[ti]i [i<br />
dup\ 1989 [i s\ capete anvergur\, prea mul]i dintre ei, cu<br />
fiecare zi, cu fiecare noapte, cu fiecare an. S\ dea lec]ii,<br />
s\ judece, s\ dea verdicte, s\ hot\rasc\, iar\[i, pentru<br />
noi. Se l\]esc pe ecrane de televizor, prin ziare, prin partide<br />
[i fel de fel de func]ii. Din cauza noastr\! I-am l\sat. Pe<br />
unii i-am iertat [i, în prea pu]ine cazuri, am [tiut ce iert\m.<br />
Pe al]ii nici nu i-am aflat. Superficialitatea ne cost\ scump<br />
acum. Ochiul vigilent al securi[tilor nu doarme. Solidaritatea<br />
lor execut\ lipsa noastr\ de sim] civic [i istoric. Cînd se<br />
purcede la o construc]ie trainic\, se studiaz\ terenul, se<br />
calculeaz\ rezisten]a materialelor, uzura în timp, se stabile[te<br />
arhitectura. Altfel, oricînd, totul se poate duce de rîp\. Asta,<br />
în cazul în care proprietarii sînt interesa]i de un lucru durabil.<br />
La noi, prea pu]ini au fost preocupa]i de tr\nicia democra]iei,<br />
a libert\]ii fundamentale, a scoaterii la lumin\ a adev\rului.<br />
M\car s\ [tim, s\ ne delimit\m cumva unii de ceilal]i, s\<br />
exers\m, împreun\, pa[ii bunului sim]. Altfel, este irespirabil<br />
[i tot mai greu tolerabil. Nu cred c\ au dreptul, în continuare,<br />
s\ pun\ în pericol libertatea noastr\. Aceea profund\. Pentru<br />
asta s-a murit! {i de asta nu putem s\ st\m, iar\[i, cu mîinile<br />
în sîn. Protestele noastre înseamn\ c\ nu mai sîntem legume.<br />
C\ ne-am trezit, c\ ne pas\, c\ iubim lumina!<br />
Marina CONSTANTINESCU<br />
România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008<br />
3
a c t u a l i t a t e a P<br />
rin darea afar\ a [apte dintre cei care au<br />
construit, în ultimii ani, profilul moralpublicistic<br />
al ziarului „Ziua“ se creeaz\<br />
posibilitatea aducerii unor noi colaboratori.<br />
4România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008<br />
O m\tur\<br />
pentru<br />
vr\jitoare<br />
ß<br />
APTE dintre condeierii de la „Ziua“<br />
care au girat în ultimii ani politica<br />
lui Ro[ca-St\nescu au fost da]i afar\.<br />
Pentru cel pu]in unul dintre ei, Gabriel<br />
Andreescu, am o veche stim\. Faptul<br />
c\ sunt pu[i pe liber la o s\pt\mân\<br />
dup\ eliberarea din func]ie a fostului<br />
director arat\ indubitabil c\ actuala<br />
redac]ie îi percepea drept „oamenii<br />
lui Ro[ca“. Ceea ce poate fi dovedit,<br />
de altfel, foarte simplu. Chiar<br />
dac\ nu to]i erau direct implica]i în<br />
campaniile întâiului-st\t\tor al<br />
gazetei, a existat mereu o complicitate<br />
indirect\: ei ofereau arm\tura de<br />
onorabilitate de care m\ciucarii din<br />
imediata vecin\tate a lui Ro[ca aveau<br />
nevoie pentru a-[i pune în practic\ planurile.<br />
Nici m\car s\pt\mâna trecut\, când fostul director a fost<br />
scos „în peisaj“, cum se spune la cursele auto, ei n-au în]eles<br />
mesajul. A trebuit ca noua conducere a ziarului s\ le bareze<br />
accesul spre rubricile de]inute în ultimii ani. Cu elegan]\,<br />
Mihai Pâl[u a motivat desp\r]irea de cei [apte non-magnifici<br />
evocând a[a-numite ra]iuni „economice“. În fapt, e vorba<br />
de încercarea disperat\ a redac]iei de a-[i câ[tiga onorabilitatea.<br />
Cine i-ar fi luat în serios cu un director onorific precum<br />
B\l\ceanu-Stolnici, unul dintre marii neru[ina]i ai<br />
acestor vremi în care numai neru[inarea n-a lipsit Cum<br />
s\-i p\strezi semn\tura [i fotografia în ziar, când sf\to[enia<br />
expirat\ a textelor sale provoca doar hohote de râs<br />
Acest descendent al boierilor de alt\dat\ va r\mâne în<br />
amintirea viitorimii drept autorul schi]elor apartamentului<br />
în care locuia Vlad Georgescu, cerute de Securitate probabil<br />
pentru a-l lichida pe directorul „Europei Libere“.<br />
Ce credibilitate puteai s\ ai, când ideologul en titre al<br />
ziarului era veninosul Adrian Severin Procesele de inten]ie,<br />
insinu\rile mâr[ave, ura ideologic\ drapat\ în principiile<br />
resentimentare ale corectitudinii politice au fost, ani în<br />
[ir, armele prin care acest personaj marginalizat a<br />
încercat s\ cucereasc\ pozi]iile de odinioar\. S-a dovedit<br />
c\ nu are nici anvergura, nici talentul necesare unei cariere<br />
pe m\sura ambi]iilor. Cum s\ reconstruie[ti un ziar<br />
al\turi de Ion Spânu [i Roxana Iordache, ni[te condeie pe<br />
cât de agresive, pe atât de avide de r\fuial\ cu valorile<br />
politice [i culturale Sudalma grosolan\, ura visceral\,<br />
neputin]a creatoare metamorfozat\ în stil jurnalistic au adus<br />
ziarului prejudicii pe care doar ani de onestitate f\r\<br />
fisur\ ar putea s\ le fac\ uitate.<br />
Pentru mine, metamorfoza din ultimii ani a vechiului<br />
specialist în chestiuni economice de la Radio Europa Liber\,<br />
{erban Orescu, r\mâne f\r\ explica]ie. Ce-a c\utat dl Orescu<br />
în ciorba rânced\ servit\ pe post de trufanda la ziarul „Ziua“<br />
Cât\ vreme s-a men]inut în zona comentariului tehnic, n-<br />
am putut s\-i vedem g\uno[enia. Ani în [ir, dl Orescu s-a<br />
pref\cut c\ stoarce o past\ substan]ial\ dintr-un tub<br />
despre care [tiam cu to]ii c\ e gol. {i totu[i, în ciuda<br />
avertismentelor, dl Orescu o ]inea înainte cu politichia fin\,<br />
care duhnea de la o po[t\ a comand\ politic\. Iar dac\ n-a<br />
fost comand\ politic\, atunci, vorba unui personaj din<br />
„Povestea porcului“, a lui Creang\: „De te-a înv\]at cineva,<br />
r\u ]i-a priit, iar\ de-ai f\cut-o din capul t\u, r\u cap ai<br />
avut!“<br />
Despre Ion Bogdan Lefter n-am nimic de spus –<br />
pentru c\ nu e nimic de spus în general. Nu [tiu cum va<br />
digera – orgolios cum e – [i acest nou episod al elimin\rii<br />
ca o m\sea stricat\, dup\ plecarea ru[inoas\ de la „Observator<br />
Cultural“. Dar s\ nu-i plângem de mil\. Fraieri exist\ peste<br />
tot, a[a c\ nu va trece mult\ vreme pân\-l vom reg\si în<br />
ipostaza de comentator gomos pe la cine [tie ce revist\<br />
sau ziar în c\utare de bra]e de munc\ disponibile. Sau poate<br />
îi va da Dumnezeu mintea de pe urm\ [i se va dedica activit\]ii<br />
literare, domeniu în care nu era chiar ultimul dintre<br />
novici. Enun] aceste fraze cu îng\duin]\ [i în]elegere,<br />
de[i [tiu c\-mi va primi cuvintele cu obi[nuita arogan]\ –<br />
dac\ nu va g\si cumva în ele un prilej de a-[i reînnoi ura.<br />
Prin darea afar\ a [apte dintre cei care au construit, în<br />
ultimii ani, profilul moral-publicistic al ziarului „Ziua“ se<br />
creeaz\ posibilitatea aducerii unor noi colaboratori. Nu<br />
se [tie, deocamdat\, care va fi soarta Zoei Petre [i a lui<br />
Eugen Simion. Dac\ despre cel din urm\ se poate spune c\<br />
e precum apa cu busuioc – nici nu d\uneaz\, nici nu vindec\<br />
–, singurul efect al scrisului s\u fiind al unei mortale<br />
plictico[enii, lucrurile sunt ceva mai complicate cu fosta<br />
prim-colaboratoare a lui Emil Constantinescu. Inteligent\,<br />
cultivat\, din când în când chiar expresiv\ în scris, doamna<br />
Zoe Petre e trecut\ prin vechea [coal\ a insinu\rii perfide<br />
[i a atacului surprinz\tor – din lateral sau pe la spate.<br />
Reprezentant\ a direc]iei resentimentare ilustrat\ pân\ la<br />
sa]ietate de fostul s\u boss, d-na Petre are probabil<br />
resurse de-a mai întoarce-o o dat\ ca la Plevna. Ce e<br />
drept, atacurile sale s-au men]inut în zona limbajului civilizat<br />
– ceea ce probabil a contat mult în men]inerea sa în noua<br />
formul\ a ziarului. S\ vedem pentru cât timp.<br />
Nu m\ pot, totu[i, opri din mirare: de ce n-au plecat to]i<br />
ace[ti colaboratori ai lui Ro[ca-St\nescu odat\ cu binef\c\torul<br />
lor Dup\ ce [i-au tr\dat onoarea (cei care-au avut-o), l-au<br />
tr\dat [i „na[“. Disponibili la compromis cum îi [tiu, probabil<br />
c\ se vor g\si gazete dornice s\ ad\posteasc\ secre]iile de<br />
venin care-au f\cut în ultimii ani din „Ziua“ nu doar un ziar<br />
necump\rat, dar [i de necitit. Le sugerez s\ încerce la<br />
„Gardianul“, „Click“ sau „Cancan“. Sau, mai bine, s\<br />
a[tepte însc\unarea lui Cornel Nistorescu la „România<br />
liber\“, unde – dac\ m\ uit la degringolada din ultimii<br />
ani a ziaristului de alt\dat\ – va fi nevoie exact de calificarea,<br />
talentele [i energia lui Spînu & comp.<br />
Oricum, du[ul rece prin care a trecut ziarul „Ziua“ n-a<br />
rezolvat chiar toate problemele. Ce se întâmpl\, de pild\,<br />
cu Victor Roncea Dar cu George Damian Aceste clone<br />
ale lui Ro[ca St\nescu vor încerca s\ fac\ în continuare<br />
tipul de jocuri în care s-au specializat. Nu cred c\ oameni<br />
cu adev\rat onorabili vor accepta s\ scrie pentru „Ziua“<br />
înfruntând riscul de a fi asocia]i cu nume definitiv compromise,<br />
precum cele de mai sus. Partea demoralizant\ e c\<br />
vorbim despre ni[te oameni tineri care, în mod normal, ar<br />
fi trebuit s\ îmbr\]i[eze cu totul alte valori. Din nefericire,<br />
ei au devenit instrumente lipsite de scrupul în opera de<br />
compromitere a unor intelectuali care, într-o ]ar\ normal\,<br />
ar beneficia de statui [i de respectul general, [i nu de jignirile<br />
neru[inate de care-au avut parte dinspre ziarul „Ziua“.<br />
Ceea ce-am v\zut în ultimele zile în gazeta cu pricina<br />
e nu doar surprinz\tor, ci [i încurajator. Exist\ în<br />
România acestui moment suficiente condeie oneste la<br />
care se poate face apel. E important, îns\, ca excizia început\<br />
o dat\ cu plecarea lui Ro[ca St\nescu s\ nu se opreasc\ la<br />
mijlocul drumului. Vor exista, desigur, destui care vor apela<br />
la binecunoscuta formul\ „Dictatorul a fugit!“ doar<br />
pentru a-[i salva pielea. Nu cred c\ un ziar cu problemele<br />
de imagine [i economice avute de „Ziua“ se poate mul]umi<br />
cu jum\t\]i de m\sur\. Dac\ actualii manageri se vor l\sa<br />
îmbrobodi]i de alde Roncea, probabil c\ [i zilele lor în<br />
fruntea ziarului sunt num\rate. S\ sper\m c\ au [i determinarea<br />
[i for]a [i sprijinul pentru a opera o veritabil\ schimbare<br />
la fa]\, [i nu o biat\ cosmetizare. E spre binele lor, dar [i<br />
al jalnicului peisaj al presei române[ti, devenit\ m\tura<br />
resping\toare pe care c\l\resc cele mai sinistre vr\jitoare<br />
imaginate de mintea unui Stephen King ajuns la ospiciu. •<br />
Sanda Aronescu<br />
(1944-2008)<br />
Protest<br />
sus]inut de<br />
oameni de cultur\<br />
În num\rul trecut al revistei noastre, am relatat, la pag. 32,<br />
despre ini]iativa absurd\ luat\ de conducerea postului Radio<br />
România Cultural de a-i înlocui pe realizatorii emisiunii<br />
Revista Literar\ Radio cu unii care vor produce Revista<br />
Literar\ Radio – serie nou\“ [i aceasta în condi]iile în<br />
care actuala serie se bucur\ de pre]uirea a multor scriitori<br />
[i iubitori de literatur\. Ca o confirmare a punctului nostru de<br />
vedere, numero[i oameni de cultur\, de incontestabil\ autoritate<br />
profesional\ [i moral\, sprijin\ protestul colectivului redac]ional<br />
al emisiunii Revista Literar\ Radio (Teodora Stanciu, Constantin<br />
Cristian Bleotu [i Ioan Adam) înaintat conducerii Societ\]ii<br />
Române de Radiodifuziune:<br />
Nicolae Manolescu – pre[edintele Uniunii Scriitorilor din<br />
România, ambasadorul României la UNESCO<br />
Alex {tef\nescu – critic [i istoric literar, redactor-[ef<br />
România literar\<br />
Ion Pop – critic [i istoric literar, prof. univ. – Universitatea<br />
„Babe[ Bolyai“-Cluj<br />
Andrei Ple[u – rector Colegiul „Noua Europ\“<br />
Daniel Cristea Enache – critic literar, conf. univ. Universitatea<br />
Bucure[ti<br />
Dan H\ulic\ – pre[edinte de onoare al Asocia]iei Interna]ionale<br />
a Criticilor de Art\<br />
Liviu Gr\soiu – critic [i istoric literar<br />
Dan C. Mih\ilescu – critic [i istoric literar<br />
Tania Radu – critic literar<br />
Ruxandra Garofeanu – membr\ a Asocia]iei Interna]ionale<br />
a Criticilor de Art\, membr\ a Uniunii Arti[tilor Plastici din<br />
România<br />
Maria-Magdalena Cri[an – critic de art\<br />
Lucian Maftei – artist plastic<br />
Ioana Boca – cercet\tor „Academia Civic\“<br />
Maria Teodorescu – profesor<br />
Georgeta Pop – redactor<br />
Elisabeta Cristea – pictor<br />
Angela Tomaselli – pictor<br />
Anamaria Smighelschi – artist plastic<br />
Bogdan Vl\du]\ – artist vizual<br />
Horea Pa[tina – pictor<br />
Viorel M\rginean – artist plastic<br />
George B\l\i]\ – scriitor<br />
Mircea-Horia Simionescu – scriitor<br />
Silvia Radu – sculptor<br />
Vasile Gorduz – sculptor<br />
Andrei Dimitriu – pre[edinte SRR 1999-2001<br />
Ana Blandiana – poet\, pre[edinte Funda]ia Academia<br />
Civic\<br />
Romulus Rusan – scriitor, vicepre[edinte Funda]ia Academia<br />
Civic\<br />
Grigore Ilisei – scriitor, realizator TVR Ia[i<br />
Doina Jela – scriitoare, secretar Asocia]ia Ziari[tilor<br />
Independen]i din România<br />
Ioana Diaconescu – poet\<br />
Constantin Flondor – artist plastic, prof. univ. Facultatea<br />
de Arte, Timi[oara<br />
Dacian Andoni – artist plastic, conf. dr. Facultatea de Arte,<br />
Timi[oara<br />
Geo {erban – scriitor<br />
Lista r\mâne deschis\.<br />
La 30 ianuarie a `ncetat din via]\ jurnalista [i traduc\toarea Sanda Aronescu, membr\ a Uniunii<br />
Scriitorilor. Absolvent\ a Facult\]ii de Englez\ din Bucure[ti, a lucrat p`n\ `n 1989 la TVR, unde<br />
a tradus nenum\rate filme artistice, `ntre care seria BBC de piese shakespeareene. Dup\ 1990 a<br />
fost membru fondator al ziarului „Cotidianul“, redactor-[ef al revistei „Pro TV Magazin“ [i, din<br />
2003, redactor-[ef al suplimentului de programe TV al ziarului „Evenimentul zilei“ . ~n paralel<br />
cu aceste slujbe, a tradus peste 50 de c\r]i din literatura englez\ [i american\, `ntre care Vladimir<br />
Nabokov, Vorbe[te memorie; Henry Miller, Co[marul climatizat; Joseph Heller, Catch 22; Kurt<br />
Vonnegut, Pianul mecanic [i multe altele. To]i cei cu care a colaborat i-au apreciat puterea de munc\,<br />
inteligen]a, pasiunea pentru cultur\ [i deosebitele sale calit\]i umane. Revista România literar\<br />
regret\ pierderea acestei valoroase colaboratoare.
A<br />
m luat decizia ca de acum încolo s\ nu mai<br />
r\spund la nici o anchet\ cu topuri. {i, în<br />
genere, s\ evit cu str\[nicie cotidienele.<br />
Hot\rârea este definitiv\.<br />
l i t e r a t u r \<br />
Cel mai...,<br />
cea mai...!<br />
PE 2 SEPTEMBRIE eram în plin\<br />
„opera]iune biblioteca“, c\r]ile date jos<br />
din rafturi îmi inundaser\ camera, iar<br />
o mul]ime de treburi nerezolvate a[teptau<br />
s\ le dau aten]ie, sâcâindu-m\ întruna.<br />
Tocmai atunci am primit prin e-mail o<br />
invita]ie s\ fac, cât se poate de repede, mai precis<br />
în câteva zile, pentru un cotidian, un top al celor<br />
mai frumoase romane de dragoste din istoria<br />
literaturii române [i, eventual, al povestirilor<br />
sau nuvelelor de gen. Nu [i poezie, din p\cate,<br />
mi s-a spus. Persoana care semna îmi era cunoscut\<br />
din scris, f\cea parte, f\r\ îndoial\, din categoria<br />
jurnali[tilor cu bun-sim], iar mesajele ei<br />
aveau tonul potrivit. Ziarul era unul bunicel,<br />
îl r\sfoiam din când în când, a[a c\ am r\spuns,<br />
cerând un r\gaz de o s\pt\mân\. Mi s-a acordat.<br />
Dup\ nu prea mult timp, interlocutoarea mea<br />
nev\zut\ mi-a amintit, discret, s\-i dau lista<br />
[i, neap\rat, justific\rile. Plecasem deja din<br />
Bucure[ti, într-o minuscul\ vacan]\, dar, ca<br />
s\ m\ ]in de cuvânt, m-am dus la un internetcafé<br />
[i mi-am scris textul cu albastru, rugândo<br />
pe jurnalist\ s\ p\streze pentru pagina publicat\<br />
absolut tot ce scrisesem color. Era 10 septembrie.<br />
Iat\ cum ar\ta r\spunsul meu:<br />
CIUDAT, literatura român\ nu con]ine<br />
foarte multe romane de dragoste de mare<br />
for]\. Nici azi nu avem scriitori care s\<br />
reu[easc\ asta. Mult mai bine stau la<br />
„pove[ti de dragoste“ poe]ii. {i, chiar<br />
mai ciudat, pentru mine, cele mai frumoase<br />
romane de dragoste sunt publicate, toate, în<br />
anul 1933. A[adar:<br />
1. Creanga de aur de Mihail Sadoveanu.<br />
O dragoste interzis\, între doi „ale[i“, conturat\<br />
mai mult din sugestii [i pe pu]ine pagini, dar<br />
care lumineaz\ întreg romanul. O dragostebasm,<br />
o dragoste platonic\, o dragoste distrug\toare<br />
totu[i, pentru ambii parteneri.<br />
2. Rusoaica de Gib I. Mih\escu. Romanul<br />
con]ine toate treptele dragostei, de la scenele<br />
erotice cele mai carnale pân\ la dragosteafantasm\.<br />
Barbatul e real, femeia un vis care<br />
din când în când devine realitate, adic\<br />
imperfec]iune.<br />
3. Maitreyi de Mircea Eliade. Dragostea ca<br />
str\in\tate [i stranietate.<br />
4. Adela de Garabet Ibr\ileanu. Dragostea<br />
în belle époque. M\car pentru recuperarea pudorii<br />
[i a ezit\rilor într-o epoc\ impudic\ [i hot\rât\,<br />
merit\ s\ fie în top.<br />
5. Patul lui Procust de Camil Petrescu. Pentru<br />
c\, la urma urmei, în dragoste ar trebui s\<br />
r\mân\, întotdeauna, un mister nerezolvat.<br />
Iat\ acum [i un top neconven]ional de povestiri<br />
sau pseudo-roman:<br />
1. O alergare de cai de Costache Negruzzi<br />
– pentru c\ dragostea nu e luat\ în serios [i<br />
eroina e frivol\, dar cu [arm [i inteligen]\. {i<br />
pentru c\, într-o poveste paralel\ cu cea a doamnei<br />
B. exist\ în]elegere mali]ioas\ [i pentru cei care<br />
iau în serios „cursa“ dragostei.<br />
2. Iluzii pierdute... Un înt\i amor de Mihail<br />
Kog\lniceanu. Pentru c\ are o cuceritoare<br />
autoironie [i las\ deschis\ grani]a dintre umor<br />
si amor.<br />
3. Pâlnia [i Stamate de Urmuz, pentru c\<br />
rezum\ toat\ literatura de dragoste a lumii [i<br />
o pune sub semnul „mecanicii amorului“ ca<br />
filozofie a existen]ei. Nu e de mirare c\ autorul<br />
s-a sinucis.<br />
TOT ÎN 10 septembrie, a[adar prompt,<br />
autoarea mi-a mul]umit cu real\ c\ldur\<br />
(exist\ un ton inconfundabil al sincerit\]ii).<br />
Mi-a promis s\ m\ ]in\ la curent cu<br />
publicarea. Îi povestisem p\]ania mea<br />
cu un interviu care îmi fusese f\cut<br />
buc\]ele în alt\ gazet\ [i primisem asigur\ri<br />
c\ nu va fi cazul aici. Dup\ care coresponden]a<br />
noastr\ s-a întrerupt. N-aveam habar dac\ topul,<br />
la care urmau s\ participe critici, poe]i, prozatori<br />
s-a publicat sau nu [i [tiam prea bine c\ nu e<br />
vina jurnalistei dac\ se amân\, a[a c\ n-am<br />
întrebat-o nimic.<br />
Pe 15 ianuarie, a[adar la 4 luni de la cererea<br />
foarte urgent\ c\reia-i r\spunsesem într-o<br />
s\pt\mân\, m-am gândit s\ v\d ce d\ presa<br />
cotidian\ la aniversarea na[terii lui Eminescu,<br />
experien]\ publicistic\ mereu surprinz\toare.<br />
Am navigat pu]in de la un ziar la altul [i, în<br />
loc s\ dau peste Eminescu, am dat peste topul<br />
romanelor de dragoste, atât de mult a[teptat<br />
încât devenise, de-acum, nea[teptat. Din p\cate,<br />
cu surprize nepl\cute, [i nu în privin]a romanelor<br />
alese de unii [i al]ii. În loc s\-mi pot da seama<br />
de preferin]ele fiec\rui participant [i de argumentele<br />
lui complete, aveam, din nou, un mic ghiveci<br />
în care era luat de ici, de colo [i recro[etat un<br />
articol. Posibil ca a[a s\ se înve]e la [coala de<br />
jurnalism, c\ trebuie s\ re-spui tu, cu vorbele<br />
tale, ce preiei de la al]ii, citând ba pe unul, ba<br />
pe altul. Modelul dinamic din emisiunile televizate.<br />
Numai c\ lipsa unui singur cuvânt scris poate<br />
provoca malentendu-uri. Numai c\ atunci nu<br />
mai trebuie s\ ]i se cear\ argumente (care au<br />
o logic\ a lor, o serie de articula]ii fine, devenite<br />
inutile dac\ tai textul). Numai c\ eu anun]asem<br />
de la început c\ nu vreau s\ particip la exerci]ii<br />
de acest tip, dadaiste. Nimic de zis, pe mine<br />
autoarea m\ favorizase, titlul articolului fiind<br />
1933 anul celor mai frumoase romane de dragoste,<br />
de[i ceilal]i nu erau neap\rat de p\rerea asta.<br />
O „bucurie“ nu vine niciodat\ singur\. Sub<br />
pagin\ era, ca-n }iganiada, corul cititorilor<br />
anonimi ai ziarului, care, din lips\ de alt\ ocupa]ie<br />
sau din bovarism, simt nevoia s\-[i dea cu<br />
p\rerea. V\ aminti]i cum se numesc comentatorii<br />
din subsolul epopeii lui Ion Budai-Deleanu<br />
Chir Simpli]ian, Cocon Idiotiseanul, Onochefalos<br />
etc. Din p\cate, în genere, în forumurile de<br />
azi lipsesc Cocon Erudi]ian, Filologos, Chir<br />
Criticos, Musofilos, Mitru Perea care, acolo,<br />
erau mai mul]i [i-i corectau [i-i înv\]au cu<br />
r\bdare pe cei dintâi, nepermi]ând „]ig\nia“. {i<br />
nici m\car cei din prima serie nu au azi candoarea<br />
vocilor din }iganiada, ci trec la înjur\tura direct\.<br />
Ce m\ surprinde e c\ cei care te-au invitat s\<br />
le dai, pentru ziarul lor, lucrul cel mai pre]ios<br />
pe care îl ai: timpul t\u, preiau injuriile în lini[te,<br />
f\r\ s\ tresar\. E ca [i cum te-ar invita s\ le faci<br />
o vizit\ acas\ [i ar l\sa s\ intre, cu tine, care e[ti<br />
invitatul lor, ni[te necunoscu]i de pe strad\ ca<br />
s\ te scuipe, în vreme ce gazdele se prefac c\<br />
totul e în regul\. (De câte ori am citit articole<br />
bune ale lui Mircea C\rt\rescu sau Gabriel<br />
Liiceanu sau Nicolae Manolescu [i am v\zut<br />
ce-i sub ele, m-am înfiorat. M-am întrebat adesea,<br />
mai ales la comentariile politice, cine garanteaz\<br />
c\ în aceste forumuri din pivni]ele ziarelor nu<br />
sunt [i figurile cele mai odioase ale unei societ\]i,<br />
de la criminali la fo[ti tor]ionari, [i de ce trebuie<br />
s\ le asiguri vizibilitate) Acum îmi venise [i<br />
mie rândul, într-o variant\ mult mai blând\, de<br />
altfel. O voce care semna cu un prenume feminin,<br />
Mimi sau Cici, nu mai [tiu, se întreba indignat\<br />
cine oi mai fi [i eu [i continua cam a[a: „Nu<br />
[tiu cine e, dar se vede c\ e o tâmpit\ [i o incult\<br />
[i n-are habar de literatur\.“ Cuvintele subliniate<br />
sunt citate strict. Exact ce a sup\rat-o a[a de<br />
tare pe distinsa forumist\ n-am în]eles, oricât<br />
am încercat. Era p\rerea mea, „pentru mine“<br />
fusese p\strat, a[adar totul era men]inut în limitele<br />
subiectivit\]ii. De altfel topul meu era greu de<br />
reconstituit din fragmen]ele. Nu-mi r\mânea<br />
decât s\ b\nuiesc c\ vocea e, poate, a vreunui<br />
obscur autor al unui „roman de dragoste“,<br />
care s-a sup\rat c\ nu l-am pomenit.<br />
M-am întrebat [i eu, odat\ cu persoana<br />
din subsolul paginii, cine sunt. {i r\spunsul a<br />
coincis cu al anonimei voci: sunt, cu siguran]\,<br />
„o tâmpit\“. Am p\]it-o de nenum\rate ori<br />
r\spunzând anchetelor din cotidienele noastre.<br />
Mi-am stricat programele ca s\ scriu r\spunsuri<br />
cât mai limpezi [i mai coerente [i mai sincere,<br />
f\r\ strategii sau fraze conjuncturale. Unele<br />
au ap\rut, dar nu le-am v\zut (nimeni nu-]i mai<br />
spune când s\ le cite[ti, ca s\ vezi ce a ie[it),<br />
altele n-au ap\rut deloc (cu sau f\r\ scuze),<br />
altele mai bine nu ap\reau, de trunchiate [i<br />
ref\cute ce erau. Bineîn]eles, totul este pro bono.<br />
Astfel c\, pentru a m\ ridica cât de cât în propriii<br />
mei ochi, am luat decizia ca de acum încolo<br />
s\ nu mai r\spund la nici o anchet\ cu topuri.<br />
{i, în genere, s\ evit cu str\[nicie cotidienele.<br />
Hot\rârea este definitiv\. •<br />
5România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008
aradoxul c\r]ii lui Adrian<br />
Oprescu este c\ se adreseaz\<br />
atît istoricilor, cît [i criticilor<br />
c o m e n t a r i i c r i t i c e Pliterari.<br />
România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008<br />
6<br />
Un povestitor<br />
remarcabil<br />
Adrian Oprescu, V\rul Alexandru [i alte<br />
pove[ti adev\rate, prefa]\ de Gabriel<br />
Liiceanu, Humanitas, 2008, 364 pag.<br />
DIN GAMA nuan]elor psihice pe care<br />
o carte le poate isca, secven]a tr\irilor<br />
estetice este foarte îngust\. Cu alte<br />
cuvinte, doar o parte din emo]iile<br />
pe care le tr\ie[ti în timpul lecturii<br />
intr\ în categoria esteticului. Restul<br />
reprezint\ tres\riri suflete[ti ce nu<br />
cer interven]ia gustului. Facultatea<br />
aceasta spontan\, cu ajutorul c\reia<br />
po]i spune imediat dac\ un text î]i<br />
place, nu r\spunde decît de o felie<br />
din senza]iile pe care, deschizînd o<br />
carte, po]i s\ le ai. A[a se face c\<br />
po]i citi înfrigurat texte care nu î]i<br />
plac deloc, cum tot a[a po]i citi,<br />
absorbit pîn\ la uitare de sine, ni[te<br />
fragmente al c\ror con]inut te<br />
traumatizeaz\ la propriu. În ambele<br />
cazuri desf\tarea estetic\ lipse[te, [i totu[i aten]ia î]i este<br />
treaz\.<br />
Grani]a care separ\ textul literar de regiunea coroziv\ a<br />
non-literaturii ]ine pîn\ la urm\ de un dozaj al emo]iei auctoriale.<br />
De cît\ emo]ie pune autorul în cuvinte depinde în mare m\sur\<br />
efectul artistic pe care îl va ob]ine. Dozajul acesta înseamn\<br />
sensibilitate supus\ tehnicii scrisului. E ca o cernere cantitativ\<br />
la cap\tul c\reia intensitatea unui sentiment e trecut\ prin<br />
filtrul epic al detaliilor folosite. Iar momentul cînd sim]i c\<br />
lectura devine delectare marcheaz\ tocmai pragul care face<br />
ca un text s\ fie literar [i nu altfel.<br />
Gîndurile acestea mi-au venit citind cartea lui Adrian<br />
Oprescu. Morala ei este una singur\: via]a nu poate fi gustat\<br />
estetic, ci numai c\r]ile despre ea. Volumul con]ine 19 povestiri<br />
din care 15 sunt despre experien]a deten]iei politice a autorului<br />
(1949-1951). A[adar un volum de literatur\ carceral\. Primul<br />
gînd care î]i vine în minte este: genul de c\r]i pe care nu le<br />
citim ca s\ ne delect\m, ci ca s\ afl\m pîn\ la ce prag de<br />
suferin]\ poate fi împins\ fiin]a uman\. E o constatare pe care<br />
am f\cut-o mul]i dintre noi: rareori deschidem un volum de<br />
memorii de închisoare cu gîndul de a ne desf\ta estetic. Cauza<br />
]ine tocmai de dozajul emo]iei de care vorbeam înainte. E<br />
atîta durere acolo încît textul î[i pierde virtu]ile artistice. Se<br />
produce o suprasaturare mental\. Dep\[irea dozei atrage dup\<br />
sine neputin]a de a mai prelucra artistic un sentiment. [i astfel<br />
se cade în t\rîmul extra-estetic al traumelor relatate pe viu.<br />
Consecin]a e o reac]ie de inhibi]ie dictat\ de nevoia de protec]ie.<br />
Închizi cartea spre a nu te mai înc\rca cu durerile autorului,<br />
a[a cum, de pild\, evi]i b\uturile prea tari sau parfumurile<br />
prea stridente. Tocmai de aceea, în cazul volumelor de<br />
memorialistic\ penitenciar\, valoarea lor e cu prec\dere<br />
una documentar\ [i nu una literar\. Ce spune autorul conteaz\,<br />
nu maniera în care o face. Ultimul lucru pe care i l-ai cere este<br />
s\ se mai gîndeasc\ la dozaje estetice [i la tehnici scriitorice[ti.<br />
Iat\ de ce literatura carceral\ nu e scris\ pentru criticii literari,<br />
ci pentru istorici. O depozi]ie istoric\ e întîi de toate o m\rturie,<br />
iar nu o trufanda atîrnat\ în galantarul topurilor literare.<br />
Paradoxul c\r]ii lui Adrian Oprescu este c\ se adreseaz\<br />
atît istoricilor, cît [i criticilor literari. Cu alte cuvinte, de[i<br />
nu con]ine deloc literatur\ de fic]iune, ci memorialistic\ curat\,<br />
V\rul Alexandru [i alte pove[ti adev\rate este o carte literar\.<br />
Adrian Oprescu este un povestitor remarcabil. Mai mult, este<br />
un povestitor verosimil, pe care nu-l b\nuie[ti o clip\ c\ nu<br />
relateaz\ adev\rul. Spun asta fiindc\, citindu-i cartea, am<br />
comparat-o mereu în minte cu memorialistica lui Petre Pandrea<br />
[i cu cartea lui Dumitru Bordeianu, M\rturisiri din mla[tina<br />
disper\rii. Ace[ti doi autori reprezint\ extremele literaturii<br />
carcerale. De o parte, un virtuoz al stilului, de cealalt\ parte<br />
un m\rturisitor c\ruia nu-i pas\ de stil. Drama este c\, în cazul<br />
lui Petre Pandrea, valoarea literar\ urc\ peste calitatea<br />
documentar\ a volumelor sale. Cu alte cuvinte, Pandrea scrie<br />
formidabil [i minte prodigios. Un pl\smuitor de scenarii în<br />
cazul c\ruia nu mai po]i la un moment dat s\ distingi adev\rul<br />
de minciun\. În schimb, Bordeianu scrie modest [i spune<br />
adev\ruri îngrozitoare. Cartea lui e un document n\ucitor<br />
de la un cap la altul. {i dac\ lectura lui Pandrea e o<br />
delectare, a lui Bordeianu e o traumatizare continu\, orice<br />
apreciere estetic\ a c\r]ii fiind neavenit\.<br />
Între aceste dou\ extreme putem a[eza, aproape la mijlocul<br />
intervalului, volumului lui Adrian Oprescu. Spun „aproape“<br />
la mijlocul intervalului, fiindc\ sunt înclinat s\-l a[ez mai<br />
mult de partea literar\ decît de cea documentar\. Sub unghiul<br />
documentului istoric, o scen\ pregnant\ e cea a „c\l\toriei“<br />
f\cute cu trenul de la Craiova la Canal, într-un vagon în<br />
care de]inu]ii de drept comun erau amesteca]i cu „politicii“.<br />
„C\ldura a devenit ucig\toare. Ca la un semnal misterios,<br />
colegii borfa[i au trecut peste noi înghesuindu-ne [i c\lcîndune<br />
în picioare [i s-au îngr\m\dit lîng\ u[\. Au început s\ urle<br />
[i s\ bat\ cu pumnii în carcasa metalic\. Cred c\ gardianul se<br />
a[tepta [i plecase s\ vad\ ce poate face pentru ca vagonul<br />
s\ fie iar cuplat [i pus în mi[care, pentru a stinge focarul<br />
revoltei care amenin]a s\ se declan[eze. A ap\rut dup\ cîteva<br />
minute, c\rînd c\ld\ri cu ap\ [i dîndu-le cu cana, prin<br />
vizet\, celor de la dreptul comun. Politicii erau prea istovi]i<br />
pentru a-[i mai croi drum c\tre vizet\. Ho]ul-[ef mi-a declarat,<br />
probabil socotindu-m\ purt\torul de cuvînt a politicilor, c\<br />
nu mai poate face nimic pentru noi, pentru c\ de-acum s-a<br />
ajuns la «pe via]\ [i pe moarte». Dup\ care s-a b\gat [i el în<br />
gr\mad\ cu gîndul s\ apuce s\ bea ceva. Transpira]ia se<br />
scursese de pe noi pe podeaua vagonului [i se transformase<br />
în b\l]i mari care începuser\ s\ miroas\ a pipi. Dar nu era<br />
totul. Pe unii dintre politici, pe care nu-i dusese mintea, dup\<br />
ce mîncaser\ tot ce primiser\ din hrana pentru drum, i-a apucat<br />
diareea. Era un closet pe o parte lateral\, chiar pe cea pe<br />
care m\ g\seam eu. Adic\ pe banca de lîng\ perete. Era<br />
desp\r]it de restul b\ncii cu ni[te z\brele. Cum vagonul nu<br />
se mi[ca, la c\ldur\ s-a ad\ugat [i mirosul de fecale.<br />
Cîtorva dintre „ai no[tri“ a început s\ le curg\ sîngele din nas.<br />
Sînge, urin\, fecale – totul se amestecase, prinzîndu-ne pe<br />
to]i în hora sinistr\ a degrad\rii fizice umane. Borfa[ii au<br />
început s\-i înjure copios pe cei ce se u[urau. Am ame]it<br />
deodat\ [i sim]urile mele au p\rut c\ se preg\tesc, de la o clip\<br />
la alta, s\ întrerup\ contactul cu lumea exerioar\. Tot ce era<br />
în preajm\ a început s\ bat\ în retragere, l\sîndu-m\ singur<br />
în spa]iul ireal al eului meu. Credeam c\ mi-a sosit ceasul.“<br />
(pp. 205-206)<br />
Restul întîmpl\rilor de la Canal intr\ în suita „clasic\“<br />
a nenorocirilor penitenciare. Nu ele impresioneaz\, ci maniera<br />
în care sunt descrise: lapidar, f\r\ acuze retrospective [i<br />
f\r\ risip\ de lament\ri inutile. Autorul nu pare s\ fie o natur\<br />
afectiv\: din dispozi]iile fondului s\u sufletesc, ironia e umoarea<br />
predilect\, umorul salvîndu-l de pericolul de a aluneca `n zone<br />
vindicative. Adrian Oprescu are tactul de a nu-[i chinui cititorul<br />
printr-o etalare drastic\ a atrocit\]ilor carcerale. Nu are nimic<br />
din directe]ea frust\ a lui Bordeianu, p\strîndu-[i în schimb<br />
acuitatea unui ochi atent la detalii. Autorul ne prezint\ suferin]a<br />
protagoni[tilor într-o form\ atenuat\, trecînd-o prin sita<br />
unei evoc\ri f\cute de un om care prive[te deta[at, de la distan]a<br />
celor 50 de ani scur[i, spectacolul încarcer\rii la Canal. Fiecare<br />
eveniment este înf\]i[at numai dup\ ce mai întîi a fost golit<br />
de virulen]a abjec]iei umane. Efectul este unul de domolire<br />
a josniciei [i de estompare a suferin]ei. Din acest motiv, cititorul<br />
nu re]ine cruzimea gardienilor sau a anchetatorilor, ci latura<br />
lor omeneasc\. {i cu toate c\ pare lecuit de iluzii în privin]a<br />
precarit\]ii firii umane, Andrei Oprescu este un autor al c\rui<br />
mesaj livresc e unul tonic. Fiecare episod pare o fabul\ înso]it\<br />
de o moral\ subiacent\: omul î[i p\streaz\ resurse de omenie<br />
chiar [i în iad.<br />
Andrei Oprescu are un bun dozaj al emo]iei [i o<br />
benefic\ distan]\ etic\ fa]\ de evenimentele pe care le înf\]i[eaz\.<br />
Suferin]a nu este un merit, spune autorul în „Cuvînt înainte“,<br />
iar noi putem ad\uga: în schimb, prelucrarea suferin]ei este.<br />
Iar meritul lui Adrian Oprescu este c\ a dozat suferin]a pîn\<br />
la a o converti într-o emo]ie de tip estetic. Pove[tile adunate<br />
în carte rezist\ prin tablouri suficient de vii pentru a se întip\ri<br />
în memoria cititorului: arm\sarul dînd buzna în mijlocul unei<br />
haite de lupi [i punîndu-i pe fug\, solda]ii rebegi]i de frig care<br />
depun armele în mîinile de]inu]ilor [i se las\ du[i spre<br />
lag\r, pentru ca, odat\ jun[i la poarta penitenciarului, de]inu]ii<br />
s\ le înapoieze armele ca [i cum nimic nu s-ar fi întîmplat,<br />
gardianul Bu[cu purtîndu-l pe um\r pe cioroiul poreclit „Gogu“<br />
[i leg\nîndu-se cînd pe un picior cînd pe altul, în timp ce-i<br />
cînt\ refrenul „Guo-guu, Guo-guu, Guo-guu...“, medicul ajuns<br />
la Canal în urma unei crime din dragoste – fiecare din<br />
aceste episoade au detalii memorabile.<br />
Judecat dup\ unghiul în care se a[az\ spre a-[i descrie<br />
subiectele, Adrian Oprescu este mai curînd un povestitor decît<br />
un prozator. Epica lui are oralitatea concis\ a frazelor scurte<br />
[i colorate lexical. Spiritul lui este prin excelen]\ descriptiv,<br />
[i nu analitic. De aceea, mai întotdeauna cînd poveste[te un<br />
episod, autorul nu face un pas înapoi spre fundalul reverbera]iilor<br />
psihologice pe care le-ar fi putut stîrni episodul. Are o pupil\<br />
spontan pictural\, nu contorsionat-reflexiv\. Reflec]iile [i<br />
concluziile ce se desprind din pove[ti sunt doar sugerate de<br />
autor, cititorului r\mînîndu-i s\ le formuleze în minte.<br />
Ca un semn al deta[\rii de perioada cea mai dureroas\ din<br />
via]\, autorul î[i încheie volumul cu o plimbare prin parcul<br />
devastat al unei vile p\r\ginite din apropierea Bucure[tiului.<br />
Plimbarea aduce cu un ritual al desprinderii de trecut: „Am<br />
dat un ocol prin fostul parc. {i din el mai r\m\seser\, pe ici<br />
pe acolo, urmele vagi ale unui trecut glorios. Totul era trist.<br />
Am trecut în revist\ ziua ce se scursese. O zi cî[tigat\. Culorile<br />
toamnei, chipurile celor cu care st\tusem la taclale,<br />
intona]ia vocilor lor, paharele «bio», globul cu vin... [i-am<br />
izbucnit în rîs. Un rîs s\n\tos. Eram singur cuc. M-am<br />
sim]it dintr-odat\ optimist [i fericit. Nu aveam nici un<br />
motiv s\ fiu a[a. Nici m\car unul. Nici o poart\ din via]a pe<br />
care o puteam z\ri în fa]a mea nu era deschis\. Dar eram tîn\r.“<br />
(p. 363).<br />
În concluzie, o carte de memorialistic\ cu virtu]i<br />
literare, scris\ de un autor înzestrat cu talent de povestitor.<br />
•
C c<br />
ritic minu]ios pân\ la virgul\ – [i totu[i prin<br />
nimic tributar [colilor pozitiviste de mod\<br />
veche – Paul Cernat evit\, în]elept, formula<br />
epic\ a criticii literare.<br />
o m e n t a r i i c r i t i c e<br />
UIMITOARE, dar nu inexplicabil\, mi<br />
se pare t\cerea aproape consensual\<br />
din jurul masivului volum al lui<br />
Paul Cernat, Avangarda româneasc\<br />
[i complexul periferiei. S\ fie în cauz\<br />
o sl\bire a aten]iei analitice, mai<br />
preocupat\ s\ disece romane ori s\<br />
parieze, strategic [i managerial, pe<br />
[ansele exportului S\ fie vorba de un<br />
dezinteres de natur\ teoretic\ în rândul<br />
recenzen]ilor care, iat\, nu par a se<br />
acomoda prea u[or cu ideea criticii cu<br />
detent\ istoricist\ S\ fie oare o limitare<br />
voluntar\ [i strict\ a privirii c\tre solul<br />
infinit mi[c\tor al gherilei publicistice<br />
Ar fi p\cat s\ se întâmple asta, mai<br />
ales acum, într-o perioad\ ce – de[i din direc]ii extrem de<br />
variate [i cu rezultate de toat\ mâna – repune în drepturi genul,<br />
amânat, al c\r]ii temeinice de critic\ literar\.<br />
Deja sporadicele pionierate în materie – de la Daniel<br />
Cristea-Enache la Antonio Patra[ sau Bogdan Cre]u – sunt<br />
concurate, în rafturile bibliotecilor, de alte opuri unitare de<br />
critic\, de alte volume ordonate cu mult mai sistematic decât<br />
simplele colec]ii de cronici. C\ motorul de declan[are a acestor<br />
proiecte critice se arat\ a fi, cel mai adesea, unul decurgând<br />
dintr-o serie de imperative academice, e oarecum întrist\tor.<br />
{i pentru carte în sine, [i – a[a-zicând –pentru imagine: o<br />
excelent\ tez\ de doctorat nu implic\ numaidecât o carte –<br />
m\car – lizibil\. {i totu[i, atunci când o asemenea lucrare are<br />
în spate [i autoritatea, paradoxal\ în felul ei, oferit\ de un<br />
îndelungat exerci]iu gazet\resc, lectura [i discutarea conceptual\<br />
devin absolut necesare.<br />
{i totu[i, ce vin\ ascuns\ poart\ Avangarda româneasc\<br />
[i complexul periferiei De ce intimideaz\ [i de ce ]ine<br />
comentatorii la distan]\ Un prim r\spuns vine din evidenta<br />
supraspecializare. Cine altcineva decât adev\ra]ii cercet\tori<br />
[i pasiona]ii cunosc\tori ai avangardei se pot pronun]a cu<br />
acribie asupra unei c\r]i care intr\ curajos în arhivele revuistice<br />
ale anilor ’20-’30 [i care nu neglijeaz\ aproape nici o referin]\<br />
bibliografic\ Cu atât mai mult cu cât, practic, chiar pentru<br />
un cititor lipsit de inocen]\, exist\ nesfâr[ite dificult\]i de<br />
orientare între zecile sau sutele de fragmente plasate, doct,<br />
între ghilimele. {i cu atât mai mult cu cât ]inta demonstra]iei<br />
lui Paul Cernat – nu întru totul nea[teptat\, dar impus\ cu<br />
pa[i exac]i – e seduc\toare, modern\ [i imposibil de atacat.<br />
Întregul e[afodaj omagial care plasa avangarda româneasc\<br />
în pole-position-ul celei europene (idee alimentat\ mai cu<br />
seam\ în anii de glorie ai protocronismului ceau[ist) se clatin\.<br />
Nu prin nega]ie sau prin r\sturnare, nu prin denun] scientist<br />
sau prin demitizare brutal\, ci prin relativizarea subtextual\<br />
a unui „complex periferic“ de care au suferit & profitat – în<br />
cantit\]i egale – autori ca Ion Vinea, Tristan Tzara, Benjamin<br />
Fondane sau pleiada postum\ de comentatori entuzia[ti ai lui<br />
Urmuz.<br />
O alt\ variant\ – în optica mea, mai credibil\ decât cea<br />
dintâi – vine tocmai din curajul rarisim al lui Paul Cernat<br />
de a aborda, cu toat\ seriozitatea, o mi[care, s\ spunem a[a,<br />
Paul Cernat, Avangarda<br />
româneasc\ [i complexul periferiei,<br />
Editura Cartea Româneasc\, 2007,<br />
440 pag.<br />
Avangarda<br />
[i<br />
complexele<br />
criticii literare<br />
inabordabil\ prin defini]ie. Sau prin inten]ie. Sau prin decizie.<br />
În imaginarul colectiv, de surs\ neîndoielnic didactic\,<br />
avangarda – în orice fa]et\ a ei, oricât de echilibrat\ – apare<br />
drept cel mai semioclast curent cu putin]\. {i totu[i, ca s\<br />
r\mânem numai în perimetrul românesc postbelic, de la<br />
Ion Pop la Matei C\linescu, nu pu]ini sunt criticii importan]i<br />
care i-au dedicat analize sobre [i profunde. Aceasta e, de<br />
altminteri, linia savant\ pentru care Paul Cernat opteaz\ f\r\<br />
ezit\ri. E adev\rat c\ în cuprinsul studiului sunt citate cu<br />
îng\duin]\ lucr\ri marginale, ca aceea din 1932 a lui Const.<br />
I. Emilian, Anarhismul poetic, (prima tez\ de doctorat referitoare<br />
la poezia perioadei) sau aceea din 1983 a lui Marin<br />
Mincu, Introducere în avangarda româneasc\ (mai degrab\<br />
un soclu ad hoc al atât de variabilului textualism), îns\ maniera<br />
obiectiv\, plin\ de nuan]e [i bine documentat\, dovede[te<br />
afinitatea nobil\ cu numele grele [i cu studiile consistente.<br />
Personal, am câteva dubii teoretice legate de capacitatea<br />
criticii literare de a se plia pe un demers artistic de genul celui<br />
avangardist. Întâi, pentru c\, blocate în parti-pris-uri estetice,<br />
metodele analitice tradi]ionale nu prea izbutesc s\ domine<br />
câmpul recept\rii. Ceea ce se salveaz\, la o lectur\ valorizant\,<br />
din bogatul inventar de texte, e doar ceea ce intr\ – cumva<br />
– în contact punctual cu lirismul. Adic\ destul de pu]in.<br />
Sau cu absurdul militant. Adic\ [i mai pu]in. Dintr-o perspectiv\<br />
a comunic\rii de mas\, putem vedea procesul sediment\rii<br />
avangardei literare în con[tiin]a public\ mai curând ca pe o<br />
fericit\ ac]iune a unui grup, involuntar, de gate-keepers. De<br />
formatori de opinie. Care, emancipa]i de teroarea [tiin]ific\<br />
a profesionistului, de rigoarea impenetrabil\ a expertului,<br />
sunt aureola]i de o credibilitate înn\scut\. A[a s-a întâmplat,<br />
dac\ st\m s\ urm\rim, cu memorialistul tenebros Sa[a<br />
Pan\ ori cu domolitul intervievat Geo Bogza. Avangarda, a[a<br />
cum o [tim ast\zi, e în mai mare m\sur\ produsul unor<br />
carismatici agen]i infiltra]i decât al exege]ilor cuprin[i de<br />
morbul teritoriilor neexplorate. Inexistent\ în afara unei<br />
mitologii a gesturilor extreme – m\ gândesc la manifestele<br />
futuriste, la improviza]iile Dada, la închisorile scandalosului<br />
autor al Poemului invectiv\, la sinuciderea incredibil ratat\<br />
a lui Pan\, la geam\nul pulmonar al lui Claude Sernet [.a.m.d.<br />
– avangarda pare a avea o interfa]\ critic\ exclusiv<br />
narativ\. Din ea se conserv\ nu atât obiectul, cât povestea<br />
obiectului. De aici apare permanent [i istoricitatea implicit\<br />
[i inevitabil\ a oric\rei descinderi critice. Iat\ de ce un discurs<br />
anistoric, de tip structuralist, ar fi, în câmpul cultural al acestei<br />
mi[c\ri, definitiv falimentar.<br />
Critic minu]ios pân\ la virgul\ – [i totu[i prin nimic tributar<br />
[colilor pozitiviste de mod\ veche – Paul Cernat evit\, în]elept,<br />
formula epic\ a criticii literare. Pe care o înlocuie[te cu o<br />
sum\ de aparente pedanterii în spiritul respectului filologic<br />
fa]\ de litera scris\: „abunden]a [i amploarea citatelor nu e<br />
o întâmplare, ci o strategie deliberat\. Adeseori materia s-a<br />
distribuit pe calapodul ideilor dup\ regulile unui montaj vérité,<br />
de tip puzzle în puzzle, iar textele au fost l\sate s\<br />
vorbeasc\ de la sine. În aceste situa]ii, criticul [i istoricul<br />
literar s-a transformat în regizor [i operator. De dragul<br />
autenticit\]ii, am preferat s\ p\strez în textele citate nu numai<br />
grafia veche, ci [i gre[elile de culegere din textele originale<br />
[...] [i un avertisment pentru cititorii gr\bi]i: cartea demareaz\<br />
greu. Ea ar trebui citit\, la modul ideal, dinspre capitolul<br />
sintetic de la urm\ c\tre început, apoi viceversa... E, bineîn]eles,<br />
o lucrare de specialitate, stufoas\, plin\ de informa]ie, dar<br />
este [i una adresat\ celor interesa]i de istoria avangardei<br />
noastre.“<br />
Nefiind, prin minimalismul acesta pus în ecua]ie cu bun\-<br />
[tiin]\, o carte contaminat\ de istoria factic\, Avangarda<br />
româneasc\ [i complexul periferiei p\streaz\ – în nucleul<br />
ei – urme certe de istoricitate. Ce altceva e reproducerea exact\<br />
– pân\ la nivelul dat\rii lexicale sau al erorii în [palt –<br />
decât un clin d’oeil de factur\ diacronic\ Cum altcumva<br />
s\ interpret\m ideea de scenariu cinematografic Ei bine,<br />
inova]ia aceasta de tip colaj apare ca o fr\gezire a discursului<br />
doar în raport cu caracterul academic ini]ial al lucr\rii.<br />
Altminteri, tehnica e mai degrab\ judicioas\ [i nimic mai<br />
mult.<br />
{i o con[tient\ piedic\ în calea lecturii marcat pleziriste.<br />
Atunci când, dup\ turul de for]\ prin arhivele publica]iilor<br />
interbelice – Contimporanul lui Vinea fiind, cu temei, privilegiat<br />
–, Paul Cernat trece de la decupaje la defri[\ri critice,<br />
aerul dens al studiului devine oxigen curat [i începe s\<br />
aminteasc\ de cronicarul aplicat cu acela[i nume (sunt<br />
remarcabile polemicile echilibrate cu tonul exaltat al lui Marin<br />
Sorescu, cu bonomia imprecis\ a lui Nichita St\nescu sau cu<br />
prefe]ele delirant comparative [i politic aservite ale lui<br />
Constantin Cri[an). La fel se petrec lucrurile când excursul<br />
cultural atinge zonele de interes ale micro-biografiei (Alexandru<br />
Bogdan-Pite[ti, invertitul dandy [i colec]ionar troneaz\ elegant<br />
pe câteva pagini).<br />
O simpl\ mostr\ portretistic\ a acestuia din urm\ e oricând<br />
citabil\: „Figur\ de boier cabotin [i cinic, libertin [i prematur<br />
consumat de excese (luxur\, apoi pederastie [i narcomanie),<br />
amoralist cu nostalgia moralei, conviv seduc\tor [i cult, cu<br />
o conversa]ie pitoresc\ [i licen]ioas\ (stilul Mateiu Caragiale<br />
din coresponden]a cu N.A.Boicescu), estet al viciului [i vicios<br />
al artelor, prin sprijinirea c\rora s-a r\scump\rat, Bogdan-<br />
Pite[ti a jucat un rol decisiv în sus]inerea financiar\ a cenaclului<br />
macedonskian [i a revistei Literatorul, în afirmarea lui Tudor<br />
Arghezi, {tefan Petic\ [i {tefan Luchian. Primul îi va<br />
p\stra toat\ via]a o nedezmin]it\ recuno[tin]\. [...] Stipendiat<br />
de Puterile Centrale, între 1913 [i 1914, ca director al cotidianului<br />
Seara, afacerist cu proast\ reputa]ie, arestat, pentru<br />
scurt\ vreme, în urma [antajului încercat asupra bancherului<br />
Aristide Blank, Bogdan-Pite[ti devine, dup\ 1918, un paria<br />
[i va fi pus la index dup\ moartea subit\, survenit\ grotesc,<br />
în timpul unei conversa]ii telefonice“ (pag. 41) Erou al câtorva<br />
romane în epoc\, ciudatul mecena devine, iat\, din unghi<br />
mentalitar, [i personaj al unui studiu critic dintre cele mai<br />
serioase.<br />
Mai cronic\resc [i mai lejer, mai eseistic [i mai personal<br />
de-ar fi fost, studiul istoric al lui Paul Cernat ar fi adunat,<br />
rapid & magnetic, câteva zeci de recenzii, unele admirative,<br />
altele, poate, arogant-resentimentare. A[a, el convoac\ în<br />
jurul s\u o t\cere smerit\, parc\ studen]easc\, de sal\ de lectur\<br />
arhiplin\. •<br />
7România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008
p o e z i e<br />
România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008<br />
8<br />
Vântul<br />
Bocet de ap\ disperat\ -<br />
marea aprinde ruguri `n ad`ncuri<br />
~ntind m`na dup\ o raz\<br />
P\ianjenul crede c\ e pentru urzire<br />
Se-aude respira]ia oglinzilor<br />
`nfiorate de nori purta]i<br />
cu privirile tale<br />
Peste Panorama Borodino<br />
M\ atinge cineva care a stors seve<br />
`n Pia]a Ro[ie<br />
sau s`nt instala]iile electrice<br />
care au folosit firele de p\r<br />
`n locul s`rmei<br />
Din]ii-s de lapte<br />
Pas\rea zboar\ cu pleoapele mele-aripi<br />
Flutur bra]ele spre stol<br />
ca [i cum a[ fi v`ntul<br />
ce-l `mpinge<br />
Ca [i cum<br />
Ca [i cum urmele pa[ilor din „Dansul“<br />
lui Matisse<br />
ar fi anulate de v`nt<br />
Ca [i cum a[ fi cuiul<br />
for]at s\ intre `n cea]\<br />
Ca [i cum a[ fi smuls\<br />
din morm`nt<br />
P`s`ri<br />
Ele tr\iau liber – trei g\ini [i un coco[ -<br />
f\r\ fric\ pentru c\ nu [tiau<br />
c\ r\ul exist\<br />
Tratate cu bun\tatea albului<br />
ce se d\ruie deopotriv\<br />
mugurilor [i noroaielor<br />
la strigare r\spundeau `n limba lor<br />
care nu consona niciodat\ cu pustiul<br />
Alergau spre `nt`mpinare infirm`nd –<br />
erau singurele –<br />
aruncarea `n via]\<br />
~n stilul cu care unda love[te ]\rmul<br />
b\teau `n u[\ s\ anun]e<br />
[ansa promis\ de steagul `nfr`ntului<br />
C`nd ciuguleau din palm\<br />
funigei `[i scuturau roua<br />
pe un t\r`m f\r\ apus<br />
Punctele din modelul rochiei<br />
pe care `ncercau s\ le desprind\<br />
erau cele care s-au jucat toat\ via]a<br />
„de-a ascunselea“ cu mine<br />
ca „F`nt`nile bucluca[e“ din Petrodvore]<br />
Neputincioase ca fuga [i ]ip\tul din somn<br />
au dovedit a fi c`nd<br />
dul\ul a `ncrustat carnea lui<br />
`n timp ce cobora fr`nghii din soare<br />
pentru o „Femeie la fereastr\“<br />
a lui Toulouse Lautrec<br />
din Muzeul Impresioni[tilor din Moscova<br />
`n ea z\mislind h\]i[uri<br />
cel care se `nal]\ dincolo de ]ara ploilor<br />
C`te taine din zori vesti]i de el<br />
au r\mas nedezlegate!<br />
Rog migratoarele s\ m\ ia cu ele<br />
Sf`[ierea lor `nmiresmeaz\ cucuta crescut\<br />
de Singur\tate<br />
Din stolul petrecut de bra]ele mele<br />
n-a ajuns nici o pas\re<br />
Era mileniul cu vineri<br />
Iarba<br />
Ca [i cum eu s`nt [i izvorul<br />
[i marea `n care se vars\<br />
Ca [i cum prin Orologiul „P\un“ din<br />
Ermitaj<br />
ar trece trenul cu unghiile negrilor<br />
Ca [i cum m-a[ acoperi cu mine<br />
c`nd mi-e frig de mine<br />
Ca [i cum a[ avea soarele ascuns<br />
`n buchetul lui Caravagio din „Le joueur<br />
de luth“<br />
Ca [i cum a[ fi ar[i]a potolit\ de tine<br />
c`nd semeni cu un regesc cimitir<br />
Ca [i cum a[ fi semnul egal<br />
`ntre via]\ [i povar\<br />
Ca [i cum n-ar fi permis\ c\l\toria<br />
`n tr\suri pentru pas\rea paradisului<br />
Ca [i cum ziua fulguie funingine<br />
din cruciadele `n care am murit<br />
iar noaptea crini evada]i din „Le Bois<br />
sacré“ a lui Denis<br />
Ca [i cum a[ fi fagurele<br />
`n care toamna adun\ miere<br />
din „Le Buisson“ pictat de Van Gogh Mileniul cu vineri<br />
Ca [i cum a[ fi f\cut\ ferfeni]\<br />
de foarfeca picioarelor<br />
Ca [i cum a[ descifra<br />
Mingea de plumb l\sat\ pentru joc<br />
cartea scris\ cu v`rful salciei<br />
f\cuse b\t\turi<br />
Ca [i cum `n compartimentul meu S-au despachetat [i cutiile cu daruri<br />
ai fi numai tu c\l\tor<br />
legate cu s`rm\ ghimpat\<br />
Ca [i cum verdele pinului lui Cézanne `n fa]a Bisericii Vasili Blajien`i<br />
e negru `n zi mohor`t\<br />
(dup\ terminarea construc]iei<br />
Ca [i cum te-ai desprinde<br />
li s-au scos ochii arhitec]ilor!)<br />
dintr-o lumin\ m\t\soas\<br />
M`inile se sfiau s\ le-nt`lneasc\<br />
minerva<br />
Ca [i cum te-ar dezmierda<br />
pe-ale tale<br />
ochii mul]imii prezente la dezastru Nu sim]eau solzii lucrurilor<br />
Ca [i cum m-ai ap\ra cu palme-solzi cu destin `ncheiat<br />
Ca [i cum muntele ce-l urc<br />
F\ceau confuzie [i c`nd erau atin[i<br />
`l duc pe umeri<br />
boboci pedepsi]i de smoal\<br />
Ca [i cum a[ dormi<br />
Cu greu desf\ceau nodurile r`ului Neva<br />
`ntr-un pat de struguri<br />
la ridicarea podurilor basculante<br />
Ca [i cum a[ fi uscatul<br />
Cerbi captivi `nc\ prevesteau<br />
`ncol]it de ape<br />
furtuni cu dirijori tineri<br />
Iarba necosit\ s-a uscat `n picioare<br />
P\rea numele strigat pe jum\tate<br />
`n Nop]ile Albe petrecute `n Sankt Petersburg<br />
V`rfurile tulpinilor `nalte<br />
s-au apropiat ca la taifas<br />
Sear\ de sear\ am transformat paji[tile<br />
noastre<br />
`n m\ri blestemate<br />
Care fl\c\ri poart\ Dumnezeirea -<br />
c`nd ard cl\i ori smocuri<br />
ori fire `nsingurate<br />
V`ntul mi-a [tampilat geamul<br />
cu o frunz\ din }arskoe Selo apoi gr\bit<br />
prelua mesajul<br />
Castele, m\n\stiri, catedrale, moschei<br />
se surpau unele pe altele<br />
fo[nind amenin]\tor<br />
ca-ntr-un r\zboi `n care<br />
urma trecerii prin foc va spune<br />
cine a ie[it `nving\toare<br />
~n pagina cu valuri rubinii navigam –<br />
corabie `naintea furtunii<br />
~ngenuncheri `n cramele [oarecilor<br />
sp\rg`nd s`mburii amintirii;<br />
lun\ f\r\ cer<br />
izbindu-se de cupolele c`rti]ei;<br />
`nchinare `n minarete de furnici<br />
[terg`nd arabescuri<br />
~n dansul pe j\ratic<br />
biciuiau antenele sun\toarei<br />
Strigam [i nu voiam s\ fiu auzit\<br />
O triste]e de cire[<br />
repovestit\ `n hexagonul auriu<br />
era promisiunea evapor\rii<br />
din v\lul de scrum<br />
`n ghe]arul de fum<br />
Ca o fulgerare<br />
Ce va face Renetul cu seva<br />
din florile `nghe]ate `n noaptea<br />
cu orizont f\r\ musafiri<br />
Mie mi s-a promis marea cu sarea<br />
[i-n Muzeul Pu[kin [i-n Galeria<br />
Tretiakovskaya<br />
Am dormit numai pe patul armelor<br />
expuse `n Palatul din Kremlin<br />
Cu c`t\ r\bdare m`ng`i<br />
pe ceata de oseminte<br />
animalul plin cu scai!<br />
Pe[ti[orul de aur s-a mutat<br />
`n ape tulburate de por]i<br />
zv`rlite `n aer<br />
din epoca `n care au erupt vulcanii<br />
Verdele a venit ca o fulgerare<br />
tocmai c`nd din mine<br />
se scurseser\<br />
to]i anii •<br />
C H I R A
D<br />
espre ce rasism mai poate fi vorba `ntr-o ]ar\ unde<br />
majoritatea popula]iei nu numai c\ nu-[i poate<br />
revendica o apartenen]\ rasial\ unic\ [i sigur\, dar nici<br />
m\car nu pare interesat\ de asemenea chestiuni.<br />
l i t e r a t u r \<br />
TROPICE SURÂZ|TOARE<br />
Brazilia<br />
[i rasele<br />
(final)<br />
R<br />
ASISMUL exist\ pretutindeni `n<br />
lume, pentru c\ e, probabil, inerent<br />
naturii umane: instinctiv, omul nu<br />
este bun. Indivizi excep]ionali au<br />
creat religia, educa]ia [i principiile<br />
morale pentru a `ncerca s\ corijeze<br />
fondul nostru nativ, asupra c\ruia<br />
`n]elep]ii n-au avut niciodat\ vreo<br />
`ndoial\. Nici o lege [i nici o m\sur\<br />
coercitiv\ nu poate ameliora privirea<br />
pe care omul de o anumit\ culoare<br />
o arunc\ omului de alt\ culoare.<br />
}\ri dintre cele mai civilizate nu<br />
scap\ blestemului ancestral.<br />
~n Brazilia `ns\, din fericire,<br />
lucrurile stau [i la acest capitol ceva<br />
mai bine. Statul brazilian nu a emis<br />
legi de „discriminare pozitiv\“, n-a inventat pedepse cu<br />
`nchisoarea [i amenda pentru insulte cu iz rasist – [i asta<br />
dintr-un motiv simplu: `n Brazilia rasismul este absent `n<br />
via]a cotidian\. Lipsesc sutele de gesturi de fiecare zi,<br />
existente `n aproape toate ]\rile, [i care definesc dincolo<br />
de orice prevedere legal\ rasismul `n ac]iune. Indiferent<br />
de starea lor social\ ori de educa]ie, brazilienii sunt, din<br />
punct de vedcere rasial, cei mai toleran]i dintre oameni.<br />
Prima negare a ur`telor obiceiuri s-a `nf\ptuit cu<br />
cinci secole `n urm\, c`nd portughezii ajun[i `n Lumea<br />
Nou\ au acceptat, apoi au practicat intens, mixajul sexual.<br />
Lucrurile au evoluat dup\ aceea normal pe f\ga[ul imprimat<br />
de primii conchistadori; rasele au `nceput s\ se amestece<br />
`ntre ele, abolind astfel `ns\[i baza intoleran]ei. Despre ce<br />
rasism mai poate fi vorba `ntr-o ]ar\ unde majoritatea<br />
popula]iei nu numai c\ nu-[i poate revendica o apartenen]\<br />
rasial\ unic\ [i sigur\, dar nici m\car nu pare interesat\ de<br />
asemenea chestiuni.<br />
In memoriam<br />
Teodora Popa-Mazilu<br />
(1928-2008)<br />
C|TRE sfâr[itul anilor ’70 ai secolului trecut `n<br />
redac]ia Biblioteca pentru to]i a Editurii pentru Literatur\<br />
se lucra cu spor [i entuziasm tineresc, colec]ia – fondat\<br />
`n 1895 – atingând cote de popularitate nemai`ntâlnite<br />
pân\ atunci `n editura româneasc\ (tirajele de 200.000<br />
de exemplare sau mai mult la o singur\ apari]ie – repede<br />
epuizate – nu erau deloc rare). Sub conducerea neuitatului<br />
director Ion B\nu]\ [i a redactorului-[ef Mihai {ora, foarte<br />
tân\r atunci, dar [i acum, când este mai mult decât nonagenar,<br />
ne permiteam s\ select\m din literatura român\ [i universal\<br />
scrierile cele mai reprezentative (pe baza unui plan de perspectiv\<br />
de 2000 de titluri!), aproape f\r\ nici o restric]ie, profitând de<br />
anii (din p\cate foarte pu]ini) de destindere ideologic\ de care<br />
avea parte, `n sfâr[it, genera]ia noastr\, cu o existen]\, de altfel,<br />
dureros de accidentat\.<br />
Din colectivul de 12 persoane al redac]iei (ne consideram<br />
o echip\ de fotbal campioan\ + un antrenor – `n ianuarie 1966)<br />
f\cea parte, de prin 1960, [i o tân\r\ doamn\ cu tr\s\turi frumos<br />
rotunjite, plin\ de entuziasm [i cu o putere de munc\ exemplar\:<br />
Teodora Popa (c\s\torit\ Mazilu), n\scut\ la Gala]i, la 11<br />
septembrie 1928. Venise `n redac]ia Biblioteca pentru to]i<br />
(`nfiin]at\ `n aprilie 1959, pentru a preg\ti lansarea noii serii<br />
a venerabilei colec]ii) de la Radiodifuziunea Român\, unde<br />
lucrase câ]iva ani ca redactor. Preocupat\ de literatura<br />
pentru copii, aici, la Biblioteca pentru to]i, s-a ar\tat interesat\<br />
[i de literatura tradus\, solicitând – ca redactor – manuscrisele<br />
cele mai grele [i mai voluminoase pe care le redacta `ntr-un<br />
timp record. Mediul „bepetist“ de atunci, cu redactori-traduc\tori<br />
(dar nu numai) de mare competen]\, cu o activitate apreciat\,<br />
E drept c\ [i `n Brazilia albii `n stare pur\ au format<br />
[i formeaz\ p\tura conduc\toare; [i `n Brazilia albii<br />
sunt, `n general, mai boga]i dec`t negrii ori amerindienii.<br />
Dar `n Brazilia albii nu se uit\ cu dispre] la oamenii de<br />
culoare, iar ace[tia din urm\ nu-i invidiaz\ pe albi<br />
pentru c\ sunt albi, ci doar pentru c\ sunt mai boga]i. {i<br />
aici bogatul `l prive[te pe s\rac cu mil\ ori cu dispre],<br />
dar nu pentru c\ e negru ori amerindian. ~n raporturile<br />
inter-umane, culoarea joac\ un rol cu totul neglijabil.<br />
Mi-a r\mas vie `n minte o `nt`mplare comic\ din<br />
urm\ cu zece ani. La Universitatea din Brasília sosise, ca<br />
profesor-invitat, o negres\ american\, universitar\ din New<br />
York, cu capul plin de ideile st`ngii academice [i care `[i<br />
propusese s\ ]in\ un seminar-dezbatere despre... marginalizarea<br />
intelectualilor negri `n Brazilia. ~nc\ de la prima sa `nt`lnire<br />
cu studen]ii, profesoara n-a reu[it s\ se fac\ prea bine<br />
`n]eleas\: tinerii brazilieni nu pricepeau ce dore[te de la<br />
ei aceast\ doamn\ newyorkez\. Dup\ c`teva s\pt\m`ni<br />
de eforturi militante, profesoara a trebuit s\ renun]e la<br />
proiectul ini]ial [i a propus alt\ tem\. Stupoarea a[ternut\<br />
pe figura ei, `n urma contactului cu studen]ii locali, nu i<br />
s-a mai [ters p`n\ la `ntoarcerea `n Statele Unite (ceva mai<br />
precipitat\ dec`t planul ini]ial). B\nuiesc c\ cei c`]iva<br />
studen]i pe care, p`n\ la urm\, profesoara i-a p\strat totu[i<br />
au frecventat orele ei doar pentru a-[i perfec]iona engleza.<br />
Num\rul raselor din Brazilia Imposibil de determinat<br />
cu precizie. ~mbin\rile inter-rasiale primare (alb plus negru,<br />
negru plus galben, alb plus galben etc.) le dubleaz\ pe cele<br />
general cunoscute, iar combina]iile petrecute `ntre rasele<br />
de baz\ [i diversele mixaje cresc aiuritor: tabla de [ah nu<br />
ajunge pentru a le identifica. Asta doar biologic. Pentru<br />
c\, `n realitate, exist\ `n Brazilia o singur\ ras\, rasa<br />
brazilian\, unic\, indescriptibil\, neomologat\ ca atare de<br />
etnologi, dar expansiv\, triumf\toare [i ocup`nd un teritoriu<br />
aproape la fel de `ntins ca Europa. •<br />
mai ales mai târziu (Nicolae Teic\, traduc\tor din literatura<br />
latin\, Bianca Schächter-Zamfirescu – din englez\; Elena<br />
}oropoc-Murgu – din italian\, Ion Acsan – din literaturile<br />
Antichit\]ii, Bianca Balot\, talentat\ prozatoare, disp\rut\<br />
dintre noi `nainte de vreme, Ion Nistor, format, `n redac]ia<br />
noastr\, ca un `nzestrat editor de texte clasice) a influen]at-o<br />
hot\râtor, determinând-o s\ se dedice activit\]ii de traducere<br />
– prin intermediul limbii franceze. La `ndemnul nostru, a<br />
t\lm\cit mai `ntâi, cu pasiune [i real talent, pove[tile lui Charles<br />
Perrault (ap\rute sub titlul Frumoasa din p\durea adormit\,<br />
`n B.P.T., `n 1968); au urmat, `ntr-un ritm din ce `n ce mai<br />
sus]inut [i – de multe ori – cu rezultate men]ionabile câteva<br />
zeci de traduceri `n câteva zeci de mii de file – mult mai<br />
mult decât au citit unii `ntr-o via]\ `ntreag\. A transpus `ntr-o<br />
frumoas\ limb\ român\, cu migal\ [i har, capodopere ale<br />
literaturii universale (Memoriile Cardinalului de Retz, Povestea<br />
vie]ii mele de George Sand, romane, pove[ti, povestiri de<br />
Balzac, Al.Dumas-tat\, Émile Zola, Andersen [.a.), dar [i –<br />
`n versiuni corecte [i fluente – multe romane populare, mai<br />
vechi sau mai noi, agreate cândva de un public cititor larg,<br />
ast\zi `n curs de dispari]ie.<br />
Teodora Popa-Mazilu a scris [i literatur\ beletristic\<br />
original\, a publicat un roman [i câteva volume de versuri,<br />
dintre care ultimul (Al cincilea anotimp, 2003) este cel mai<br />
bun – o medita]ie profund\ asupra vie]ii [i a mor]ii.<br />
Cel din urm\ volum, recent ap\rut, care ne-a parvenit la<br />
câteva zile dup\ dispari]ia nea[teptat\, la 16 noiembrie 2007<br />
a distinsei noastre colege [i scriitoare este o bijuterie editorial\<br />
pentru cei mici, cuprinzând câteva basme de Catherine d^Aulnoy,<br />
un dar postum oferit acestora cu prilejul Cr\ciunului.<br />
Teodora Popa-Mazilu se poate bucura, acolo unde a ajuns<br />
acum, dup\ o via]\ de munc\ f\r\ tihn\, c\, `n afara unor<br />
amintiri frumoase, las\ `n urm\ [i câteva c\r]i, care vor mai<br />
fi citite cu pl\cere [i folos cât\ vreme `n lume [i `n ]ara noastr\<br />
se vor mai citi c\r]i...<br />
Tiberiu AVRAMESCU<br />
Idil\<br />
Lovite lin de melci, printre<br />
m\rar,<br />
Leoarc\ de rou\ orele tresar.<br />
{i se cristalizeaz\-n buburuze<br />
Secundele amiezilor confuze.<br />
C\zute jos ca ni[te fructe<br />
coapte,<br />
P\ienjeni]ele mustesc de<br />
lapte...<br />
•<br />
România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008<br />
9
c o m e n t a r i i c r i t i c e<br />
rticolele lui Barbu Cioculescu sunt scrise cu o art\ a<br />
ironiei fine [i cu o fantezie desf\[urat\ meticulos, ca<br />
[i cum n-ar fi vorba de necru]\toare pamflete<br />
Apolitice, ci de pove[ti spuse la gura sobei.<br />
România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008<br />
10<br />
Barbu<br />
Cioculescu,<br />
publicist<br />
R E A C } I I I M E D I A T E<br />
APLAUZE furtunoase [i co[uri<br />
imense cu flori merit\ to]i<br />
scriitorii care dup\ 1989 au<br />
f\cut publicistic\, nel\sând<br />
biata limb\ român\ la discre]ia<br />
ziari[tilor. Ana Blandiana,<br />
Nicolae Breban, Nicolae<br />
Manolescu, Gheorghe Grigurcu,<br />
Petre Stoica, Mircea Mih\ie[<br />
[i mul]i, mul]i al]ii, c\rora li<br />
s-a ad\ugat de curând Mircea<br />
C\rt\rescu, au ]inut sus steagul<br />
exprim\rii elegante într-o<br />
pres\ invadat\ de incultur\ [i<br />
vulgaritate.<br />
Printre cei c\rora trebuie s\ le fim recunosc\tori<br />
pentru ap\rarea limbii române [i a ]inutei intelectuale<br />
în vremuri de mare confuzie se num\r\ Barbu<br />
Cioculescu, care, în afar\ de fiul lui {erban<br />
Cioculescu, este un scriitor original, de neconfundat<br />
cu tat\l s\u. Publicistica sa, din ziarul Dreptatea<br />
[i din alte periodice, dar mai ales din România<br />
literar\, se cite[te cu pl\cere, cuvânt cu cuvânt,<br />
ca o crea]ie literar\. Ca s\ ne convingem,<br />
putem deschide cartea recent ap\rut\, Z\d\rnicii.<br />
Prin vuietul vremii, la întâmplare. Avem în<br />
fa]\, iat\, articolul Nimeni nu v\ vrea r\ul, de<br />
la pagina 287, publicat întâi în România literar\.<br />
Autorul denun]\ faptul c\ în România, de[i se<br />
face mare caz de lupta împotriva corup]iei, corup]ii<br />
r\mân mereu neidentifica]i („Avem corup]ie f\r\<br />
corup]i!“, definea cândva situa]ia, sarcastic [i<br />
memorabil, Nicolae Manolescu). Ei sunt un fel<br />
de fantome. Analogia odat\ stabilit\, publicistul<br />
se lanseaz\ într-o descriere a situa]iei fantomelor<br />
din lumea occidental\, oferindu-ne o adev\rat\<br />
comedie a modului cum [i le reprezint\ oamenii<br />
de acolo:<br />
„Cel mai des s-a semnalizat existen]a unor<br />
fantome insomniace, puse pe tapaj la orele somnului<br />
dulce, r\ut\cioase, stric\cioase, refractare comunic\rii,<br />
alergice la schimbarea de proprietari. De aceea<br />
o fantom\ modest\, melancolic\ [i meditativ\<br />
este o adev\rat\ comoar\ la casa omului, nepretinzând<br />
nici un fel de cheltuieli suplimentare, peste cele<br />
curente de între]inere, p\strând cur\]enia înc\perilor,<br />
p\[ind f\r\ zgomot, ie[ind prin ferestre închise,<br />
intrând prin horn [i chiar prin instala]ia de aer<br />
condi]ionat. În lipsa ocupan]ilor umani, asemenea<br />
exemplare vor închide robinetele uitate deschise,<br />
vor folosi bicicleta ergonometric\, vor urm\ri<br />
la televiziune emisiunea «surprize, surprize»<br />
[i, nelipsit, buletinul meteorologic.“<br />
În stilul s\u tacticos, de om de mod\ veche<br />
(care [tie c\ e de mod\ veche [i refuz\ s\-i<br />
imite pe publici[tii gr\bi]i de azi), Barbu Cioculescu<br />
trece apoi la inventarierea a ceea ce se [tie despre<br />
„marii corup]i“:<br />
„Este vorba de in[i despre care se crede c\<br />
ar exista, ar fi fost v\zu]i în mai multe rânduri<br />
[i de persoane din diferite medii, unele dintre care<br />
de cert\ credibilitate, altele isterice sau numai<br />
dornice de a fi popularizate, precum rarii noroco[i<br />
ce l-au v\zut pe omul z\pezilor. Se zvone[te c\<br />
ar frecventa, ace[ti mari corup]i, cazinourile cele<br />
mai ruin\toare, barurile cele mai scumpe, hotelurile<br />
cele mai costisitoare, cluburile cele mai închise,<br />
f\r\ a-[i pierde consisten]a, c\ ar circula în ma[ini<br />
de sute de cai putere [i sute de mii de euro,<br />
dispunând, într-un fel sau altul, de cele mai verticale<br />
edificii, pe care st\ scris «Banc\», de domenii,<br />
vile de maxim confort, conturi de câte nou\ zerouri<br />
la b\nci bine chitite, unde prin minte nu-]i<br />
trece. {i, desigur, teren de vân\toare, iaz, plaje,<br />
munte, so]ie ac]ionar\, fii [i fiice prin universit\]ile<br />
cele mai nobile de peste ocean, judec\tori distra]i,<br />
care uit\ s\-i lege.“<br />
Similitudinea cu fantomele genereaz\ un<br />
comic irezistibil:<br />
„Neidentificabil fizic, marele corupt are în<br />
comun cu fantomele darul de a trece prin<br />
ziduri, portetul s\u robot nu face s\ r\sune<br />
telefoanele poli]iei. Ca [i fantomele, dispare<br />
tocmai când s\-l înha]i, iar dac\ s-ar pune în strania<br />
postur\ de pieton ar trece neobservat. Numai în<br />
caricaturi apare puhav, pitic [i p\tr\]os, doar la<br />
emisiunile TV se înf\]i[eaz\ agramat, ar]\gos,<br />
arogant. Vocea nu i se aude, pentru marele corupt<br />
vorbe[te marele avocat, el ne asigur\ c\ domnul<br />
care a coborât din limuzin\ spre a urca treptele<br />
tribunalului o face în calitate de martor. Fire[te,<br />
omul are necazuri, asemenea avoca]i cost\ enorm,<br />
vezi vilele lor concurându-le pe ale magistra]ilor.<br />
Întocmai cum Sco]ia fo[g\ie de fantome, România<br />
este raiul de elec]ie al marilor corup]i, dar aici<br />
apare o substan]ial\ deosebire: ace[tia sunt<br />
proprietarii palatelor în care mi[un\.“<br />
Toate articolele – despre sondajele de opinie,<br />
despre Ion Iliescu et comp., despre invocarea<br />
virtu]ii în discursurile politice, despre ascensiunea<br />
nesperat\ a P.D., despre falsa alternare la putere,<br />
despre demagogia invoc\rii doctrinelor politice<br />
etc. – sunt scrise cu aceast\ art\ a ironiei fine [i<br />
cu aceast\ fantezie desf\[urat\ meticulos, ca [i<br />
cum n-ar fi vorba de necru]\toare pamflete politice,<br />
ci de pove[ti spuse la gura sobei.<br />
Stilul este de o des\vâr[it\ elegan]\. Barbu<br />
Cioculescu ne face s\ ne aducem aminte de<br />
acel personaj pitoresc din unele filme de western<br />
– pistolarul cu costum [i cravat\, care îl salut\ pe<br />
adversar înainte de a-l împu[ca, iar dup\ ce `l<br />
`mpu[c\ î[i [terge pistolul cu o batist\ de m\tase.<br />
•<br />
Barbu Cioculescu, Z\d\rnicii. Prin vuietul<br />
vremii, Târgovi[te, Ed. Bibliotheca, 2007.<br />
464 pag.<br />
Ca o discu]ie în tren<br />
D<br />
ORIN ALM|{AN, autorul volumului de versuri Sinuciderea se mai<br />
amân\ (ap\rut la Ed. Grinta din Cluj), se afl\ într-o situa]ie f\r\ ie[ire.<br />
Când scrie simplu, alunec\ în banalitate:<br />
„Uneori gândesc a[a:/ decât singur într-un paradis/ parc\ a[<br />
prefera/ un infern al\turi de cei/ pe care îi iubesc/ [i m\ iubesc./ Dac\<br />
ar dori-o/ [i ei./ E adev\rat,/ doar uneori gândesc a[a.“ (Oare)<br />
Când încearc\ s\ ofere cititorilor ceva nemaiv\zut [i numaiauzit,<br />
recurge la imagini de o originalitate hazardat\:<br />
„Între Cr\ciunul cel sfânt/ [i trecerea în alt an/ Cerul s-a coborât spre p\mânt:/<br />
Ninge n\praznic la Bran.// Dinspre Caraiman/ Nicio o erec]ie solar\.“ (Ninge la<br />
Bran, I).<br />
Nici unui alt poet nu i-a mai trecut prin cap s\ compare r\s\ritul soarelui cu<br />
o erec]ie! Ne întreb\m, îngrozi]i, cu ce anume ar putea fi comparat apusul...<br />
Totu[i, nu excentricitatea reprezint\ predilec]ia lui Dorin Alm\[an. Sigur pe<br />
sine, voios, poetul înoat\ de cele mai multe ori în largul unei filosof\ri ieftine.<br />
Confesiunile [i reflec]iile sale seam\n\ cu cele care pot fi auzite în câte un<br />
compartiment de tren, când c\l\torii, plictisi]i de drumul prea lung, se<br />
angajeaz\ în discu]ii despre... via]\:<br />
„Cât\ amar\ triste]e/ cuprinde [i-ascunde/ «jocul» acesta/ de-a via]a, de-a<br />
moartea!“ (Duelul inegal cu moartea)“;<br />
„Unii sunt frumo[i, al]ii boga]i./ Exist\ [i destui noroco[i,/ ba mul]i chiar<br />
puternici./ Ici-colo câte unul/ str\luce[te prin spirit“ (Cer prea mult);<br />
„Ur\sc timpul!/ E în mine/ [i fac parte din el.“ (Piatr\);<br />
„Iubind,/ cuvintele dor./ Ele pot fi o for]\/ creatoare sau distructiv\.“ (Cuvintele)<br />
etc., etc.<br />
Dorin Alm\[an are [i un... certificat de poet, pe care i l-a oferit cândva Negoi]\<br />
Irimie, [i îl reproduce cu o recuno[tin]\ patetic\ pe prima pagin\ a c\r]ii. Citim:<br />
„Crescut în cultul limbii române, iat\ c\ dup\ ce semneaz\ unsprezece c\r]i<br />
de proz\, Dorin Alm\[an se întoarce la o dragoste din tinere]e – Poezia. Atunci<br />
când a mai cochetat cu Euterpe – regina celor nou\ muze. De ast\ dat\, profesorul<br />
de sport – «olimpicul» [i aproape... olimpianul Dorin Alm\[an fenteaz\ t\râmurile<br />
prozei...“<br />
Nu ne r\mâne decât s\ regret\m c\ profesorul de sport n-a fentat [i t\râmurile<br />
poeziei.<br />
P.S. Cartea este ilustrat\ cu desene (de Liviu Vlad) reprezentând biserici, arbori<br />
[i femei goale. Cititorul care examineaz\ prea mult timp aceste desene poate<br />
pretinde c\ este interesat de biserici...<br />
Cum se cucere[te o femeie<br />
AMPLELE poeme din volumul Cantate de Moise M. Istoric\ (Bucure[ti,<br />
Ed. Semne) constituie, în inten]ia autorului, o panoram\ a r\zboaielor<br />
din istoria lumii, un fel de Memento mori scris de un militant<br />
pentru pace. Din punct de vedere tematic, volumul îndepline[te condi]iile<br />
pentru primirea Premiului Nobel. Din punct de vedere literar – nu.<br />
De[i are o cultur\ enciclopedic\ [i idei originale (unele cam tr\znite),<br />
autorul nu reu[e[te s\ conving\. Poezia, în cazul s\u, devine frecvent discurs.<br />
{i nu orice fel de discurs, ci unul teatral:<br />
„Imperiala putere roman\ era între apogeu [i c\dere./ Pe trupul ei, prin<br />
defileuri sau pe câmpii/ Escadroane în deplas\ri nebune[ti./ În m\runtaiele<br />
ei o s\mân]a unei noi religii lucra./ Zeimi în în\l]are, zeimi în c\dere,/<br />
Îngurgitând mi[c\ri, na[teri [i dispari]ii./ O Rom\ ostenit\ de nebunia puterii,<br />
de depravarea m\ririi,/ Dar natura, st\pân\ a toate î[i urmeaz\ ale ei.“<br />
Înclinat spre filosofare, Moise M. Istoric\ î[i pune adeseori degetul<br />
ar\t\tor la tâmpl\ [i reflecteaz\, într-un stil senten]ios-grandilocvent, asupra<br />
mersului istoriei. Câteodat\ le atribuie [i personajelor istorice aceast\ morg\<br />
de cuget\tori. Iat\, ca exemplu, un dialog dintre Traian [i Decebal:<br />
„Iar Traian: «Te iubesc a[a cum e[ti, nelini[tit./ Omul este un accident<br />
al naturii,/ Deci [i eu [i tu, intui]ie, a[a cum e[ti.»/ Iar Decebal: «Ancestralul<br />
guverneaz\ nu noi,/ Hazard e[ti, Traiane, ca [i mine memorie/ a cromozomilor!“<br />
Attila însu[i apare ca un „împ\rat-poet“:<br />
„O, Pegasul meu, asin al vis\torilor,/ [i tu vei fi atins de bici dumnezeiesc,/<br />
Gândea Attila“.<br />
Modul în care autorul î[i reprezint\ existen]a are – nu se poate nega –<br />
noble]e. El gre[e[te îns\ tonul, care în literatur\ poate salva sau arunca în<br />
neant orice text. Foarte evident\ este aceast\ eroare în versurile de dragoste<br />
care apar din când în când, pe nea[teptate, în cuprinsul c\r]ii. Poetul îi<br />
face iubitei declara]ii emfatice. Dac\ ea ar avea sim]ul umorului, ar izbucni,<br />
f\r\ îndoial\, în râs v\zându-l pe adoratorul ei cum st\ în genunchi [i declam\,<br />
cu ochii în\l]a]i spre cer:<br />
„Pe umerii t\i rotunzi/ Flutur\ arta, o, iubita mea,/ Str\b\tând eternitatea,/<br />
Seri citind portativele lumii./ Steaua polar\ î[i leag\n\ ve[nicia./ Suntem<br />
cu to]ii locui]i de himere,/ De aceea vedem patratura sferei/ Cântând la<br />
ghitar\.“<br />
Nu astfel se cucere[te o femeie. Iar cititorul – nici atât. (Alex {tef\nescu)
Î<br />
n Refugii, timpul fic]iunii [i cel al epocii abordate se<br />
suprapun. Ap\rut în 1984, romanul respir\ întreaga<br />
atmosfer\ toxic\, ap\s\toare, crepuscular\ a<br />
ceau[ismului târziu.<br />
c o m e n t a r i i c r i t i c e<br />
Sectorul<br />
suflete<br />
• Ion Pop, Introducere `n avangarda literar\ româneasc\,<br />
studiu critic, Institutul Cultural Român, Bucure[ti, 2007, 304.<br />
• Emil Brumaru, C`ntece de adolescent, 1957-1958, cu<br />
cincisprezece desene Adriana Lucaciu, Ed. Brumar, Timi[oara,<br />
2007, 56 p.<br />
• Paul Eugen Banciu, Aquiline Bir\escu, Timi[oara literar\,<br />
dic]ionar biobibliografic al membrilor Uniunii Scriitorilor –<br />
filiala Timi[oara, Editura Marineasa, Timi[oara, 2007, 254 p.<br />
• Ioana Vintil\-R\dulescu, Limbile satelor lumii. Mic\<br />
enciclopedie, cuvânt înainte de acad. Marius Sala, Bucure[ti,<br />
Ed. Meronia, 2007. 304 pag.<br />
• Statele Uniunii Europene. Mic\ enciclopedie, autori:<br />
Horia C. Matei, Silviu Negu[, Ion Nicolae, Caterina Radu, Ioana<br />
Vintil\ R\dulescu, Luciana Ghica, Valentin Burada, Adrian<br />
Chiroiu, Alina Vrânceanu. Bucure[ti, Ed. Meronia, 2007. 304<br />
pag.<br />
• Nicolae C. Nicolescu, Enciclopedia [efilor de guvern ai<br />
UN REPRO{ destul de curios, f\cut din dou\<br />
obiec]ii ce aproape c\ se exclud, pune<br />
romanele române[ti ale rezisten]ei – atâtea<br />
câte sunt – sub un fluctuant semn de întrebare.<br />
Prima dintre obiec]ii, vizând întregul<br />
literaturii noastre din timpul comunismului,<br />
era formulat\ mai frecvent [i mai ap\sat<br />
în anii ’90; [i ea sanc]iona la[itatea scriitorilor<br />
autohtoni. Fa]\ de cehi, de polonezi, de<br />
unguri, de sovietici chiar, ace[tia ar fi<br />
reprezentat termenul slab, moale al ecua]iei<br />
morale. Cu câteva excep]ii, lumea noastr\<br />
scriitoriceasc\ tremura de fric\ [i colabora,<br />
în variate forme, cu regimul, neasumându-<br />
[i acel rol al unei con[tiin]e sociale, colective. Astfel c\ dup\<br />
Revolu]ie s-a vorbit despre „rezisten]a prin cultur\“ [i „evazionismul<br />
literar“ cu rictusul rezervat compromiterilor definitive.<br />
Treptat îns\, acestei incrimin\ri dispre]uitoare (pu]in prea<br />
dispre]uitoare...) i-a luat locul o alta, mai subtil\. Cei câ]iva<br />
opozan]i [i rezisten]i, un Paul Goma, un Marin Preda, un Augustin<br />
Buzura, au scris într-adev\r romane de o dureroas\ actualitate,<br />
cu pagini documentând marasmul societ\]ii socialiste multilateral<br />
dezvoltate; dar tocmai în aceast\ placare pe vechea realitate<br />
const\ perisabilitatea lor artistic\. Strict contextuale, c\r]ile<br />
lor nu mai supravie]uiesc epocii pe care s-au str\duit s-o<br />
caracterizeze, acelei ere a tic\lo[ilor pe care începem s-o uit\m.<br />
Prin urmare, dac\ literatura noastr\ postbelic\ este în ansamblu<br />
tarat\ moral, evazionist\ la modul iresponsabil, autist\, nonevazioni[tii,<br />
rezisten]ii, reali[tii pe alte coordonate decât cele<br />
ale realismului socialist sunt, pur [i simplu, data]i. Din dou\<br />
mi[c\ri opuse, dar legate într-un gest decis, de samurai, problema<br />
literaturii române din perioada 1948-1989 [i a recept\rii ei<br />
postrevolu]ionare fu rezolvat\.<br />
Dateaz\ oare Morome]ii, II [i Cel mai iubit dintre p\mânteni<br />
de Marin Preda, dispar odat\ cu contextul primei apari]ii editoriale<br />
Fe]ele t\cerii, Orgolii, Refugii de Augustin Buzura Recitind<br />
acest ultim roman al prozatorului ardelean ([i primul din<br />
ciclul Zidul mor]ii), g\sesc un protest mai degrab\ difuz [i<br />
profund, decât direct, unidirec]ionat [i focalizat. Acuza de „curaj<br />
cu voie de la poli]ie“, strecurat\ adeseori în discu]ie cu o clipire<br />
cunosc\toare de pleoap\ critic\, este paralel\ nu numai cu fondul<br />
problematic al c\r]ii, ci [i cu timpul prezent pe care ea se<br />
articuleaz\. În alte romane, ale obsedantului deceniu, crimele<br />
colectiviz\rii, abuzurile însp\imânt\toare din anii ’50<br />
fuseser\ mai u[or tratate, din perspectiva ulterioar\ a unui<br />
ceau[ism neluat sub observa]ie. Se putea vorbi [i scrie despre<br />
„erorile“ epocii Dej întrucât aceast\ recuperare, fie [i par]ial\,<br />
a unui adev\r istoric pân\ atunci distorsionat propagandistic nu<br />
intra în conflict cu noua politic\ oficial\, ea îns\[i critic\. Prezentul<br />
luminos avea nevoie de contrastul unui întunecat trecut apropiat,<br />
cu toate c\ între vl\starul [i trunchiul ideologic nu ap\reau<br />
diferen]e structurale.<br />
În Refugii, timpul fic]iunii [i cel al epocii abordate se suprapun.<br />
Ap\rut în 1984, romanul respir\ întreaga atmosfer\ toxic\,<br />
ap\s\toare, crepuscular\ a ceau[ismului târziu. Un personaj<br />
omnipotent din M\gura (fost\ Fund\tura Ho]ilor, fost\ Gaura<br />
de Sus), primarele Dumitru Socoliuc, î[i aduce aminte cu nostalgie<br />
de vremurile în care dormea cu pistolul sub pern\, veghind la<br />
înt\rirea con[tiin]ei de clas\ a proletariatului. Dar acele vremuri<br />
„aurorale“, de comunism autohton incipient [i cu o anumit\<br />
prospe]ime, dac\ nu ingenuitate, a investi]iilor ideologice, au<br />
trecut de mult. Minciunile debitate în numele Cauzei [i tic\lo[iile<br />
f\cute în vederea transpunerii în regim real a idealurilor din<br />
bro[urile ro[ii au devenit, în timp, mediul [i modul de via]\.<br />
Limbajul activi[tilor s-a osificat, s-a uscat, formulelestandard<br />
sunând parc\ batjocoritor, autoironic. Pe când vechii<br />
agitatori mizau totul pe lupta cea mare cu chiaburii, cu du[manul<br />
de clas\ ce ar fi vrut s\ blocheze ori s\ întârzie edificarea<br />
C|R}I<br />
p r i m i t e<br />
României. 1862-2006, Bucure[ti, Ed. Meronia, 2006. 376 pag.<br />
• Nicolae C. Nicolescu, Enciclopedia [efilor de stat ai<br />
României. 1862-2007, Bucure[ti, Ed. Meronia, 2007. 240 pag.<br />
• Stan Stoica, România dup\ 1989, o istorie cronologic\,<br />
Bucure[ti, Ed. Meronia, 2007. 336 pag.<br />
• Stelian Brezeanu, Istoria Imperiului Bizantin, Bucure[ti,<br />
Ed. Meronia, 2007. 518 pag.<br />
• Ion Alexandrescu, Recens\mintele României. Mic\<br />
enciclopedie, Bucure[ti, Ed. Meronia, 2007. 292 pag.<br />
• Ronald Gasparic, R\mân p\mânt de soare, poeme, edi]ie<br />
îngrijit\ de Vasile Andru, prefe]e de Cezar Iv\nescu [i Vasile<br />
Andru, Pite[ti, Ed. Paralela 45, 2007. 288 pag.<br />
• Ion Aristotel, bibliotecar [i publicist (1859–1919), edi]ie<br />
alc\tuit\ de Alex. Oproescu, cuprinde articole, m\rturii, documente<br />
despre fondatorul primei biblioteci publice s\te[ti din România<br />
[i texte selectate din opera sa publicistic\, Buz\u, Biblioteca<br />
Jude]ean\ „V. Voiculescu“, Ed. Omega, 2007. 176 pag.<br />
socialismului, acum, acest socialism odat\ construit, oamenii<br />
cu func]ii de r\spundere pot fi v\zu]i la scara lor real\. Cu<br />
caracterul [i temperamentul lor, f\r\ stratul protector al unor<br />
lozinci cu putere de circula]ie.<br />
Doza ini]ial\ de utopism, cât\ era, a disp\rut. Prezentul istoric<br />
[i fic]ional degaj\ o imens\ triste]e, creînd o senza]ie tot mai<br />
accentuat\ a derivei individuale [i colective. Cea]\ pe ochi [i în<br />
suflete, anestezie moral\, o nesfâr[it\ târâre de pe o zi pe alta<br />
[i multiple deraieri psihice m\surând, prin num\rul [i gravitatea<br />
lor, profunda maladie social\. În centrul scenei din Refugii se<br />
afl\ un spital psihiatric, prin care defileaz\ tot felul de patologii<br />
– comice în aparen]\, dar mi[c\toare, la un nivel de adâncime.<br />
Adus\ aici în stare de incon[tien]\, în urma unui accident pe<br />
care încearc\ s\ [i-l rememoreze, Ioana Olaru, remarcabilul<br />
protagonist feminin al romanului, plonjeaz\ într-o lume tulbure<br />
[i derutant\, cu umbre [i contururi instabile, un spa]iu închis,<br />
dar cu fiin]e [i obiecte pulsând amenin]\tor. Numai vocea<br />
prietenoas\ [i logoreea sus]in\toare a unei cumsecade Tatiana<br />
o ajut\ cât de cât pe tân\ra [i fragila intelectual\ s\ se<br />
adapteze la noul mediu [i s\ spere c\-[i va putea completa<br />
lacunele din memorie, ref\când firul cu trecutul. Un doctor<br />
amical dar misterios, o asistent\ f\r\ tragere de inim\, strig\tele<br />
lunatice ale bolnavilor [i fragmentele de realitate (halucina]ie)<br />
ce nu se încheag\ într-un tablou coerent fac din Ioana Olaru<br />
un fel de cobai al propriilor spaime [i incertitudini. Nebun\<br />
nu este biata femeie: e doar înnebunit\, înfrico[at\, terorizat\<br />
de trecutul s\u amoros, împ\r]it între un so] slab, ajuns profesor<br />
la M\gura (Iustin Olaru), un amant „oficial“, puternic [i dominator<br />
(Anton Cri[an) [i un al doilea amant, ascuns [i la[ („surogatul<br />
de om“ Sabin). Primul din aceast\ serie masculin\ se afl\ departe<br />
[i comunic\ prin scrisori cu tovar\[a lui de via]\; al doilea,<br />
periculos de concret, de palpabil, e cauza pretinsului accident,<br />
cel ce a provocat internarea Ioanei [i care vine [i î[i flutur\ în<br />
continuare mâinile albe pe lâng\ gâtul metresei lui. În sfâr[it,<br />
al treilea, pe atât de indolent pe cât este femeia de iubitoare,<br />
str\luce[te printr-o absen]\, cum s\ zic, de nesim]it.<br />
În excelenta sa prefa]\, Mircea Iorgulescu g\se[te o coresponden]\<br />
între profesia eroinei (traduc\toare) [i „tr\d\rile“ ei succesive<br />
ori concomitente. O consider\ o „frigid\ a]â]\toare“, une allumeuse<br />
care mai are [i prostul obicei de a ne oferi numeroase<br />
„reflec]ii [i cogita]ii pe teme etice“, de „Havel în fust\“. Analogia<br />
e plastic\, dar for]eaz\ textul propriu-zis. F\r\ s\ îngro[<br />
rândul admiratorilor necondi]iona]i ai Ioanei Olaru, îmi e limpede<br />
– traversând aceast\ lume fic]ional\ tulbure – c\ ea este un<br />
personaj extrem de pregnant, vulnerabil uman [i memorabil<br />
ca relief artistic. Conturarea [i adâncirea sa, precum [i desfolierea<br />
lent\ a straturilor suflete[ti, în care singur\ se angreneaz\,<br />
reprezint\ o adev\rat\ performan]\ a romancierului, greu de<br />
reg\sit în proza noastr\ ce se sprijin\, de obicei, pe o alt\<br />
perspectiv\: a b\rbatului. Femeia nu mai apare acum ca o enigm\,<br />
un mister conjugal ori adulterin dimensionat de privirea<br />
„proprietarului de drept“. Analiza am\nun]it\ a comportamentului<br />
feminin nu se datoreaz\, în cazul de fa]\, geloziei masculine,<br />
acelei suspiciuni ce dilat\ [i deformeaz\ totul, f\când s\<br />
ruleze sub ochii cititorului, pân\ la urm\, psihologia observatorului.<br />
În Refugii, unghiul este complet diferit. O femeie r\nit\, dar<br />
atât de lucid\ [i de atent\ la propria senzitivitate, îi studiaz\<br />
[i-i fixeaz\ pe b\rba]ii din via]a ei, laolalt\ cu mediile sufocante,<br />
într-o zon\ a degrad\rii comune [i în cercul unei existen]e<br />
f\r\ orizont. Cum i se precizeaz\, înc\ de la început, doctorului<br />
Cosma, tân\ra de 26 de ani adus\ într-o stare grav\ la spital ]ine<br />
de „sectorul suflete“. •<br />
(Va urma)<br />
Augustin Buzura, Refugii, edi]ia a II-a, prefa]\ de<br />
Mircea Iorgulescu, Editura Corint, Bucure[ti, 2005, 568 p.<br />
• Miquel Àngel Riera, Insula Flaubert, trad.: Jana Balacciu<br />
Matei, pref.: Sebastià Perelló, Bucure[ti, Ed. Meronia, 2007.<br />
216 pag.<br />
• Ramon Solsona, Cimitir de buzunar, trad. din limba<br />
catalan\ de Jana Balacciu Matei [i Lavinia Coman, cuvânt<br />
înainte de Lavinia Coman, Bucure[ti, Ed. Meronia, 2006. 126<br />
pag.<br />
• Joan Peruga, Republica invizibil\, trad. din limba catalan\<br />
de George Mure[an, cuvânt înainte de Jana Balacciu Matei,<br />
Bucure[ti, Ed. Meronia, 2006. 160 pag.<br />
• Ion Bulei, A History of Romania, trad. de Radu Liviu,<br />
Bucure[ti, Ed. Meronia, 2007. 232 pag.<br />
• Jean Molla, Sobibor, roman, traducere din francez\ de<br />
Betty Kirchmajer–Donca, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2007. 136<br />
pag.<br />
• Anne–Laure Bondoux, Lacrimile asasinului, roman,<br />
traducere din francez\ de Betty Kirchmajer–Donca, Cluj-Napoca,<br />
Ed. Dacia, 2007. 128 pag.<br />
România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008<br />
11
c o m e n t a r i i c r i t i c e<br />
D<br />
an Damaschin nu întîrzie a se revela ca<br />
un „c\ut\tor de Dumnezeu“, cu atît mai<br />
înver[unat cu cît structura sa ini]ial\ se<br />
proba a fi terestr\.<br />
ÎNCEPUTURILE poeziei lui Dan Damaschin v\desc<br />
o mare vitalitate, o învolburare a sim]urilor „p\gîn\“,<br />
aidoma celor ale lui Blaga sau Ioan Alexandru.<br />
Semea]a izbucnire biologic\ semnific\ un soi de<br />
intrare zgomotoas\ în aren\, menit\ nu numai a<br />
atrage aten]ia ci [i a da curaj eului creator prin<br />
sine însu[i, a-l autostimula prin maniera incandescent\<br />
de care se arat\ capabil. Imaginile sunt dionisiace,<br />
bolborosesc într-un mediu de constrîngeri [i destinderi<br />
senzoriale succesive, ca o bogat\ virtualitate a unei<br />
z\misliri. Asocierile sînt dure, emanînd o energie<br />
primar\ bine regizat\.Poetul î[i arat\, ca s\ zicem<br />
a[a, mu[chii, bicep[ii metaforici bine încorda]i: „Pe<br />
o blan\ de lup ne-am desenat sîngele / Cu o dîr\<br />
de nisip ceresc“ (Balad\ veche). Sau: „Ca vinele la<br />
încheietur\, sub z\pezi / Ne-au zvîcnit c\r\rile în<br />
labirint“ (ibidem). Sau: „Cum dup\ o lung\ hibernare<br />
sim]urile-mi / Se desfrîneaz\ la un banchet ceresc“<br />
(Aievea). Sau: „Zeii sc\p\ta]i potcovesc arm\sari<br />
p\gîni“ (ibidem). Sau: „R\sufletul meu afl\ funingini de infern“<br />
(ibidem). Sau: „]i]eiul instinctelor se n\puste[te / Cu gîturi<br />
de berbeci desc\p\]îna]i“ (ibidem). Sau chiar: „În numele<br />
adîncului pe]esc o icoan\ / Nervii-]ipari sar s\ vesteasc\ nunta“<br />
(ibidem). Dar aceast\ etap\ nu e decît o preparare a celei cu<br />
adev\rat caracteristice, de natur\ spiritual\. Poate c\ era necesar<br />
în evolu]ia acestei crea]ii un punct de plecare dramatic, vehement<br />
contrastant cu ceea ce avea s\ urmeze. Dan Damaschin nu<br />
întîrzie a se revela ca un „c\ut\tor de Dumnezeu“, cu atît mai<br />
înver[unat cu cît structura sa ini]ial\ se proba a fi terestr\, cu<br />
cît risipa figurilor de stil învedera un devergondaj aparent greu<br />
de st\pînit. Intervine un ascetism liric în subtextul c\ruia se<br />
zbat energiile dominate. Ascetism ce se relev\ chiar în seria de<br />
dificult\]i pe care le postuleaz\ poetul într-un demers ce ocole[te<br />
c\ile mai lesnicioase ale unor prescrip]ii de cult, ale unor<br />
propozi]ii de-a gata. C\ci poezia în discu]ie e mistic\ iar nu<br />
religioas\. Ea se a[eaz\ sub semnul unui Deus absconditus care<br />
nu se manifest\ decît prin indirectit\]i, în sensul înf\]i[at de<br />
Karl Barth: „Îns\ Dumnezeu se reveleaz\ ascunzîndu-se.<br />
Revela]ia chiar implic\ misterul, fiindc\ n-ar mai fi revela]ie<br />
dac\ n-ar mai fi mister“. Concep]ie însu[it\ de autorul<br />
nostru, în termeni definitorii pentru programul ce-l adopt\:<br />
„Nicicînd divinul nu-[i epuizeaz\ semnele / prin care abia se<br />
las\ v\dit. (...) reînsufle]it în verb, fiorul sacrului / se reîntoarce<br />
mereu dinspre obîr[ii. / Temeiurile fiec\rui poem î[i caut\<br />
validarea în temeiul ini]ial. / În m\sura în care mai pot<br />
accede la Abis / la pragul primordiilor, mi se ofer\ / [ansa unei<br />
întemeieri. / temeiurile poemului: temelii pentru s\la[ul zeului<br />
ce va s\ vin\./ Insondabil temei al isp\[irii“ (Poetul [i semnele<br />
timpului. Temeiuri pentru Poem). Aceast\ icoan\ a unei divinit\]i<br />
ce se ascunde („Fa]a Mea nu vei putea s\ o vezi“, gl\suie[te<br />
[i Sfînta Scriptur\) îl obsedeaz\ pe poet, însufle]indu-l poate<br />
tocmai prin categoriile negative ale golului, absen]ei, sterilit\]ii<br />
care joac\ rolul unor peniten]e paramonahale. Z\vorît în<br />
incomunicabil, într-o t\cere „mai cumplit de îndurat decît ori[ice<br />
tunet“, conceptul Domnului apare cu prec\dere raportabil la<br />
o astfel de t\cere terifiant\: „eu m-am n\scut întemni]at în<br />
miezul ei înc\p\tor ca un mormînt / mi-a trebuit mult timp s\<br />
Miza<br />
spiritual\<br />
Dan Damaschin, Denecuprinsul. Antologie de autor<br />
(1975-2005), Ed. Casa C\r]ii de [tiin]\, 2007, 280 pag.<br />
te recunosc în semnele cele mai neîndoielnice: absen]\, secet\,<br />
eclips\, / s\ deslu[esc în amu]irea ta apelul cel mai poruncitor<br />
ce mi s-ar putea adresa“. Aceast\ „mu]enie“ a Demiurgului<br />
n-ar fi decît un mod de încercare a credin]ei, un spa]iu ambiguu<br />
în care albul [i negrul se amestec\, în care se ivesc solicit\ri<br />
diverse, demonice ispite cu o mi[care centrifug\. Natur\<br />
complicat\, reverberînd formula umanit\]ii generice, Dan<br />
Damaschin nu plonjeaz\ într-o adora]ie total\, nu se fixeaz\ în<br />
luminiscen]a extazului, împrejurare ce-l duce la transcrierea<br />
unor st\ri fr\mîntate, la m\rturisirea unor contradic]ii. Ele au<br />
func]ia unor examene pe o cale ini]iatic\. În consecin]\, poetul<br />
traverseaz\ momente în care se confrunt\ cu R\ul, acel „impuls<br />
misterios [i necunoscut“, conform unei defini]ii baudelairiene,<br />
cu atît mai primejdios cu cît nu semnaleaz\ doar o absen]\ a<br />
Binelui (Plotin, Augustin, Toma d’Aquino), ci instituie un<br />
tip de spiritualitate invers\, un prestigiu bizuit pe concep]ia<br />
diavolului ca simia Dei. Pornind de la arhetipul divin, demonul<br />
îl copiaz\ cu sarcasm, îl parodiaz\ în a[a fel încît fosforescen]ele<br />
contest\rii pot deveni atractive. Simulacrul uzurp\ meritele<br />
originalului, le exploateaz\ în beneficiul s\u. Reflexelor normale<br />
li se substituie un paralelism al pornirilor deviante, asociate cu<br />
cruzimea, dictate , spre a-l cita din nou pe autorul Florilor<br />
R\ului, de „geniul perversit\]ii“, întrucît „mla[tinile pierzaniei<br />
lic\resc mai seduc\tor decît argintul str\vechi al cump\t\rii“<br />
(vorbele lui Dan Damaschin din Kaspar Hauser). Fascina]ia<br />
R\ului poate isca o voluptate de natura masochismului [i<br />
exhibi]ionismului: „darea în vileag a daimonului, numirea atîtor<br />
pl\gi ale spiritului / nu cunoa[te nimic din voluptatea ce o<br />
încearc\ cineva înf\]i[îndu-[i p\r]ile ru[inoase ale sufletului“<br />
(ibidem). {i nu se afl\ în chestiune doar R\ul meschin, cel de<br />
toate zilele, u[or identificabil [i recuzabil, ci [i R\ul major,<br />
acea teribil\ energie a distrugerii [i a autodistrugerii care e<br />
apanajul lui Lucifer, Înger al tenebrelor, greu de st\vilit în<br />
lucrarea sa ce se insinueaz\ în destinul nevolnicei f\pturi<br />
omene[ti. Un R\u grandios, ireversibil, deoarece [i-a adjudecat<br />
autoritatea originarului m\sluit: „Din r\sputeri str\duindu-te<br />
s\ în]elegi esen]a R\ului; / Cu respira]ia oprit\ s\ te apropii<br />
de matca obscur\ a semin]elor sale cît ni[te gr\un]e de mac; /<br />
S\ deslu[e[ti izvodirea întîiului strop de venin în gu[a puiandrului<br />
de aspid\; / Cum î[i spore[te t\ria apoi, cum se g\te[te<br />
pentru ie[irea în lume. / O, steaua celui prin na[tere menit s\<br />
slujeasc\ înfrico[\torului; / Via tenebrosa a[ternîndu-se celor<br />
mai tineri pa[i ai s\i; /O, vîrsta f\r\delegii cînd nimic nu-l<br />
mai poate opri s\-[i înceap\ lucrarea. / demonul pierzaniei pe<br />
care Înv\]\torul îl cite[te în inima lui Iuda / nu mai poate da<br />
înd\r\t din acea clip\, c\ci însu[i R\ul / a fost stîrnit prin darea<br />
în vileag a adev\ratului s\u nume“ (Les puissances des tenebres).<br />
De[i poate c\ „adev\ratul nume“ al Princepelui pierzaniei nu<br />
poate fi niciodat\ „dat în vileag“ pe de-a-ntregul, cum nici<br />
numele Domnului nu poate fi, poetului revenindu-i misia dea<br />
le aproxima, precum o „respectare“ a unei „promisiuni“<br />
absconse, con]inute în chiar voca]ia sa...<br />
(va urma)<br />
Mircea Horia Simionescu<br />
[i criticii s\i<br />
12România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008<br />
Miercuri, 30 ianuarie, în Sala Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor, a avut<br />
loc o nou\ întâlnire cu publicul din ciclul Scriitorul [i criticii s\i,<br />
scriitorul fiind, de data aceasta, Mircea Horia Simionescu, iar criticii<br />
– Barbu Cioculescu, Eugen Negrici [i Nicolae Bârna. În calitate de<br />
nou amfitrion al manifest\rii, Alex {tef\nescu a schi]at un portret<br />
al lui MHS [i i-a prezentat pe criticii invita]i. Interven]iile acestora<br />
au impresionat asisten]a (select\) prin profunzime [i noutate. Cu mare interes<br />
a fost primit\ confesiunea lui MHS, care, la cei optzeci de ani ai s\i, nu este [i<br />
nici nu este considerat (nici m\car de iconocla[ti) un autor demodat.<br />
Fotografii de Mihai CUCU
C<br />
u 117 titluri într-un an, de la clasa a II-a pân\<br />
la a XII-a, Editura Corint este cea mai mare [i<br />
cea mai tare produc\toare de manuale din<br />
România.<br />
c o m e n t a r i i c r i t i c e<br />
EXIST|, cam de zece ani,<br />
o modalitate sau o strategie<br />
sigur\ de reu[it\ în<br />
activitatea editorial\:<br />
produc]ia de manuale.<br />
Nu e simplu. Concuren]a<br />
e acerb\. Trebuie s\ ai<br />
propuneri foarte bune de<br />
manuale alternative, ca<br />
pre], grafic\ [i con]inut<br />
didactic, pentru ca ele s\<br />
fie aprobate. Industria de<br />
manuale e una din afacerile<br />
cele mai profitabile în<br />
câmpul editorial, dar nu<br />
st\ la îndemâna oricui.<br />
Nu cred c\ m\ în[el: cu<br />
117 titluri într-un an,<br />
de la clasa a II-a pân\<br />
la a XII-a, Editura Corint este cea mai mare [i cea mai tare<br />
produc\toare de manuale din România. Am la îndemân\, pentru<br />
documentare, atât site-ul editurii, www.edituracorint.ro, cât<br />
[i cel mai nou catalog. Editura nu-[i declar\ aceast\ suprema]ie<br />
(în editarea manualelor), dar o putem deduce cu u[urin]\ din<br />
cifrele puse la dispozi]ie. Editura Corint public\ anual, dup\<br />
cum afl\m din catalogul cel mai recent, peste 250 de titluri –<br />
ceea ce nu e foarte mult în compara]ie cu cele mai puternice<br />
edituri, capabile s\ editeze mai mult de un volum pe zi. Jum\tate<br />
din oferta de carte a Editurii Corint o constituie manualele<br />
[colare – ceea ce înseamn\ 102 titluri în limba român\ [i 15<br />
în limbile maghiar\ [i german\, toate fiind, bineîn]eles, avizate<br />
de Ministerul Educa]iei, Cercet\rii [i Tineretului.<br />
Nu [tiu prea multe despre istoricul editurii (când a<br />
început [i cum a evoluat). Pe site-ul propriu editura se recomand\<br />
astfel: „Editura Corint r\mâne în noua formul\ o editur\<br />
consacrat\ educa]iei, cu o bogat\ palet\ de carte [colar\ [i<br />
auxiliare, atlase, dic]ionare [i albume, al\turi de care se men]in<br />
colec]iile devenite deja clasice: Microsinteze, Clio, Opere<br />
fundamentale (istorie), Geopolitic\ [i geostrategie, Medicina<br />
în familie, IT, Bibliografie [colar\ (Clasici români/ Literatur\<br />
universal\/ Pove[ti)“. Afl\m din prezentare [i din catalog<br />
care e „noua formul\“ a editurii, dar nu [tim care va fi fost<br />
vechea formul\. Publicul-]int\ este, cum bine se observ\, cel<br />
[colar, chiar dac\ oferta merge [i spre zone limitrofe.<br />
Dincolo de manuale se afl\ atlasele [colare, c\r]ile de istorie,<br />
colec]iile de pove[ti, bibliografia [colar\, literatura român\ [i<br />
literatura universal\, c\r]i de popularizare a medicinei, cursuri<br />
O editur\,<br />
dincolo de manuale<br />
universitare, ghiduri de conversa]ie în limbi moderne, gramatici<br />
pentru limba român\ [i pentru limbile de circula]ie interna]ional\,<br />
ghiduri de c\l\torie – adresate [i altui public decât cel strict<br />
[colar. Pentru c\ am catalogul la îndemân\, s\ exemplific. În<br />
colec]ia Clasici români – Bibliografie [colar\ au ap\rut pân\<br />
acum 53 de titluri: poezie, proz\ sau teatru din opera lui<br />
Delavrancea, Slavici, Odobescu, Anton Pann, Al. Vlahu]\,<br />
Petre Ispirescu, I. L. Caragiale, Ion Creang\, Eminescu, Gârleanu,<br />
Co[buc, Negruzzi, Jean Bart, Alecu Russo, Hoga[, Grigore<br />
Alexandrescu, N. Filimon, Nicu Gane, Al. Macedonski, Duiliu<br />
Zamfirescu, V. Alecsandri, B. P. Hasdeu, Al. Davila. În ordinea<br />
din colec]ie, ace[tia sunt scriitorii publica]i pân\ acum, unii cu<br />
mai multe volume. Este acoperit\ cererea pentru gimnaziu.<br />
Deocamdat\, nimic special pentru liceu. Auto-recomandarea<br />
colec]iei în catalog spune c\ „lucr\rile sunt riguros alc\tuite,<br />
dup\ edi]ii semnificative, au tabel cronologic [i repere critice<br />
reprezentative, [i acoper\, ca titluri, scriitorii clasici [i<br />
operele lor semnificative“. Îi repro[ez ceea ce i-am repro[at<br />
[i colec]iei didactice a Editurii Art: antolog\rile din clasici sunt<br />
anonime, tabelele cronologice sunt schematice, selec]iile critice<br />
sunt formale, banale; lipse[te prezentarea scriitorilor într-un<br />
medalion accesibil [i atractiv, adecvat gimnaziului. Observ,<br />
înc\ o dat\, c\ edituri de prestigiu procedeaz\, în editarea<br />
clasicilor, dup\ legea minimului efort. Ar fi bine ca redactorul<br />
de specialitate din interiorul editurii s\ colaboreze cu un istoric<br />
literar care s\ devin\ coordonatorul colec]iei, s\ asigure aparatul<br />
critic necesar [i s\ dea garan]ia reproducerii textului dup\ o<br />
edi]ie de referin]\, pe cât posibil o edi]ie critic\ recunoscut\.<br />
Ar fi instructiv ca acela[i redactor statornic al colec]iei s\<br />
studieze colec]ia „Biblioteca [colarului“ din anii ’60 [i colec]ia<br />
„Lyceum“ din anii ’70, pentru a prelua un model acceptabil de<br />
editare a clasicilor pentru gimnaziu [i, separat, cu alte exigen]e,<br />
pentru liceu. Cele dou\ colec]ii nu trebuie, bineîn]eles, copiate,<br />
ci adoptate ca modele posibile, termen de compara]ie, pentru<br />
sugestiile practice pe care le-ar putea oferi.<br />
Nu mai st\rui asupra celorlalte colec]ii ale Editurii<br />
Corint, pentru c\ nu m\ intereseaz\ aici, în aceste investiga]ii<br />
pe care le-am f\cut [i în programele altor edituri (Ideea european\<br />
[i Art, în s\pt\mânile trecute), decât felul în care este<br />
reflectat\ [i promovat\ literatura român\, clasic\, modern\ sau<br />
contemporan\. E interesant de meditat la modul în care î[i<br />
gândesc editurile extinderea programului editorial, pentru a<br />
face serviciul cuvenit literaturii române vii.<br />
Cât\ vreme a fost consilier editorial sau redactor (nu [tiu<br />
exact pe ce post a fost) la Editura Corint, Daniel Cristea-Enache<br />
a ini]iat colec]ia Scriitori români, orientat\ preponderent spre<br />
valorile cele mai însemnate din literatura contemporan\. Astfel<br />
c\ au ap\rut în aceast\ colec]ie urm\toarele romane: în 2005,<br />
Fic]iune [i infanterie de Costache Ol\reanu (edi]ie definitiv\),<br />
roman prezentat de C. St\nescu; Via]a pe un peron de Octavian<br />
Paler (edi]ia a treia), prefa]\ de Daniel Cristea-Enache; Refugii<br />
de Augustin Buzura (edi]ia a doua), cu o prefa]\ de Mircea<br />
Iorgulescu; în 2006, trilogia Hotel Europa – Pont des Arts –<br />
Maramure[ de Dumitru }epeneag, cu o prefa]\ de Eugen Simion;<br />
Adio, Europa! de I. D. Sîrbu (dou\ volume, edi]ia a treia),<br />
prefa]\ de Daniel Cristea-Enache; Proorocii Ierusalimului de<br />
Radu Aldulescu (edi]ia a doua, definitiv\), prefa]\ de Mihai<br />
Zamfir; Morminte str\vezii de Dan Stanca (edi]ia a doua,<br />
definitiv\), prefa]\ de Alex {tef\nescu. Toate fiind reedit\ri,<br />
ele tind s\ consacre sau s\ consfin]easc\ un canon al prozei<br />
contemporane, al\turi de alte titluri din domeniul nuvelei [i<br />
povestirii: Ioan Gro[an, Caravana cinematografic\ [i alte<br />
povestiri (edi]ie definitiv\), cu o prefa]\ de Nicoleta Clive];<br />
Cristian Tudor Popescu, Trigrama Shakespeare. Fic]iuni<br />
speculative, antologie [i prefa]\ de Mihai Iov\nel. Din proza<br />
interbelic\ sunt reedita]i numai Tudor Arghezi, cu Cimitirul<br />
Buna-Vestire (edi]ia a VII-a, îngrijit\ de Mitzura Arghezi [i<br />
Traian Radu), prefa]\ de Eugen Simion, [i Panait Istrati, cu<br />
Chira Chiralina. Al\turi de ace[ti prozatori sunt cuprin[i doi<br />
critici: Eugen Simion, Timpul tr\irii, timpul m\rturisirii. Jurnal<br />
parizian (edi]ia a V-a, text integral), prefa]\ de Antonio Patra[,<br />
[i Nicolae Manolescu, Andersen cel crud [i alte teme, cu o<br />
prefa]\ de Andrei Terian. În afara colec]iei a ap\rut spre sfâr[itul<br />
anului 2007 Jurnal secret. Noi dezv\luiri de Alex {tef\nescu.<br />
Mai recent, colec]ia Scriitori români s-a extins [i spre poezie,<br />
editând în 2007 trei volume: Invizibilul soare de Nichita St\nescu,<br />
antologie [i prefa]\ de Ion Mircea; No exit de Ioan Es. Pop,<br />
cu o prefa]\ de Dan C. Mih\ilescu [i, de curând, Urcarea muntelui<br />
de Ileana M\l\ncioiu, prefa]\ de Eugen Negrici. Volumele de<br />
poezii sunt înso]ite cu ilustra]ii de Valeria Moldovan<br />
(primele dou\) [i Mircia Dumitrescu (ultimul). Acestea sunt<br />
toate apari]iile din colec]ia Scriitori români, coordonat\ de<br />
Daniel Cristea-Enache, volume ap\rute în 2005-2007. Am toate<br />
c\r]ile în biblioteca mea [i pot confirma condi]iile grafice<br />
deosebite, elegan]a [i sobrietatea reedit\rilor, ca [i seriozitatea<br />
selec]iei. O asemenea ini]iativ\ trebuie remarcat\, l\udat\ [i<br />
promovat\.<br />
Din câte am aflat, Daniel Cristea-Enache colaboreaz\ acum<br />
cu Editura Polirom. Sper c\ a p\strat proiectul [i coordoneaz\<br />
în continuare colec]ia Scriitori români de la Editura Corint. E<br />
una de vitrin\. Merit\ continuat\. Se prezint\ ca o foarte onorant\<br />
carte de vizit\ a Editurii Corint. •<br />
Contribu]ii de<br />
istorie literar\<br />
ESTE un adev\r incontestabil c\ istoria literar\ r\mâne<br />
un teritoriu permanent deschis unor noi explor\ri, menite<br />
s\ descopere elemente ne[tiute, s\ completeze [i s\<br />
nuan]eze datele cunoscute, s\ rectifice pe cele perpetuate<br />
eronat, s\ scoat\ la lumin\ manuscrise inedite, scrisori,<br />
documente oficiale [i particulare etc., toate acestea<br />
contribuind la definirea mai exact\ a unei personalit\]i creatoare,<br />
la `n]elegerea mai aprofundat\ a operei sale. S\ ne amintim<br />
numai faptul c\, timp de peste dou\ decenii, pân\ la ru[inoasa<br />
ei privatizare, Editura Minerva a publicat, `n prestigioasa colec]ie<br />
de „Documente literare“, un num\r enorm de edi]ii cu texte<br />
inedite, realizate de competen]i cercet\tori [i girate de redactori<br />
de superior profesionalism. Concomitent, investiga]iile documentare<br />
[i arhivistice au intrat [i `n aten]ia unor publica]ii de specialitate,<br />
ca Revista de istorie [i teorie literar\, Manuscriptum, Jurnalul<br />
literar, onorate de colaboratori pasiona]i, `nzestra]i cu o riguroas\<br />
metodologie [tiin]ific\. Printre ace[tia se num\r\ [i C. Popescu-<br />
Cadem. ~ncepând de prin 1975, a publicat, `n revistele amintite,<br />
un num\r impresionant de cercet\ri documentare privitoare la<br />
reprezentan]i de seam\ ai istoriei literaturii române. Multe<br />
din cercet\rile sale au fost reunite recent `n volumul Document<br />
`n replic\, ap\rut la Editura Biblioteca Bucure[tilor, con]inând<br />
date noi, extrem de interesante, descoperite `n Arhivele Na]ionale<br />
din Bucure[ti, despre Poe]ii V\c\re[ti, B. P. Hasdeu, Titu<br />
Maiorescu, M. Eminescu, I. L. Caragiale, Mateiu I. Caragiale,<br />
Ion Minulescu, Tudor Arghezi, M. Sadoveanu, E. Lovinescu,<br />
Constantin Noica, Mircea Eliade, G. C\linescu, Ion Barbu.<br />
Pentru via]a zbuciumat\ a lui B. P. Hasdeu, cu „suflet<br />
uraganic“, cum l-a definit G. C\linescu, este semnificativ [i<br />
faptul c\ a fost adus `n fa]a justi]iei. Pe lâng\ procesul ce i s-a<br />
intentat la Ia[i, `n 1863, dup\ publicarea nuvelei Duduca Mamuca,<br />
acuzat de „nemoralitate“, dar declarat „nevinovat de acuza]ia<br />
ce i s-a `ntins“, B. P. Hasdeu a suferit deten]ia la `nchisoarea<br />
V\c\re[ti, `n vara anului 1870, cu ocazia rebeliunii antidinastice<br />
a lui Candiano Popescu de la Ploie[ti. Despre acest episod a<br />
scris chiar B. P. Hasdeu [i unii dintre exege]ii s\i, dar C. Popescu-<br />
Cadem a descoperit, `ntr-un masiv dosar de la Tribunalul Ilfov,<br />
interogatoriul inedit luat de judec\torul de instruc]ie, reproducându-l<br />
integral. De pild\, la acuza]ia c\ a complotat „contra<br />
siguran]ei interioare a statului“, B. P. Hasdeu a r\spuns: „Fac<br />
parte din frac]iunea liber\ [i independinte. Principiul fundamental<br />
al acestui partid este de a edifica, iar nu de a distruge. Doresc<br />
ca gubernul ]\rei mele s\ mearg\ totdeauna [i `n toate române[te<br />
[i pe baza democra]iei. Aceasta este [i `n]elesul constitu]iunii<br />
actuale. A conspira ca ceilal]i `nchi[i cu mine n-am putut nici<br />
`ntr-un mod, fiindc\ ne despart cu totul credin]ele politice.“<br />
Unele rectific\ri biografice, `n cazul unor mari personalit\]i,<br />
par nesemnificative, dar C. Popescu-Cadem aduce m\rturii<br />
documentare autentice, de care ar trebui s\ se ]in\ seam\. Astfel,<br />
argumenteaz\ c\ data na[terii lui I. L. Caragiale nu este 30<br />
ianuarie 1852, ci 1 februarie 1852. Demne de re]inut sunt datele,<br />
mai pu]in cunoscute, referitoare la cele dou\ feti]e ale lui I. L.<br />
Caragiale. Prima, Ioana, s-a n\scut la 24 octombrie 1889, iar<br />
a doua, Agatha, la 10 noiembrie 1890. Din nefericire, amândou\<br />
s-au stins din via]\ `n 1891, una dup\ alta, la interval de aproape<br />
trei luni.<br />
~n M. Eminescu [i procesul de la ~nalta Curte de Compturi,<br />
C. Popescu-Cadem nu aduce `ns\ decât pu]ine elemente noi<br />
privitoare la procesul intentat poetului `n urma denun]ului f\cut<br />
de D. Petrino, succesorul s\u la conducerea Bibliotecii Centrale<br />
din Ia[i. Reproduce doar, din documente arhivistice autentice,<br />
r\spunsurile lui M. Eminescu din 16 august [i 19 octombrie<br />
1876, `nso]ite de anexele de inventar [i de cheltuieli.<br />
Dup\ cum se [tie, Mateiu I. Caragiale, n\scut din rela]ia<br />
nelegitim\ dintre I. L. Caragiale [i Maria Constantinescu, a fost<br />
un personaj bizar, mai ales `n ceea ce prive[te atitudinea fa]\ de<br />
tat\l s\u. Oficial, el avea numele Mateiu M. Constantinescu,<br />
dar c`nd s-a c\s\torit cu Marica Sion a pretextat c\ [i-a<br />
pierdut actul de na[tere, afirmând c\ se nume[te Mateiu I.<br />
Caragiale. Descoperind actul de na[tere, C. Popescu-Cadem<br />
observ\ c\ autorul Crailor de Curtea-Veche „pl\smuie[te date<br />
fictive, declarând c\ a venit pe lume la Tu[nad, c\ mama e<br />
n\scut\ Pite[teanu [i c\ se afl\ la Viena. Doi martori, bine pl\ti]i<br />
probabil, un «masseur» [i unul de profesie «f\r\», `nt\resc<br />
spusele lui Mateiu.“<br />
~n Arhivele Statului, C. Popescu-Cadem a descoperit [i a<br />
transcris integral raportul comisiei alc\tuit\ din Al. Rosetti,<br />
Tudor Vianu [i Bazil Munteanu, care a recomandat transferul<br />
lui G. C\linescu de la Ia[i la Facultatea de Litere [i Filosofie<br />
din Bucure[ti, la 19 iunie 1945.<br />
Teodor VÂRGOLICI<br />
România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008<br />
13
c o m e n t a r i i c r i t i c e<br />
România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008<br />
14<br />
Manual de<br />
supravie]uire<br />
Gabriel Chifu, Relatare despre moartea<br />
mea sau Eseu despre singur\tate, Editura<br />
Polirom, Ia[i, 2007, 236 pag.<br />
Limba român\<br />
la radio [i TV<br />
ßi ce, nu ne-n]elegem – o s\ spun\ telespectatorul<br />
care [ov\ie din ce în ce mai mult (omul n-a absolvit<br />
Literele) între ducându-l [i ducând-ul, ori ascult\torul<br />
pentru care butelie începe s\ sune familiar (am v\zut<br />
forma corect\ scris\ cu accent, de parc\ ar fi o particularitate<br />
gen acadèmii, la Eminescu). Nu, este de p\rere Consiliul<br />
Na]ional al Audiovizualului, care colaboreaz\, de anul trecut,<br />
cu Institutul de Lingvistic\ „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“ al<br />
Academiei Române, pentru monitorizarea transmisiunilor<br />
posturilor de radio [i de televiziune centrale, la ore de vârf, ca<br />
s\ strâng\ mostre (nu, nu monstre) de „corectitudine“ a<br />
limbii române folosite. Prima etap\ a acestei monitoriz\ri,<br />
din octombrie-noiembrie 2007, s-a finalizat cu un raport a c\rui<br />
sintez\, cu toate savuroasele-i – de n-ar fi triste... – constat\ri<br />
a fost publicat\ în num\rul 50 al României literare. Din<br />
26 noiembrie pân\ în 11 decembrie, echipa de monitorizare a<br />
trecut din nou în fa]a monitoarelor [i-a aparatelor de radio,<br />
iar noua zestre de abateri înregistrate a fost prezentat\ într-o<br />
T<br />
LA PRIMA vedere, romanul lui Gabriel Chifu,<br />
Relatare despre moartea mea este o combina]ie<br />
între [aradele epico-narative ale lui Dumitru<br />
}epeneag (din ciclul romanesc început cu Hotel<br />
Europa sau din mai recentul roman La Belle<br />
Roumaine) [i On the Road, romanul cult al lui<br />
Jack Kerouac. Pe un fundal cât se poate de extins<br />
în spa]iu [i timp (din România „epocii de aur“ pân\<br />
în Canada zilelor noastre [i în principalele capitale<br />
ale Europei unite), romancierul reu[e[te performan]a<br />
ca, în numai 233 de pagini, s\ îngr\m\deasc\<br />
elemente din care s-ar fi putut scrie cinci-[ase<br />
romane de mai multe tipuri: un roman poli]ist<br />
(al c\ut\rii misteriosului corespondent al doamnei<br />
Anne Wellington/ Ana-Cristina St\nescu), un<br />
roman existen]ial (al derutei, c\ut\rii libert\]ii, descoperirii propriului<br />
sine, având-o ca protagonist\ pe aceea[i fascinant\ Ana-Cristina, dar,<br />
într-o m\sur\ mai mic\ sau mai mare, [i pe toate celelalte personaje),<br />
un roman al rat\rii [i al iluziilor sf\râmate (paginile de jurnal de la<br />
începutul c\r]ii) un roman de c\l\torie, un roman metafizic [i parabolic<br />
(miraculoasa sarcin\ din final a protagonistei) [i un roman al ingineriei<br />
textuale de tipul „noul roman francez“ (dat\ fiind mobilitatea stilurilor,<br />
vocilor [i tehnicilor narative de-a lungul c\r]ii). S\ recunoa[tem, cam<br />
mult pentru o singur\ carte, de dimensiuni cât se poate de<br />
rezonabile. Impresia final\ este c\ autorul a alergat dup\ prea mul]i<br />
iepuri pentru a se alege cu vreunul la cap\tul cursei. Totul seam\n\<br />
mai degrab\ cu un catalog de e[antioane decât cu un roman<br />
închegat. Chiar dac\ e[antioanele sunt adesea de cea mai bun\ calitate,<br />
iar lectura, realmente captivant\.<br />
{i totu[i, luând o oarecare distan]\ (eliminând ceea ce este de<br />
eliminat), Relatare despre moartea mea r\mâne în amintire ca un roman<br />
autentic, în centrul c\ruia se afl\ unul dintre cele mai bine conturate<br />
personaje feminine din literatura român\ a ultimilor ani: Ana-Cristina<br />
St\nescu (Anne Wellington). Traumele [i dilemele existen]iale ale<br />
acestui personaj, descrise cu mult\ fine]e [i empatie de autor fac din<br />
Ana-Cristina St\nescu un personaj pe deplin credibil, fascinant [i<br />
memorabil. Gabriel Chifu d\ dovad\ de mult\ intui]ie psihologic\<br />
atunci când descrie transform\rile personajului s\u din adolescenta<br />
teribilist\, însetat\ de libertate [i cu dor de aventur\, în femeia umilit\<br />
[i traumatizat\, aflat\ în pragul sinuciderii, care î[i reg\se[te lini[tea<br />
sufleteasc\ [i splendoarea în c\minul protector al unui so] mult mai<br />
în vârst\, pentru ca, în final, trecutul uitat s\ o ajung\ din urm\ [i s\<br />
se sinucid\ la pu]in timp dup\ dispari]ia binef\c\torului ei.<br />
De altfel, toate personajele lui Gabriel Chifu au latura lor existen]ial\,<br />
psihanalizabil\. Misteriosul corespondent al Anei-Cristina, despre<br />
care afl\m c\ este securistul care i-a produs întâia traum\, prin odioasa<br />
[edin]\ de umilin]\ de dup\ încercarea e[uat\ de trecere a frontierei,<br />
se afl\ în plin\ derut\ existen]ial\ la Paris, unde s-a autoexilat. Golit<br />
de vlag\ [i de voin]\ vegeteaz\ într-o perpetu\ stare de contempla]ie.<br />
În mintea lui trecutul [i prezentul se amestec\ f\r\ încetare, iar lipsa<br />
unui sens ra]ional al propriei existen]e îi paralizeaz\ voin]a. Pu]ini<br />
prozatori contemporani ar putea s\ surprind\ mai bine decât Gabriel<br />
Chifu lipsa de orizont a unei vie]i, deruta existen]ial\ menit\ s\<br />
ucid\ orice impuls vital: „Nu mai suport s\ ies pe str\zi, ceea ce la<br />
început mi se p\rea seduc\tor, acest vacarm uria[, neobosit, str\lucitor,<br />
acum nu mai suport, nu mai suport nici s\ întâlnesc pe cineva, s\<br />
vorbesc cu cineva, (...)stau în camer\, întins în pat, ore în [ir,<br />
amor]it, f\r\ putere, f\r\ voin]\, refugiindu-m\ ca o ambarca]iune<br />
spart\ de furtun\ într-un mic port, refugiindu-m\ în amintirile mele,<br />
cele de care fugisem, cele de care voisem s\ m\ desprind, pentru a-<br />
mi confec]iona o identitate nou\, ele, amintirile, au devenit patria mea,<br />
t\râmul prin care r\t\cesc f\r\ încetare, s\-mi reamintesc a devenit<br />
singura mea ocupa]ie, singura mea form\ de a participa la via]\, singura<br />
mea pasiune“ (p. 35).<br />
De ce a sim]it fostul tor]ionar nevoia s\-i trimit\ uneia dintre<br />
victimele sale de acum aproape dou\ decenii (care, între timp, reu[ise<br />
s\-[i cl\deasc\ o nou\ existen]\) aceste amare reflec]ii de via]\ {i de<br />
conferin]\ de pres\, la sediul CNA, pe 31 ianuarie. Erata complet\<br />
va putea fi consultat\ în cel de-al doilea raport, disponibil pe<br />
pagina de internet a Consiliului.<br />
Sunt implica]i în aceast\ munc\ meticuloas\, ale c\rei<br />
rezultate se v\d greu, cercet\torii Blanca Croitor-Balaciu, Adina<br />
Dragomirescu, Isabela Nedelcu, Alexandru Nicolae, Irina Nicula,<br />
Carmen Mîrzea-Vasile, de la Institutul de Lingvistic\, coordona]i<br />
de CP I Marina R\dulescu-Sala [i prof. univ. Rodica Zafiu. Nu<br />
pot s\ nu spun, în parantez\, c\, obi[nui]i ca lucrurile s\ se fac\<br />
– sau nu – de la sine, „ni[te“ colegi din presa scris\ au relatat c\<br />
raportul a fost întocmit de „ni[te“ speciali[ti. Un nume ce-i...<br />
Dup\ ce R\svan Popescu, pre[edintele CNA, a prezentat<br />
parteneriatul, precizând c\ el va continua [i în 2008, Marina<br />
R\dulescu-Sala a rezumat constat\rile echipei de monitorizare.<br />
Gre[elile care sar cel mai mult în ochi [i induc în eroare sunt<br />
cele de scriere. Chiar dac\ lapsus tastaturae (sic!) e de-n]eles,<br />
un i în plus, ca în muncitoriii, oferii îl poate lesne deruta peun<br />
elev. Deci, mai mult\ grij\, [i-un cap limpede pentru<br />
crawl. Stilul neglijent (relaxat, cum l-a definit doamna cercet\tor)<br />
se vede [i la nivel morfologic – fie forme populare de plural<br />
(cr\ti]ele), fie hipercorectitudini (plapumele, dragele), [i genitivdativul<br />
„universal“ (lui Marina). Sintaxa sufer\ prin dezacorduri<br />
între subiect [i predicat („cât de efemer\ este gloria [i puterea“),<br />
între adjectiv [i substantiv („Pe Sabin B\la[a toate lucrurile<br />
otul seam\n\ mai degrab\ cu un catalog de<br />
e[antioane decât cu un roman închegat. Chiar dac\<br />
e[antioanele sunt adesea de cea mai bun\ calitate,<br />
iar lectura, realmente captivant\.<br />
ce ar fi fost aceste rânduri în m\sur\ s\ o determine pe înst\rita<br />
canadianc\ s\ lase totul balt\ pentru a porni în c\utarea disperat\ a<br />
enigmaticului autor M\ tem c\ nu este foarte u[or de r\spuns la aceste<br />
întreb\ri [i c\ nu trama narativ\ este punctul forte al acestei c\r]i.<br />
Personajele sunt îns\ excelent creionate. Adam Wellington, so]ul<br />
Annei, are o filozofie de via]\ menit\ s\ readuc\ lumina în existen]a<br />
traumatizat\ a româncei. Generos [i discret, el este dispus s\ îi acorde<br />
so]iei sale libertatea de care are nevoie, iar dragostea acestei bombe<br />
sexuale pentru b\rbatul s\u mult mai vârstnic, greu de în]eles de c\tre<br />
cei din jur, devine pe deplin plauzibil\. Luciditatea b\rbatului, grija<br />
lui – reflectate în jurnalul pe care îl ]ine – pentru fericirea frumoasei<br />
[i atât de vulnerabilei femei de lâng\ el sunt cu adev\rat sublime.<br />
La trei zile dup\ împlinirea vârstei de 74 de ani, Adam î[i noteaz\ în<br />
propriul jurnal: „Pasiuni, experien]e, tot ce e normal s\ tr\iasc\ la<br />
vârsta ei trebuie s\ tr\iasc\, s\ încerce, nu s\ le suspende dintr-un idiot,<br />
r\u în]eles sentiment de fidelitate, de recuno[tin]\, de compasiune fa]\<br />
de mine (...). A[a c\ am s\ o încurajez s\ aib\ o via]\ al\turi de<br />
mine, dar am s\ o încurajez, discret, îns\ ferm, s\ aib\ o via]\ numai<br />
a ei, de care s\ nu-mi dea mie socoteal\. Cred c\ am s\ reu[esc asta,<br />
mai ales c\ mereu mi-am dorit ca libertatea de gândire, de imagina]ie,<br />
de atitudine s\ fie un atribut al meu pe care s\-l aplic în via]a de toate<br />
zilele; (...) nici eu nici Anne n-am privit c\s\toria ca pe o institu]ie<br />
tradi]ional\, aflat\ sub semnul constrângerilor [i al posesiunii, ci amândoi<br />
am v\zut în ea o form\ de reciproc\ oglindire, de reciproc\ punere în<br />
valoare [i regenerare“ (p. 91).<br />
Dincolo de ac]iunea propriu-zis\, cu plusurile [i minusurile ei,<br />
romanul lui Gabriel Chifu se preteaz\ de minune unui studiu de<br />
naratologie. Alternarea vocilor (exist\ un tradi]ional narator omniscient<br />
care relateaz\ faptele la persoana a III-a, dar [i capitole în care personajele<br />
î[i asum\, prin rota]ie statutul de narator) [i stilurilor narative îi ofer\<br />
cititorului efectul de oglinzi paralele. Pe alocuri apar considera]ii<br />
metatextuale, este prezent [i fenomenul mise en abîme, ingineria<br />
textual\ se face la vedere. Conven]ia romanesc\ devine explicit\,<br />
iar latura „tehnic\“ a romanului, o miz\ în sine. Aflat\ la Sinaia, în<br />
c\utarea celui care îi trimisese misterioasele sale pagini de jurnal<br />
parizian, Anne ra]ioneaz\ ca un naratolog la situa]iile din romanul<br />
în care tocmai se afl\: „Am primit pe internet povestea cuiva, din<br />
spusele sale, un profesor român ce r\m\sese în capitala Fran]ei [i î[i<br />
consuma acolo o singur\tate complicat\. Atras\ de personaj, l-am<br />
botezat domnul N. [i am plecat la Paris în c\utarea lui. (...) Îmi repro[ez<br />
c\, mental, la început, [i ca mod de ac]iune, mai târziu, am comis o<br />
gaf\ impardonabil\, de încep\tor: am confundat personajul cu autorul<br />
– n-am luat în calcul faptul c\ în spatele «domnului N.» se ascunde<br />
altcineva, «autorul», a c\rui biografie poate s\ coincid\ cu a domnului<br />
N. sau, mai degrab\, poate s\ fie diferit\. Apoi, când credeam c\ toate<br />
firele s-au pierdut, am descoperit un indiciu ce reanim\ povestea“<br />
(p. 159).<br />
În fine, romanul are pe alocuri aspectul unor plicticoase ghiduri<br />
turistice. Pe pagini întregi sunt descrise str\zi [i cl\diri din diverse<br />
ora[e europene [i din America de Nord, f\r\ vreun beneficiu în derularea<br />
romanului. Dau un singur exemplu dintr-o mul]ime de astfel de pasaje<br />
peste care cititorul poate s\ sar\ f\r\ nici un fel de regrete: „Traseul<br />
lor din ziua aceasta cuprinsese Westminster Abbey, traversaser\<br />
apoi Tamisa, trecând pe Westminster Bridge, admiraser\ de pe el<br />
perspectiva, cl\direa Parlamentului [i turnul Big Ben, apoi, pe<br />
malul cel\lalt, roata alb\, uria[\, care se rotea lent, ame]itor,<br />
fuseser\ în Gara Waterloo (...) [i, de aici, pe malul fluviului, se<br />
îndep\rtaser\ pe lâng\ cl\direa ca un bunc\r a Teatrului Na]ional spre<br />
Tate Modern [i spre Teatrul Globe“ (p. 201).<br />
F\r\ s\ împ\rt\[esc entuziasmul exaltat al celor doi critici care<br />
recomand\ romanul pe copert\ (Dan Cristea [i Lumini]a Marcu),<br />
pot spune c\ Relatare despre moartea mea, de Gabriel Chifu, este o<br />
carte inegal\, care spune îns\ multe despre realele calit\]i de<br />
prozator ale autorului s\u. Dac\ i se poate face un repro[ lui Gabriel<br />
Chifu în leg\tur\ cu romanul în discu]ie, acesta este miza prea mare.<br />
Pur [i simplu autorul a vrut s\ demonstreze prea multe într-o<br />
singur\ carte. •<br />
astea îl l\sau reci“), între pronume [i, foarte frecvent, prin<br />
dezacordul lui al, a, ai, ale. Anacolutul e de efect, dar numai<br />
în proz\: „Vine Alinu]a care nu e ziua ei ast\zi“. Lexicul se<br />
resimte de contaminarea cu engleza („face sens“, „într-o loca]ie<br />
medical\ în Italia“) [i de aceea[i neglijen]\ care duce la pleonasme<br />
(„poate fi o poten]ial\ victim\“), iar din punct de vedere [i<br />
din punctul de vedere sunt folosite, fire[te, vi]\-vercea. La nivel<br />
stilistic, e un festin. Relaxare în folosirea numeralelor<br />
(pai[pe, [ai[trei), imitarea [mechereasc\ a stilului agramat: „s\<br />
ne mai râdem“. Numai c\, avertizeaz\ doamna R\dulescu-Sala,<br />
nu toat\ lumea prinde ironia (dac\ e vreuna...). Pe lâng\ asta,<br />
se face exces de argou, de familiarit\]i: „s\ claxon\m pân\ d\<br />
benga în ei“; „dac\ îmi bag [i eu o pil\ la tine, mi-o d\ [i mie“.<br />
Problema, semnaleaz\ Dan Grigore, membru al CNA, e mai<br />
grav\ de-atât. Polite]ea e în criz\, nuan]a s-a pierdut [i ea, în<br />
adres\rile ilimitat familiare. Rodica Zafiu a subliniat c\ gramatica<br />
nu ne-nva]\ s\ ne purt\m [i nu scuz\ lipsa de reac]ie a celor<br />
interpela]i cu un tu abuziv, îns\ o presiune continu\ poate ajuta<br />
la cizelarea limbii, începând cu eliminarea neglijen]elor, luptând<br />
cu comoditatea de-a nu deschide noile dic]ionare, în care sunt<br />
marcate schimb\rile de norm\, spre-a ajunge, încet-încet, la<br />
înl\turarea relelor obi[nuin]e (vroiam, ca [i coleg, care în locul<br />
lui pe care).<br />
Simona VASILACHE
Î<br />
n 1957 lucram, – neangajat –<br />
la revista „Secolul 20“,<br />
primul num\r, singur, cu o<br />
dactilograf\.<br />
a c t u a l i t a t e a<br />
Cele trei fraze<br />
memorabile ale<br />
prozatorului<br />
Paul Georgescu<br />
P<br />
E MENTORUL ideologic al Gazetei literare `mi pusesem `n<br />
gând, `n anul 1959, – când m\ tratase urât, ca pe un sclav,<br />
– s\-l fac erou `ntr-o noapte, dac\ regimul s-ar schimba cumva,<br />
oricât timp ar trece.<br />
Iar clipa sosi: C\derea `n lume.<br />
Dar [i aici a fost o chestie... La Editura „Eminescu“ cartea<br />
nu ap\rea. Valeriu Râpeanu, directorul, m\ luase de-o<br />
parte [i-mi spusese c\ doi confra]i se opun la partid: Eugen<br />
Barbu [i Paul Georgescu.<br />
Primul c\ romanul ar fi pro-comunist; al doilea c\ era pro-legionar.<br />
Amândoi du[mani de moarte, – `n]ele[i, f\r\ s\ se `n]eleag\, de fapt.<br />
N-am intervenit. Am a[teptat. Romanul apare la „Cartea Româneasc\“,<br />
iar mai târziu aflu c\ Paul Niculescu-Mizil, mai-mare la partid, spusese<br />
despre roman: `n definitiv, nu este decât o fic]iune, – da]i-i drumul!...<br />
Am tot scris despre asta; am dat [i interviuri, dup\ revolu]ie. Se [tie.<br />
Plus Memoriile, ap\rute...<br />
Azi, `n 2008, `n ianuarie, ziua 9, `ntr-unul din caietele mele de `nsemn\ri,<br />
dau de pagina urm\toare din 1960, pe care o ]in la dispozi]ia oricui,<br />
spre a fi fotografiat\, eventual.<br />
„Subtil\ revenire `ntr-o cu[c\ spart\.“ – pag. 346 Diesel 060203.<br />
A doua: „Iar miri[tea `ntins\ pân\ la copil\ria mea“ – a lui P.G., –<br />
nu a lui C. }.<br />
Ciudat\ afinitate; ca [i obsesia galbenului din lanul b\r\g\nean, pârjolit<br />
de soare.<br />
Atreia: „Armele diminea]a sunt frumoase [i marea“ (Tot Paul Georgescu,<br />
exclama pe hârtie).<br />
~n continuare, ce scrisesem eu atunci, – s\ fi fost o dedica]ie<br />
copiat\, nu ar fi exclus.<br />
Cert este c\ st\ scris: Prozatorului de mare revela]ie, Paul Georgescu,<br />
aceast\ Anabasis, Expedi]ie `n interior, perpetu\ Duminic\ a mu]ilor,<br />
pe care domnia sa, cred, `l va `n]elege cel mai bine, – bizar\ afinitate,...<br />
„subtil\ revenire `ntr-o cu[c\ spart\“.<br />
Duminica mu]ilor ap\ruse `n 1967. Dedica]ia e deci posibil\, – de[i<br />
nu `n]eleg...<br />
~n 1957 lucram, – neangajat – la revista „Secolul 20“, primul<br />
num\r, singur, cu o dactilograf\. Edificiul Uniunii Scriitorilor se afla<br />
pe Kiseleff, cl\direa unde azi e sediul P.S.D.-ului.<br />
Veneam, diminea]a la [apte, [i lucram singur `ntr-un birou uria[, camer\<br />
de oaspe]i, pân\ la 7 seara, cu `ntrerupere pentru mas\.<br />
Eram dat ca exemplu, de munc\ [i de seriozitate – vroiam s\ fiu angajat<br />
[i se oferise prilejul, a[a c\ n-aveam `ncotro.<br />
Director provizoriu – Marcel Bresla[u (care ]inea la mine). M\ angajeaz\<br />
cu jum\tate de norm\. Bresla[u m\ chemase la el [i-mi d\duse vestea.<br />
Bucurie mare. A doua zi, fix, tot Bresla[u vine la mine [i, `ncurcat, zice:<br />
„}oiule, `mi pare r\u, dar nu te vor \ia – [i-mi face semn cu capul, – adic\<br />
sus.<br />
Chiar `n aceea[i zi este numit `n locul meu, – cu norm\ `ntreag\ – Dinu<br />
S\raru, care se prezint\ imediat, f\r\ s\ fi dat vreodat\ p-acolo...<br />
Ce voi povesti acum s-a petrecut cu o lun\ `nainte.<br />
Aud voci discutând la intrare – [i intr\ primul Milo Petroveanu, pe<br />
urm\ Paul Georgescu [i `nc\ unu, pe care nu-l mai ]iu minte.<br />
Se vorbea `ntre ei cu aprindere. Unul dintre cei trei striga... pe \sta<br />
s\ nu-l mai v\d, – nu [tiu cum s\ sc\p\m de el...<br />
Eu, aproape nev\zut, [i care tocmai `l citisem pe Ionescu, sar ca-n<br />
povestea Capra cu trei iezi [i strig: Amedeu sau cum s\ sc\p\m de el...<br />
Se las\ o t\cere neagr\.<br />
Abia atunci Paul m\ descoper\ [i ]ip\ la mine enervat, – mai ales c\<br />
replica eu o rostisem `n fran]uze[te:<br />
„Tu s\ taci acolo, con]opistule, [i vezi-]i de treaba ta!“...<br />
M-am uitat la el ce m-am uitat... a[teptai vreun sfert de secol; am<br />
a[teptat a[a, gândind...<br />
Pe urm\, la cap\t, ap\ru... Leo Negotei pe funie, coborând... mirat<br />
de ]inerea mea de minte, dup\ 25 de ani.<br />
P.S. Armele diminea]a sunt frumoase [i marea...<br />
~ntr-adev\r. „Ideologicalele“ trec. Arta r\mâne. •<br />
INFLUEN}A turceasc\ asupra limbii române e<br />
un subiect pitoresc [i chiar fascinant. C\r]ii fundamentale<br />
a lui Laz\r {\ineanu (înc\ nereeditat\)<br />
– Influen]a oriental\ asupra limbii [i culturii<br />
române (1900) – i s-au ad\ugat în timp alte<br />
cercet\ri, etimologice (Vladimir Drimba, Emil<br />
Suciu [.a.) sau asupra valorilor stilistice ale turcismelor,<br />
asupra conota]iilor ironice [i depreciative,<br />
a utiliz\rii lor în literatur\. Destul de complicat\<br />
este problema componentei turce[ti a argoului<br />
românesc, pentru c\ presupune o distinc]ie, în practic\<br />
greu de f\cut, între dou\ situa]ii. În argou se pot identifica<br />
unele cuvinte de origine turc\ îndep\rtat\,<br />
care au fost de fapt preluate din româna standard ori<br />
din variantele ei învechite, populare sau regionale,<br />
[i asimilate argoului prin schimbare de sens. Pot<br />
îns\ exista [i cuvinte preluate de argou direct din turc\,<br />
în perioade de bilingvism, de intense leg\turi [i schimburi<br />
balcanice. Doar în cazul din urm\ se poate vorbi,<br />
în modul cel mai corect, de o influen]\ turceasc\ asupra<br />
lexicului argotic. Diferen]ierea celor dou\ situa]ii se<br />
poate face prin datarea fiec\rui termen în parte (un<br />
argotism recent nu este, în mod normal, un împrumut<br />
direct din turc\), dar, din p\cate, vechimea în limb\<br />
a termenilor argotici e, în absen]a atest\rilor scrise, cu<br />
totul incert\. Un argument pentru plasarea în categoria<br />
influen]ei turce[ti este [i natura sursei: dac\ termenul<br />
provine nu din turca literar\, ci din argoul turcesc,<br />
[ansele s\ fi fost preluat direct, pe cale oral\, cresc.<br />
Cel mai probabil, argoul românesc a absorbit turcisme<br />
[i grecisme în faza lui veche, de început, din secolul<br />
al XVIII-lea, despre care nu [tim aproape nimic. În<br />
listele care se dau de obicei ca exemple pentru influen]a<br />
turceasc\ în argou apar termeni cu statut discutabil<br />
(fie împrumuturi, fie evolu]ii interne), precum<br />
ogeac „ascunz\toare“, bidiviu/ bididiu „ins, tîn\r“,<br />
ramazan „stomac“, bairam „petrecere“, mang\ri „bani“.<br />
Au apar]inut poate argoului, înainte de a intra în<br />
registrul familiar, cuvinte precum sanchi, pu[ti, chiul,<br />
cacealma. Sunt îns\ cu siguran]\ utiliz\ri recente [i<br />
inova]ii în interiorul limbii române chindie cu<br />
sensul de „petrecere“ sau pluralul parai (în loc de<br />
vechiul parale) cu sensul „dolari“.<br />
Un turcism care pare s\ reflecte o influen]\ turceasc\<br />
direct\ este zula. Nu-l g\sim, desigur, în dic]ionarele<br />
noastre generale, dar pare s\ fie destul de vechi: a fost<br />
atestat de V. Cota, în primul glosar românesc de argou,<br />
în 1936, ca [i de articolele din aceea[i perioad\ semnate<br />
de Valentin Gr. Chelaru (1937), Al. Vasiliu (1937)<br />
[i pe care se bazeaz\ [i Iorgu Iordan, în Stilistica limbii<br />
române (1944). De aceea, dic]ionarul academic (DLR,<br />
Litera Z, volum ap\rut în 2000) îl înregistreaz\, al\turi<br />
de derivatele sale. Termenul apare în primul rând în<br />
Foto: Ion CUCU<br />
Zulitor<br />
sau julitor<br />
Fototeca României literare<br />
expresia a da cu zula – „a fura“ – „P\rinte, omu a<br />
dat cu zula“ (Astalo[, 1996), de la care s-a format [i<br />
verbul a zuli, cu acela[i sens: „Gagica zule[te“ (P.<br />
Ciureanu, Note de argot, 1935); „De zulit ai mai<br />
zulit la via]a ta“ (E. Barbu, Groapa). La rândul<br />
s\u, verbul st\ la originea substantivului zulitor –<br />
„ho]“: „To]i zulitorii Bucure[tiului, [u]i, ho]i de cai,<br />
trosnitori, carditori, tîlhari de drumul mare, toat\ crema<br />
caramangiilor“ (E. Barbu, op.cit.) – [i a substantivuluinume<br />
de ac]iune zuleal\.<br />
Cuvintele netransparente tind s\ fie remotivate<br />
semantic, prin confundare [i asimilare cu termeni mai<br />
cunoscu]i. Astfel, verbul a zuli a fost apropiat de<br />
mai familiarul a juli „a r\ni u[or, zgîriind pielea“,<br />
iar modificarea s-a extins la întreaga familie. Ast\zi,<br />
variantele fonetice jul\ (a da cu jula), a juli, julitor<br />
[i juleal\ sunt chiar mai frecvente decât formele<br />
originare. Dic]ionarele recente de argou – Nina Croitoru<br />
Bobârniche, edi]ia a II-a, 2003 [i George Volceanov,<br />
edi]ia a II-a, 2006 – le înregistreaz\ separat, f\r\ a indica<br />
leg\tura cu seria zul\, zuli etc. Dic]ionarele on-line<br />
cuprind, deocamdat\, doar seria nou\: „Vezi c\ Jardel<br />
d\ cu jula, [ase la portofele!“ (dictionarurban.ro); „Am<br />
dat cu jula pe la buzunarele spaniolilor vara asta“<br />
(123urban.ro). Variantele originare n-au disp\rut totu[i<br />
din uz: „Madam Hildegard d\ cu zula“ (forum al<br />
ziarului Ziua, 11.10.2003); „nu d\ cu zula la portofel“<br />
(forumul Jurnalului Na]ional, 19.12.2007), „plecat s\<br />
se c\p\tuiasc\ prin zul\“ (Cronica Romana, 4.07.2007)<br />
etc. În ultimul exemplu, zul\ are, chiar în afara locu]iunii,<br />
sensul de „furt“.<br />
E destul de sigur c\ la originea expresiei (care a<br />
circulat [i în varianta a face zul\) st\ un mai vechi<br />
împrumut [i calc par]ial din argoul turcesc, în care<br />
exist\ locu]iunea zula etmek „a fura“. Aceasta e atestat\<br />
de M.L. Wagner, în 1943, într-un articol despre argoul<br />
turcesc, publicat în Buletinul Institutului Philippide –<br />
dar e u[or de g\sit, între timp, în dic]ionare, chiar<br />
bilingve, unde zula e definit ca termen argotic (de<br />
slang) pentru „ascunz\toare“ (pentru lucruri furate),<br />
iar zula etmek apare cu sensul „a ascunde, a dosi, a<br />
fura“ (The Larger Redhouse Portable Dictionary,<br />
Istanbul, 1998). Informa]ia se g\se[te [i în internet<br />
(sozluktr.com), spa]iu din care putem afla [i de existen]a<br />
unui grup muzical turcesc Baba Zula, ca [i de faptul<br />
c\ termenul zula ar fi intrat [i în argoul din Israel, cu<br />
sensul de – s\ zicem – „ogeac“, loc preferat de petrecere<br />
cu prietenii. Cum se vede, dincolo de influen]ele<br />
lingvistice ale culturii „înalte“, oficiale, argoul î[i<br />
are propriile „cuvinte c\l\toare“, propriile trasee de<br />
difuzare [i transformare – dac\ nu interna]ionale,<br />
cel pu]in „zonale“. •<br />
Aurel Drago[ Munteanu, Nicolae Velea – 1978<br />
România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008<br />
15
i s t o r i e l i t e r a r \<br />
România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008<br />
16<br />
FN. Steinhardt cu tat\l lui, la Milano, `n anii ’30<br />
|R| ÎNDOIAL|, una dintre cele mai luminoase<br />
figuri ale memorialisticii lui N. Steinhardt este<br />
tat\l s\u, Oscar. S-a n\scut la Buz\u, la 24 mai<br />
1877. Numele ini]ial era Saia Steinhardt,<br />
schimbat ulterior în Oscar-Saia Steinhardt.<br />
Face studii secundare la Br\ila, fiind clasat<br />
întâiul cu ocazia absolvirii liceului real din<br />
acest ora[ cosmopolit de la Dun\re. Urmeaz\<br />
studiile Politehnicii din Zürich, de unde se<br />
întoarce cu diploma de inginer. Un fapt interesant,<br />
consemnat de N. Steinhardt: la Zürich este<br />
coleg cu Albert Einstein.<br />
„Einstein era cu un an mai tân\r decât tat\l<br />
meu, îns\ tata avea drept coleg de camer\ pe<br />
un italian, bun violonist. Einstein, violonist<br />
pasionat [i el (a[a a r\mas pân\ la sfâr[itul<br />
vie]ii) venea foarte des la ei pentru a cânta sau<br />
exersa cu Delpiano, colegul italian al tatii. Tata<br />
l-a cunoscut, deci, bine pe Einstein, despre<br />
care mi-a povestit c\ nu se prea omora cu înv\]\tura, dar se dovedea<br />
foarte inteligent. Pe Delpiano, originar din Rimini (unde tata<br />
era poftit s\-[i petreac\ vacan]ele), am avut prilejul s\-l cunosc<br />
[i eu prin 1926, când l-am înso]it pe tata în Italia. Fostul student<br />
era atunci un inginer de mare reputa]ie, care tocmai ispr\vise de<br />
construit marea gar\ din Milano. }in minte c\ ne-a întâmpinat<br />
cu mult\ prietenie. Era volubil ca mai to]i italienii, dar [i<br />
tem\tor a vorbi ca nu cumva s\-i fie surprinse asprele vorbe despre<br />
Mussolini, pe care nu-l suferea, [i despre fascism, socotit de el<br />
a fi un fel de operet\ ridicol\.“ 1<br />
Revenit în ]ar\, ocup\ postul de director al fabricii de sticl\rie<br />
din Heci-Lespezi (în 1900). Pentru scurt timp, îns\, pentru c\ în<br />
1902 este chemat s\ conduc\ tot o fabric\ de sticl\rie din Zolkien<br />
(Austria). Aici se remarc\ printr-o inova]ie în domeniu, o inova]ie<br />
care face o adev\rat\ revolu]ie în modul de topire a sticlei: deoarece<br />
c\rbunii erau foarte scumpi la acea or\ în Austria, Oscar Steinhardt<br />
realizeaz\ primul cuptor de combustie lichid\, înlocuind c\rbunele<br />
cu p\cura. Evident c\ ob]ine stima tuturor speciali[tilor [i<br />
proprietarilor fabricii. În ciuda insisten]elor acestora, se<br />
întoarce în 1907 în ]ar\ [i preia conducerea Industriei Metalurgice<br />
Române. Din 1911 func]ioneaz\ ca director al fabricii de cherestea<br />
„Sylva“. Tot în 1911, la 5 martie, se c\s\tore[te cu Antoinette<br />
(Tony) Neuman. [...]<br />
Despre existen]a unui frate al lui N. Steinhardt se g\sesc câteva<br />
m\rturisiri lapidare în textele autobiografice ale acestuia. Dup\<br />
cum se [tie, Steinhardt î[i începe colaborarea la Revista Funda]iilor<br />
Regale în 1936, cu un eseu intitulat „Elementele operei lui Proust“,<br />
în urma unei recomand\ri a lui Camil Petrescu. Cel care mediase<br />
rela]ia dintre tân\rul debutant [i redactorul-[ef „interimar“ 2 – din<br />
acea vreme – al Revistei Funda]iilor Regale este tocmai acest<br />
frate, aproape absent [i în rememor\rile vechilor prieteni ai lui<br />
N. Steinhardt, pe care am reu[it s\-i contact\m. Succesul respectivei<br />
„interven]ii“ se datora unei pasiuni comune a „mediatorilor“,<br />
fotbalul:<br />
„Prietenia lui [a lui Camil Petrescu, n.n.] cu fratele meu –<br />
de o pot numi astfel – se explica prin comuna pasiune pentru sport<br />
[i meciurile sportive. Mai bine zis pentru meciuri, practica efectiv\<br />
[i multipl\ a sportului revenindu-i cu prec\dere fratelui meu,<br />
polisportiv entuziast [i destoinic [i – cum vine vorba – nu mai<br />
pu]in entuziast b\iat de via]\ (îl poreclisem, alexandrinic, contele<br />
de Pup\z\mberg), ceea ce era departe de a-i displ\cea lui Camil<br />
(fidel lui Husserl, dar neostil localurilor de petrecere). La început<br />
se încruntase [i burzuluise, când fratele meu ([i el reticent, dar nu<br />
sfios) i-a prezentat lucrarea mea, apoi îns\ n-a mai fost decât<br />
bun\voin]\ [i bucurie; grozav îl încânta c\ nu m\ l\sasem am\git<br />
de subtilit\]ile ori [iretlicurile (de mare clas\) ale lui Gide [i c\,<br />
nu f\r\ admira]ie [i respect, dar nici supunându-m\ imperativelor<br />
modei, dezv\luisem adev\rata pozi]ie cultural\ [i social\ [i limitele<br />
imensului s\u ambiguu talent.“ 3<br />
În 1913 Oscar Steinhardt este numit, prin decret regal, membru<br />
al ordinului „Coroana României“ în grad de cavaler. Documentul<br />
care atest\ numirea este de maxim\ importan]\, printre altele [i<br />
pentru c\ poart\ semn\tura lui Titu Maiorescu 4 . Tot în 1913, în<br />
urma unei cereri, Biroul Controlului Str\inilor din subordinea<br />
Prefecturii Capitalei îi elibereaz\ lui Oscar un document prin care<br />
„se certific\ de noi c\, d-sa nu s-a bucurat niciodat\ de protec]iune<br />
str\in\ [i c\ este supus român“. O voca]ie a „asimil\rii“, deci,<br />
voca]ie de care va vorbi [i fiul s\u în textele memorialistice: „A<br />
f\cut r\zboiul [i a fost decorat * . Cet\]enia a dobândit-o prin<br />
lege special\ votat\ de parlament înainte de 1914“ 5 , fiind recunoscut<br />
drept „evreu de categoria a doua“ 6 . [...]<br />
Profesional vorbind, Oscar Steinhardt î[i conserv\ standardele<br />
de excelen]\ în toat\ aceast\ perioad\. Spiritul s\u inovator se<br />
manifest\ [i în ipostaza lui de director al fabricii Sylva, o institu]ie<br />
creat\ cu capital exclusiv românesc. Societatea realizeaz\ beneficii<br />
str\lucite, oferind ac]ionarilor dividende substan]iale. {tie s\<br />
combine rigoarea [i spiritul autoritar cu amabilitatea, f\cându-se<br />
iubit de muncitori. Fiul s\u avea s\-l numeasc\ mai târziu „un<br />
amestec de Regulus [i de Cambronne“. C\ era iubit de personalul<br />
fabricii o demonstreaz\, printre altele, o felicitare primit\ cu ocazia<br />
„noului an 1915“, felicitare pe care se reg\sesc vreo 20 de semn\turi<br />
ale celor în cauz\. Spiritul autoritar se v\de[te, deopotriv\, în<br />
1919, cu ocazia mi[c\rilor muncitore[ti când – lua]i mai degrab\<br />
„de val“ – angaja]ii s\i se raliaz\ la mi[c\rile cu pricina: „Eu îl<br />
[tiu de pe vremea când se întorcea seara în Pantelimon pe scara<br />
tr\surii – mar]ial; când în timpul mi[c\rilor din 1919 a circulat<br />
prin atelierele fabricii în uniform\ [i cu sabia scoas\ din teac\...“ 7<br />
În timpul celui de-al Doilea R\zboi Mondial nu pare s\ fie<br />
afectat de persecu]iile aplicate popula]iei evreie[ti din<br />
România, datorit\ probabil [i faptului c\ statutul s\u de „evreu<br />
de categoria a doua“ îi punea la ad\post familia de m\suri vexatorii.<br />
Atitudinea sa fa]\ de mare[alul Antonescu va fi, sunt convins, un<br />
subiect de disput\: „S\ nu mai aud nici un cuvânt împotriva<br />
]\rii sau a lui Antonescu: face tot ce e posibil, nu are pe cap numai<br />
grija evreilor, ai prefera cumva s\ fii pe front în coclaurile Rusiei“ 8<br />
– avea s\ le spun\ el celor doi fii. Aceast\ atitudine – dup\ o faz\,<br />
totu[i, de reticen]\ – avea s\ se transmit\ [i lui N. Steinhardt.<br />
În schimb, în august 1944, v\zându-[i fiul c\scând gura la<br />
tancurile ruse[ti care intrau în capital\, îl apostrofeaz\ cu nedisimulat\<br />
asprime: „La 30 August st\team [i eu pe marginea trotuarului [i<br />
priveam tancurile. Jur c\ nu râdeam, nu salutam, nu aplaudam,<br />
nu exclamam; st\team [i priveam pur [i simplu, uite a[a. M\ simt<br />
deodat\ strâns de bra] [i blagoslovit cu un DOBITOCULE pronun]at<br />
deslu[it [i ap\sat – stai [i te ui]i, tâmpitule, sta]i [i v\ uita]i cu to]ii<br />
[i nu [ti]i ce v\ a[teapt\, uite-i cum râd, or s\ plâng\ lacrimi amare<br />
[i tu la fel... Hai acas\... Îl iau pe tata prudent de mân\ [i<br />
mergem spre locuin]a din strada Olari a Butoienilor“ 9 .<br />
Nu s-ar putea spune c\ „profe]iile politice“ ale lui Oscar<br />
Steinhardt nu s-au împlinit. Existen]a sa [i a familiei sale avea<br />
s\ ia o întors\tur\ dramatic\. El însu[i î[i va pierde propriet\]ile<br />
succesiv (din Pantelimon, din Calea Mo[ilor, din Strada Armeneasc\,<br />
de la Clucereasa, lâng\ Câmpulung, unde tot în interbelic<br />
fusese inginer 10 etc.), ajungând, dup\ 1958, s\ locuiasc\ împreun\<br />
cu fiul lui într-o mic\ garsonier\ din strada Ion Ghica, nr. 3. Avea<br />
s\ munceasc\ pân\ la vârsta de 79 de ani (în 1952 îl g\sim la<br />
Fabrica de sticl\ de la P\durea Neagr\ din Bihor, în 1956 la<br />
Sc\ieni), iar în urma tuturor acestor tribula]ii se va alege cu o<br />
pensie mizerabil\: „A fost inginer [i a lucrat pân\ la [aptezeci [i<br />
nou\ de ani, în 1956, la fabric\, nu într-un birou. (La Sc\ieni, în<br />
ultimul timp, când am întrebat de el în hala cuptoarelor, muncitorii<br />
sticlari îmi r\spundeau f\când semn cu b\rbia ori cu degentul<br />
în sus. Crezusem c\ le place s\ glumeasc\, s\ m\ ia în b\[c\lie,<br />
ce c\utam acolo. A[, tata, coco]at sus pe un cuptor, la câ]iva<br />
centimetri de tavan: ajungeai la dânsul numai pe ni[te pasarele<br />
[i o mul]ime de sc\ri]e metalice, perpendiculare, a[a cum sunt pe<br />
vapoare. Tata: dac\ inginerul nu-i în stare s\ înlocuiasc\ pe oricare<br />
dintre lucr\torii s\i [i s\-i fac\ treaba la fel de bine ca el, e pierdut.“ 11<br />
Regimul comunist nu-i va recunoa[te decât o vechime de 25 de<br />
ani din 50 (cariera sa „sub liberali“ va fi [tears\ în întregime cu<br />
buretele), iar în 1966 va avea o pensie de 500-600 de lei. Afl\m<br />
aceste detalii dintr-o noti]\ informativ\ din Dosarul de la Securitate<br />
al fiului s\u, not\ dat\ de informatorul „Jean Draga“ la data de<br />
16.V.1966, în urma unei vizite la N. Steinhardt, în timp ce<br />
acesta d\dea medita]ii de limba englez\: „Tat\l s\u a fost<br />
inginer [i are o pensie de 600 lei lunar. Spune c\ la evaluarea<br />
Din istoria familiei<br />
Steinhardt<br />
Acas\ la<br />
Sigmund<br />
Freud<br />
pensiei i-au fost calcula]i numai 25 de ani de serviciu di<br />
(25 pe care i-a servit sub liberali nu sunt lua]i în consider<br />
El se plânge c\, de[i sunt îndatora]i b\ne[te, Nicu face act<br />
generozitate. Zilele trecute au fost la el doi fo[ti de]inu]i, prie<br />
pe care i-a împrumutat: pe unul cu 50 lei, iar pe cel\lalt c<br />
lei, bani pe care b\trânul crede c\ nu-i vor fi înapoia]i.“ 12<br />
Momentul de maxim\ luminozitate al caracterului b\trân<br />
Oscar Steinhardt, calit\]ile sale autentic „senatoriale“, se vor v<br />
îns\, pe parcursul procesului [i deten]iei lui Nicu Steinhardt. D<br />
1954, N. Steinhardt îl va vizita pe Constantin Noica la Câmpul<br />
unde acesta avea domiciliu for]at. Din când în când filosofu<br />
va deplasa clandestin la Bucure[ti, fiind, nu de pu]ine ori, g\z<br />
de N. Steinhardt. B\trânul Oscar îi cere fiului s\u ca Noica<br />
fie primit rege[te“, oferindu-[i patul din minuscula garsonier\<br />
str. Ion Ghica 13 . La 11 decembrie 1958 Noica va fi arestat [i, d<br />
el, înc\ 22 de intelectuali. Lui N. Steinhardt îi vine rândul ulti<br />
Pe 31 decembrie 1959 va fi invitat la sediul Securit<br />
cerându-i-se s\ fie martor al acuz\rii în procesul „Noica-Pil<br />
Cita]ia venise cu o zi înainte, dar Oscar – o întruchipare a autentic<br />
spirit boieresc cu care fiul s\u se va întâlni deseori pe parcu<br />
deten]iei – nu i-o ar\tase, pentru a nu-i strica somnul de noa<br />
El este cel care îl va îndemna s\ se duc\ direct cu valiza f\<br />
la sediul MAI, fiind convins c\ va fi arestat. Dup\ cum se [<br />
se vor da trei zile de gândire, argumentul forte fiind, evid<br />
b\trâne]ea tat\lui s\u, care nu poate fi l\sat s\ moar\<br />
fire[te – un câine. Reîntors acas\, este be[telit de c\tre „ov<br />
de peste 82 de ani“: „Ce-ai mai venit acas\, nenorocitule L<br />
dat impresia c\ [ov\i, c\ poate s\ încap\ [i posibilitatea<br />
tr\dezi prietenii. În afaceri, când spui l\sa]i-m\ s\ m\ gân<br />
înseamn\ c\ ai [i acceptat. Pentru nimic în lume s\ nu prim<br />
s\ fii martor al acuz\rii.“ 14 Acest tip de atitudine etic\<br />
ast\zi – dup\ o jum\tate de secol de disolu]ie a identi<br />
umane – aproape incredibil. Fiul va fi contaminat de curajul<br />
calmul tat\lui nu numai pe parcursul procesului [i al deten<br />
ci [i dup\ revenirea în a[a-zisa libertate. Tot acum îi adres<br />
celebrele cuvinte: „E adev\rat, zise tata, c\ vei avea zile fo<br />
grele. Dar nop]ile le vei avea lini[tite – (trebuie s\ repet ce<br />
spus, trebuie; de nu, m-ar bate Dumnezeu) – vei dormi bine<br />
când dac\ accep]i s\ fii martor al acuz\rii, vei avea, ce-i d<br />
zile destul de bune, dar nop]ile vor fi îngrozitoare. N-o s\<br />
po]i închide un ochi. O s\ trebuiasc\ s\ tr\ie[ti numai cu somn<br />
[i calmante; abrutizat [i mo]\ind ziua toat\, iar noap<br />
chinuitor de treaz. O s\ te perpele[ti ca un nebun. Cat\-]i de tre<br />
Hai, nu mai ezita. Trebuie s\ faci închisoare. Mi se rupe [i<br />
inima, dar n-ai încotro. De altfel, chiar dac\ apari acum ca m<br />
al acuz\rii, nu fii prost, dup\ [ase luni tot te ia. E sigur“<br />
veritabil\ lec]ie nu numai de verticalitate moral\, ci [i de lucid<br />
[i realism, de cunoa[tere a strategiilor adversarului.<br />
[...]<br />
În cele din urm\ Oscar Steinhardt va ie[i înving\<br />
]inându-se de promisiunea pe care i-o f\cuse la plecare, e<br />
supravie]ui celor cinci ani de deten]ie ai fiului s\u. Acesta<br />
urm\ va avea revela]ia „minunii“ cu pu]in timp înainte de eliber<br />
sa din închisoarea Gherla, când prime[te primul [i unicul c
i s t o r i e l i t e r a r \<br />
prea tare, vei trece dintr-o închisoare strâmt\ într-una mai larg\.“ 20<br />
timpul încarcer\rii sale. Acest moment de intens\ fericire este<br />
semnat într-o alt\ variant\ a Jurnalului fericirii. Dactilograma<br />
in p\cate incomplet\ – a acestei variante de 529 de pagini<br />
publicate înc\) am g\sit-o tot în Arhivele M\n\stirii Rohia:<br />
„În iunie, dup\ citirea decretului, ni s-a dat fiec\ruia voie s\<br />
item o carte po[tal\. N-am îndr\znit s\ scriu tatei, l-am crezut<br />
rt de mult. Am adresat-o v\rului meu din Aleea Rumeoar\.<br />
hi[eul biroului de primiri sunt vestit c\ am un pachet [i întrebat<br />
a cine e. R\spund indicând numele [i adresa v\rului. Nu<br />
espunde! aud. Aici arat\ alt nume [i alt\ adres\ [i mi le<br />
ne pe ale tatii. Trag un strig\t de bucurie [i de uimire: e de la<br />
! Înnebunesc de-a binelea. Distribui tot ce am primit celor<br />
stau ca [i mine la coad\ în fa]a ferestruicii. Pe hârtia pachetului<br />
sul nu e al tatii. Ce-are a face! Tr\ie[te! S-a ]inut de cuvânt,<br />
f\cut în ciud\, n-a fost pre voia hainilor de T\tari.“<br />
În 1964, când N. Steinhardt iese din închisoare, tat\l s\u avea<br />
de ani, dar nu-[i pierduse nici demnitatea, nici umorul.<br />
na întâlnirii din 4 august este deopotriv\ revigorant\ [i<br />
uio[\toare: „Pe tata îl g\sesc în strad\, aproape de cas\. Îl<br />
jin\ v\rul care a venit s\-l scoat\ la plimbare [i la frizer. E<br />
, necrezut de mic, mult gârbovit [i face pa[i m\run]ei, dar<br />
bl\ f\r\ team\ [i ochii-i sunt vioi. Îl iau de bra]ul drept f\r\<br />
\ fi observat [i când întoarce capul îi cer s\ nu plâng\. – S\<br />
g, zice. Ce-s prost Ia spune, tu ai mâncat ceva ast\zi“<br />
Aflând c\ fiul s\u s-a convertit în închisoare la cre[tinism<br />
e sup\r\, dar – cu aceea[i luciditate [i ironie – [tie s\-i tempereze<br />
ziasmul (uneori excesiv) de dup\ botez: „Numai s\ fi fost<br />
er, [i s\-]i dau un sfat: nu-]i b\ga în cap c\ acum s-a zis,<br />
mnezeu o s\ se ocupe numai de tine. Nu uita c\ mai sunt<br />
o trei miliarde.“ 16<br />
Ultimii trei ani [i-i petrece în lini[te [i cu aceea[i demnitate<br />
uri de fiul s\u – despre care adeseori spune c\ „nu-i b\iat<br />
, dar e un copil b\trân“ – în garsoniera din Ion Ghica, nr. 3.<br />
se va împ\ca cu faptul c\ acesta – în pofida unei preg\tiri<br />
lectuale excep]ionale – nu va reu[i s\-[i g\seasc\ o alt\ slujb\<br />
ât cea de muncitor necalificat la întreprinderea „St\ruin]a“ din<br />
n. La vârsta de 88 de ani va înv\]a limba englez\, fire[te,<br />
a fiul s\u care d\dea medita]ii. Faptul acesta reiese dintr-o<br />
soare (interceptat\) c\tre un alt nepot, David A. Avram de<br />
ew York 17 . Va fi prins în „reflectoarele“ Securit\]ii, al\turi de<br />
u Steinhardt – care era de fapt cel urm\rit. Între 20 [i 30<br />
mbrie 1966 acesta este pus în „filaj“, iar în notele aferente<br />
„vizualizat“ [i Oscar. Bizareria destinului este c\ exemplara<br />
goste filial\ a lui N. Steinhardt reise chiar [i din documentele<br />
urit\]ii. Una dintre secven]ele narative care se repet\ în aceste<br />
e este aceea a plimb\rii în pas lent pe care cei doi o fac din<br />
Ion Ghica în p\rcule]ul Col]ea unde b\trânul se odihnea. Dou\<br />
mple: „La ora 11,30 «STOIAN»* a ie[it de acas\ împreun\<br />
at\l s\u [i o individ\ care-l îngrije[te [i foarte încet au mers<br />
tr. I. Ghica, b-dul 1848 [i au intrat în parcul Col]ea, unde au<br />
t loc pe o banc\. [...] La ora 13,25 «STOIAN» a mers la<br />
ca unde st\tea tat\l s\u, l-a luat [i împreun\ au mers încet pe<br />
ul 1848, str. Ion Ghica [i au intrat acas\, ora fiind 13,33“<br />
.X.1966); „La ora 12,45 «STOIAN» a ie[it de acas\ împreun\<br />
N. Steinhardt cu tat\l<br />
cu tat\l s\u [i încet au mers pe str. Ion Ghica, b-dul 1848 [i au<br />
intrat la frizerie, unitatea nr. 101. La ora 13,20 «STOIAN» a ie[it<br />
de la frizerie, împreun\ cu tat\l s\u [i foarte încet au mers discutând<br />
pe bd. 1848, str. I. Ghica [i au intrat acas\, ora fiind 13,30“<br />
(22.X.1966) 18 .<br />
Este evident, cred, pentru oricine, la sfâr[itul acestui excurs,<br />
c\ Oscar Steinhardt ar fi putut pleca sau r\mâne, oricând, în<br />
str\in\tate, unde ar fi f\cut o carier\ str\lucit\. A ales – cum de<br />
altfel va face [i fiul s\u – s\ r\mân\ în România, integrându-se<br />
exemplar în istoria unui popor în mijlocul c\ruia a cunoscut nu<br />
numai bucurii, ci [i – mai ales dup\ 1948 – mult\ suferin]\. Iar<br />
mobilul acestei integr\ri nu este în nici un caz ceea ce se nume[te<br />
„ur\ de sine“. Care este imaginea-hologram\ care r\mâne la cap\tul<br />
acestui destin remarcabil S\-i d\m din nou cuvântul lui N.<br />
Steinhardt: „Dar la urma urmei, ce [i cine este Un ovrei b\trân<br />
din Bucure[ti, un foarte mic pensionar, câteva amintiri, câ]iva<br />
prieteni, câteva decora]ii ascunse într-o cutiu]\, un singur fiu“ 19 .<br />
Oscar Steinhardt se stinge din via]\ în martie 1967, la vârsta<br />
de 90 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul evreiesc din str. 1<br />
Mai. Multe din tr\s\turile sale vor fi mo[tenite de N. Steinhardt:<br />
demnitatea, curajul, autenticul spirit aristocratic, un anumit soi<br />
de na]ionalism critic [i relativizant, umorul, anticomunismul<br />
fervent. A[a cum mai târziu, din amintirile sale despre N. Steinhardt,<br />
Monica Lovinescu va selecta o anumit\ imagine obsesiv\ (asupra<br />
c\reia ne vom opri la momentul oportun), propunem [i noi, tot<br />
selectiv, una din celebrele replici ale lui Oscar, din nefericire<br />
profetice nu numai pentru un destin individual, ci [i pentru<br />
unul colectiv împ\rt\[it de popoarele din estul Europei. I-o spusese<br />
fiului s\u tot la plecarea în deten]ie: „Nu te întrista, pleci dintr-o<br />
închisoare larg\ într-una mai strâmt\, iar la ie[ire nu te bucura<br />
1<br />
Convorbire cu Ioan Pintea „Între via]\ [i c\r]i“ în vol. Escale în<br />
timp [i spa]iu, Editura Cartea Româneasc\, 1987, p. 140; reluat\ în vol.<br />
Primejdia m\rturisirii, ed. cit.<br />
Un portret, nu lipsit de umor, al lui Einstein – via Oscar Steinhardt<br />
– apare [i în vol. Critic\ la persoana întâi: „Nimic din toate acestea la<br />
Einstein. Violonist pasionat – în anii studen]iei, îmi povestea tat\l<br />
meu care a urmat în aceea[i perioad\ cu el cursurile Politehnicii din<br />
Zürich, înv\]a dar mai mult cânta – purt\tor de pantaloni mai totdeauna<br />
mototoli]i [i de pulover cam rupt, înc\l]at (f\r\ ciorapi) în sandale<br />
scâlciate, cu p\rul vâlvoi, cu ochii mari, protuberan]i, holba]i; îi lipseau<br />
[i rigiditatea [i «distan]a» [i «seriozitatea» presupuse celor din categoria<br />
lui. Era [i tare vorb\re] [i continuu preocupat de problemele cele mai<br />
lume[ti ale actualit\]ii; [i circula pe aleile sanctuarului de la Princeton<br />
lingând cornete de înghe]at\.“ (N. Steinhardt, Critic\ la persoana întîi,<br />
Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1983, p. 76).<br />
2<br />
Conform Mioara Apolzan, Aspecte de istorie literar\. Destinul<br />
unei publica]ii. Revista Funda]iilor Regale, Ed. Minerva, Bucure[ti,<br />
1983, p. 32-64.<br />
3<br />
N. Steinhardt, „Parc\ ar fi fost ieri“, în vol. Escale în timp [i spa]iu<br />
sau Dincoace [i dincolo de texte, Editura Cartea Româneasc\, Bucure[ti,<br />
pp. 295-296.<br />
4<br />
Documentele biografice la care fac referire [i din care citez provin<br />
din Arhivele M\n\stirii Rohia.<br />
*<br />
[...] N-avem, din p\cate, un corpus documentar care s\ ne<br />
ajute la reconstituirea biografiei mamei sale. Printre hârtiile r\mase<br />
de la N. Steinhardt în arhivele m\n\stirii n-am g\sit nimic în acest<br />
sens. Din certificatul de c\s\torie din 1911 pe care l-am men]ionat<br />
afl\m c\ este n\scut\ în 1885 [i c\ numele tat\lui s\u este Samuel<br />
Neuman. În mai multe documente pe care le-am consultat, prenumele<br />
ei este transcris în diferite moduri: Tony, Antoinette, Antoaneta<br />
[.a. În aceast\ situa]ie miza pe corpusul „memorialistic“ este mai<br />
ridicat\.<br />
{tim în primul rând c\ pe linie matern\ N. Steinhardt se înrudea<br />
– e drept pe departe – cu Sigmund Freud. În dactilograma celei<br />
de-a treia variante a Jurnalului fericirii (utilizez sintagma „a treia<br />
variant\ a Juranalului fericirii“ cu titlu de inventar), N. Steinhardt<br />
descrie chiar o vizit\ pe care i-o f\cuse fondatorului psihanalizei<br />
prin anii 1926-1927. S\ cit\m acest moment, cu atât mai mult<br />
cu cât el este consemnat într-o variant\ nepublicat\ înc\: „August<br />
1927. De la Vene]ia, mâncat de ]ân]ari, cu febr\ mare [i stomacul<br />
r\v\[it, sunt luat pe sus la Semmering de tata, în ciuda protestelor<br />
mele. Trebuie s\ recunosc c\ aerul de munte [i brazii îmi<br />
priesc, de[i decorul e mai banal. La hotelul Südbahnhof, unde<br />
tragem, locuie[te [i ruda noastr\ îndep\rtat\, profesorul Sigmund<br />
Freud. Sunt recomandat ilustrului autor al Introducerii în Psihanaliz\,<br />
T\lm\cirii viselor [i Psihopatologiei vie]ii de toate zilele, trei<br />
c\r]i pe care le-am citit cu sufletul la gur\. Covâr[it de emo]ie,<br />
m\ bâlbâi [i ro[esc. Marele savant e destul de mic de stat, elegant,<br />
distins [i poart\ barbi[on. Foarte amabil. Când, îns\, înfrângându-mi<br />
sfiala, încep s\ turui [i pomenesc în treac\t de Jung [i Adler,<br />
m\ fulger\ o privire de brici. A disp\rut orice toleran]\ [i blânde]e.<br />
Am vorbit de eretici în prezen]a Papei, nu se face. Anna Freud<br />
m\ salveaz\ propunând o întâlnire prin p\dure la Meierei. Îmi<br />
îmbun\t\]esc ni]el situa]ia cu cita]ii care dovedesc c\ am citit<br />
cu aten]ie principalele c\r]i ale înv\]atului, care î[i reia figura<br />
de om de lume [i drume] vesel.“ 21<br />
Nu ne putem da seama dac\ la mijloc e o imprecizie a memoriei<br />
sau, pur [i simplu, e vorba de o alt\ vizit\ pe care tân\rul Steinhardt<br />
i-a f\cut-o lui Freud, cert este c\ în Critic\ la persoana întâi,<br />
într-un articol pe care îl consacr\ marelui savant, N. Steinhardt<br />
vorbe[te de o vizit\ pe care i-o f\cuse acestuia, chiar la domiciuliul<br />
din... Bergasse nr. 6: „Celui care, ca mine, i-a fost dat s\<br />
viziteze casa lui Freud, în Bergasse nr. 6, atunci când medicul<br />
ajunsese pe culmile celebrit\]ii, deîndat\ i se v\dea contactul<br />
dintre omul de [tiin]\ [i estet. P\trundeam în casa aceea nu ca<br />
pacient, ci ca rud\ îndep\rtat\ (s.m., G.A.) desigur, totu[i<br />
primit într-un mod care-mi îng\duia s\ circul nestingherit peste<br />
tot. Era, locuin]a aceea înc\p\toare, etajat\, ni]el întortocheat\,<br />
plin\ de cele mai felurite [i mai nea[teptate piese. Precump\neau<br />
statuetele, ceramicele, uneltele [i obiectele de cult. Ca [i întreaga<br />
lui genera]ie – a lui Frazer, Durkheim, Max Weber, Lévy-Brühl<br />
– Freud era cucerit [i obsedat de arta austral\ [i neagr\, de riturile<br />
triburilor, de mentalitatea [i imagistica primitiv\“ 22 . {i un fapt<br />
insolit: pe faimoasa canapea din cabinetul de consulta]ii se afla...<br />
o scoar]\ româneasc\, lucru care nu-l surprinde pe Steinhardt,<br />
dat\ fiind obâr[ia bucovinean\ a doamnei Freud...<br />
De bun\ seam\, existen]a Antoanetei Steinhardt este una tipic\<br />
pentru o doamn\ [i o so]ie din burghezia noastr\ interbelic\: st\<br />
acas\, se ocup\ de educa]ia copiilor, particip\ la reuniunile mondene<br />
etc. Nu este prins\, cu alte cuvinte, de frisonul „activismului“<br />
feminist din perioada „anilor nebuni“ de dup\ r\zboi. [...]<br />
George ARDELEANU<br />
(Fragmente dintr-o monografie dedicat\ lui N. Steinhardt)<br />
*<br />
A luptat pe frontul de la M\r\[e[ti [i a ob]inut Ordinul „Virtutea<br />
militar\“.<br />
5<br />
Jurnalul fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991, p. 43.<br />
6<br />
„Autobiografie“.<br />
7<br />
Jurnalul fericirii, ed. cit., p. 23.<br />
8<br />
cf. N. Steinhardt „M\rturisire“, în vol. Primejdia m\rturisirii, ed.cit.,<br />
p. 168.<br />
9<br />
Jurnalul fericirii, ed.cit., p. 133-134.<br />
10<br />
v. N. Steinhardt, Dumnezeu în care spui..., ed.cit., p. 79.<br />
11<br />
Jurnalul fericirii, ed.cit., p. 43.<br />
12<br />
ACNSAS, fond informativ, Dosar nr. 207, vol. 4, fila 126.<br />
13<br />
N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, ed.cit., p. 211, 344.<br />
14<br />
Idem., p. 23.<br />
15<br />
Ibidem, pp. 23-24.<br />
16<br />
Jurnalul fericirii, ed. cit. , p. 258.<br />
17<br />
ACNSAS, fond informativ, Dosar nr. 207, vol. 4, f. 231-232.<br />
*<br />
Unul dintre numele de cod în Dosarul de Urm\rire a lui N. Steinhardt.<br />
18<br />
Idem, f. 179, 188.<br />
19<br />
Jurnalul fericirii, ed.cit., p. 43.<br />
20<br />
Ibidem, p. 88.<br />
21<br />
Jurnalul fericirii, varianta a III-a, dactilogram\, p. 305 (Arhivele<br />
M\n\stirii Rohia).<br />
22<br />
N. Steinhardt, „Freud [i arta“, în vol. Critic\ la persoana întâi,<br />
ed.cit., 1983, p. 192.<br />
România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008<br />
17
România literar\ nr. 5/ 8 februarie 2008<br />
i s t o r i e l i t e r a r \<br />
C<br />
18<br />
UM SE CUNOA{TE, Eminescu<br />
este uneori caracterizat drept “poet<br />
na]ional”. Dup\ cîte [tiu, nimeni<br />
nu a explicitat vreodat\ aceast\<br />
apreciere. Nici chiar autorii<br />
antologa]i de Ioana Bot în volumul<br />
Mihai Eminescu, poet na]ional<br />
român (2002), dedicat tocmai<br />
“istoriei [i anatomiei unui mit<br />
cultural”. În cele ce urmeaz\,<br />
ne-am propus s\ reconstituim<br />
“istoria [i anatomia” sintagmei<br />
în discu]ie, pentru a aduce o seam\<br />
de clarific\ri.<br />
Construc]ia lexical\ “poet<br />
na]ional” nu a fost atribuit\ doar<br />
lui Eminescu [i nici nu a fost<br />
ocazionat\ doar de personalitatea<br />
[i opera acestuia. Ea a fost precedat\ [i, totodat\ generat\,<br />
de sintagma “autor na]ional”, care circula, la noi, de pe la<br />
mijlocul secolului al XIX-lea. Cercetînd epoca, se constat\<br />
frecven]a alipirii calificativului “na]ional” lîng\ diverse institu]ii<br />
particulare: teatre, edituri, tipografii. Acestea nu de]ineau nici<br />
un fel de calitate de reprezentare oficial\. Dup\ cum nu o aveau<br />
nici numeroasele specii literare investite cu acela[i atribut:<br />
“roman na]ional”, “dram\ na]ional\”; [i nici ziarele autointitulate<br />
astfel. Fenomenul avea cauze multiple. Dintre acestea, nu<br />
trebuie omis elanul afirm\rii sentimentului na]ional specific<br />
secolului respectiv (“secolul na]ionalit\]ilor”), intensificat<br />
dup\ anul 1859. Construc]ia “autor na]ional” se înscrie, a[adar,<br />
în aria de manifestare a acestui fenomen general, avînd totodat\<br />
fire[ti motiva]ii particulare. “Autor na]ional” desemna o<br />
persoan\ care practica literatura, scrisul (cel pu]in în<br />
inten]ie) literar, în române[te, fiind (se subîn]elegea) român<br />
prin na[tere, colportînd subiecte din istoria na]ional\, din<br />
obiceiurile tradi]ionale [i insistînd, cu prec\dere, asupra<br />
elementelor eroice [i civic-mobilizatoare. Cel ce scria literatur\<br />
în române[te era astfel individualizat în compara]ie cu un autor<br />
str\in tradus sau citit în limba respectiv\. Încercînd s\ sintetiz\m<br />
elementele caracteristice pentru un “autor na]ional”, în accep]iunea<br />
româneasc\ de la mijlocul secolului al XIX-lea, ajungem la<br />
urm\toarea constatare: “autor na]ional” însemna un etnic român<br />
care, fie pentru c\ î[i imagina c\ are talent, fie pentru c\,<br />
într-adev\r, îl avea, fie pentru c\ i-l atribuiau cona]ionalii, fie<br />
pentru c\, din elan patriotic, dorea s\ contribuie, pe o cale<br />
oarecare, la dezvoltarea vie]ii cultural-literare, compune versuri,<br />
proz\ ori dramaturgie, sus]inînd c\, scriind în “limba na]ional\”<br />
[i folosind subiecte “na]ionale”, dezvolt\ “literatura na]ional\”.<br />
În plus, prin “autor na]ional” se subîn]elegea un autor care<br />
nici nu traducea, nici nu prelucra opere literare str\ine, ci<br />
folosea capacitatea inventiv\ proprie. Valoarea estetic\ nu<br />
intra în discu]ie, fiind considerat\ realizat\ ipso facto: componenta<br />
etnic\ o satisf\cea în întregime. Formula circula [i în alte<br />
literaturi, precum în acea francez\, unde “poetul na]ional” era<br />
considerat, cu nelipsita ironie galic\, “Victor Hugo, hélas !”.<br />
Avînd uzul formulei, francezii nu au ezitat s\ i-o aplice lui<br />
Vasile Alecsandri, dup\ succesul acestuia cu poezia consacrat\<br />
“gintei latine” (1879). Un anume Hipollyte Guillibert<br />
dedica “aux Roumains et à leur poète national, le sénateur<br />
V. Alecsandri” cîteva triolete 1 .<br />
Nimeni nu explica îns\ ce ar însemna o astfel de formul\,<br />
aplicat\ în mod curent celui supranumit [i “bardul de la Mirce[ti”.<br />
Abia tîrziu, în 1906, Ioan Slavici se încumet\, timid, s\ o fac\,<br />
în articolul Ce e na]ional în art\ , publicat în “S\m\n\torul”.<br />
El este de p\rere c\ Alecsandri ar fi “poet na]ional român”<br />
deoarece “nu [i-a scris poezia numai pentru moldovenii lui,<br />
ci pentru to]i românii [i astfel [i-a potrivit forma cu în]elegerea<br />
[i gustul tuturor românilor” 2 . Ar rezulta de aici c\ “poet na]ional”<br />
este antonimul lui “poet dialectal” (de felul lui Victor Vlad-<br />
Delamarina).<br />
O dat\ cu r\spîndirea principiilor junimiste, începînd de<br />
prin 1877-1880, formula “autor na]ional” intr\ în declin,<br />
deoarece critica, precum [i opinia public\, admit c\ nu orice<br />
scriere care exalt\ sentimentul na]ional românesc are, implicit,<br />
valoare literar\. Aproape dou\ decenii criticii nu o mai folosesc.<br />
Este r\stimpul în care se impune numele lui Mihai Eminescu.<br />
Voi detalia, pe cît permite cadrul de fa]\, circumstan]ele.<br />
Între 1867 [i 1869, renumele lui Eminescu a avut o circula]ie<br />
strict regional\, adic\ bucovinean\ [i ardelean\, înlesnit\ de<br />
colaborarea la “Familia” – revist\ a c\rei r\spîndire nu dep\[ea<br />
teritoriile celor dou\ provincii. Era ceea ce am numi ast\zi un<br />
“poet local”, precum mul]i al]ii. Apartenen]a la Junimea [i<br />
publicarea în “Convorbiri literare” vor modifica acest statut.<br />
Numele lui Eminescu începe s\ fie cunoscut printre simpatizan]ii<br />
societ\]ii ie[ene [i prinde a se r\spîndi, de[i înc\ timid, dincolo<br />
de cercul acestora, mai ales dup\ apari]ia aprecierilor maioresciene<br />
din Direc]ia nou\.... Totodat\, apar [i primele contesta]ii,<br />
provocate mai ales de calitatea de junimist. Junimi[tii fiind<br />
socoti]i de adversarii lor nicidecum “na]ionali”, ci, cum se<br />
cunoa[te, drept “cosmopoli]i”. Activitatea de gazetar, prestigiul<br />
tot mai consistent dobîndit de Junimea, r\spîndirea principiilor<br />
ei literare în toate regiunile unde se vorbea române[te au<br />
contribuit la stabilizarea renumelui poetului pe o arie<br />
întins\.<br />
Cel de al treilea stadiu al consolid\rii renumelui lui<br />
Mihai Eminescu a debutat în vara lui 1883, o dat\ cu declan[area<br />
bolii. {tirea este vehiculat\ de numeroase ziare, care nu folosesc<br />
îns\ calificativul de “poet na]ional”, iar la finele anului<br />
apare volumul de Poezii îngrijit de Maiorescu. Se poate vorbi,<br />
acum, de începutul consacr\rii. Contribuie [i studiul lui Gherea,<br />
din 1887. Prinde contur ceea ce Vlahu]\ va numi, mai tîrziu,<br />
“curentul Eminescu”, ale c\rui manifest\ri – în sens larg - sînt<br />
atestate pe întreg teritoriul de limb\ român\. Sînt anii în<br />
care Mihai Eminescu începe a fi perceput ca o valoare na]ional\<br />
reprezentativ\, f\r\ ca, deocamdat\, acest lucru s\ fie<br />
afirmat de c\tre cineva anume în mod deslu[it. Tot junimi[tii<br />
sînt cei care declan[eaz\ acest proces, care se înscrie [i în<br />
fenomenul amplu al consolid\rii elitei noastre intelectuale. A<br />
contribuit [i campania de detronare a lui Alecsandri, dus\<br />
de Vlahu]\, Delavrancea [i al]ii. Prin urmare, era un<br />
moment propice.<br />
La 2 martie 1888, Iacob Negruzzi propune Parlamentului<br />
s\ acorde un “ajutor viager” celui pe care îl nume[te “nenorocitul<br />
poet na]ional Mihai Eminescu” 3 .<br />
Pentru întîia oar\ în istoria literaturii române, aceast\<br />
formul\ este ata[at\ altui scriitor decît Vasile Alecsandri.<br />
“Secretarul perpetuu” Iacob Negruzzi era un diplomat abil.<br />
Lui i se datoreaz\ introducerea poetului la Junimea [i la<br />
“Convorbiri literare”, el se ocupase de felurite treburi p\mîntene<br />
comune. Tot el a fost atent la semnalele barometrului de opinie,<br />
potrivit c\rora “bardul na]ional” Alecsandri sc\dea în preferin]ele<br />
genera]iei tinere, care se îndreptau c\tre Eminescu. Mai<br />
mult înc\: numindu-l pe Eminescu “poet na]ional”, Negruzzi<br />
replica acelor adversari care îl acuzau pe poet de absen]a<br />
tr\s\turilor specific române[ti. C\ nu a fost vorba de o abilitate<br />
de circumstan]\ o dovede[te repetarea calificativului în necrologul<br />
ap\rut în revista Junimii: “s-a stins un mare poet na]ional” 4 .<br />
La funeralii, D. Aug. Laurian sus]ine c\ “ducem la groap\ o<br />
glorie na]ional\” 5 . Dup\ cîteva zile, în periodicul boto[\nean<br />
“Curierul român” se deplînge moartea “celui mai puternic poet<br />
na]ional al nostru, ie[it din adîncul firei române[ti” 6 . Presupun<br />
c\ autorul acestor rînduri nu putea fi decît Ion Scipione B\descu,<br />
directorul ziarului [i prieten al disp\rutului. În articolul nesemnat<br />
Construc]ia lexical\ “poet na]ional” nu<br />
a fost atribuit\ doar lui Eminescu [i<br />
nici nu a fost ocazionat\ doar de<br />
personalitatea [i opera acestuia.<br />
Ce (mai) `nseamn\<br />
„poet na]ional“<br />
Monumentul lui Eminescu, din “Familia” de pe luna iulie,<br />
probabil Iosif Vulcan scrie [i el despre “marele poet na]ional”.<br />
Tot atunci, în publica]ia vienez\ “Romänische Revue”, Corneliu<br />
Diaconovici anun]\ moartea celui pe care îl nume[te “der<br />
rumänische Nationaldichter” 7 .<br />
Ultimul deceniu al secolului al XIX-lea marcheaz\ un<br />
fenomen sesizat de Nicolae Iorga în “Lupta” din 1892:<br />
“eminescianismul a trecut prin perioada [colii pentru a deveni<br />
religie” 8 . Într-adev\r, la mormîntul poetului au loc pelerinaje<br />
necontenite, atestate de presa vremii, care îns\ înregistreaz\<br />
din ce în ce mai rar formula de “poet na]ional”. Nu-i mai<br />
este atribuit\ nici lui Alecsandri, de[i pe piatra tombal\ a<br />
mausoleului de la Mirce[ti va fi a[ezat drapelul na]ional. Ceea<br />
ce nu se va întîmpla niciodat\ în cazul lui Eminescu. Dar, cînd<br />
va redacta un act privind ridicarea unui monument funerar<br />
pe mormîntul acestuia, Maiorescu însu[i nu va ezita s\ foloseasc\<br />
formula “marele nostru poet na]ional” 9 .<br />
În schimb, resentimentelor antijunimiste li se datoreaz\<br />
atacurile extrem de dure la adresa celui care se stinsese abia<br />
de doi-trei ani. Autorii tuturor acestora (între care: Alexandru<br />
Grama – 1891; Aron Densu[ianu – 1894; Alexandru Macedonski<br />
– 1895) contestau tocmai specificitatea româneasc\ a operei<br />
eminesciene. “El lumea româneasc\ n-o cunoa[te [i, afar\<br />
de vreo dou\-trei reminiscen]e, poeziile sale nu posed altceva<br />
etnic-românesc, nici ca natur\ încongiur\toare, ]ar\ [i<br />
popor, nici ca via]\ etic\” – scria Densu[ianu, subliniind el<br />
însu[i, în manualul s\u universitar, cele dou\ cuvinte,<br />
pentru a sus]ine apoi c\ reprezentativ pentru “geniul na]ional”<br />
este doar Bolintineanu 10 . Îns\ interven]iile celor trei nu au avut<br />
nici o urmare [i presa va înregistra mereu, mult dup\ încheierea<br />
primului r\zboi, ceea ce numea în continuare “cultul lui<br />
Eminescu” 11 .<br />
Dup\ 1902, aten]ia a fost acaparat\ de comentarea postumelor,<br />
conservate, pîn\ atunci, de Maiorescu, astfel încît discutarea<br />
specificit\]ii na]ionale a trecut pe plan secundar. Chestiunea<br />
a fost reluat\ abia dup\ 1920, în contextul augment\rii<br />
sentimentului na]ional prilejuit de constituirea României Mari.<br />
Se pare c\ dintre românii deveni]i atunci reg\]eni, cei care s-au<br />
gr\bit s\ îl aprecieze pe Eminescu drept “poet al neamului”<br />
au fost ardelenii 12 . Al]ii îl consider\ “p\rintele neamului” 13 .<br />
Este vorba, fire[te, de titluri gazet\re[ti, dar nu mai pu]in<br />
reprezentative pentru aureola de specificitate etnic\ maxim\
a m i n t i r i<br />
acordat\ poetului. Era astfel preg\tit terenul pentru reluarea<br />
formulei de “poet na]ional”. A f\cut-o G. C\linescu, în Istoria<br />
literaturii române de la origini pîn\ în prezent (1941), unde<br />
se merge chiar mai departe, singularizîndu-se reprezentativitatea<br />
etnic\: capitolul este intitulat Poetul na]ional. Prestigiul lui<br />
C\linescu a legitimat apoi circula]ia larg\ a formulei.<br />
Oricît am cercetat volumele, studiile, articolele de<br />
critic\ [i istorie literar\ dedicate lui Mihai Eminescu, nu am<br />
aflat nici un singur rînd care s\ expliciteze sensul, sau sensurile,<br />
sintagmei în discu]ie. Nu o face nici C\linescu, într-un studiu<br />
din 1964, intitulat chiar Eminescu, poet na]ional 14 . Este motivul<br />
pentru care, încercînd s\ aflu prin ce este definit Eminescu<br />
drept “poet na]ional”, am grupat posibilele accep]iuni pe care<br />
aceast\ construc]ie lexical\ le-ar avea în func]ie de centrul de<br />
greutate al argumentelor care o înconjoar\. În consecin]\,<br />
“Eminescu poet na]ional” ar avea urm\toarele accep]iuni:<br />
1. etnic\ (vîrf al specificit\]ii etnice: “cea mai glorioas\<br />
întrupare a geniului românesc”);<br />
2. cultural\ (culme a specificului nostru cultural: “o con[tiin]\<br />
de cultur\”);<br />
3. psihologic\ (expresia suprem\ a specificului psihologic<br />
al românilor: “ie[it din adîncul firei române[ti”);<br />
4. etno-filosofic\ (expresia suprem\ a filosofiei poporului<br />
român: “expresia integral\ a sufletului românesc”);<br />
5. istoric\ (vîrf al concep]iei despre istorie a poporului<br />
român: “un maiestos sens al istoriei”);<br />
6. artistic\ (vîrf al artei române[ti a cuvîntului: “cel mai<br />
genial poet al na]iunei noastre”);<br />
În toate aceste accep]iuni, calificativul “na]ional” circumscrie<br />
un superlativ absolut: “cel mai mare”, “unicul” [.a.m.d.<br />
Cum se poate lesne constata, diluîndu-[i, prin supralicitare,<br />
capacitatea de cuprindere, formula “poet na]ional” a ajuns o<br />
simpl\ etichet\, pus\ pe un con]inut eterogen, nemaiavînd<br />
nici o relevan]\ [i nemaicomunicînd nici o apreciere valoric\.<br />
Acest fapt este atestat de utilizarea ei [i în cazurile altor scriitori.<br />
Dan Zamfirescu opina c\ mitropolitul Dosoftei este “poet<br />
na]ional” 15 . Pentru Ioan Slavici, “scriitori na]ionali” sînt<br />
Alecsandri, Eminescu, Co[buc [i Goga. Pentru Nichita St\nescu,<br />
cel din 1979, “poetul na]ional” este G. Bacovia. În 2001, a<br />
avut loc o serie de manifest\ri sub genericul “G. Co[buc, poet<br />
na]ional”.<br />
O excursie prin istoriile literaturilor europene demonstreaz\<br />
cu claritate c\ formula “X. poet (scriitor) na]ional” este folosit\,<br />
azi, foarte rar [i numai în urm\toarele cazuri: 1. pentru un<br />
scriitor considerat întemeietor absolut al literaturii pre-moderne<br />
sau moderne respective, precum Goethe; 2. pentru un autor<br />
care, scriind într-o limb\ de circula]ie cu totul restrîns\, a<br />
a[ezat bazele literaturii culte, inexistent\ pîn\ la el, precum<br />
finlandezul Johan Ludvig Runeberg (1804-1877); 3. pentru<br />
un autor care a scris tot într-o limb\ de circula]ie restrîns\, dar<br />
în varianta ei popular\, precum grecul Aristotel Valaoritis<br />
(1824-1877). Uneori, formula este înlocuit\ cu aceea de<br />
“p\rintele cîntecului”, cînd este atribuit\ estonianului Reinhold<br />
Kreuzwald (1803-1882), sau cu aceea de “p\rintele fondator”,<br />
cînd este atribuit\ finlandezului Elias Lönrot (1802-1884).<br />
A[adar, în Europa, formula “X. poet (scriitor) na]ional”<br />
a circulat cu deosebire în secolul al XIX-lea pentru a-i denumi<br />
cu prec\dere pe reprezentan]ii unor literaturi mici [i foarte<br />
mici [i era întemeiat\ pe criterii extra-literare. Mai precis,<br />
pe criterii politice, geo-politice sau de ordinul politicii culturale<br />
[i nesemnificativ pe criterii estetice.<br />
Dan M|NUC|<br />
______________<br />
1<br />
Cf. Fêtes latines internationales de Forcalquier et de Gap,<br />
Gap, Imprimerie Richaud, 1883, p. 130.<br />
2<br />
Ioan Slavici, Amintiri, edi]ie îngrijit\ de George<br />
Sanda, Bucure[ti, E.P.L., 1967, p. 487.<br />
3<br />
Cf. Discursuri parlamentare junimiste, Ia[i, Editura Timpul,<br />
2000, p. 116.<br />
4<br />
Cf. Corpusul recept\rii critice a operei lui M. Eminescu,<br />
edi]ie critic\ de Ionel Opri[an [i Teodor Vârgolici, vol. I,<br />
Bucure[ti, Editura Saeculum I. O., 2002, p.297.<br />
5<br />
Idem, p. 258.<br />
6<br />
Idem, p. 264.<br />
7<br />
Corneliu Diaconovici, Michail Eminescu, în “Romänische<br />
Revue”, V, 1889, nr. 9, August-September, p. 481-485.<br />
8<br />
Corpusul ..., p. 336.<br />
9<br />
Cf. Eminescu. O sut\ de documente inedite, edi]ie îngrijit\<br />
de George Muntean, Bucure[ti, Editura Eminescu, 2001, p.<br />
168-169.<br />
10<br />
Aron Densu[ianu, Istoria limbei [i literaturei române,<br />
edi]ia a doua, Ia[i, Tip. Goldner, 1894, p. 301.<br />
11<br />
Ion Darie, Cultul lui Eminescu, în “Cuvîntul”, III, 1926,<br />
nr. 148, din 28 iunie.<br />
12<br />
Cf. “Gazeta poporului”, II, 1919, nr. 26, din 29 iunie.<br />
13<br />
Cf. “Gazeta Jiului”, V, 1926, nr. 27, din 4 iulie.<br />
14<br />
G. C\linescu, Eminescu, poet na]ional, în “Revista de<br />
istorie [i teorie literar\”, t. XIII, 1964, nr. 2, p. 217 urm.<br />
15<br />
Dan Zamfirescu, Contribu]ii la istoria literaturii române<br />
vechi, Bucure[ti, Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, 1981,<br />
p. 119.<br />
NINSORILE `nceputului de an<br />
ne-au amintit, la scar\ redus\, de<br />
marele viscol din 1954. Ce s-a<br />
petrecut atunci nu se poate descrie<br />
lesne, [i doar tr\itorii acelui<br />
timp mai p\streaz\ `n minte troienele<br />
`nalte p`n\ la nivelul etajului II,<br />
pietonii cu schiuri pe str\zile<br />
Capitalei [i tunelurile croite prin<br />
mun]ii de om\t spre a permite<br />
trecerea de pe un trotuar pe altul.<br />
Eu unul nu s`nt cel mai avizat spre<br />
a povesti cele `nt`mplate, `ntruc`t<br />
dezl\n]uirea fabuloas\ a stihiilor<br />
m-a surprins `ntr-o zon\ neafectat\,<br />
anume la Piatra Neam], de unde<br />
nu m-am putut `ntoarce la cursuri<br />
dec`t abia pe 1 martie. ~n orice<br />
lucru r\u este [i o parte bun\: vacan]a de iarn\ a durat<br />
aproape dou\ luni.<br />
~n Pia]a Rosetti exista pe atunci o gazet\ de strad\,<br />
a[ezat\ la col]ul cu Bulevardul Hristo Botev. Treceam zilnic<br />
pe acolo, `n drumul de la cantina C\l\ra[i spre locuin]a din<br />
Dionisie Lupu. {i iat\ c\, `ntr-o bun\ zi, gazeta public\ un<br />
poem, Prim\vara pe strada mea, datat „15 mai 1954“ [i semnat<br />
H. Trandafirescu. Textul m-a cucerit pe loc prin racordarea<br />
la actualitate, prin ingenuitate [i prospe]ime. L-am transcris<br />
integral, iar a doua zi `l citeam cu delicii colegilor, `n amfiteatrul<br />
Odobescu:<br />
Au disp\rut `naltele troiene<br />
Cu-aspectul nordului polar;<br />
Ast\zi copii cu glasuri cristaline<br />
Se joac\ [i la coard\ sar.<br />
Pe strada mea a `nflorit liliacul<br />
{i mamele `[i plimb\-n c\rucior<br />
Pruncii ce s-au n\scut `n veacul<br />
De dezrobire a popoarelor.<br />
Tinerii, b\ie]i [i fete,<br />
~n grupuri sau doi c`te doi,<br />
Merg`nd pe jos, pe biciclete,<br />
Vorbesc `n limba vie]ii noi.<br />
Cu voie bun\ spre cantin\<br />
Se-ndreapt\ cei care muncesc.<br />
La to]i le vezi fruntea senin\<br />
{i-un z`mbet cald [i tineresc.<br />
De multe ori o melodie<br />
R\zbate parc\ prin perete;<br />
E c`ntecul de veselie<br />
„Joac\, joac\, joac\, b\iete!“<br />
~n case, unde Negropon]ii<br />
{i Federii au huzurit,<br />
~[i are sediul, [tim cu to]ii,<br />
Partidul meu drag [i iubit.<br />
~mi este drag\ patria.<br />
Acum [i strada mea `mi place;<br />
De-aceea lupt [i voi lupta<br />
Pentru socialism [i pace!<br />
Succesul ob]inut de lectura `n colectiv a poemului m-a<br />
determinat s\ urm\resc `n continuare crea]ia liric\ a lui H.<br />
Trandafirescu. La 1 aprilie 1954 autorul ne d\ruia poezia<br />
Prim\var\, l\rgindu-[i sfera de inspira]ie prin abordarea<br />
universului rural:<br />
P\m`ntul `n\lbit de-o iarn\-ntreag\<br />
Ast\zi din nou a-ntinerit.<br />
}\ranul muncitor `n glia drag\<br />
Trecut-a iar\[i la muncit.<br />
~n colectiv\, ca-ntr-un stup de-albine,<br />
Oamenii munca [i-o `mparte<br />
{i ferici]i, cu inimile pline,<br />
Se duc `n grup la c`mp departe.<br />
{i-n SMT-uri munca este-n toi,<br />
Un poet uitat<br />
Se-aude zgomot de motoare,<br />
Parc\ anun]\-ntrecerile noi<br />
~ntre acei ce m`nuiesc tractoare.<br />
Brazda e ad`nc s\pat\<br />
De cu]ite mari [i grele,<br />
Bog\]ia se arat\<br />
Pe `ntinsul ]\rii mele.<br />
Oamenii `ns\m`n]eaz\<br />
Prin metode-naintate,<br />
S\m`n]a iarovizeaz\<br />
{i o seam\n\-n p\trate.<br />
Zeci de mii de kilograme<br />
La hectar au scos cartofi<br />
Cei ce umezeau n\frame<br />
Robotind din greu la grofi.<br />
Pentru munca lor frumoas\<br />
Au fost to]i eviden]ia]i<br />
{i-au plecat apoi acas\<br />
Ca frunta[i [i decora]i.<br />
Muncitgorii [i ]\ranii<br />
Vor urma exemplul lor,<br />
Pentru binele lor propriu<br />
{i-al `ntregului popor.<br />
{i acest al doilea poem a fost citit `n amfiteatru, bucur`nduse<br />
de aceea[i primire entuziast\. Filologii recuno[teau `n H.<br />
Trandafirescu un brav exponent al realismului socialist [i `i<br />
acordau pre]uirea cuvenit\. S-a n\scut atunci g`ndul de a-l c\uta<br />
pe autor [i de a-l aduce `n mijlocul nostru, `n cadrul unei [ez\tori<br />
literare ad hoc. Dar cur`nd au venit examenele, apoi vacan]a<br />
de var\ [i plecarea mea din Bucure[ti. Toamna, l-am reg\sit pe<br />
H. Trandafirescu `n gazet\, `mbin`nd viziunea noului<br />
anotimp cu emo]ia a[tept\rii unui mare eveniment politic.<br />
Poemul Spre progres, din 15 oct. 1954, ne dezv\luia [i<br />
adresa autorului (str. Negustori nr. 19):<br />
Toamna-ncepe s\ se-arate<br />
peste tot. {i-n strada mea<br />
pe trotuarele-asfaltate<br />
teiu-[i pierde frunza sa.<br />
Florile de prin gr\dini<br />
`nceput-au s\ p\leasc\;<br />
au r\mas doar r\d\cini<br />
care iar o s\-nfloreasc\.<br />
Dar toamna asta m\rea]\<br />
prezint\-un mare interes,<br />
c\ci pu]in timp ne desaparte<br />
de-al Partidului congres.<br />
Poporul e-n s\rb\toare,<br />
de-av`ntul muncii e-atras.<br />
A[teapt\ cu ner\bdare<br />
al Partidului s\u glas.<br />
Poporul nostru-l iube[te,<br />
doar el duce spre progres;<br />
urarea se-aude, cre[te:<br />
TR|IASC|-AL DOILEA CONGRES!<br />
Aceluia[i moment crucial `i va fi dedicat [i poemul urm\tor,<br />
Se apropie congresul (15 noiembrie 1954): „De peste tot seaude-o<br />
veste,/ ~ntrecerile-n lan] se ]es./ Produc]ia-i mai bun\,<br />
cre[te/ Pentru-al Partidului congres.// Acest m\re] eveniment/<br />
To]i `l `nt`mpin\m cu spor./ Va fi bilan]ul concludent/ Al munciintregului<br />
popor“. Mai de]in, din opera lui H. Trandafirescu,<br />
`nc\ dou\ buc\]i: Cu produse peste plan (1 febr. 1955) [i ~mi<br />
cre[te inima (16 mai 1955). Poetul este animat mereu de un<br />
viu sim] al actualit\]ii [i de un vibrant patriotism, `nscriinduse<br />
`n familia de spirite a lui A. Toma, Dan De[liu, Eugen Frunz\<br />
etc. E o recunoa[tere t`rzie, dar, socotesc, legitim\. Regret c\<br />
n-am depus st\ruin]a necesar\ pentru a-l cunoa[te pe poet `n<br />
carne [i oase. H. Trandafirescu era, pesemne, un onest pensionar,<br />
care a l\sat o urm\ modest\, dar sugestiv\ `n literatura timpului<br />
s\u.<br />
{tefan CAZIMIR<br />
România literar\ nr. 5/ 8 februarie 2008<br />
19
l e c t u r i<br />
Tragic este finalul nuvelei Fuga `n paradis, unde se<br />
moare `n cala vasului `n care se ascunseser\ fugarii,<br />
iar supravie]uitorul, la cap\tul puterilor, le[in\ pe<br />
chei, fiind adus de gr\nicerii egipteni `napoi pe vas.<br />
Un romancier<br />
al exilului<br />
România literar\ nr. 5/ 8 februarie 2008<br />
20<br />
DE LADON QUIJOTE `ncoace<br />
– de la, adic\, na[terea romanului<br />
modern, personajul central<br />
nu st\ locului, chiar dac\, asemenea<br />
eroului lui Xavier de<br />
Maistre voiajaz\ `n jurul od\ii<br />
sale. Eroii romantici c\l\toresc<br />
ca n\ieri, precum Robinson<br />
Crusoe sau fac, `n zilele noastre,<br />
ocolul ora[ului, precum Leopold<br />
Bloom, ref\când `ntr-o singur\<br />
zi epopeea lui Ulisse. Swan, al<br />
lui Marcel Proust, lunec\ `ntre<br />
saloane aristocratice [i mai<br />
pidosnice locuri, eroul noului<br />
roman, soldat, circul\ besmetic<br />
printr-o urbe devastat\. Mistuit<br />
de foame, eroul lui Knut Hamsun<br />
r\t\ce[te printr-un ora[ ce i<br />
se refuz\. {i exemplele ar putea<br />
continua, incluzându-l pe eroul<br />
lui Virgil Gheorghiu din Ora 25, pe cel al foarte recentului<br />
best-seller Les Bienveillantes.<br />
C\l\torind, singuraticul ins descoper\ insule mirifice sau<br />
de[erturi cu orizont continuu, mun]i col]o[i – vezi `nz\pezitul<br />
Killimanjaro –, descinde `n vaduri amazoniene, se p\trunde<br />
de farmecul gale[ei Floride [i-al ostroavelor Antile. El cucere[te<br />
spa]iile, domin\ timpul, cititorul `i succede, `i r\mâne dator<br />
sau `l las\ `n urm\, cu [i mai mult\ `ndr\zneal\. Eroul timpurilor<br />
noastre fuge, spre a-[i surprinde identitatea, dar [i din aspr\<br />
necesitate. Lucian, din Hotarul de nisip, romanul de sertar al<br />
lui Pavel Chihaia – scris `n anii 1952-1954 [i publicat dup\<br />
Revolu]ie `n Jurnalul literar, iar `n volum `n 2007, la editura<br />
„Paideia“, Buc., sub egida Institutului na]ional pentru memoria<br />
exilului – fuge pentru c\ este urm\rit, h\r]uit, de organele<br />
Securit\]ii. El [i-a pierdut identitatea `n propria ]ar\, a devenit<br />
un indezirabil, trece din ascunz\toare `n ascunz\toare, prea<br />
mul]umit s\ g\seasc\ un ad\post `n cabana de pe ]\rmul<br />
m\rii a unui prieten, `n aridul peisaj al nisipurilor dobrogene<br />
[i al m\rii cu care nu se poate `ncheia nici o `n]elegere.<br />
Dobrogea cea plin\ de contraste a fost, de altminteri, locul<br />
desf\[ur\rii romanului de debut al lui Pavel Chihaia, Blocada,<br />
al piesei sale de teatru intitulat\ La Farmecul nop]ii. Piesa<br />
fusese `ncununat\ cu premiul Funda]iilor Regale, romanul,<br />
publicat `n 1947, [i de `ndat\ retras din libr\rii, avea s\ a[tepte<br />
decenii pân\ la republicare.<br />
Cetatea Tomis – Constan]a cea `ndr\git\ de autor – ar fi<br />
urmat s\ fie, prin persoana poetului Ovidiu, aici exilat, locul<br />
desf\[ur\rii unui al doilea roman cu sol dobrogean, trilogie ce<br />
s-ar fi `ntregit cu romanul Toragai, al stepelor str\b\tute de<br />
c\l\re]ii nomazi. Zarea de ba[tin\, de formare, de asemeni,<br />
Dobrogea, cu vântoasele-i miraje ce dep\[esc exotismul de<br />
almanah, ]\rm de margine [i ultim\ treapt\ spre marea `n<br />
care afunzi un picior [i ai impresia c\ ]i se deschid por]ile<br />
oric\rei destina]ii, l-a obsedat pe Pavel Chihaia `n scrisul lui,<br />
oferindu-i `n chip firesc eroul, `n persoana tân\rului care `nsu[i<br />
a fost contemplându-i dunele, valurile, `ntinderile.<br />
Nara]iune epic\, de realist\ factur\, de vie mi[care [i<br />
atmosfer\ din care nu lipsesc brizele poetice – Hotarul de nisip<br />
se fundeaz\ pe o strâns\ dezbatere asupra libert\]ii, a creativit\]ii,<br />
de aceasta intim legat\ - de fapt indisolubil. ~n c\scioara<br />
unde a fost primit fugarul, hot\rât s\ ri[te totul spre a evada<br />
`n lumea liber\, discu]ii se poart\ `ntre el [i gazd\, modestul,<br />
dar onestul Ben]ea, sanitarul `ncrez\tor `n promisiunile<br />
comunismului. Dispus la compromis, Ben]ea va avea<br />
prilejul s\ cunoasc\ toate am\r\ciunile deziluziei, Lucian va<br />
izbuti, prin `ntâmpl\toare cuno[tin]e, s\ se salveze. Romancierul,<br />
care a ales exilul `n anul 1975 n-a avut inima s\-[i sacrifice<br />
alter-ego-ul.<br />
Tragic este finalul nuvelei Fuga `n paradis, unde se<br />
moare `n cala vasului `n care se ascunseser\ fugarii, iar<br />
supravie]uitorul, la cap\tul puterilor, le[in\ pe chei, fiind adus<br />
de gr\nicerii egipteni `napoi pe vas. Nuvela este, acum, de<br />
un atroce realism [i se constituie `ntr-un pandant al Hotarului...,<br />
ca un epitaf adus `mprejur\rii c\ din fugari mul]i au c\zut<br />
victime tentativei, c\ riscul fugii a fost extrem, reu[ita o excep]ie.<br />
Fugarul cunoa[te miza: „Nu mai putem r\mâne aici. Nu<br />
mai este ]ara noastr\. Americanii sunt departe, `[i duc existen]a<br />
netulburat, senini, ferici]i, `n vreme ce noi fierbem `n<br />
cazanul sovieticilor. Trebuie s-o [tergem, scap\ cine poate.<br />
{i care are curaj.“ Planul cel mai bine pus la punct poate<br />
e[ua, prin interven]ia `ntâmpl\rii. Ceea ce i-a reu[it unuia,<br />
nu-i izbute[te altuia. Cea mai apropiat\ fiin]\ poate s\ cad\<br />
al\turi [i s\ r\mân\ `n urm\.<br />
De o factur\ deosebit\ de celelalte se arat\ nara]iunea, scris\<br />
`n ultimii ani ai exilului, Cearta sufletului cu trupul, aceasta<br />
dând curs unui rafinament stilistic care ne spune ce am pierdut<br />
prin aceea c\ Pavel Chihaia [i-a `ntrerupt timp de decenii<br />
activitatea literar\. Mai degrab\ Jurnal decât fic]iune, erou [i<br />
autor se contopesc, la persoana `ntâi. La Floren]a, eroul contempl\<br />
statuia lui David, de Michelangelo, se cuprinde `n cercet\torul<br />
`n domeniul artelor care, `n via]\, luase locul scriitorului.<br />
~ndr\gostit de clasicit\]i, naratorul cite[te pe chipul statuilor<br />
luminile vie]ii [i umbrele mor]ii, aceasta asigurându-[i<br />
pasul.<br />
Fiecare din cele patru capitole ale povestirii are un asem\n\tor<br />
`nceput, ca un leit-motiv: „La Floren]a noaptea nu se<br />
pogoar\ dintr-odat\ sau treptat: este ziua schimbându-[i culoarea<br />
`n aceea[i atmosfer\ imobil\ a ora[ului nemuritor ca apele<br />
oceanului de sub oglinda suprafe]ei alunecând pe nesim]ite de<br />
la transparen]a luminoas\ a zilei la albastrul intens al amurgului.“<br />
Liric: „B\nuiam `nserarea coborând pe luciul metalic al frunzelor<br />
de cire[i [i pe galbenul cenu[iu al marmorelor dintre tufele<br />
de oleandru, m\rginind aleile Institutului de istoria artei.“ Cel<br />
indecis realizeaz\ contrastul: „Atunci mi-am evocat, f\r\ s\<br />
vreau, fluviul de oameni de pe bulevardul Magheru [i chipurile<br />
neclare ale unor femei cu mers gr\bit, `n planuri ce veneau<br />
spre mine, `n\l]ându-se [i coborând asimetric...“ ~ntre dou\<br />
lumi, una supus\ eternit\]ii [i alta robit\ cotidianului,<br />
sufletul se ceart\ cu trupul.<br />
S\ fie, `n dorul de exil [i o poft\ de e[ec De e[ec ce<br />
tace, r\bd\tor `n fiecare ins, `n caruselul destinului Vorbea,<br />
undeva, Pavel Chihaia de „treptele nedes\vâr[irii“, iar `n partea<br />
a doua a Hotarului de nisip, `ntr-un interviu luat de Al. Cistelecan,<br />
`[i declara adeziunea la „eroul necunoscut al existen]ei noastre,<br />
felul cum s-au oglindit `n noi evenimentele zilnice lipsite de<br />
importan]\, lungul itinerar al ne`ntâmpl\rilor, amintirilor,<br />
viselor `n stare de trezie, tenta]iilor creatoare pe care nu<br />
avem tenta]ia [i nu putem s\ ni le facem cunoscute nici<br />
nou\, nicidecum s\ le m\rturisim.“ Se m\rturise[te, `n schimb,<br />
cu prisosin]\, personajul romanesc, cel care ciople[te statuia<br />
scriitorului, `n primele rânduri ale scriitorilor contemporani.<br />
A celui care a surprins [i fa]a [iroit\ de sânge a sclaviei [i pe<br />
cea cernit\ a libert\]ii, `ntr-o necurmat\, nelini[tit\, melancolic\<br />
[i, la ceasul serii, tragic\ `ncercare de autocunoa[tere. La creator,<br />
ispita vidului, a neantului, d\ roade.<br />
Barbu CIOCULESCU<br />
N.B. Pluta meduzei a fost pictat\ de Géricault [i nu de<br />
Delacroix. Eroarea se datoreaz\ pierderii de c\tre mine a bunului<br />
obicei de a controla cu dic]ionarul. Obicei c\ruia i-am r\mas<br />
mult\ vreme credincios, mai precis cât\ vreme m-am considerat<br />
mai departe [colar. Dar de când citesc pe afi[ele conferin]elor<br />
mele titularizarea ca „profesor doctor“, - [i de fapt, n-am ajuns<br />
general, ci numai locotenent -, am `nceput s\-mi acord prea<br />
multe puncte, Mea culpa! B.C.
Numeroase emisiuni `i sunt consacrate lui V. Voiculescu,<br />
zeul tutelar al autorului, reliefând `naltul nivel estetic<br />
atins de lirica lui [i evocându-i sfâr[itul tragic, târât<br />
prin `nchisori de c\tre slugile comunismului.<br />
l e c t u r i<br />
ISTORICUL [i criticul literar Liviu Gr\soiu, autor al<br />
unor semnificative studii despre poezia lui V. Voiculescu,<br />
{t. O. Iosif, G. Top`rceanu, Emil Giurgiuca [i sistematic<br />
prezent `n reviste precum „Luceaf\rul“ [i „Convorbiri<br />
literare“, este mai bine cunoscut, [i `nc\ pe un spa]iu<br />
incomparabil mai larg, ca un pasionat [i devotat<br />
realizator a numeroase [i mult pre]uite emisiuni<br />
literare ale Radiodifuziunii, institu]ie unde a lucrat<br />
o via]\, de la absolvirea facult\]ii pân\ la ie[irea la<br />
pensie. El se afl\ printre cei care l-au avut ca<br />
model pe V. Voiculescu (poetul s\u de suflet), ini]iator<br />
al emisiunilor culturale, `nc\ din primii ani de existen]\<br />
a Radioului `n România. Marele scriitor, noteaz\<br />
Liviu Gr\soiu, „avea `n vedere, pentru prima oar\ `n<br />
istoria institu]iei, o revist\ literar\ vorbit\, structurat\<br />
dup\ tot tipicul publica]iilor cu sumarul obligatoriu,<br />
impus de tradi]ia presei scrise“. Cum se [tie, pe postul<br />
Radio România Cultural au fost [i sunt transmise<br />
`n mod generos texte privind specificul actualit\]ii<br />
literare române[ti, prefa]ate de un editorial, „prima<br />
pagin\“, cum `l nume[te Liviu Gr\soiu, pe care l-a<br />
scris el `nsu[i o bun\ bucat\ de vreme, pân\ când<br />
se `mplineau 65 de ani de la ini]ierea programului<br />
de c\tre V. Voiculescu. De aici, titlul oarecum `ncifrat al c\r]ii.<br />
Se proiectase o masiv\ antologie, care, din p\cate, nu a mai<br />
ap\rut, situa]ie `n care Liviu Gr\soiu [i-a adunat o parte din<br />
editorialele `nregistrate `n ultimii ani pentru „Revista literar\<br />
radio ’60“, publicându-le pe cont propriu.<br />
Tematica este foarte variat\, ea cuprinzând consemn\ri<br />
de evenimente culturale curente, evoc\ri ale unor mari personalit\]i<br />
sau ale unor colegi de breasl\ disp\ru]i prematur, discutarea<br />
unor probleme [i aspecte esen]iale ce se pun azi `n fa]a scriitorului<br />
[i `n genere a omului de art\, considera]ii de istorie literar\,<br />
prezent\ri de volume semnificative, semnal\ri ale unor<br />
tinere talente, precum [i destule critici la adresa diletantismului,<br />
a imposturii, a falsit\]ii morale a unor lupi col]o[i odinioar\,<br />
f\când-o acum pe mielu[eii, uneori l\sând s\ se cread\ c\ au<br />
fost chiar diziden]i.<br />
Dar s\ `ncerc m\car o trecere `n revist\, fie [i selectiv\, a<br />
materiei ce s-a g\sit mereu pe „prima pagin\“ a emisiunilor<br />
literare ale lui Liviu Gr\soiu. Calendarul anivers\rilor e dominat,<br />
`n mod firesc, de Eminescu, s\rb\torit la noi, dar [i `n str\in\tate.<br />
La Praga s-a publicat `n anul 2000 volumul Mihai Eminescu<br />
`n literatura ceh\, avându-i autori pe doi reputa]i români[ti,<br />
Libuše Valentová [i Jiri Našinec. ~n Prima pagin\ e salutat\<br />
apari]ia seriei Corpusul recept\rii critice a operei lui Eminescu,<br />
vast\ exegez\ datorat\ lui Teodor Vârgolici [i I. Opri[an [i<br />
totodat\ sunt comb\tu]i vehement cei care-l contestau, `n orice<br />
caz, `l minimalizau pe poet („cele câteva mârâituri care se<br />
`ndoiau de rezisten]a `n timp a crea]iei eminesciene“). ~n<br />
editoriale vine vorba adesea de Caragiale, Slavici, T. Maiorescu<br />
[i, o dat\, autorul ]ine s\ reaminteasc\ radioascult\torilor<br />
debuturile marilor scriitori intrate `n legend\: Poeziile populare<br />
ale Românilor culese de V. Alecsandri. Titlul exact Poezii<br />
poporale, Balade, Cântece b\trâne[ti, adunate [i `ndreptate...<br />
(1852), Poeziile lui Eminescu (1883), Poeziile lui Octavian<br />
Goga (1905), Plumb de G. Bacovia (1916), Cuvinte potrivite<br />
de Tudor Arghezi (1927), Joc secund de Ion Barbu (1930),<br />
Ultimele sonete `nchipuite ale lui Shakespeare de V. Voiculescu<br />
(1964), Necuvintele de Nichita St\nescu (1969). Acesta,<br />
prin talentul s\u excep]ional, a re`nnodat tradi]ia cu poezia<br />
interbelic\, tradi]ie la care „atentaser\ for]ele antina]ionale ale<br />
comunismului impus de sovietici“. Aproape idolatrizat, Bacovia<br />
devine „Ideea Bacovia... un fel special de rug\ciune pentru<br />
câ]iva din genera]iile care i-au urmat“. Numeroase emisiuni `i<br />
sunt consacrate lui V. Voiculescu, zeul tutelar al autorului,<br />
reliefând `naltul nivel estetic atins de lirica lui [i evocându-i<br />
sfâr[itul tragic, târât prin `nchisori de c\tre slugile aceluia[i<br />
comunism feroce [i mort `n singur\tate [i s\r\cie. Sunt elogiate<br />
Calendar<br />
10.01.1493 - s-a n\scut Nicolaus Olahus (m. 1568)<br />
10.01.1869 - s-a n\scut Valeriu Brani[te (m. 1928)<br />
10.01.1896 - s-a n\scut Alexandru Busuioceanu<br />
(m. 1961)<br />
10.01.1913 - s-a n\scut Ion Moldoveanu (m. 1939)<br />
10.01.1915 - s-a n\scut Petre Marinescu<br />
10.01.1919 - s-a n\scut Fényi István<br />
10.01.1927 - s-a n\scut Ion Serebreanu (m. 1991)<br />
10.01.1940 - s-a n\scut Ion Iuga (m. 1993)<br />
10.01.1943 - s-a n\scut Ion Nicolescu<br />
10.01.1952 - s-a n\scut Richard Wagner<br />
10.01.1960 - s-a n\scut Ioana Pârvulescu<br />
10.01.1988 - a murit Pavel Bellu (n. 1920)<br />
10.01.1987 - a murit Ion B\nu]\ (n. 1914)<br />
10.01.1992 - a murit Tudor George (n. 1926)<br />
11.01.1878 - s-a n\scut Zaharia Bârsan (m. 1948)<br />
11.01.1920 - s-a n\scut Al. Cerna-R\dulescu<br />
(m. 1991)<br />
Tradi]ia<br />
unei reviste<br />
vorbite<br />
edi]iile postume ap\rute din opera lui, mai ales cea integral\,<br />
realizat\ de Roxana Sorescu.<br />
Unul dintre portretele destul de rare ale volumului Prima<br />
pagin\ este acela care-l `nf\]i[eaz\ pe Vladimir Streinu, v\zut<br />
ca „cel mai rafinat critic de poezie“: „Se impunea prin frumuse]ea<br />
fizic\, printr-o distinc]ie princiar\, prin comentariile f\cute<br />
neostentativ [i `ntotdeauna elegante `n stil [i profunde `n<br />
con]inut“.<br />
Continuând linia evoc\rilor, s\-i amintim pe „doi mari poe]i<br />
uita]i: O. Goga [i Al. Philippide“ [i pe contemporanii no[tri<br />
imedia]i, unii disp\ru]i prematur: Petru Cre]ia, George Munteanu,<br />
Virgil Mazilescu, Z. Ornea, „un iubitor de incredibil\ fidelitate<br />
al literaturii române“, „un suflet mare“, „specialistul incontestabil“,<br />
pe Titel Constantinescu, poet cunoscut mai ales ca realizator<br />
al emisiunilor de teatru radiofonic, pe Iulius }undrea, ini]iatorul<br />
Fonotecii de aur; dintr-o mai veche genera]ie, pe demnul<br />
poet Emil Giurgiuca, excelent profesor [i traduc\tor.<br />
A[a dup\ cum ]inea s\ men]ioneze „debuturile intrate `n<br />
legend\“, Liviu Gr\soiu reflecteaz\ [i asupra anului 1933, `n<br />
genere, considerat ca an al romanului. El vine cu o serie de<br />
complet\ri importante [i din alte genuri, ceea ce-l face s\ fie<br />
cu mult mai bogat. Notez doar câteva: La cump\na apelor<br />
de Lucian Blaga, Poemul invectiv\ de Geo Bogza, Scutul<br />
Minervei de Ion Pillat, culegeri de critic\ [i eseistic\ apar]inând<br />
lui Tudor Vianu, Pompiliu Constantinescu [i iar\[i Lucian<br />
Blaga.<br />
Revenind la actualitate, Liviu Gr\soiu apreciaz\ volumul<br />
omagial ~ntoarcerea `nvinsului – ~ntâlnire cu Mircea Zaciu,<br />
alc\tuit de Aurel Sasu [i Mircea Petean, edi]ia critic\ G.<br />
C\linescu, realizate de Nicolae Mecu, excelenta carte de<br />
memorialistic\ a lui Florin Const. Pavlovici Tortura noastr\<br />
cea de toate zilele, criticul pledând entuziast pentru acest<br />
gen, aflându-se uneori sub semnul romanului; apoi, Dic]ionarul<br />
esen]ial al literaturii române, care, din p\cate, a creat [i destule<br />
nemul]umiri prin absen]a unor scriitori nu mai pu]in esen]iali,<br />
`n fine, laud\ efortul de a fi recuperat\ literatura exilului.<br />
Liviu Gr\soiu `l descoper\ ca prozator pe Barbu Sl\tineanu,<br />
`n salonul c\ruia aveau loc [tiutele `ntâlniri literare „subversive“,<br />
ceea ce a dus la arestarea [i condamnarea atâtor intelectuali de<br />
seam\, semnaleaz\ noi talente (Aurelia Mocanu, Costin Tuchil\,<br />
11.01.1925 - s-a n\scut Eugen Jianu<br />
11.01.1926 - s-a n\scut Leonid Dimov (m. 1987)<br />
11.01.1935 - s-a n\scut Domi]ian Cesereanu<br />
11.01.1937 - s-a n\scut Ion Apetroaie<br />
11.01.1939 - s-a n\scut Niculae Tache<br />
11.01.1943 - s-a n\scut Florin Manolescu<br />
11.01.1957 - a murit I.U. Soricu (n. 1882)<br />
11.01.1972 - a murit Eugeniu Speran]ia (n. 1888)<br />
12.01.1891 - s-a n\scut Al. Cezar T.<br />
12.01.1909 - s-a n\scut Méliusz József (m. 1995)<br />
12.01.1914 - s-a n\scut Traian {elmaru<br />
12.01.1926 - s-a n\scut Al. Andriescu<br />
12.01.1937 - s-a n\scut Aurel Storin<br />
12.01.1941 - s-a n\scut Anda Raicu<br />
12.01.1961 - s-a n\scut Corin Braga<br />
12.01.1967 - s-a n\scut Aura Christi<br />
12.01.1983 - a murit Lucian Predescu (n. 1907)<br />
12.01.1988 - a murit Emilia C\ld\raru (n. 1931)<br />
12.01.1993 - a murit Florin Murgescu (n. 1920)<br />
13.01.1921 - a murit Ioan Caragiani (n. 1840)<br />
13.01.1936 - s-a n\scut Stepan Tcaciuc<br />
13.01.1937 - s-a n\scut Victor Ernest Ma[ek<br />
(m. 2002)<br />
13.01.1940 - s-a n\scut Nicolae Esinencu<br />
13.01.1958 - a murit Dan Botta (n. 1907)<br />
13.01.2000 - a murit {tefan Berciu (n. 1928)<br />
13.01.2001 - a murit Veronica Russo (n. 1918)<br />
14.01.1915 - s-a n\scut Mihai Isb\[escu (m. 1998)<br />
14.01.1917 - s-a n\scut Sofia Arcan (m. 1992)<br />
14.01.1917 - s-a n\scut Ion Roman (m. 1989)<br />
14.01.1928 - s-a n\scut Grigore Botezatu<br />
14.01.1931 - s-a n\scut Vlad Sorianu<br />
14.01.1936 - s-a n\scut Ion Stoica<br />
14.01.1978 - a murit Tudor Ursu (n. 1928)<br />
Cristian Robu Corcan, Liliana Corobca [i, nu `n cele din urm\,<br />
pe tân\rul Theodor Alexandru Voiosu, `nc\ licean, pe care-l<br />
invit\ s\ citeasc\ din poeziile sale la microfon.).<br />
Autorul editorialelor din volumul Prima pagin\ `[i exprim\<br />
opinia [i asupra unor aspecte de mai larg\ anvergur\ cum ar<br />
fi globalizarea [i cultura, sus]inând ideea rezonabil\ c\ „nimeni<br />
nu s-a gândit la o pulverizare a spiritului creator na]ional<br />
`ntr-un haos cultural atemporal [i sfidând spa]ialitatea“. Crede<br />
[i el c\, `n timpul comunismului, `n ciuda multor conformisme,<br />
noi am rezistat, am supravie]uit prin cultur\, concept minimalizat<br />
sau chiar comb\tut uneori de spirite excesiv radicale. Piedicile<br />
sunt bine cunoscute, `n primul rând cenzura [i politica restrictiv\<br />
a P.C.R.-ului, care, de exemplu, la Radio a `mpiedicat sau, `n<br />
orice caz, a limitat accesul unor scriitori care nu se g\seau `n<br />
gra]iile puterii. A[a s-a `ntâmplat, printre al]ii, cu poetul Tudor<br />
George, „prezen]\ insolit\ `n peisajul literar al acelor<br />
vremuri grele“. De aici, marile goluri `n Fonoteca de aur.<br />
Liviu Gr\soiu deplânge nu o dat\ starea de s\r\cie a<br />
scriitorilor, faptul c\ munca lor nu e r\spl\tit\ corespunz\tor,<br />
de asemeni, pre]ul prohibitiv al c\r]ii. Nemul]umirile lui privesc<br />
unele din efectele tranzi]iei, diletantismul, amatorismul, spiritul<br />
de improviza]ie, goana dup\ câ[tig material, cu orice pre].<br />
Un exemplu izbitor `l constituie manualele de Literatura Român\,<br />
alc\tuite la `ntâmplare, autorii neavând cuno[tin]e elementare<br />
de metric\ [i prozodie, condu[i de idei care frizeaz\<br />
absurdul. Unul dintre ei, de pild\, concepe capitole care n-au<br />
nicio succesiune logic\: Adolescen]a, Joc [i joac\, Familia,<br />
Iubirea etc. Se ajunge ca, observ\ editorialistul, `ntre Mircea<br />
Eliade [i Cioran s\ fie plasat\ Simona Popescu, „prozatoare<br />
tân\r\ [i apreciat\, dar expus\ probabil involuntar unei situa]ii<br />
delicate“. Sau [i mai strident: S\rmanul Dionis, `ncadrat al\turi<br />
de Portrete [i amintiri de I. G. Duca (!). Se recunoa[te `ns\<br />
[i valoarea unor alte manuale alternative, precum acela semnat<br />
de prof. Florina Rogalski, Daniel Cristea Enache [i Eugen<br />
Simion.<br />
Ceea ce-l indigneaz\ pe Liviu Gr\soiu [i, pe bun\ dreptate,<br />
este incultura, spiritul agresiv [i vulgar, impostura. Unii<br />
spun Valentin Streinu (`n loc, fire[te, de Vladimir) [i confund\<br />
pe scriitorul Knut Hamsun cu televizorul Samsung. {i vor s\<br />
mai fie [i autori! S\ zicem c\ aceasta e periferia. Dar, `ntorcându-ne<br />
pe teritoriul ferm al specialit\]ii, editorialistul constat\<br />
c\ autoritatea criticii e `n sc\dere, c\ se manifest\ o preferin]\<br />
pentru mod\ [i efemer, labilitatea gustului, o derut\<br />
estetic\ [i lipsa obiectivit\]ii, oricât de relativ\ ar fi ea. O<br />
anchet\ ini]iat\ de revistele „Observatorul cultural“ [i „Luceaf\rul“,<br />
care a invitat zece critici, [i nu oarecare, s\ se pronun]e despre<br />
volumele de poezie ap\rute `ntre 1991-2000, a ajuns, opineaz\<br />
Liviu Gr\soiu, la un „rezultat descalificant“. Mai to]i au<br />
votat `n favoarea volumelor semnate de reprezentan]ii genera]iei<br />
’80 sau a celor ce-[i spun nou\zeci[ti. Doar câ]iva dintre criticii<br />
chestiona]i au dat câte un vot-dou\ lui {tefan Augustin Doina[,<br />
Anei Blandiana, Constan]ei Buzea, Ilenei M\l\ncioiu, lui Marin<br />
Sorescu, Cezar Baltag, Petre Stoica, Emil Brumaru. De aici,<br />
clasamentul neavenit, aspru sanc]ionat de c\tre criticul de la<br />
Radio. Tot el observ\ cu triste]e cvasiabsen]a sentimentului<br />
religios `n poezia actual\ [i faptul c\ revistele au `nceput s\<br />
ignore marile s\rb\tori, Pa[tele [i Cr\ciunul, amintind ateismul<br />
epocii comuniste. Atunci `ns\ exista „scuza“ c\ ele erau, nu-i<br />
a[a, zile lucr\toare!<br />
Volumul Prima pagin\ sau `ntre ^60 [i ^65, con]inând<br />
editoriale radiofonice, mai toate interesante, scrise cu nerv,<br />
adaug\ un titlu nou bibliografiei lui Liviu Gr\soiu. El este<br />
un spirit sintetic, ce de]ine secretul de a comunica atractiv,<br />
neplicticos, lucruri de multe ori cunoscute, `ns\ importante<br />
pentru informarea marelui public. A[a cum trebuie s\ fie un<br />
foarte bun editorialist de Radio, [i autorul c\r]ii se afl\,<br />
incontestabil, `n primele rânduri.<br />
Al. S|NDULESCU<br />
14.01.1982 - a murit Vasile Florescu (n. 1915)<br />
14.01.1990 - a murit Niculae Stoian (n. 1935)<br />
15.01.1850 - s-a n\scut Mihai Eminescu (m. 1889)<br />
15.01.1909 - s-a n\scut Emil Boldan<br />
15.01.1916 - s-a n\scut Alexandru Robot (m. 1941)<br />
15.01.1921 - s-a n\scut Marin Sârbulescu (m. 1971)<br />
15.01.1933 - s-a n\scut Elena Lin]a<br />
15.01.1937 - s-a n\scut Valeriu Cristea (m. 1999)<br />
15.01.1937 - a murit Anton Holban (n. 1902)<br />
15.01.1974 - a murit Ovid Caledoniu (n. 1914)<br />
15.01.1994 - a murit Valentin Munteanu (n. 1937)<br />
15.01.1994 - a murit Damian Ureche (n. 1935)<br />
16.01.1929 - s-a n\scut Ion Podoleanu<br />
16.01.1942 - s-a n\scut Aurel Drago[ Munteanu<br />
16.01.1944 - s-a n\scut Elena Ghirvu C\lin<br />
România literar\ nr. 5/ 8 februarie 2008<br />
21
a r t e<br />
Povestea lui este [i a lui Ciulei, a lui Pintilie, a lui<br />
Clody, a lui Vlad Mugur, a lui Penciulescu, Purc\rete,<br />
C\t\lina Buzoianu, Alexandru Dabija, Alexandru<br />
Darie, Alexa Visarion, Dan Pi]a, Yuri Kordonski.<br />
România literar\ nr. 5/ 8 februarie 2008<br />
22<br />
PE DESENUL uria[ al vie]ii, apar, uneori, reliefuri impresionante. Din detaliile delicate,<br />
miniaturale, se poate distinge [i citi, uneori, dac\ ai noroc, o poveste fundamental\. Despre<br />
via]\, despre tine însu]i, despre felul în care po]i s\ fii revelat prin proiectarea în ceilal]i. În<br />
lumina sau întunericul, în tainele sau certitudinile pe care le po]i descoperi despre sine în<br />
gesturile celor care înseamn\ ceva major. Zic c\ am avut noroc cu carul aici! Au fost [i sînt<br />
în jurul meu oameni prin care am reu[it s\ în]eleg, profund, ce e cu mine pe acest p\mînt.<br />
Ce este voluptatea bucuriei, precum [i scufund\rile în abisuri de tot felul. Am reu[it s\ pricep<br />
aventura lui Dante [i c\l\toria lui fabuloas\, s\ deslu[esc c\, într-adev\r, cum spune el,<br />
dragostea mi[c\ soarele [i celelalte stele. C\ harul este de sus de tot [i dac\ îl ai, hr\ne[te-l<br />
cum se cuvine, dac\ nu... În fine, unul dintre ace[ti înso]itori, despre care este vorba mai sus,<br />
este Victor Rebengiuc. Imaginile cu el sînt extrem de diferite. Pe de o parte, fiindc\ el<br />
apare mereu altfel pe scen\, mereu g\sesc o nun]\ care m\ surprinde, un tîlc [i o poveste în<br />
desf\[urarea lui. Chiar [i atunci cînd nu i-a ie[it pe de-a întregul. Pe de alt\ parte, fiindc\<br />
raportarea mea a presupus timp [i propria-mi experien]\, cu alte cuvinte, o schimbare continu\<br />
[i îmbog\]it\ de perspective. Ochii mei au înv\]at s\-l citesc\ [i sufletul meu s\-l iubeasc\<br />
cu fiecare personaj, cu fiecare întîmplare care ne-a adus împreun\. {i care, cred, ne-a<br />
legat. Privind desenul, a[adar, constat cu melancolie c\ Victor Rebengiuc este unul dintre<br />
personajele care fac parte din destinul meu [i care m-au sedus. {i în sensul în care spune<br />
Liiceanu acest lucru, adic\, acela al [ansei ca cineva s\ ne ia de mîn\ [i „s\ ne scoat\ pe<br />
drumul mare al vie]ii [i s\ ne duc\ de o parte, de acea parte în care ni se d\ [ansa s\ ne reg\sim<br />
cu via]a noastr\ tr\it\ ca destin, ceea ce înseamn\: tr\it\ pe cont propriu.“ Vitalitatea lui<br />
excep]ional\, franche]ea ideilor, a p\rerilor, felul în care s-a a[ezat, cu greutate, cu<br />
asumare, fa]\ de teatru [i fa]\ de via]\ m-au fascinat, m-au f\cut s\ meditez. Îl privesc, pe<br />
scen\ sau nu. O for]\ inepuizabil\. Total\. Absolut\. Nici urm\ de tri[are, de eschivare. {i în gesturile mari, ample, [i<br />
în cele mici, insesizabile, uneori. De cîte ori sînt la Vene]ia, la Roma, la Craiova, la teatru, la film, pe str\zi înguste<br />
sau, dimpotriv\, foarte largi, de cîte ori v\d pe geam, în vreo cîrcium\, nunta[i zglobii, de cîte ori ascult marea în<br />
septembrie [i urechea mea îi prinde vuietul, de atîtea ori [i de înc\ multe altele m\ gîndesc la Victor Rebengiuc. La<br />
bucuria neostenit\ cu care î[i face meseria. La bucuria neostenit\ cu care tr\ie[te. La normalitatea pe care o respir\ [i<br />
o degaj\ f\r\ întrerupere. La onestitate. O no]iune din ce în ce mai vag\, mai perturbat\ de vremuri [i de oamenii<br />
care stau sub ele.<br />
Am cump\rat un cd cu el citind Tolstoi. „Moartea lui Ivan Ilici“. Produs de Humanitas. Ascult. Cînd vreau [i de<br />
cîte ori vreau. Rela]ia acestui actor cu cuvîntul m\ r\scole[te. M\ cobor, abisal, în mine îns\mi... Rebengiuc – o imens\<br />
mirare inocent\, un semn de întrebare primar [i definitiv în Botom-Fundulea [i hohotul meu de rîs enorm cît capul<br />
lui de m\gar purtat cu „gra]ie“ pe scena de la Gr\dina Icoanei. Capul lui culcat pe un ]ambal, dansînd animalic cu un<br />
l\utar în cîrc\, acel T\nase Scatiu st\pînind parc\ via]a [i moartea. F\r\ cuvinte. Visceral. Privirea din semi-profil,<br />
întoars\, cvasi-nesigur\ a unui b\rbat frumos [i tîn\r...Tip\tescu. Grandios, diabolic, umoral, ludic-demonic, acaparator,<br />
dictator în Goring din „Mephisto“. Pelasgos [i povestea „Danaidelor“ – Craiova, Hotelul Militar [i serile în care citeam<br />
din Patapievici, moartea lui Coposu [i noaptea în care l-am a[teptat s\ ajung\ de la Bucure[ti cu bine, Canal Grande,<br />
Avignon-ul cu Tudor, albastrul de Fayum, Purc\rete. Apoi, Praga, teatrul lui Mozart [i „...de Sade“, voluptatea [i<br />
senzualitatea unei lumi care se descompunea ca straturile de pe pere]ii picta]i, viola da gamba, ziua Marianei [i, iar,<br />
Purc\rete. Nu l-am v\zut în Bubnov [i în Caliban, [i nici în ce a f\cut cu dragul meu Radu Penciulescu, în „Doi peun<br />
balansoar“. Dar l-am v\zut în „De ce trag clopotele, Mitic\“, o m\rturie gigantic\ a lui Pintilie despre amestecul<br />
bizar între fantastic [i realitatea concret\, grea, înfipt\ în p\mînt, în noroi, fr\mîntat\ de umori [i isterii. În Serebreakov,<br />
viclean, întors spre sine, derutat de demasc\rile [i revolta lui Vanea, [i chio[cul magic din acel spectacol a[ezat pe un<br />
t\rîm al lui Cehov care se desprinde de ]\rmuri [i se învîrte[te la infinit vorbind despre oameni [i despre teatru, deci,<br />
despre oameni. Deruta lui Fetisov- Colonelul Pas\re, „nebunii“ [i NATO, stolurile de p\s\ri pe care le urm\reau,<br />
imaginar, dincolo de scen\ [i c\utarea lor disperat\, prin sal\, pe care fiul meu s-a sim]it dator s\ o execute în semn<br />
de admira]ie fa]\ de Colonel. Doamne, cum st\pîne[te cuvîntul [i sensurile lui, [i ritmul, [i t\cerile. Ivan Ilici în]elege<br />
c\ moare... via]a, filosofia [i abisul. În]elepciunea. {i vocea lui Victor Rebengiuc care m\ tulbur\. {i marinarul lui<br />
Baltazar Baltazarovici Jevakin! M-am dus de vreo [ase ori ca s\ v\d scena intr\rii lui în „C\s\toria“. Acolo e nem\rginitul<br />
duio[iei viguroase a ve[nicului pretendent codo[it de-a pururi. F\r\ succes. Eu m-am îndr\gostit de el cum n-a reu[it<br />
nici una dintrele cele [aptesprezece – sau cîte or mai fi fost – femei visate cu pirostriile pe cap. Cînd iese din scen\,<br />
plec cu el f\r\ nici o secund\ de ezitare.<br />
Nu ezit niciodat\ s\-mi m\rturisesc afec]iunea, admira]ia [i respectul pe care i le port. Infinit [i pîn\ la cap\t. Pentru<br />
c\ este EL f\r\ nici un farafastîc. Pentru c\ joac\ întruna [i minunat [i voluptos. Pentru c\ e curios de toate ale lumii,<br />
pentru c\ nelini[tea lui e a crea]iei înse[i. Pentru c\ tinere]ea lui este vie, palpabil\, n\r\va[\. Pentru c\ [tie ce este<br />
prietenia [i fidelitatea. Pentru c\ povestea lui este [i a lui Ciulei, a lui Pintilie, a lui Clody, a lui Vlad Mugur, a lui<br />
Penciulescu, Purc\rete, C\t\lina Buzoianu, Alexandru Dabija, Alexandru Darie, Alexa Visarion, Dan Pi]a, Yuri<br />
Kordonski. Pentru c\ m-a înv\]at, cîndva, ce este un copil în via]a unui om. Pentru c\ nu a abandonat c\utarea de<br />
sine. Pentru c\ s-a g\sit [i este inepuizabil. Ca [i cuvîntul. •
Dintr-o atare perspectiv\, Victor Rebengiuc se<br />
dovede[te a fi unul dintre promotorii de<br />
prim-plan ai înnoirii mijoacelor de exprimare<br />
actoriceasc\.<br />
a r t e<br />
ANDREI PLE{U pune un uria[ punct pe<br />
i când î[i explic\ „admira]ia pentru<br />
Victor Rebengiuc” prin faptul “c\ n-are<br />
aerul ([i aerele) unui actor”, c\ “nu i<br />
se cite[te pe fa]\ meseria, nu are ticurile,<br />
fasoanele, marca profesional\ caracteristic\”.<br />
O apreciere ce trimite în primul<br />
rând la comportamentul artistului în<br />
via]a civil\, care în afara scenei (în<br />
familie, între prieteni, pe strad\) prefer\<br />
discre]ia, infirmând un lucru [tiut de<br />
toat\ lumea [i anume acela c\ meseria<br />
de actor prin îns\[i condi]ia ei e una<br />
dintre cele mai expuse exterioriz\rii,<br />
pl\cerii de a fi privit [i de a te face privit.<br />
Dar refuzul tenta]iei de a-]i converti<br />
existen]a cotidian\ în spectacol nu poate<br />
fi propriu decât unei personalit\]i foarte<br />
puternice, con[tiente c\ harul [i for]a<br />
apar]in celor l\untrice ale fiin]ei, f\r\ s\<br />
aib\ nevoie pentru a fi dovedite de<br />
retorici [i gesticula]ii complementare.<br />
M\ gr\besc de aceea s\ scriu c\ Victor<br />
Rebengiuc e o abatere de la orice regul\.<br />
Chiar între marii actori, categorie în care<br />
se situeaz\, reprezint\ un caz atipic. A[a<br />
a fost de tân\r, a[a este [i ast\zi. Nu-l v\d deosebit de cum l-a v\zut<br />
Vlad Mugur în 1956 într-un spectacol, Bunbury, considerat “bomb\” în<br />
epoc\: „...parc\ î[i terminase studiile la Oxford. Respira în el insularul.<br />
Degaja un farmec actoricesc original ce a împins-o pe doamna Bulandra<br />
s\-i fac\ pe loc o ofert\ de angajament”. Presupun c\ junele ce „parc\ î[i<br />
terminase studiile la Oxford” a impus, înc\ de pe atunci, prin sobrietate<br />
[i prestan]\, prin [tiin]a de a st\vili excesele, prin seriozitatea [i<br />
gravitatea deciziilor sale. Pân\ [i boemia specific\ vârstei cred c\ la el se<br />
manifesta în alt mod decât la colegii de promo]ie. Ceea ce mi se pare cu<br />
atât mai important de re]inut cu cât ace[tia erau George Constantin, Mircea<br />
Albulescu, Gheorghe Cozorici, Constantin Rau]chi, Amza Pellea. Împreun\<br />
cu ultimii trei, de altfel, va deveni p\rta[, în urm\ cu peste o jum\tate de<br />
veac, la acea teribil\ aventur\ r\mas\ în istoria teatrului sub denumirea<br />
de momentul Craiova.<br />
O serie de absolven]i îns\, oricât de str\lucit\ ar fi, nu reprezint\ singur\<br />
o genera]ie. În ciuda climatului politic [i social ostil, la sfâr[itul deceniului<br />
[ase [i începutul celui ce urmeaz\, în teatrul românesc se produce o explozie<br />
de talente actorice[ti de propor]ii. M\ gândesc în special la Toma Caragiu,<br />
Octavian Cotescu, Gheorghe Dinic\, Marin Moraru, Florin Piersic [i,<br />
supralicitând pu]in calendarul, la {tefan Iordache, dar [i la câteva doamne<br />
actri]e (Gina Patrichi, Leopoldina B\l\nu]\, Silvia Popovici, Sanda Toma,<br />
Valeria Seciu) cu nimic mai pu]in faimoase. Diferen]a de cinci-opt ani,<br />
în minus sau în plus, dintre cei dinainte [i cei dup\ promo]ia lui Victor<br />
Rebengiuc e mult prea mic\ spre a nu vorbi de una [i aceea[i genera]ie.<br />
Îi apropie pe to]i, în fond, entuziasmul, aspira]ia c\tre un teatru cu o alt\<br />
fa]\, viu, dinamic, eliberat de rutin\, implicarea într-o modificare radical\<br />
a structurilor stilistice [i tipurilor de sensibilitate. Asemenea fenomen a<br />
fost posibil, desigur, datorit\ unor regizori extraordinari precum Vlad<br />
Mugur, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Horea Popescu,<br />
David Esrig sau Valeriu Moisescu. Ei î[i asum\ actul regizoral de pe pozi]ii<br />
polemice cu predecesorii, contrapunând vechiului concept de teatralitate<br />
o accep]iune modern\, care const\ într-un proces de re-a[ezare a artei<br />
spectacolului pe principii novatoare la toate nivelele, de la felul cum e citit<br />
un text [i cum i se capteaz\ tensiunile la creativitatea actorului [i concep]ia<br />
scenografic\.<br />
Dintr-o atare perspectiv\, Victor Rebengiuc se dovede[te a fi unul<br />
dintre promotorii de prim-plan ai înnoirii mijoacelor de exprimare actoriceasc\.<br />
Dac\ nu m\ în[el, [i sper c\ nu, primul rol în care l-am v\zut a fost Stanley<br />
din Un tramvai numit dorin]\. Spectacolul l-am urm\rit cu bucurie, cu o<br />
participare afectiv\ nedisimulat\, cople[it emo]ional de ceea ce se întâmpla<br />
pe scen\. Asta f\r\ s\-mi închipui c\ peste pu]in timp voi deveni nu numai<br />
un împ\timit de teatru, ci [i un comentator de spectacole constant, prezent<br />
s\pt\mân\ de s\pt\mân\, vreme de trei decenii, în revista Tribuna din<br />
Cluj. Prima cronic\ pe care am scris-o la un spectacol în care a jucat a<br />
fost în 1970 la Play Strindberg de Fr. Durrenmatt, când trecuse de<br />
treizeci [i [apte de ani [i era deja un nume. În aceast\ montare de un<br />
rafinament estetic încânt\tor, realizat\ cu aportul altor doi creatori magnifici:<br />
Liviu Ciulei (regizor, scenograf [i actor) [i Clody Berthola, a interpretat<br />
pe Kurt cu o distan]are subtil\, lipsit\ de ostenta]ie, rezultatul fiind o<br />
compozi]ie atent elaborat\ pân\ în cele mai mici detalii de expresie [i<br />
direc]ionare a efectelor. O alt\ presta]ie de o valoare ie[it\ din comun,<br />
epuizant\, unde st\rile personajului Gerstein, cel mai complex [i dificil<br />
din pies\, permanent la limita imprevizibilului ca tonuri [i atitudini, ating<br />
paroxismul, am consemnat-o doar dup\ câteva luni în Vicarul de Rolf<br />
Hochhuth, în regia lui Radu Penciulescu. Întâlnirile cu Victor Rebengiuc<br />
de acum încolo vor sta de fiecare dat\, decenii la rând, nu doar sub semnul<br />
unor crea]ii memorabile, dar [i al unor dificult\]i reale ori de câte ori<br />
începeam s\-mi scriu cronica. Sim]eam, în ceea ce-l prive[te, c\ e ceva<br />
care îmi scap\, ce nu se las\ prins în cuvinte ca doi nasturi într-o a]\. În<br />
1986 sau 1987, de exemplu, Tocilescu a pus în scen\ la „Bulandra“ cu o<br />
distribu]ie de excep]ie piesa lui Dan T\rchil\ Io, Mircea Voievod, cu un<br />
accent ap\sat, a[ zice, pe ideea de autosacrificiu a domnitorului. Citez<br />
câteva rânduri din comentariul publicat dup\ premier\: „În spa]iul unui<br />
spectacol de tensiune poematic\, expresiv marcat în caligrafia lui rafinat\,<br />
neobi[nuit de estetizant\ pentru inventivul [i frustul regizor, de decorul<br />
discret pictural al lui Sever Fren]iu (...), drama lui Mircea Voievod se<br />
consum\ f\r\ emfaz\, cu o modestie [i simplitate de în]elept, g\sindu-[i<br />
în Victor Rebengiuc o profund\ [i emo]ionant\ acoperire psihologic\,<br />
un firesc al rostirii [i gesticii ce-i confer\ m\re]ie, unicitate, excelentul<br />
actor f\când din grava con[tiin]\ de sine a personajului, din demnitatea<br />
lui, un suport al stabilit\]ii [i for]ei interioare”. Nu am putut scrie atunci<br />
c\, dincolo de ceea ce a oferit textul, printr-un joc sincer, cald, epurat<br />
de artificii, cu o aur\ de inexprimabil care a sporit credibilitatea [i misterul<br />
existen]ial al personajului, s-a creat, cu inten]ie sau f\r\, o imagine de<br />
conduc\tor în contrast evident cu aceea cunoscut\ spectatorilor din experien]a<br />
de fiecare zi. Astfel c\ în mintea lor a ap\rut , inevitabil, compara]ia [i<br />
odat\ cu ea scârba [i revolta.<br />
În Higgins (Pygmalion), Bubnov (Azilul de noapte), Tip\tescu (O<br />
scrisoare pierdut\), Astrov (Unchiul Vanea), Fundulea (Visul unei nop]i<br />
de var\), Pelasgos (Danaidele), Goering (Mephisto), Alfred (Vizita b\trânei<br />
doamne), Dodge (Copilul îngropat), Lear (Regele Lear), Claudius (Hamlet),<br />
Serebreakov (Unchiul Vanea), Fetisov (Colonelul Pas\re) sau Jevakin<br />
(C\s\toria), dac\ e s\ m\ refer doar la câteva din [irul rolurilor pe care le<br />
p\strez în memorie, Victor Rebengiuc a demonstrat, cu superioar\ art\, c\<br />
face parte din stirpea actorilor magicieni, a celor rari. Locul lui e undeva<br />
între Toma Caragiu [i George Constantin. Paradoxal [i enigmatic,<br />
primul a fascinat printr-un joc duplicitar, cu multiple straturi de m\[ti,<br />
prin voluptatea cu care vr\jea spectatorul, n\ucindu-l cu o cascad\ de<br />
farmec, f\r\ s\-i acorde r\gaz s\ ias\ dintre mrejele în care îl prindea ca<br />
în ni[te vâltori. Cel de al doilea era un vulcan la limita erup]iei. Un<br />
munte de nativitate. Personajele interpretate de el, de la rostirea<br />
replicilor la reac]iile cele mai nea[teptate, d\deau senza]ia c\ au ajuns pe<br />
scen\ dup\ o teribil\ h\ituial\ în labirinturile unui eu n\valnic. „Demonismul”<br />
lui Victor Rebengiuc, în schimb, aparent cenzurat, umanizeaz\ [i piatra<br />
seac\. Disponibilit\]ile lui interpretative sînt realmente imense. Nu cunosc<br />
inhibi]ii [i complexul barierelor dintre genuri. M\ obsedeaz\ [i acum, când<br />
scriu aceste rânduri, amestecul de ingenuitate [i uimire din Fundulea<br />
sau transa durerii [i disper\rii din Serebreakov. În perimetrul lui „râsuplânsu”<br />
actorul î[i configureaz\ personajele pregnant. Le investe[te cu<br />
adev\r [i semnifica]ie. Indiferent c\ sunt tragice sau comice, bune sau rele,<br />
c\ ascund sau dezv\luie sunt totdeauna expresia unor acumul\ri interioare<br />
îndelungi. Îl b\nui pe Victor Rebengiuc c\ e în permanen]\ înc\rcat de<br />
energii implozive, strunite probabil cu greu, premeditat, pentru a le<br />
folosi cu o dezl\n]uire miraculoas\ când e provocat. Am auzit uneori<br />
spunându-se c\ e un ins dificil, complicat, mor\c\nos, înclinat s\ pun\<br />
be]e în roate, s\ i[te conflicte. O gogom\nie. E un ins cu un caracter<br />
exemplar, exigent cu sine, neconcesiv cu al]ii, incomod pentru bâlbâi]i [i<br />
suficien]i. Nu accept\ jum\t\]ile de m\sur\ nici pe scen\ [i nici în via]\.<br />
Ipostaza de artist nepereche i se contureaz\ tot mai ap\sat de la un spectacol<br />
la altul în dialog cu regizori [i ei, la rândul lor, exigen]i [i nedispu[i la<br />
concesii: Vlad Mugur, Moni Ghelerter, Ciulei, Pintilie, Radu Penciulescu,<br />
C\t\lina Buzoianu, Purc\rete, Tocilescu, Alexa Visarion, Alexandru Darie,<br />
Dabija, Yuriy Kordonskiy, Galgo]iu sau Felix Alexa. Nu sus]in c\ nu<br />
vor fi existat [i împrejur\ri când motivele de r\bufnire nu l-au ocolit.<br />
Normale îns\ pentru un spirit justi]iar, adversar învederat al mistificatorilor<br />
[i roz\toarelor pitice.<br />
La [aptezeci [i cinci de ani, a[adar, Victor Rebengiuc este ceea ce s-<br />
a a[teptat c\ va fi. Este mai mult decât un mare actor. „Insularul” ce a<br />
respirat în el a devenit cu trecerea timpului un Lord.<br />
Ion COCORA<br />
România literar\ nr. 5/ 8 februarie 2008<br />
23
a r t e<br />
Dac\ exist\ o substan]\ liric\ a pove[tii ea<br />
provine în mare parte din conlucrarea<br />
excelent\ a imaginii asigurat\ de Roger<br />
Deakins [i de muzica lui Nick Cave.<br />
Cronica<br />
unei mor]i<br />
anun]ate<br />
România literar\ nr. 5/ 8 februarie 2008<br />
24<br />
DEPARTE de roman]ul<br />
din Legendele<br />
toamnei<br />
unde-l putem vedea<br />
evoluînd pe<br />
Brad Pitt în rolul<br />
lui Tristan Ludlow<br />
ascultînd chemarea<br />
s\lb\ticiei,<br />
Jesse James, eroul<br />
legendar, impenitentul<br />
[i dezam\gitul<br />
confederat,<br />
jefuitor de<br />
b\nci [i trenuri,<br />
cu o carte de vizit\<br />
impresionant\<br />
pentru anii ’80 ai<br />
secolului XIX în<br />
America este personajul de hîrtie, cerneal\ [i celuloid al<br />
imagina]iei multora de la regizorii Henry King, Fritz Lang,<br />
Nicholas Ray la romancieri cum este [i Ron Hansen al c\rui<br />
roman l-a ecranizat Andrew Dominik. Ca [i Billy Harrigan,<br />
viitorul Billy the Kid, sau c\l\re]ii unor limuzine cu aspect<br />
funerar, modernii Al Capone sau John Dillinger sau Bugs<br />
Moran, Jesse James face parte din mitologia unui continent,<br />
un personaj pentru care pistolul [i anecdota g\sesc un limbaj<br />
comun. Operînd mai ales în Kansas Missouri, Jesse are<br />
faima haiducilor de pe la noi, purtînd cu sine suflul unei libert\]i<br />
care se afl\ în fiecare din firele de iarb\ ale lui Whalt Whitman,<br />
o respira]ie a vîntului pe uria[ele întinderi tropotite cîndva<br />
de bizoni. „Camerele p\reau mai fierbin]i cînd era el<br />
prezent. Ploile c\deau mai drept. Ceasurile încetineau.” Iat\<br />
mostr\ de poezie care înso]e[te personajul în agonia sa.<br />
Jesse beneficiaz\ de portretul unei sensibilit\]i nevrotice, cu<br />
efecte de timp prinse în riduri ca în fotografiile necrozate ale<br />
lui Nadar, a[a cum cadrele împlinesc deseori o n\zuin]\ de<br />
tablou. Aceste imagini nu sunt simple decoruri în care personajul<br />
intr\ [i iese ca pe o scen\ de teatru, drumurile întortocheate<br />
trec prin preierie, pe întinderi cu iarb\ înalt\, acoperite cu un<br />
strat sub]ire de z\pad\ sau pe p\mîntul uscat, parc\ suflat cu<br />
pulberi de roc\, iar deasupra lui cerul în apusuri tragice cu<br />
un dramatism care nu mai are nevoie de gesturi grandioase.<br />
Dac\ exist\ o substan]\ liric\ a pove[tii ea provine în mare<br />
The Assassination of Jesse James by the Coward<br />
Robert Ford (Asasinarea lui Jesse James de c\tre la[ul Robert<br />
Ford, 2007); Regia: Andrew Dominik; În rolurile principale:<br />
Brad Pitt, Casey Affleck; Genul: Ac]iune, Dram\, Western;<br />
Premiera în România: 28.12.2007; Durata: 160 minute; Produs<br />
de: Scott Free/ Plan B Entertianment; Distribuit în România<br />
de: InterComFilm Distribution.<br />
parte din conlucrare excelent\ a imaginii asigurat\ de Roger<br />
Deakins [i de muzica lui Nick Cave. Imaginea [i muzica r\spund<br />
t\cerilor care se instaleaz\ între personaje [i care cresc adeseori<br />
tensiunea pîn\ la insuportabil. Robert Ford intr\ în banda lui<br />
Jesse cu ocazia ultimei lovituri pe care fra]ii James o dau jefuind<br />
un tren. Povestea a început cu sfîr[itul activit\]ii sale, pitoreasc\<br />
pl\smuire de fapte eroice în afara legii strîns\ în foiletoanele<br />
pe care le cite[te „la[ul” Robert Ford, fan fascinat de statura<br />
apoteozat\ a lui Jesse, c\utînd în el modelul exemplar cu<br />
care imagina]ia sa s-a hr\nit. Acest fascin îmbrac\ o form\<br />
obsesiv\, Ford a c\utat potrivirile dintre el [i Jesse, de la<br />
în\l]imea sa 1.70 aceea[i cu a lui la potriviri mai mult sau<br />
mai pu]in întîmpl\toare într-o mandal\ kharmic\. Dincolo<br />
de legend\ avem un personaj h\ituit, bîntuit de spaima de a<br />
fi prins, mutîndu-se dintr-un loc în altul, spectral, misterios,<br />
crepuscular. Regizorul a încredin]at povestea unui narator care<br />
o spune minunat, pe un ton borgesian al fic]iunilor care nasc<br />
alte fic]iuni. Într-o curte cu iarb\ înalt\ îl g\sim pe Jesse James<br />
cu doi [erpi în mîn\, c\rora le taie capetele pentru a-i g\ti, la<br />
fel, îl vedem c\l\re] singuratic pe un drum ca o c\rare pe spinarea<br />
calvi]ioas\ a unui deal, o umbr\, nimic mai mult. Adeseori<br />
un halou ce]os înv\luie imaginea unui pistolar nevrotic,<br />
impredictibil, curtenitor înainte de a ucide, într-o eroziune<br />
continu\ cu un rîs nefiresc [i plesc\ind din buze. Regizorul<br />
reu[ete s\ creeze acest climat de tensiune care vine [i din<br />
a[teptarea izbucnirii violen]ei amînate cu eufemisme<br />
aproape tandre pîn\ cînd [i simplul zgomot al unei capse î]i<br />
r\sun\ în creier ca un dang\t de clopot. Avem dou\ personaje<br />
fa]\ în fa]\, nu ca adversari reali, maestrul [i discipolul, o<br />
dragoste complicat\ de frustrare [i teroare în acest western<br />
cerebral al unor psihologii abisale. Glasul lui Ford este tremurat,<br />
se îneac\, privirea sa nu se fixeaz\ pe nimic, nesigur\, admira]ia<br />
sa, emo]iile sale au ceva repulsiv precum sentimentele necoapte<br />
ale adolescen]ilor care îngaim\ trei cli[ee, a[a cum apar în<br />
romanul Pornografie al lui Witold Gombrowicz. Robert<br />
Ford nu are nimic care s\-l consacre, acest nimic, îns\, este<br />
trist [i în[el\tor, de o densitate dureroas\ în felul în care el<br />
între]ine acest cult copil\resc pentru eroul s\u. Îl împu[c\ de<br />
fric\ pe Wood din marea familie de fo[ti bandi]i anacronici<br />
[i inutili odat\ abandona]i de [eful lor [i tr\ie[te satisfac]ia<br />
apropierii cu un pas fa]\ de idolul s\u. Îi denun]\ pe ceilal]i<br />
acoli]i ai lui [i pe Jesse, devenindu-i tovar\[ al\turi de un v\r<br />
într-o ultim\ aventur\. Pentru cei care a[teapt\ un film cu<br />
împu[c\turi filmul este dezam\gitor, povestea nu se opre[te<br />
asupra faptelor de arme ale pistolarului renumit, legend\ vie,<br />
subiect al ziarelor care-i fac un portret romantic al unui impenitent<br />
om al frontierei c\utînd ceva din fiorul de libertate de dinaintea<br />
r\zboiului civil. Filmul urm\re[te declinul lui, c\derile psihice,<br />
triste]ea unui om care nu-[i mai afl\ locul [i lini[tea, ucigîndu-<br />
[i o parte din fo[tii tovar\[i de teama ca ace[tia s\ nu-l denun]e<br />
pentru recompensa generoas\ a autorit\]ilor, cel care zvînt\ în<br />
b\taie un copil ca apoi s\ izbucneasc\ în lacrimi, cel care se<br />
mi[c\ asemeni unei stafii, mereu într-o veghe mohorît\. Regizorul<br />
a reu[it s\ creeze suspansul la nivelul dialogului, punctat de<br />
t\ceri aiuritoare înlocuite gesturi nervoase, o alt\ reu[it\ a<br />
filmului fiind o gradare impecabil\ a degrad\rii personajului<br />
luptînd împotriva unei maladii care-l macin\ [i a sentimentului<br />
inutilit\]ii. Figurii de b\iat simpatic dînd frîu sentimentelor,<br />
un fel de for]\ a naturii din Legendele Toamnei îi ia locul un<br />
personaj complex, abisal, trecut prin filtrul experien]ei din<br />
Babel al lui Innaritu, un personaj al contrastelor mixînd atitudinea<br />
flegmatic\ [i laconismul viril cu o emo]ie care-i face ochiul s\<br />
înoate în lacrim\, cu un fel de tandre]e f\r\ adres\. Ceva din<br />
maladia lui Jesse î[i g\se[te ecoul în sensibilitatea lui Robert<br />
Ford. Scena uciderii lui, mai precis o sinucidere a acestuia<br />
pentru care el creeaz\ momentul favorabil pentru cei doi acoli]i<br />
este una care r\mîne imprimat\ pe retin\. Fiecare gest,<br />
fiecare detaliu pare amplificat de un „simt enorm [i v\d<br />
monstruos”. Panica celor doi ia propor]ii fantastice dup\ o [tire<br />
ap\rut\ în ziar care cade sub ochii lui Jesse, la geam aceasta<br />
prive[te absent la feti]a sa care cînt\ un cîntecel [i la ghetu]a<br />
r\mas\ în iarb\ [i î[i desface centura ca apoi s\ aranjeze un<br />
tablou; privirile se evit\, ele se întîlnesc în spa]iul specular<br />
ca reflexe. Prezen]a mor]ii [i poezia ei stranie, absurd\ mi-a<br />
amintit ca mod de realizare de filmul lui Jim Jarmusch, Dead<br />
Man (1995), mai flegmatic, dar nu mai pu]in bizar, atipic.<br />
Povestea nu se încheie cu lichidarea lui Jesse James care<br />
face din cel care [i-a adjudecat-o, Robert Ford, o celebritate<br />
a zilei, urît [i celebru totodat\. Legenda intr\ într-un comer]<br />
fabulos incluzînd [i transformarea sa într-o mic\ scen\ de teatru<br />
cu cei doi protagoni[ti ca figuran]i, excesiv farda]i de un<br />
teatralism rizibil ca în filmele anilor 1920. Povestea<br />
continu\ cu Robert Ford ucigîndu-l pe scen\ nu mai pu]in de<br />
800 de ori pe Jesse în timp ce amicul s\u care-l interpreteaz\<br />
flamboiant pe erou devine din ce în ce mai veridic în rol sfîr[ind<br />
prin a-[i trage un glon] în cap. Fotografiile cu celebrul r\uf\c\tor<br />
mort pe un pat de ghea]\ pentru a-l p\stra proasp\t pentru<br />
contactul cu posteritatea [i istoria instantaneelor dau<br />
filmului ecoul unui ludic borgesian. La[ul Robert Ford se<br />
bucur\ de beneficiile pe care i le aduce idolul s\u, gloria<br />
defunctului pistolar se reflect\ asupra lui, dar nu e nimic altceva<br />
decît un reflex care va disp\rea în uitare imediat ce un<br />
fanatic îl împu[c\ pentru o glorie la fel de efemer\. Filmul<br />
lui Andrew Dominik se remarc\ prin contrapunctul nervos,<br />
prin capacitatea decupajelor de natur\ de a r\spunde unei<br />
întreb\ri sau de a reda o stare [i prin felul în care tr\deaz\<br />
conven]ia genului consacrat de decenii bune de hollywoodpopcorn-western<br />
spaghetti, prin nuan]\ri [i puneri în abis cu<br />
o psihologie subtil\. Datele precise ale istoriei consemnate<br />
parc\ de un istoriograf atent aduc o not\ autenticist\, îns\ stilul<br />
relat\rii de o mare for]\ poetic\ ne îndep\rteaz\ de consemnarea<br />
seac\ a unui cronograf. Filmul lui reg\se[te ceva din poezia<br />
spa]iilor deschise parc\ spre infinit care-i întîmpinau pe primii<br />
coloni, ceva din m\re]ia [i triste]ea [i nimicnicia unei glorii<br />
n\scute în cutia de rezonan]\ a nostalgiei iscat\ pe declinul<br />
cuceritorilor. •
ßirul de comisari [i toat\ liota de secretari s-au instalat ca<br />
adev\ra]i mitropoli]i, episcopi [i protopopi, dup\ cum<br />
celulele [i organiza]iile de baz\ au luat [i ele locul<br />
bisericilor locale [i al soborului parohial.<br />
a r t e<br />
DComunismul ca<br />
mistic\ (I)<br />
EP|{IND cu mult simpla ac]iune<br />
politic\, social\ [i economic\,<br />
sistemul comunist a încercat<br />
s\ devin\ [i s\ se impun\ ca o<br />
religie f\r\ Dumnezeu. Deliberat,<br />
într-o mare m\sur\, dar [i printr-un<br />
infailibil instinct primar,<br />
el a reu[it s\ ocupe încetul cu<br />
încetul toate compartimentele<br />
[i func]iile organismului social.<br />
Repede instaurat ca st\pîn peste<br />
trupuri, cu oasele c\rora a albit<br />
geografia [i istoria, nu a p\r\sit<br />
niciodat\ visul de a poseda cu<br />
aceea[i t\rie sufletele [i con[tiin]ele.<br />
Insu[indu-[i în detaliu toate<br />
traseele cre[tinismului, cu ordinea,<br />
institu]iile [i ceremonialurile<br />
sale, comunismul a resuscitat<br />
ideea mesianic\ [i a reformulat promisiunea Edenului. Locul<br />
înaintemeg\torilor [i al profe]ilor a fost preluat de c\tre Marx<br />
[i Engels [i de c\tre to]i creatorii de utopii sociale de la Campanella<br />
[i pîn\ la Fourier, iar condi]ia de mîntuitor [i de agent al izb\virii<br />
i-a revenit, cu voia dumneavoastr\, lui Vladimir Ilici<br />
Ulianov, zis Lenin pe numele s\u mistic. Patria vodcii [i a<br />
tabaciocului a devenit }ara Sf\nt\, iar neamul de mujici [i de<br />
resemna]i ai stepelor s-a transformat subit în popor ales.<br />
{irul de comisari [i toat\ liota de secretari s-au instalat ca<br />
adev\ra]i mitropoli]i, episcopi [i protopopi, dup\ cum celulele<br />
[i organiza]iile de baz\ au luat [i ele locul bisericilor locale<br />
[i al soborului parohial. Iar pentru c\ Iisus a mîntuit lumea prin<br />
jertf\ [i prin propriul lui sînge, noii mîntuitori au g\sit c\ e mai<br />
profitabil s\ o izb\veasc\, din nou, prin sîngele altora. Al<br />
milioanelor de supu[i care nu se ar\tau prea tari în credin]\ [i<br />
suficient de zelo[i în adora]ie. Ereticii [i rîvna lor sectar\ au<br />
fost drastic sanc]iona]i ca devia]ioni[ti [i tot atît de eficient<br />
excomunica]i cu [treangul, cu pistolul, cu po]iunea de [oricioaic\<br />
sau, [i mai simplu, cu ranga. Ecumenismului i-a luat locul unirea<br />
mondial\ a proletariatului, iar ideea conspirativit\]ii ini]iale,<br />
a ilegalit\]ii, s-a substituit patimilor [i martirajului, devenind<br />
o form\ suprem\ de legitimare. Inchisorile prin care cî]iva<br />
huligani ai istoriei au fost caza]i, din cînd în cînd, pentru a-[i<br />
des\vîr[i studiile, de cele mai multe ori nici m\car începute,<br />
au fost transformate în locuri de pelerinaj [i de pietate obligatorie.<br />
M\cinat de boli, mai mult sau mai pu]in lume[ti, cu creierul<br />
dizolvat sub ac]iunea tenace a sifilisului, Lenin a fost<br />
eternizat sub form\ de carcas\ [i expus public spre deliciul<br />
necrofililor [i pentru încurajarea partinic\ a tinerilor c\s\tori]i.<br />
Cultul moa[telor [i al sfintelor relicve din lumea cre[tin\ a<br />
primit aici replica unei subtile amenaj\ri medico-legale. L\sînd<br />
la o parte ceremonialul public, delirul în mas\ [i dezm\]ul<br />
pseudoliturgic, convocarea copiilor [i alte asemenea gesturi de<br />
Dedica]ie: închin aceste rînduri sacerdo]ilor de la<br />
Curtea Constitu]ional\, spre desf\tare<br />
Memorie,<br />
art\,<br />
restaura]ie<br />
consacrare, comunismul este unul dintre cei mai primitivi<br />
mutilatori ai artei. El a f\cut din artist un slujitor necondi]ionat<br />
[i din art\ un rudimentar mijloc de propagand\. Ideologizat\<br />
[i indoctrinat\ pîn\ la golirea ei de orice sens interioar,<br />
crea]ia a devenit un simplu instrument al unei noi mitologii.<br />
Iconarul, pictorul sau sculptorul, cioplitorul de iconostase [i<br />
de portaluri, care alt\dat\ erau factori ai apropierii omului de<br />
Dumnezeu, au fost obliga]i s\ se închine terorismului organizat.<br />
Pseudoeroul s-a substituit sfîntului, imaginea musculoas\ a<br />
o]elarului a luat locul personajului exemplar, [i forma<br />
supradimensionat\ s-a înfî]i[at maselor drept proiec]ie monumental\.<br />
In locul erminiilor au ap\rut tratatele de estetic\ proletcultist\,<br />
Dionisie din Furna a fost înlocuit de Jdanov, realismul a devenit<br />
obligatoriu socialist, iar beneficiarul a n\pîrlit la comand\ [i,<br />
din om pur [i simplu, a ren\scut ca om nou, animat de nobilul<br />
sentiment al spaimei [i al obedien]ei. Sistemul s-a ruinat acum,<br />
vestigiile lui artistice zac prin depozitele muzeelor, iar c\r]ile<br />
de estetic\ au amor]it [i ele. Dac\ privim, îns\, cu pu]in\ aten]ie<br />
în jurul nostru, omul nou este înc\ destul de vioi; atîta doar<br />
c\ a schimbat spaima în arogan]\ [i obedien]a în resentiment.<br />
Comunismul [i postcomunismul în<br />
pictura româneasc\ (II)<br />
(o panoram\ succint\)<br />
Dac\ observa]ia c\ o genera]ie creatoare acoper\ cam treizeci<br />
de ani, atunci o radiografie a picturii române[ti în ansamblul<br />
s\u, dar [i a fiec\rui artist în parte, pe acest modul, cu<br />
inten]ia declarat\ de a identifica muta]iile de interes estetic [i<br />
redistribuirea accentelor filosofico-doctrinare, ar putea<br />
scoate în eviden]\ aspecte extrem de interesante. Pe lîng\ datele<br />
sale ereditare, pe lîng\ acea ,,presiune originar\” a dublei tenta]ii<br />
Orient – Occident, pictura de [evalet din România a suportat<br />
[i succesive ,,presiuni de context”, acele interven]ii brutale<br />
n\scute din convulsiile istoriei mici [i din bovarismele<br />
pseudoteologale de natur\ ideologic\ [i politic\. Genera]ii la<br />
rînd, începînd cu acelea interbelice [i sfîr[ind cu cele n\scute<br />
în deceniile 6-7, [i-au tot modificat percep]iile [i retorica în<br />
func]ie de agresivitatea sau de toleran]a cenzurii, de formele<br />
pe care le-a îmbr\cat interven]ia direct\ a comenzii politice<br />
în dinamica [i în metabolismul crea]iei. A[adar, pe lîng\<br />
interoga]ia de ordin metafizic, pe lîng\ indecizia abisal\ între<br />
corporalitatea formei artistice [i între puterea de seduc]ie a<br />
idealit\]ii, a spiritului acorporal [i pur, artistul român a fost<br />
constrîns s\ fac\ fa]\ [i unei alt fel de indecizii: între a picta<br />
la comanda unor agen]i ai terorii politice sau a refuza colaborarea<br />
cu riscul identific\rii ca du[man, al interdic]iei [i al exilului din<br />
via]a public\ pîn\ la limita mor]ii civile. Dac\ lu\m, în consecin]\,<br />
ca reper al dinamicii crea]iei, fie ea la nivelul întregului fenomen,<br />
fie la nivel individual, intervalul 1934 – 1964, atunci aceast\<br />
,,dinamic\” este una negativ\, entropic\, un simplu sinonim al<br />
alien\rii estetice [i al disolu]iei morale. Arti[ti importan]i din<br />
perioada interbelic\, pe care instaurarea regimului comunist i-<br />
a surprins în plin\ activitate [i în deplin\ for]\ creatoare, printre<br />
care mul]i insurgen]i din cel de-al doilea val avangardist, fie<br />
au t\cut [i au c\zut, într-un fel sau altul, în dizgra]ie – iar aceast\<br />
,,dizgra]ie” mergea, de multe ori, pîn\ la a li se controla [evaletul<br />
[i penelurile spre a se constata dac\ ele prezint\ urmele vreunei<br />
folosiri recente –, fie [i-au schimbat sever expresia [i stilistica,<br />
asumîndu-[i declarat doctrina [i tipologia formal\ a realismului<br />
socialist. Dac\, dimpotriv\, avem în vedere întervalul 1965 –<br />
1995, atunci sensul schimb\rii este unul afirmativ, unul care<br />
include în acela[i timp semnele relax\rii morale [i dovezile<br />
certe ale func]ion\rii limbajului. Genera]ia de arti[ti care se<br />
afirm\ la începutul acestui interval evoluez\ într-un sens invers<br />
decît predecesorii s\i [i reconecteaz\ limbajul la nevoile fire[ti<br />
de exprimare ale picturii; ea face acest lucru atît prin recuperarea<br />
valorilor interbelice, cît [i prin deschiderea spre valorile europene,<br />
în m\sura în care acest acces este posibil. Pionierii acestei<br />
desprinderi de realismul socialist, la început mai timid, apoi<br />
din ce în ce mai ferm, renun]\ la iconografia oficial\,<br />
p\r\sesc imaginile de [antier, scenele de munc\ din fabrici [i<br />
din uzine, atitudinile eroice ale ]\ranilor înregimenta]i în<br />
organiza]iile cooperatiste [i se repliaz\ în genurile discrete [i<br />
complet dezimplicate ideologic: peisagistica [i natura static\.<br />
Chiar dac\ aceste gesturi par excesiv de prudente, avînd în<br />
vedere faptul c\ ne situ\m în plin deceniu [apte, cînd în Europa<br />
[i în lume se consum\ experien]e radicale, în contextul<br />
retrîns al artei române[ti ele au un rol fundamental. •<br />
România literar\ nr. 5/ 8 februarie 2008<br />
C. Dip[e - Tov. Gh. Gheorghiu-Dej Nesemnat - Tractorist\ Nesemnat - ~nv\]\torul popoarelor<br />
25
m e r i d i a n e<br />
Literatura lui Ramón ni se înf\]i[eaz\<br />
ca o colec]ie de întâmpl\ri în<br />
(i)realitatea imediat\, “stare de<br />
corp” a “mamiferului”.<br />
România literar\ nr. 5/ 8 februarie 2008<br />
26<br />
„V<br />
IA}A [i romanul sunt o iluzie, iluzia de a te<br />
întâlni pe tine însu]i. Oare nu în tine însu]i se<br />
afl\ acele lucruri care, cât\ vreme nu se [tie ce<br />
sunt, nu sunt nici sigure, nici f\urite pentru ca<br />
natura s\ inventeze arborele, nu [i dulapul” Cu<br />
aceast\ interoga]ie î[i începe Ramón Gómez de<br />
la Serna prologul la “romanele nebuloasei”, iar<br />
cititorul, chiar dac\ nu este familiarizat cu stilul<br />
“nebulitic” al scriitorului spaniol interbelic, e<br />
tentat s\ intre de îndat\ în jocul acestuia. Fie<br />
[i numai pentru c\ nu îi mai crede demult pe<br />
romancieri, iar acest incipit promite c\ Omul<br />
pierdut e altceva, poate o scriere capabil\ s\<br />
alunge orice urm\ de monotonie sau de previzibilitate.<br />
În plus, chiar sintagma “romane ale nebuloasei”<br />
presupune o ambiguitate care stârne[te curiozitatea...<br />
“Misterul” se poate dezlega (m\car în parte),<br />
dac\ plas\m proza lui Ramón Gómez de la Serna<br />
în contextul literaturii europene de la începutul<br />
secolului al XX-lea. Toat\ lumea pare s\ fie<br />
de acord c\ aceast\ perioad\ a fost marcat\ de<br />
o serie de taton\ri, metamorfoze [i c\ut\ri<br />
care au condus, printre altele, la apari]ia mai multor curente de avangard\. Nici romanul nu<br />
putea s\ scape de vertijul prefacerilor, dovad\ c\, imediat dup\ 1920, el se gr\be[te s\ p\r\seasc\<br />
teritoriul lui simile pentru a intra în zona mai pu]in explorat\ a “nebuloasei”, în care “iluzia”,<br />
chiar dac\ nu dispare, este construit\ [i subminat\ aproape simultan.<br />
Scriitorul spaniol, contemporan cu Joyce [i Thomas Mann, a fost atras de mirajul<br />
inova]iei radicale, declarându-se de la bun început adeptul unei scriituri “diverse, rebele,<br />
inovatoare”, a cunoscut de timpuriu gloria literar\ (în 1923, la Paris, se bucura de succes,<br />
fiind comparat de critici cu Giraudoux [i Max Jacob), dar [i dezam\girea, solitudinea, boala,<br />
exilul. Autobigrafia a constituit pentru el, întocmai ca pentru Max Blecher, dac\ ar fi s\<br />
c\ut\m analogii în spa]iul nostru cultural, mai mult decât un substrat. Literatura lui Ramón ni<br />
se înf\]i[eaz\ ca o colec]ie de întâmpl\ri în (i)realitatea imediat\, “stare de corp” a “mamiferului”<br />
care scrie, dup\ cum spunea el însu[i, modalitate de a transfigura banalul prin metafore<br />
insolite [i de a elibera cuvintele de sensurile conven]ionale, deja prea tocite. C\ a[a stau lucrurile<br />
o demonstreaz\ aproape toate scrierile sale, de la El libro mudo [i Morbideces, la El Rastro [i<br />
Automoribundia, de la El hombre de alambre la cele patru proze care compun ciclul “nebuloasei”<br />
(El incongruente, El novelista, Rebeca [i El hombre perdido).<br />
Acesta din urm\ (tradus `n 2004 pentru prima dat\ în limba român\) poate fi socotit, înainte<br />
de orice, un roman al c\ut\rii. Sunt multe ([i abstracte) lucrurile pierdute [i care nu mai pot fi<br />
reg\site (“iluzia de a te întâlni cu tine însu]i”, de pild\, ca [i iluzia de a g\si un sens existen]ei,<br />
refugiile de tot felul, de la orele închise în orologii antropofage, la spa]iile securizante ale<br />
vagoanelor trase pe linie moart\, de la “romanul din spatele lucrurilor”, la “cortinele de teatru<br />
care la un moment dat se pot ridica pentru a ne dezv\lui inexprimabilul”).<br />
Naratorul-personaj porne[te într-o adev\rat\ odisee, r\t\cind, asemenea lui Leopold Bloom,<br />
prin labirintul de str\zi al unui ora[ tentacular (nenumit, a[a cum nenumit r\mâne pân\ la sfâr[it<br />
[i personajul), în c\utarea unei realit\]i “laterale”, singura capabil\ s\ fac\ fa]\ – pentru o vreme<br />
– golului [i absen]ei. Practic trama epic\ este ca [i inexistent\, dar lipsa ei e suplinit\ de o<br />
extraordinar\ consisten]\ romanesc\ a imaginarului, de organizarea epic\ a tr\irilor, a obsesiilor<br />
[i halucina]iilor, amestecate pân\ la indistinc]ie cu banalul cotidian. De aceea romanul se cite[te<br />
cu pasiune, pentru c\ “întâmpl\rile” se deta[eaz\ într-o asemenea m\sur\ de personalitatea<br />
eroului-povestitor, încât e[ecul existen]ial afirmat aici devine o parabol\ a condi]iei umane în<br />
genere. Omul pierdut se confund\, paradoxal, cu “Everyman”, tocmai în m\sura în care, de la<br />
început pân\ la sfâr[it, r\mâne un individ ex-centric, aflat în imposibilitatea ontologic\ de a<br />
defini realitatea [i propria sa persoan\ (de aceea personajul se autocaracterizeaz\ exclusiv<br />
prin nega]ie). Întrebarea “cine sunt eu” constituie o premis\ important\ a construc]iei<br />
narative generând [i justificând totodat\ structura fragmentar\, cu alur\ de jurnal intim, a acestui<br />
roman care nu de pu]ine ori ne trimite cu gândul la delirul controlat al suprareali[tilor: “M\<br />
sim]eam negru-g\lbui. Galbenul soarelui intrând prin balcon [i fundalul întunecat al s\lii. Totul<br />
se reduce la ce crezi despre lucruri. Despre pahare se crede c\ sunt obiecte rezervate evenimentelor,<br />
nu le cau]i prietenia [i te pomene[ti c\ nu-]i ajung. To]i avem ceva încrustat în noi. Unii o<br />
miniatur\, al]ii o colivie de p\s\ri care atârn\ r\sucit\ într-un cui, pentru c\ e goal\.” Pasajul<br />
acesta ne trimite cu gândul la Urmuz, dar ceea ce crede “omul pierdut” despre lucruri îl<br />
apropie mai cu seam\ de naratorul Întâmpl\rilor lui Blecher. Obiectele, în acela[i timp semnificative<br />
[i derizorii, populeaz\ aceste pagini cu prezen]a lor nelini[titoare, halucinant\, spectral\. Paharele,<br />
p\l\riile, fotoliile de r\chit\, ceasurile-pu[culi]\, dulapurile, umbrelele, ligheanele, manechinele<br />
etc. devin vehicule de tain\ ale unei realit\]i indescifrabile, depunând m\rturie despre esen]a<br />
ultim\, incognoscibil\, a lumii. În aceste condi]ii achizi]ionarea unui fotoliu de r\chit\ cap\t\<br />
o importan]\ crucial\, echivalând cu un pas (mic) spre mântuire: “Mi-a venit un gând<br />
salvator. Voiam de mult s\-mi cump\r un fotoliu de r\chit\ [i acum aveam ocazia s\ o fac. {tiam<br />
o adres\ convenabil\ [i am pornit în direc]ia magazinului r\coros, ale c\rui vitrine cu mobile<br />
spectrale îmi pl\cuse întotdeauna s\ le privesc.” P\l\riile îns\ îi trezesc suspiciunea, i se par<br />
obiecte antipatice, care vor s\ îl trag\ pe sfoar\, disimulându-[i inten]iile subversive sub alibiul<br />
func]ionalit\]ii lor: “Ca o negare a acestui gând, odaia mi s-a umplut de p\l\rii. În special<br />
cele de pe pat – eu având supersti]ia c\ o p\l\rie pus\ pe pat poate fi sursa unui mare ghinion<br />
– m\ deranjau [i m\ crispau (...) M\ gândisem de multe ori c\ pe cuverturi, pe fotolii [i pe<br />
mese exist\ p\l\rii, p\l\riile altora, ale necunoscu]ilor, ale oportuni[tilor.”<br />
O magazie cu decoruri de mucava îi provoac\ volupt\]i [i nelini[ti indescriptibile. Obiectele<br />
– de dou\ ori false – depozitate acolo (“cariatide, coroane, fazani fal[i pe tipsii false, lire [i cupe<br />
de carton, amfore, statui demne de mausolee (...) coifuri, suli]e [i arcuri, icoane false, vizibil<br />
neterminate”), îl for]eaz\ s\ î[i probeze propriul adev\r, anticipând totodat\ iminen]a<br />
e[ecului. Nu se poate r\spunde la întrebarea “cine sunt eu”, din moment ce lumea în întregime<br />
e o colec]ie de falsuri, un uria[ bâlci în care numai lucrurile ce î[i dezv\luie cu dezinvoltur\<br />
artificialitatea joac\ cinstit, permi]ând privirii s\ le descompun\ [i consumând astfel, pân\ la<br />
cap\t, ideea de obiect. C\ci “marea fars\ e atunci când unul-[i-acela[i se crede unul-[iacela[i,<br />
de fapt o imita]ie a celui ce fusese unul-[i-acela[i”; cu alte cuvinte, din jocul crud al<br />
identit\]ilor [i diferen]elor, tot ce r\mâne este spectacolul exasperant al m\[tilor care ascund<br />
alte m\[ti. Timpul “reprezenta]iei” nu are nimic de-a face cu o cauzalitate exterioar\, conformându-se<br />
principiilor simultaneit\]ii paradoxale: “Nunta a fost azi, dar totu[i ea a avut loc [i cândva,<br />
mai demult [i nu va fi celebrat\ nicicând...” Pe bun\ dreptate, în “scurta not\ empatic\ de<br />
acompaniere terapeutic\” de la sfâr[itul c\r]ii, Vera {andor observa c\ tr\irea evenimentelor<br />
are loc simultan, “în chip de revela]ie, ca la vis\tori”, ceea ce permite ca romanul s\ poat\ fi<br />
citit începând de oriunde, chiar de la ultima pagin\.<br />
Un picaro<br />
al lumii dezvr\jite<br />
Coeren]a – atâta cât\ este – e asigurat\ de for]a viziunii, polifonia poematic\, de concrete]ea<br />
molipsitoare a halucina]iilor [i fantasmelor, printre care obsesia mor]ii ocup\ un loc central.<br />
Moartea, sub orice form\ [i-ar face sim]it\ prezen]a, exercit\ asupra omului pierdut atrac]ia<br />
ultimei întreb\ri f\r\ r\spuns, este marele mister în fa]a c\ruia v\lurile iluziei alunec\ unul<br />
câte unul, l\sând s\ se întrez\reasc\ cel din urm\ refugiu. “Via]a e în a[a fel întocmit\ încât cere<br />
s\ fie eliberat\ de moarte, pentru c\ în moarte nu vor exista nici aceste vise, nici altele, [i, de<br />
altfel, nimic arbitrar [i criminal nu poate s\ se mai întâmple, c\ci am fost deja victimele definitive<br />
ale crimei de a muri”, afirm\ romancierul în prolog, iar cartea sa î[i dezv\luie, prin prisma<br />
unei asemenea reflec]ii, miza major\, aceea de a încerca s\ ofere vie]ii – drept compensa]ie –<br />
un sens retroactiv. În acea clip\ hazardul s-ar converti în destin, dar omului pierdut nu-i e îng\duit<br />
decât s\ cerceteze fragmentele, frânturile de vise, piesele unui puzzle incomplet. Tot ceea ce<br />
poate întrez\ri este un morman de imagini desperecheate, “a heap of broken images”, într-un<br />
“spa]iu de fic]iune” la fel de ostil ca [i “t\râmul pustiu” al lui T.S. Eliot.<br />
Totu[i evad\rile compensatorii (de obicei erotice) nu lipsesc [i ele îi ofer\, de fiecare dat\,<br />
personajului-povestitor o m\runt\ consolare. Istoriile de dragoste evocate în carte sunt vii [i<br />
tandre, având ceva din imponderabilul reveriei, al visului cu ochii deschi[i, contrazis îns\ brutal<br />
de logica realit\]ii, “a vie]ii ce se vie]uie[te”. Maja desnuda, infirmiera, nebuna, prostituata,<br />
blonda Alcira, Desdemona, femeile-magnolie, vân\ta vorbitoare, Matilde [.a.m.d. sunt, în<br />
general, figuri misterioase, spectrale, lipsite de tr\s\turi individuale, intrând în aceea[i saraband\<br />
a replicilor [i gesturilor absurde ca [i naratorul. Uneori, din conversa]ii aparent lipsite de sens<br />
se ivesc posibile r\spunsuri la obsedanta întrebare “cine sunt eu”: “Am în]eles atunci c\ pe<br />
femeia aceea o tulbura vanitatea câinilor [i m-am sim]it ca un dul\u care, privindu-se în oglinda<br />
de la cuier, se descoper\ din întâmplare b\rbat.”<br />
Dialogul cu vân\ta este de-a dreptul savuros, prin amestecul de seriozitate mimat\ [i de<br />
umor absurd, demonstrând, o dat\ în plus, abilitatea scriitorului de a n\scoci “greguerías”<br />
(termenul este, de altfel, inven]ia sa, desemnând în linii mari un procedeu rezultat prin combinarea<br />
umorismului cu metafora insolit\). În dialogul amintit ni se vorbe[te despre “sensul<br />
vân\t\rian al lumii”, iar replicile au ceva din ritmul aiuritor al nonsensurilor lui Lewis Caroll.<br />
Sunt multe paginile care ar merita citate în întregime (memorabil\ este, de pild\,<br />
întâlnirea cu Desdemona, într-un vagon luxos, împodobit cu oglinzi vene]iene [i candelabre<br />
de sticl\ care “se mi[cau asemenea unor balerine”; aceea cu vagabondul Gonzalo, care îl conduce<br />
pe erou la o c\su]\, pe jum\tate ruinat\, furi[at\ în “p\puri[”, lâng\ un râu f\r\ nume, unde<br />
“se ascundea Goya”; aceea cu ventrilocul, acompaniat de domni[oara de carton, la cina domnului<br />
Oriol sau cu misterioasele femei-magnolii.) {i enumera]ia ar putea, desigur, continua. Observ\m<br />
c\ aluziile [i trimiterile intertextuale nu sunt pu]ine, dar, pân\ la urm\, farmecul acestei proze<br />
“nebulitice” rezid\ în faptul c\ ele sunt topite într-un romanesc al tr\irii, articulat în teribile<br />
scenarii ale iluziei, care ne-ar îndrept\]i s\-l socotim pe omul pierdut un fel de picaró al lumii<br />
dezvr\jite, un Don Quijote care nu mai crede posibil\ împ\carea dintre Lume [i Fic]iune.<br />
Despre traducerea domnului Radu Niciporuc, numai de bine, cu atât mai mult cu cât s-a<br />
confruntat cu un text deloc facil, fiind obligat nu de pu]ine ori – a[a cum m\rturise[te în Postfa]a<br />
traduc\torului – s\ caute echivalentul unor cuvinte inventate de autor, n\scocind la rândul<br />
s\u, pentru a compensa “vacuitatea dic]ionarelor”, termeni ca “borfotreap\”, “târfofes\”,<br />
“borfocirl\”, “zbârnogroaz\” [.a.m.d.<br />
Catrinel POPA
Joachim Wittstock e singurul scriitor<br />
de origine german\ n\scut `n<br />
România care nu s-a putut desp\r]i<br />
de ora[ul natal.<br />
m e r i d i a n e<br />
~n ora[ul de jos vezi ce-ai uitat<br />
POATE c\ nu printr-o<br />
inspira]ie de<br />
moment, dar nici<br />
c\ut`nd ca Diogene<br />
cu lum`narea un<br />
om, cunoscutul<br />
istoric [i critic literar<br />
german, originar<br />
din România [i<br />
stabilit la München,<br />
Peter Motzan, l-a<br />
numit pe scriitorul<br />
sibian Joachim<br />
Wittstock, departe<br />
de orice aluzie ludicironic\,<br />
cu toat\<br />
seriozitatea unui<br />
cititor care [tie s\<br />
disting\ unicitatea<br />
valorii: Don Quijote...<br />
nume, la care se mai adaug\, culmea, `nt`mpl\tor sau<br />
poate nu, [i irezistibila atrac]ie a acestui prozator pentru<br />
mori. Un am\nunt care, iat\ ar putea explica [i titlul<br />
culegerii de povestiri Dumbrava morilor, ap\rut\ la<br />
`nceputul acestui an la editura Institutului Cultural Român.<br />
C`nd te contope[ti cu textul unei c\r]i, c`nd scotoce[ti toate<br />
ascunz\torile viclene din spatele cuvintelor – doar s`nt traduc\torul<br />
acestei tr\iri scripturale! – nu se poate s\-]i reprimi curiozitatea<br />
[i implicit indiscre]ia de a p\trunde `n zonele cele mai<br />
intime, unde sentimentul [i spiritul `[i pierd grani]ele desp\r]itoare...<br />
a[adar, de ce iube[te Joachim Wittstock morile, ce caut\ [i<br />
ce g\se[te el `n acele palete care mi[c\ aerul, primenindu-l<br />
mereu ca s\ produc\ mi[carea necesar\ transform\rii staticului<br />
`n dinamic, pasivului `n activ, esen]ei `n existen]\. Joachim<br />
Wittstock e un c\ut\tor neobosit, e omul care merge – pe jos<br />
sau pe biciclet\ - [i pasul din spate trece mereu `naintea pasului<br />
din fa]\ [i ne ajut\ s\ `naint\m [i pedala de jos a bicicletei urc\<br />
mereu `n locul pedalei de sus [i produce rotirea care face<br />
mi[carea posibil\... [i cercul mic al nucleului [i cercul mare al<br />
universului func]ioneaz\ dup\ principiul unei mori eterne<br />
sau a unei mori[ti de b`lci... mori peste tot, mori [i mori – acum<br />
observ, ce ciudat c\ `n limba român\ imperativul verbului „a<br />
muri“ are aceea[i form\ cu pluralul nehot\r`t al morilor. O<br />
simpl\ `nt`mplare, dar `nt`mplarea cheam\ reflec]ia [i reflec]ia<br />
e curiozitate, cum curios e [i personajul lui Joachim Wittstock,<br />
seara, pe stradelele `nguste ale Clujului sau ale Sibiului, s\<br />
priveasc\ pe fereastr\ `n case str\ine sau s\ se strecoare ca<br />
un intrus `n intimit\]i necunoscute pe care ar vrea s\ [i le<br />
`nsu[easc\. Joachim Vittstock e singurul scriitor de origine<br />
german\ n\scut `n România care nu s-a putut desp\r]i de ora[ul<br />
natal. Sigur acela[i lucru s-ar putea spune [i despre Eginald<br />
Schlattner care tr\ie[te `n comuna Ro[ia l`ng\ Sibiu, dar `[i<br />
public\ romanele la editura Zsolnay din Viena. Joachim Wittstock<br />
`ns\ [i-a constr`ns p`n\ [i c\r]ile s\ opteze pentru aerul tot<br />
mai rarefiat al unui public german autohton, tip\rindu-[i c\r]ile<br />
`n ]ar\. Nu men]ionez acest fapt ca s\-i adaug vreun merit de<br />
fidelitate patriotic\ lui Wittstock, vreau doar s\-mi explic<br />
mecansimul l\untric al unui artist excentric `n cel mai strict<br />
sens al cuv`ntului. Ciudat specimen acest Joachim Wittstock!<br />
Noi românii spuneam despre Alexandru Paleologu c\ este<br />
ultimul boier român, dar mai s`nt [i Neagu Juvara [i controversatul<br />
B\l\ceanu Stolnici [i cine-i mai [tie, c\ nimic nu se pierde...<br />
Joachim Wittstock apar]ine [i el unei vechi elite germane din<br />
Hermannstadtul copil\riei mele, pe care nu-l mai g\sesc nici<br />
`n aceast\ zgomotoas\ Capital\ cultural\ european\ dec`t c`nd<br />
cutreiera uli]ele cu pant\ ale ora[ului de jos, t\c`nd sau vorbind<br />
monosilabic cu el. Dar acest domn foarte `nalt [i foarte sub]ire<br />
ascunde `n ciudata lui alc\tuire [i un „fantast“, un fel de lunatec<br />
care umbl\ pe drumuri neumblate de al]ii, care vede ce nu v\d<br />
al]ii, care are darul de a evada din prezent `n sta]ii unde timpul<br />
se opre[te. C`nd era copil, ni se spune `n povestirea Strada<br />
Joag\rului, urc`ndu-se pe un gard, a g\sit u[a cerului deschis\...<br />
sau, `n povestirea Leag\nul, spune c\ `n balansul frenetic al<br />
scr`nciobului toat\ lumea se r\sturna: ma[inile ajungeau pe<br />
crestele muntelui, caii `n copaci [i el, gimnaziastul intern,<br />
era cu capul `n jos [i cu picioarele sus, de parc\ ar fi c\lcat<br />
pe cer; dar [i de ce nu se putea elibera niciodat\ de `ntoarcerea<br />
`ncolonat\ `n sala de mese. S`nt str\zi `nfundate, str\zi care nu<br />
duc nic\ieri, case cu por]i `n care intri `ntr-un spa]iu [i ie[i pe<br />
aceea[i u[\ la alt nivel, `n alt spa]iu. ~n povestirile lui, scrise<br />
cu o exactitate realist\, aproape matematic\, trecutul [i prezentul<br />
curg laolalt\ f\r\ linii de demarca]ie ca [i c`nd te-ai plimba<br />
prin eternitate – cea]\ translucid\ care te face s\ vezi ce-ai uitat.<br />
C`te registre scripturale parcurge acest autor `n toate c\r]ile<br />
lui! Am acas\ un sac de volume de Joachim Wittstock. M\<br />
`ntreb ce lung, ce `nc\p\tor e timpul unui om care a fost [i<br />
profesor [i bibliotecar [i istoric [i... eu cred c\ Wittstock<br />
scrie merg`nd, Wittstock tr\ie[te scriind. Wittstock este produsul<br />
dureros al unei permanente lupte cu limbajul, produsul unui<br />
mare complex, al unei inadapt\ri f\r\ leac - `n tot ce scrie se<br />
simte o nostalgie chinuitoare dup\ un acas\ unde trebuie s\<br />
se `ntoarc\, o nostalgie de extraterestru care face eforturi<br />
disperate s\ devin\ p\m`ntean.<br />
Anul acesta i-a mai ap\rut, `n afar\ de Dumbrava<br />
morilor, un roman `n limba german\, intitulat Die uns angebotene<br />
Welt (Lumea ce ni s-a dat). Cred c\ frapanta asem\nare cu<br />
titlul memoriilor semnate de Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a<br />
dat, nu poate s\ nasc\ suspiciuni, cu at`t mai mult cu c`t romanul<br />
lui Wittstock e un fel de Bildungsroman `n buna tradi]ie a<br />
marilor clasici germani. Ac]iunea e plasat\ `n perioada lui de<br />
studen]ie la Cluj, c`nd toate `nt`mpl\rile, ideile, petrecerile,<br />
prelegerile, idilele, succesele, decep]iile, `ntr-un cuv`nt, lumea<br />
`ntreag\ intr\ `n tine [i tu `nghi]i perplex tot p`n\ la sa]ietate<br />
„cu dragoste [i abjec]ie“. {i peste toate astea troneaz\ umbra<br />
monstruoas\ a Securit\]ii. Profesorii, prietenii, dispar r`nd<br />
pe r`nd [i tu taci [i taci [i ai vrea s\ faci un gest eroic, dar ]i-e<br />
fric\ pentru c\ e[ti om [i nici m\car nu [tii prea bine care e<br />
adev\rul. Cam a[a am tr\it noi to]i `n anii aceia [i aceste dezveliri<br />
ale unei con[tiin]e, speriate [i nesigure, s`nt mult mai autentice,<br />
mai umane [i mai devotate individului [i istoriei, pentru c\ o<br />
istorie f\cut\ numai din eroi [i martiri e ca un cvartal de blocuri<br />
care `nchid `ntre zidurile lor de beton mici biserici de lemn.<br />
Dar aceast\ Lume ce ni s-a dat, - [i s`nt perfect con[tient\ de<br />
ceea ce afirm aici -, e o carte unic\ `n literatura ap\rut\ `n ultimii<br />
18 ani `n România. Nucleul inegalabil al romanului e, dincolo<br />
de fundalul politic cu care ne-am obi[nuit, drama singular\<br />
a unui individ atipic; deci, nu at`t drama minoritarului german,<br />
c`t drama minoritarului uman; e lupta surd\ a unui ins `n c\utarea<br />
unui limbaj care s\-l fac\ `n]eles de ceilal]i. Un om care-[i<br />
d\ seama c\ nu poate s\ fac\ altceva dec`t s\ scrie [i tocmai<br />
limbajul, obiectul muncii lui `i este ostil [i, cu c`t [i-l constr`nge<br />
`n corsete str\ine, devine mai refractar. Joachim Wittstock e<br />
fiul marelui scriitor sas Erwin Wittstock, un adev\rat virtuoz<br />
al limbajului care, dup\ cum reiese dintr-o scen\ din carte,<br />
`[i pedepsea fiul s\ scrie zeci de variante ale aceleia[i<br />
scrisori p`n\ c`nd atingea forma stilistic\ a unui limbaj c`t de<br />
c`t acceptabil. Evident fic]iunea [i realitatea nu se suprapun<br />
exact, ca jum\t\]ile de pere. Teroarea perfec]ionismului `n scris<br />
l-a torturat pe Joachim toat\ via]a. Sute de caiete cu `nsemn\ri,<br />
notate la `nt`mplare, din care spicuia febril – m\rturise[te Georg<br />
Härwest, eroul romanului, - fraze st`ngace, dar de o sinceritate<br />
devastatoare, incluz`ndu-le `n scrisorile de dragoste adresate<br />
unei fete care nu-l `n]elegea, mersul f\r\ oprire nop]i `n [ir<br />
pe str\zile Clujului `nv`rtind `n g`nd de sute de ori o fraz\;<br />
durerea strig\tului care nu poate ie[i din chingile lui interioare<br />
– marea dram\ a scriitorului, singura [i cea mai tensionat\,<br />
r\zbate din aceast\ carte unic\, ale c\rei pagini puteau s\ fie<br />
semnate f\r\ re]inere [i de un Kafka. Am ezitat mult p`n\ m-am<br />
hot\r`t s\ scriu acest text; nu s`nt critic literar, poe]ii spun c\<br />
s`nt prozator, prozatorii c\ s`nt poet; [i unii [i al]ii m\ apreciaz\<br />
mai mult ca traduc\tor. Ei bine, `n aceast\ calitate, dac\ mi-e<br />
`ng\duit, scriu aceste r`nduri pentru c\, traduc`ndu-l pe Joachim<br />
Wittstock, am `nv\]at s\-l citesc pe din\untru cum cite[ti o<br />
radiografie [i umbrele difuze au devenit organe [i respira]ia<br />
pl\m`nilor a devenit sonor\ [i pe traheea lui a urcat un glas<br />
pe care l-am auzit [i-l tot aud [i-l aud [i m\ urm\re[te de parc\<br />
m-a[ plimba noaptea pe str\zile ora[ului de jos, pe strada<br />
Azilului, de pild\, [i v`ntul ar face s\ bubuie foile de plastic<br />
care acoper\ zidurile insalubre ale vechii biserici [i a[ [opti<br />
pentru mine: s`nt duhuri, nu-i a[a S`nt duhuri...<br />
Nora IUGA<br />
România literar\ nr. 5/ 8 februarie 2008<br />
27
m e r i d i a n e<br />
Stephen Coote conchide, de pild\, c\ romanul<br />
reprezint\ o alegorie a ideii c\, în om, „eul<br />
public [i cel intim nu sînt decît dou\ fa]ete ale<br />
aceleia[i personalit\]i”.<br />
Deconstruc]ie postmodern\<br />
România literar\ nr. 5/ 8 februarie 2008<br />
28<br />
FAPTUL c\ Robert Louis Stevenson,<br />
victorianul sco]ian devenit emigrant<br />
american, a fost dep\[it în popularitate<br />
de propriul lui roman („nuvel\”, în<br />
unele accep]ii), The Strange Case of<br />
Dr. Jekyll and Mr. Hyde/Straniul<br />
caz al doctorului Jekyll [i al domnului<br />
Hyde (reeditat, iat\, la noi, din 2003,<br />
în mod constant, de c\tre Editura<br />
Minerva), r\mîne, pîn\ la un punct,<br />
un lucru firesc. Este condi]ia tuturor<br />
autorilor impu[i prin singularitatea<br />
estetic\ a unei opere cu destin de<br />
„mit”cultural. Mai pu]in normal\<br />
îns\ apare situa]ia în care, chiar peste<br />
o sut\ de ani de la apari]ie, faimoasa<br />
Robert Louis Stevenson.<br />
poveste sufer\ înc\ de cel pu]in un<br />
Straniul caz al doctorului<br />
simptom de deviere în receptarea<br />
Jekyll [i al domnului Hyde.<br />
Traducere de Carmen<br />
critic\, asupra c\ruia m\ voi opri<br />
Chirculescu. Bucure[ti,<br />
în cele ce urmeaz\. Toat\ lumea<br />
Editura Minerva, ed. a II-a,<br />
cunoa[te, fie [i din auzite, con]inutul<br />
2007, 160 p., 9.99 RON.<br />
textului. Trei naratori – primul,<br />
întocmai ca la Henry James, intermediat<br />
de însu[i autor – se refer\ la acelea[i<br />
incidente stranii. Dl. Utterson, avocat londonez auster, consternat de testamentul clientului [i<br />
prietenului s\u de-o via]\, doctorul Jekyll, care stipuleaz\ inexplicabil c\, la moartea sau, în<br />
mod ciudat, dispari]ia sa subit\, averea s\ treac\ necondi]ionat în posesia unui misterios<br />
domn Hyde, persoan\ intrat\ ocult în intimitatea b\trînului om de [tiin]\, decide s\ cerceteze<br />
îndeaproape circumstan]ele subterane, ce au putut duce la un astfel de dezechilibru. Convingerea<br />
premerg\toare actului propriu-zis al c\ut\rii detectiviste are [i ea ceva din poetica jamesian\<br />
a personajului-reflector, v\zut ca interpret al semnelor unei lumi de coduri secrete. „Dac\ el<br />
este dl. Ascundere (to hide – a se ascunde, n.m.), atunci eu voi fi dl. Investiga]ie” (to seek - a<br />
c\uta, n.m.), ne spune inaugural Utterson, nef\cînd doar un simplu joc metaforic [i<br />
lingvistic, ci invitînd discret la con[tientizarea intr\rii noastre într-un univers textual al construc]iei<br />
simbolice.<br />
În]elegem de la avocat, prin intermediul unei „pledoarii” narative enigmistice, cu fundament<br />
gotic, faptul c\ dl. Hyde apar]ine acelei clase teratologice numite plastic de Poe undeva monstrum<br />
horrendus. El locuie[te într-o zon\ imund\ a capitalei britanice, are fizionomie lugubr\ [i,<br />
mai ales, comportament agresiv. Love[te f\r\ motiva]ie un copil, iar apoi e identificat ca<br />
autor al unui abominabil asasinat. Interesant îns\, Hyde pl\te[te desp\gubiri cu cecuri (autentice!)<br />
ale doctorului Jekyll, de]ine mobilier fin [i tablouri de valoare din colec]ia<br />
b\trînului s\u protector, intr\ în casa acestuia cu regularitate [i manifest\<br />
veleit\]i de virtual st\pîn. Ce poate motiva neobi[nuita leg\tur\ asupra<br />
c\reia doctorul Jekyll continu\ s\ men]in\ o misterioas\ t\cere Cele<br />
dou\ vizite ale lui Utterson la amicul comun, doctorul Langou, de[i nu<br />
aduc ini]ial vreo clarificare a secretului, sînt urmate de o misiv\ care va<br />
marca ulterior intrarea celui de-al doilea narator în scen\, superior<br />
informa]ional primului (Utterson). Langou las\ post mortem m\rturia<br />
scris\ a episodului infernal, de medicin\ transcendental\, la care a asistat<br />
for]at de dl. Hyde, ap\rut brusc [i în existen]a sa. Bînd o licoare preparat\<br />
ad-hoc, din s\rurile ordonate anterior de un bilet straniu al lui Jekyll,<br />
acesta trece printr-un terifiant proces de metamorfoz\-alchimic\, în urma<br />
c\ruia devine, instantaneu, sub ochii dilata]i de spaim\ ai lui Langou,<br />
chiar doctorul Jekyll. Utterson însu[i, intrînd în for]\, la un moment<br />
dat, în camera prietenului Jekyll (alertat de c\tre servitorii con[tien]i de<br />
prezen]a în cas\ a unei alte persoane decît st\pînul lor) observ\ înm\rmurit<br />
cadavrul lui Hyde, schimonosit apocaliptic. O (alt\) scrisoare l\sat\ de<br />
Jekyll (ultimul [i, totodat\, cel mai credibil narator), scrisoare descoperit\<br />
cu aceea[i ocazie, va l\muri enigma, confirmînd ipotezele narative ale<br />
primilor doi reflectori [i întregind perspectiva printr-un scurt istoric al<br />
incredibilului fenomen.<br />
Suferind înc\ din copil\rie de o dualitate structural\, a viciului [i<br />
virtu]ii, doctorul [i-a proiectat [tiin]ific „condi]ia”, spre maturitate,<br />
inventînd o compozi]ie lichid\, ce-i permitea, dup\ ingerare, transferul<br />
de identit\]i din plan ipotetic în plan real. Astfel, pe lîng\ distinsul doctor<br />
Jekyll, s-a n\scut domnul Hyde, un alter-ego malefic latent, care, treptat,<br />
se impune, sc\pînd de sub controlul compusului anorganic [i anihilîndu-<br />
[i, pur [i simplu, arhetipul – personalitatea doctorului Jekyll ca atare. Din<br />
exegeza asupra textului se desprinde cu u[urin]\ un cli[eu critic,<br />
repetat pîn\ la trivializare [i devenit de aceea automatism interpretativ:<br />
umanitatea este dublu dimensionat\, pendulînd între polii binelui [i r\ului.<br />
Ultimul de]ine totu[i capacitatea prezumtiv\ de acaparare [i neutralizare<br />
a celui dintîi. De la sfîr[itul secolului XIX [i pîn\ în a doua jum\tate a<br />
veacului trecut, cu mici varia]ii, tema a r\mas în esen]\ aceea[i. Chiar<br />
istorii de mare actualitate ale literaturii britanice nu dep\[esc limita acestui<br />
cadru analitic. Stephen Coote conchide, de pild\, c\ romanul<br />
reprezint\ o alegorie a ideii c\, în om, „eul public [i cel intim nu sînt decît<br />
dou\ fa]ete ale aceleia[i personalit\]i”, iar Andrew Sanders crede, în mod<br />
similar, c\ nuvela studiaz\ „binele divizat” (de interferen]a „r\ului”) [i,<br />
simultan, „dedublarea etic\”. Întrebarea care se pune aici este urm\toarea:<br />
ne afl\m cu adev\rat în fa]a unui „caz straniu” de „divizare” a eului, de<br />
„dualitate” psihologic\ [i de „coexisten]\” a antinomiilor în acela[i individ sau textul ne<br />
confrunt\ cu o sugestie semiotic\ pu]in mai complex\ R\spunsul trebuie c\utat în confesiunea<br />
introspectiv\ a ultimului narator, doctorul Jekyll însu[i, analistul cel mai îndrept\]it al teribilului<br />
fenomen de depersonalizare. Scrisoarea lui debuteaz\, într-adev\r, cu descrierea opozi]iilor<br />
native din interiorul personalit\]ii sale. Doctorul men]ioneaz\, suficient de ambiguu, c\, înc\<br />
din copil\rie, obi[nuia „s\-[i ascund\ pl\cerile”, dezvoltînd, în secret, o anumit\ duplicitate<br />
[i, prin determinare, o dihotomie psihologic\. A[a se na[te o ipostaz\ paralel\ [i concurent\<br />
a popularului Jekyll, misteriosul domn „Hyde” (individ „t\inuit” chiar [i prin semnifica]ia<br />
onomastic\).<br />
Aspectul interesant al acestui dualism, pe care naratorul ne invit\ cumva s\-l not\m, este<br />
c\ ambele identit\]i, de[i f\r\ acela[i grad de vizibilitate, se bucur\ de o autonomie comparabil\.<br />
Dl. Hyde nu coexist\ numai cu dl. Jekyll, ci exist\, tr\ie[te pur [i simplu per se. De<br />
asemenea, doctorul Jekyll nu e doar un accesoriu, o masc\ public\, un travesti al maleficului<br />
domn Hyde, ci o individualitate cu statut bine precizat. „Eram în mod radical amîndoi”, exclam\<br />
tragic b\trînul om de [tiin]\. Ar trebui s\ intuim aici o declarationem veracitur, mai ales c\<br />
protagonistul î[i sprijin\ observa]ia pe urm\torul comentariu: „ Dac\ fiecare dintre cei doi ar<br />
putea tr\i într-o identitate separat\, via]a mea s-ar desprinde din aceast\ tortur\<br />
insuportabil\; cel r\u [i-ar urma drumul s\u, eliberat de aspira]iile înalte [i remu[c\rile mai<br />
bunului s\u geam\n.” Ne afl\m în fa]a unui caz de asociere paradoxal\ între dou\ identit\]i,<br />
cu centralit\]i [i manifest\ri proprii, în cadrul aceleia[i structuri clarobscure. Doctorul Jekyll<br />
fiin]eaz\ „disparat” [i „confuz” între dou\ „nuclee” psihologice. Faptul se explic\ întîi fizic,<br />
corporal. Senza]iile tr\ite de Henry Jekyll, în timpul procesului de transmigrare alchimic\, sînt<br />
noi, diferite, par s\ apar]in\ altcuiva: „Era ceva straniu în senza]iile mele, ceva indescriptibil<br />
nou [i, tocmai datorit\ acestei nout\]i, ceva incomparabil de pl\cut. M\ sim]eam mai tîn\r, mai<br />
u[or, mai fericit în trupul meu.” Apoi, schimbarea are repercusiuni spirituale: „ Devenisem<br />
con[tient de [...] o ne[tiut\ [...] libertate a sufletului.” Putem b\nui c\ „libertatea” doctorului<br />
depersonalizat [i repersonalizat, într-o succesiune a pierderii [i recî[tig\rii unit\]ii sinelui,<br />
denot\ „mobilitatea” eului ce scap\ conturului rigid al con[tiin]ei etice. Principiul moral,<br />
clasific\rile axiologice, de „bine” [i „r\u”, devin subit no]iuni goale, pierzîndu-[i autoritatea<br />
de „legi”. Ceea ce îl elibereaz\ pe Jekyll nu e neap\rat dobîndirea unei noi identit\]i, ci drumul<br />
c\tre ea, nu finalitatea experimentului altfel zis, ci benigna lui desf\[urare. Spune naratorul,<br />
destul de paradoxal: „Gîndi]i-v\ pu]in – eu de fapt nici nu existam.” „Libertatea” lui este în<br />
fond aceea de a nu (mai) fi în interiorul regulii morale, de a experimenta depersonalizarea/descentralizarea<br />
ad infinitum.<br />
A[ merge pîn\ acolo încît s\ sesizez aici anticiparea parabolic\ a „joculului substitu]iilor”<br />
din „gramatologia” lui Jacques Derrida, principiul de baz\ al deconstructivismului contemporan.<br />
Centralitatea nu este reperabil\ în sine, ci în multiplicitate, într-un [ir de centralit\]i „suplimentate”<br />
infinit, cu identit\]i proprii [i forme de manifestare specifice. Tehnica narativ\ îns\[i a<br />
nuvelei trimite la acest „joc” al „înlocuirilor”. Fiecare dintre cei trei naratori sufer\ de par]ialitate<br />
informa]ional\, solicitînd mereu complet\rile [i explica]iile celui imediat urm\tor. Centrul<br />
textului migreaz\, prin urmare, în structuri diferite, perspectiva<br />
fiind, constant, redimensionat\. Dl. Hyde, simbolul perpetuei „recentraliz\ri”,<br />
prin sugestia lui metaforico-onomastic\ de „t\inuire”,<br />
reprezint\ nucleul c\tre care se merge, „lucrul” încriptat ce<br />
urmeaz\ s\ se dezv\luie. Deschiderea criptei (Derrida a vorbit despre<br />
semnifica]ia conceptului într-un eseu din anii [aptezeci, intitulat Fors<br />
[i publicat în Georgia Review), în sistem deconstructivist, reprezint\<br />
primul pas în jocul substitu]iilor, un joc pe care Utterson [i-l asum\<br />
integral atunci cînd se identific\ cu „dl. Investiga]ie”. El este poeticianul<br />
disimulat, care încearc\ descifrarea semnelor unui sistem<br />
indistinct, personalizat, depersonalizat [i repersonalizat, într-o derutant\<br />
mi[care de structuri. Procesul acesta este sui-generis [i nu altceva<br />
ne invit\ doctorul Jekyll s\ vizualiz\m în leg\tur\ cu propria sa<br />
dedublare. În final, domnul Hyde scap\ de sub controlul compozi]iei<br />
chimice [i, implicit, de sub tutela „arhetipului” – Henry Jekyll –,<br />
luînd contur singur, prin „jocul substitu]iei”: „M-am dus la culcare<br />
Henry Jekyll [i m-am sculat Edward Hyde. Cum putea fi acest fapt<br />
explicat[...]. {i cum putea fi acest lucru remediat”. Mica<br />
ipocrizie a fostului doctor Jekyll nu trebuie s\ induc\ în eroare. Odat\<br />
declan[at\ „deconstruc]ia”, „remedii” nu exist\. Circuitul „descentraliz\rii”<br />
e ireversibil [i, practic, dup\ cum argumenteaz\ Derrida în mai multe<br />
locuri, infinit. A[a-zisa lui „finalitate” coincide, la Stevenson, cu<br />
sucombarea ultimului „avatar” (Hyde). Moartea aparent inexplicabil\<br />
a lui Hyde cap\t\, la nivel semiotic, o anumit\ credibilitate. L\sat<br />
s\ se manifeste în dialectica sa ad infinitum, orice „joc al substitu]iilor”<br />
ar însemna, pîn\ la urm\, conturarea unei utopii: un perpetuum mobile<br />
func]ional! Nici m\car compusul chimic al lui Jekyll nu poate schimba,<br />
se pare, legile fizicii.<br />
Hermeneutica romanului lui Stevenson trebuie oricum, de aceea,<br />
par]ial revizuit\. Vechea banalitate critic\ a antinomiilor etice gravitînd<br />
în jurul aceleia[i axe (centru) se impune reformulat\ din perspectiva<br />
deconstructivist\ a multiplic\rii centralit\]ii, un aspect „ideologic”<br />
al textului, de subtilitate, cu înc\rc\tur\ poetic\ (post)modernist\<br />
avant la lettre. Doctorul Jekyll, „matricea” (nucleul) insolitului<br />
experiment, î[i ia simbolic r\mas bun de la noi, la sfîr[it, v\zînd „cele<br />
ce urmeaz\ ca privind pe altul [i nu pe mine însumi.” Aceasta este<br />
o aluzie nu atît la suprema]ia r\ului în univers – cum s-a crezut mult\<br />
vreme –, cît la neputin]a unui arhetip de a evita propria sa disolu]ie<br />
istoric\.<br />
Codrin Liviu CU}ITARU
Nu e posibil ca România s\ fie imaginat\ ca o ]ar\<br />
exotic\, aproape necunoscut\. O asemenea<br />
percep]ie era explicabil\ poate în evul mediu sau<br />
la începutul veacului XIX.<br />
m e r i d i a n e<br />
Francesco Guida sunte]i profesor de Istoria Europei Orientale<br />
la Universitatea Roma Tre din Italia. Interesul Italiei pentru<br />
„cealalt\ jum\tate a continentului“ este (re)confimat inclusiv<br />
prin num\rul unor astfel de catedre universitare. Bianca Valota<br />
Cavallotti (Milano), Francesco Leoncini (Venetia), Ettore<br />
Cinnella (Pisa) etc. sunt doar câ]iva dintre omologii dvs. în<br />
peninsul\. Împreun\ forma]i AISSECO (Asocia]ia Italian\<br />
de Studii istorice asupra Europei Centrale [i Orientale). Interesul<br />
este desigur reciproc [i manifestat de statele regiunii prin<br />
reprezentan]ele culturale în Italia sau diverse asocia]ii mixte<br />
(de maghiaristic\, slavistic\, romanistic\, balcanistic\ etc.).<br />
Care sunt pun]ile înspre/dinspre România<br />
Înainte de toate, o precizare: din acest an am solicitat<br />
universit\]ii ca materia mea s\ se cheme Istoria Europei Centrale<br />
[i Orientale. Actuala titulatur\ (Istoria Europei Orientale) mi<br />
se pare limitativ\. E adev\rat c\ exist\ aceste asocia]ii. În ultimii<br />
ani se constat\ chiar o cre[tere numeric\ a celor care se<br />
dedic\ studiului acestei regiuni [i azi, mul]i dintre ei sunt<br />
bine defini]i în panorama academic\. Dar dac\ odinioar\, în<br />
epoca fascist\ de pild\, leg\tura între institu]iile politice [i<br />
cele culturale era foarte puternic\, azi se constat\ o implicare<br />
mult mai redus\, de[i politica extern\ italian\ continu\ s\<br />
priveasc\ cu interes acest sector. În parte, pentru c\ este<br />
vorba de regimuri politice diferite. Dar [i pentru c\ exist\ o<br />
mai mic\ investi]ie de energie. Este valabil atât pentru<br />
regiune în general, cât [i pentru România, în particular.<br />
Exist\ o limitare a implic\rii. S-ar putea face cu singuran]\ mai<br />
mult, atât pentru difuzarea culturii italiene în România, cât [i<br />
în sens invers mai cu seam\. S-ar evita astfel multe din judec\]ile<br />
eronate existente în rândul opiniei publice. Sun\ ciudat<br />
faptul c\ opinia public\ italian\ descoper\ anumite lucruri<br />
despre România doar în situa]ii-limit\, în contextul unor<br />
incidente. Nu e posibil ca România s\ fie imaginat\ ca o ]ar\<br />
exotic\, aproape necunoscut\. O asemenea percep]ie era<br />
explicabil\ poate în evul mediu sau la începutul veacului XIX.<br />
Ar trebui s\ existe o cunoa[tere mai profund\ a culturii române<br />
din partea italienilor. Pot judeca mai pu]in rolul românilor. Cred<br />
totu[i c\ la nivelul institu]iilor culturale române existente în<br />
Italia exist\ o eroare de strategie. Ar trebui poate s\-[i rectifice<br />
strategia pentru a penetra mai profund în societatea italian\.<br />
Publicul italian e dificil. {tim cu to]ii c\ se cite[te destul de<br />
pu]in [i c\ exist\ atâtea alte interese/tenta]ii. Cu o strategie abil\<br />
îns\, cred c\ s-ar putea atrage aten]ia asupra unei ]\ri cu care<br />
avem anumite afinit\]i [i care trimite aici o mas\ de muncitori<br />
de toate nivelurile. Institu]iile culturale române[ti, [i nu doar<br />
cele culturale, trebuie s\ g\seasc\ modalitatea de a atrage aten]ia<br />
asupra subiectului România.<br />
I n t e r v i u r i l e „ R o m â n i e i l i t e r a r e “<br />
cu istoricul<br />
FRANCESCO<br />
GUIDA<br />
În istoriografia italian\ orientat\ spre acest sector, sunte]i<br />
un reprezentant al celei de-a III a genera]ii, dup\ cele<br />
marcate de Oscar Randi [i Mario Pacor. Sunte]i autorul a<br />
numeroase studii dedicate Ungariei, Bulgariei, Greciei, dar mai<br />
cu seam\ României. Cartea dvs. Romania (Unicopli, 2005) se<br />
înscrie în seria celor semnate de istorici str\ini, precum Hugh<br />
Seton Watson, Keith Hitchins, Catherine Durandin etc. Aceast\<br />
carte a fost prezentat\ la Accademia di Romania din Roma (mai<br />
2007) [i este cunoscut\ speciali[tilor români. Ce impact a avut<br />
în Italia<br />
S\ spun adev\rul Fiind vorba de o carte [tiin]ific\, nu a<br />
avut o soart\ prea fericit\. În mediul academic este destul de<br />
cunoscut\, dar nu e un succes în libr\riile populare. Îmi pare<br />
r\u s\ o spun, dar un produs pe aceea[i tem\ (istorie român\<br />
contemporan\) [i de o calitate mult inferioar\, aproape nul\,<br />
a devenit, gra]ie strategiei editoriale, un produs cu un<br />
oarecare succes popular. Conteaz\ mult editorul! Îndeob[te cei<br />
care sunt mai aten]i la calitatea [tiin]ific\ întâmpin\<br />
dificult\]i în distribu]ie. Lipse[te poate [i pu]in\ fantezie. Cartea<br />
mea despre România se înscrie într-o colec]ie dedicat\<br />
istoriei Europei în secolul XX. Sunt uimit c\ nu exist\ un<br />
ziar care s\ preia aceast\ colec]ie [i s\ o impun\ astfel pe pia]\.<br />
Un alt editor poate ar fi reu[it mai mult în privin]a difuz\rii.<br />
În formarea dvs. se disting ca „punti cardine“ filologul Rosa<br />
del Conte [i istoricul Angelo Tamborra, de la care a]i dobândit<br />
instrumentul de a accede la surse primare [i respectiv metoda<br />
istoric\. La rândul dvs. a]i reu[it s\ crea]i o [coal\. Cu ce<br />
rezultate<br />
Dup\ p\rerea mea rezultatele sunt foarte bune, chiar<br />
dac\, fiind cel care a colaborat la ob]inerea lor, nu ar trebui<br />
s\ o spun eu. Nu vorbesc în acest context despre Marco Clementi,<br />
istoric tân\r dar foarte productiv, pentru c\ el are interes pentru<br />
specificul rus. Îns\ lucr\rile lui Alberto Basciani despre Dobrogea<br />
(Un conflitto balcanico. La contesa fra Bulgaria e Romania<br />
in Dobrugia del sud 1918-1940, Periferia, Roma, 2001) [i<br />
Basarabia (La difficile unione. La Bessarabia e la grande<br />
Romania 1918-1940, a doua edi]ie publicat\ în 2007, care nu<br />
întâmpl\tor a meritat s\ fie prefa]at\ de K. Hitchins), precum<br />
[i cea a lui Antonio d’Alessandri despre Dora d’Istria (Il pensiero<br />
e l’opera di Dora d’Istria fra Oriente Europeo e Italia, Gangemi,<br />
Roma, 2007) sunt lucr\ri temeinice, bazate în primul rând pe<br />
surse primare [i abia apoi pe o vast\ literatur\ istoric\. Sunt<br />
convins c\ vor urma altele pentru c\ sunt departe de a fi epuizat<br />
înc\rc\tura vital\ pe care o au. {i sunt convins c\ subiectele<br />
române[ti în interesele lor de studiu vor fi predilecte.<br />
Sunteti martor avizat [i adesea protagonist în evenimente<br />
culturale italo-române [i manifest\ri ale comunit\]ii române[ti<br />
în Italia (amintesc în acest context doar fondarea Partidului<br />
Românilor din Italia). Înregistra]i în mod direct evolu]iile [i<br />
involu]iile acestei „prietenii dificile“. Desigur, a]i înregistrat<br />
[i filtrat [i aceast\ ultim\ campanie politic\ [i mediatic\ „Români<br />
în Italia“. Care sunt efectele ei în rândul opiniei publice italiene<br />
În ultimii ani românii au fost descoperi]i de c\tre marea<br />
mas\ a italienilor. Nu cred c\ exist\ cet\]ean care s\ nu se fi<br />
exprimat pe aceast\ tem\. Este foarte adev\rat c\ travers\m o<br />
faz\ critic\ care a determinat m\suri politice, dup\ cum bine<br />
se [tie (decretul G. Amato). Aceast\ criz\ cred c\ a fost îns\<br />
enfatizat\. Sigur c\ o parte a popula]iei italiene e preocupat\<br />
de fenomenul emigra]iei, de români, de romi. Dar în acela[i<br />
timp exist\ o mare parte a popula]iei italiene care a avut contacte<br />
[i experien]e cu români (în domeniul edilitar, sanitar,<br />
[tiin]ific etc.) [i care a descoperit o serie de afinit\]i [i similitudini.<br />
A existat o alarm\. Un politician sau altul a imprimat discursului<br />
sau un ton exagerat. Eu nu neg existen]a unei probleme. În<br />
momentul în care se mi[c\ o mas\ de oameni este fiziologic s\<br />
existe o problem\. E inevitabil. E natural. Aceast\ problem\<br />
nu se rezolv\ îns\ prin m\suri de politic\ de siguran]\, ci prin<br />
m\suri economice. Eu nu cred c\ emigrantul e fericit.<br />
Italienii au fost în aceast\ ipostaz\ [i nu au fost deloc ferici]i.<br />
Folclorul nostru st\ m\rturie. Problema trebuie tratat\ cu m\suri<br />
de politic\ economic\ na]ional\ român\, bilateral\ [i interna]ional\,<br />
[i cu forme de integrare, nu cu forme ale confrunt\rii [i intoleran]ei.<br />
Exist\ pericolul recrudescen]ei extremismului de dreapta<br />
[i rasismului în Italia<br />
La noi a existat nu demult o alarm\ de acest gen fa]\ de<br />
albanezi, mult mai pu]ini numeric, dar ajun[i aici pe mare. {i<br />
atunci s-a enfatizat. {i atunci s-a vorbit de rasism. Exist\ poate<br />
o minoritate care se exprim\ în termeni rasi[ti, dar sunt în<br />
genere persoane care nu gândesc atunci când se exprim\ astfel.<br />
Italia nu are o tradi]ie cultural\ rasist\. Chiar atunci când au<br />
fost promulgate legi rasiale împotriva evreilor (1938), ele nu<br />
erau deloc populare. Exist\ o tensiune între comunit\]i. S\ ne<br />
amintim c\ în Italia, în urm\ cu doar câteva decenii, când<br />
meridionalii emigrau în nord, au existat tensiuni. Nu rasism<br />
(care asum\ o form\ ideologic\), ci doar manifest\ri de intoleran]\,<br />
forme de conflict momentan.<br />
Se poate „riposta” cu Brâncu[i, Cioran [i Eliade Sunt<br />
suficiente pozi]iile exprimate în presa italian\ în tonuri care<br />
tind s\ restabileasc\ un echilibru, pozi]ii exprimate de<br />
români (Mircea C\rt\rescu, Norman Manea, Mircea Butcovan),<br />
români[ti (Marco Cugno, Bruno Mazzoni), anali[ti reputa]i<br />
[i jurnali[ti italieni (Sergio Romano, Arrigo Levi, Emanuele<br />
Trevi)<br />
Pentru marele public, nu. Este bine c\ se amintesc, c\ se<br />
invoc\ aceste repere culturale române[ti, dar faptul c\ exist\<br />
m\rturii culturale de acest nivel nu produce un efect instant<br />
în rândurile opiniei publice italiene. Trebuie aduse alte argumente<br />
pentru publicul care nu se intereseaz\ de lumea intelectual\.<br />
Italienii care nu citesc nici m\car o carte pe an vor în]elege<br />
poate mai bine dezbaterile privind cauzele emigr\rii, interesele<br />
economice comune celor dou\ state ([i aici nu vreau s\ deschid<br />
un front dificil!), conceptul de toleran]\. Poate spre marele<br />
public se poate ajunge prin intermediul eroilor populari -<br />
sportivilor. Dar [i aici e discutabil, pentru c\ Adrian Mutu a<br />
fost insultat. Chiar dac\ se întâmpla, ce-i drept, într-un moment<br />
cu o înc\rc\tur\ emo]ional\ aparte (vorbesc, desigur, de<br />
cazul Giovanna Reggiani).<br />
Acestea fiind premisele, cum se contureaz\ viitorul acestei<br />
rela]ii bilaterale<br />
Vreau s\ fiu cinic. Cele dou\ ]\ri au interese economice<br />
comune. Asta m\ face s\ cred c\ rela]iile nu trebuie înr\ut\]ite,<br />
ci consolidate. Dup\ aceast\ „criz\ de cre[tere“, cum a<br />
definit-o ambasadorul Mancini, viitoarele eventuale incidente<br />
vor fi tratate ca orice alt fapt divers. Guvernele de la<br />
Bucure[ti [i Roma vor g\si o strategie în interiorul [i cu sus]inerea<br />
Uniunii Europene. Emigra]ia înc\ nu s-a terminat, dar [i-a atins<br />
apogeul. Este [i ra]ionamentul lui Sergio Romano. Dac\ a[<br />
avea o oarecare putere decizional\, a[ face în a[a fel încât s\<br />
se mi[te capitalurile [i nu oamenii. Sunt, prin urmare, optimist<br />
în privin]a viitorului rela]iilor italo-române.<br />
A consemnat<br />
Carmen BURCEA<br />
România literar\ nr. 5/ 8 februarie 2008<br />
29
A<br />
-<br />
ICI `n provincie ne zbatem `ntre impulsul interior de a scrie,<br />
aprecierile elogioase ale grupurilor literare pe care le<br />
frecvent\m [i spaima de veleitarism. Cred c\ lipsa aprecierilor<br />
corecte din partea unor persoane competente, m\ refer la<br />
persoana unui critic adev\rat, devotat [i onest, este<br />
una din cauzele prolifer\rii literaturii proaste care a<br />
„<br />
inundat pia]a actual\ a c\r]ii. A[ vrea s\ crede]i `n<br />
onestitatea afirma]iei mele c\ România literar\<br />
a constituit pentru mine o adev\rat\ [coal\“. V\ mul]umim colegial pentru ur\ri<br />
[i aprecieri. Apreciem la rându-ne sinceritatea opiniilor, fiind `n aproape toate privin]ele de<br />
acord cu dvs. Cum sigur `n]elege]i c\ e de domeniul nebuniei s\ crezi c\ po]i interveni `n isteria<br />
fenomenului, r\mâne n\dejdea, undeva la urm\, c\ timpul `i va elimina pe aceia care nu<br />
merit\ s\ r\mân\. Dar ei se nasc, din p\cate, `n fiecare zi, [i se instaleaz\ cu tupeu, pe riscul<br />
lor [i otr\vind locul pe care se a[eaz\, derutând `n chip periculos pe cei de bun\ credin]\, pe<br />
cei slabi de `nger. Despre a[a zisele dvs. proze, mie mi se par ni[te poeme meritorii la care<br />
din timp `n timp ve]i sim]i c\ trebuie s\ mai lucra]i. Iat\, de exemplu, acest Copac: „Cenu[ie,<br />
zgrun]uroas\ [i aspr\ e coaja copacului meu. {i sub coaj\, miezul moale, de catifea. Oricine,<br />
dintr-`nsul face ce vrea. Prin foc, [i coaja [i miezul cenu[\ se fac. Dar inima copacului e tare.<br />
~n foc se preface `n jar. {i jaru-n c\rbune mocne[te, [i vântu-n flac\r\-l face/ iar [i iar“. (A.<br />
M. Sl\voiu, Pite[ti) „La sfâr[itul anului trecut, `ntr-un moment de netemeinic\<br />
`ndr\zneal\, l\sând la o parte obsedanta team\ de ridicol ce m\ marcase atâta amar de vreme,<br />
am decis s\ adun `ntr-o carte, mare parte din ceea ce scrisesem `n ultima perioad\ (ceva mai<br />
pu]in de un an). {i chiar dac\ unii amici sau cunoscu]i, ageamii sau cititori instrui]i, [i-au dat<br />
cu p\rerea cum c\ `ntre firavele coper]i albastre ar fi ceva substan]\ poetic\, iertat s\ `mi fie,<br />
`i ignor [i m\ adresez dvs. ~ndr\znesc s\ v\ rog a-mi r\sfoi cartea [i dac\ ve]i g\si ceva poezii<br />
demne [i de aten]ia altora, m-a[ sim]i onorat s\ le g\sesc publicate `n revist\“. Stimate poet,<br />
v\ mul]umesc pentru carte, pe care o consider important\, dar mi-e imposibil s\ v\ aleg<br />
câteva texte din ea [i s\ le trec `n paginile noastre. Toat\ lumea [tie c\ nu se procedeaz\ a[a,<br />
nu se public\ `n revist\ texte deja tip\rite `ntr-o carte, ci numai inedite. (Mihail Soare)<br />
Aleg câteva texte dintre cele trimise de domnul Petre Mandea, pe care-l b\nuim<br />
adolescent, dac\ nu cumva amintirile din adolescen]\ `[i p\streaz\ prospe]imea intact\ [i acesta<br />
e un semn bun pentru poet. Adolescen]a: „Rostesc [i acum, amintindu-mi/ Cum te dezbr\c\m<br />
cu privirea/ De spuma u[oar\/ A rochiei de var\,/ {i `]i dezlegam codi]ele/ ~mpletite cu funde<br />
albe/ Ca s\ ]i le fluture vântul/ Pe care `n sinea mea eram gelos.// {i n-am uitat cum m\ certai/<br />
F\r\ cru]are/ C\ am privirile prea iscoditoare./ Dup\ care m\ iertai// Apoi acas\, singur/ Cu<br />
fericirea crepuscular\/ M\ fr\mântam [i m\ certam/ C\ sunt timid ca un copil.// {i adormeam<br />
cu privirea/ La ochiul blând [i galben al nop]ii/ ~ntrebându-m\ dac\ nu are gene/ {i nu<br />
clipe[te niciodat\“. {tiu c\ n-am cum s\ v\ influen]ez fulger\tor `n mai bine cu un cuvânt<br />
spus acum. Totu[i v\ semnalez un lucru, c\ `n poezie cumin]enia nu d\ decât arareori fructe<br />
bune la gust. (Petre Mandea) {i iat\ cum este articulat\, cu teribilisme [i gafe scrisoarea unei<br />
domni[oare interesate s\ fie citit\ [i s\ afle opinia celor care o citesc: „M\ numesc A.S. [i<br />
sunt din Hunedoara. Am onoarea de a citi de 2 ani ziarul dumneavoastr\. Sunt o fan\ `nr\it\<br />
a culturii (dac\ exist\ fani [i aici, «s-avem pardon stimabile»). Cum omul e `n mod evident<br />
supus gre[elii a[a sunt [i eu. Tocmai v-am spus c\ sunt fan\ f\r\ s\ `mi dau seama c\ la termenul<br />
de cultur\ exist\ doar amatori [i profesioni[ti. ~n cazul acesta fac parte din prima ob]iune [i<br />
concurez la categoria semi. Trecând peste asta [i ducând un lung sfat cu mine `ns\mi am luat<br />
hot\rârea s\ v\ trimit poeziile mele. Recunosc c\ mi-a fost teribil de greu deoarece nu am s\<br />
m\ pot, niciodat\, compara cu domniile celor care v\ trimit poezii, fiind un simplu [i trec\tor<br />
epigon. A[ fi curioas\ de p\rerea unor speciali[ti, sincer. V\ mul]umesc pentru timpul<br />
acordat. Cu stim\ [i considera]ie“. Dac\ scrisorica este cum este, cu virgule puse anapoda, cu<br />
proprietatea termenilor `n suferin]\ [i la tot pasul cu câte-o gaf\ de exprimare [i apreciere de<br />
sine aiurea, oare cum vor fi produc]iile lirice M\car un lucru s\ afle autoarea de la noi, c\<br />
România literar\ nu este [i n-a fost niciodat\, ziar ci revist\ literar\ s\pt\mânal\. Hai s\<br />
vedem cum sun\ Nemurire: „T\cerea mi-e amar\/ Când e[ti `n preajma mea,/ M\ `mpiedic de<br />
un vis.../ M\ tulbur\, o stea.// M\ uit, privesc [i cerul/ {i caut s\-l `ntreb,/ - M\-ncearc\ iar\[i<br />
dorul/ `n preajma ta, Caleb// Dulcea]a mor]ii `nvie/ ~n sufletul pierdut/ ~n gânduri [i abise/ {i<br />
trupu-n a[ternut.// {i moartea [i iubirea/ Sunt ale vie]ii v\mi -/ Prima e fericirea/ Celei din urm\<br />
d\ri“. S\ mai lu\m un exemplu. T\cerea cosmic\: „Pun palma mea pe gura cerului,/ S\ tac\!/<br />
Ating cu ea stelele fierbin]i,/ Mângâi frunte de lun\,/ Dezmierd `ntunericul.../ Ascult susurul<br />
s\lb\ticiei,/ Vulcanul care ucide via]a/ Cu lava amorului fierbinte,/ Cutremure, zguduie furtuni/<br />
Din temelii/ Din cascade se pr\vale,/ Prin vene sângele nebun.../Marea fream\t\, agitat\ de<br />
doruri/ {i oceanul culege lacrimi/ Apuse, de amoruri...“ Ne-a]i spus c\ v\ intereseaz\ p\rerea<br />
unor speciali[ti, sincer! {i cum nu putem fi noi aceia, ci ni[te invidio[i r\ut\cio[i, nu v\<br />
putem spune altceva, decât c\ a]i gre[it secolul. Sincer! (Andreea S\l\gean, Hunedoara) <br />
Stimate [i venerabile domn, cunoa[te]i sl\biciunea mea pentru stilul pe care-l practica]i cu<br />
bun instinct. ~ntr-una din d\]i mi-am exprimat `ndoiala c\ dac\ ve]i p\r\si acest stil binecuvântat,<br />
[i dac\ v\ ve]i pune la punct cu punctua]ia [i cu gramatica, mare parte din farmecul oralit\]ii,<br />
care v\ e propriu, se va duce, [i cu el [i originalitatea care v-a distins `ntotdeauna. Mai mult<br />
decât acestea nu [tiu s\ v\ spun [i nu [tiu cum s\ v\ ajut altfel. Pentru c\ iat\ ce `mi scrie]i, [i<br />
mie mi se rupe sufletul: „Mul]umes(c) pentru multul din pu]inul ce m(i)-a]i dat. M\riuca [i cu<br />
mine `mpreun\, te rug\m s\ ne sco]i `n lume. Dumnezeu s\ v\ r\spl\teasc\ dac\ o face]i, [i dac\<br />
n-o face]i. Noi ne str\duim s\ ne `nsu[im `ndemnul plin de `n]elepciune dat. Suntem mici, foarte<br />
mici. M\riuca este `mpins\ din urm\ de r\s\rit. Eu... chemat de apus. Amândoi vrem lumin\.<br />
Mie cât mi-a r\mas. La M\riuca, toat\ lumina din lume. Face]i ce pute]i. Dar face]i ceva, s\<br />
ne bucur\m [i noi la `nceputul sfâr[itului. E cineva acolo sus care mul]ume[te pentru noi“...<br />
V\ transcriu aici poezia Obosit, [tiind `ns\ c\ nu e deajuns chiar dac\ e impresionant\: „Obosit,<br />
plin de durere/ La un col] de strad\ mut\,/ R\zimat de-a lui putere/ Plânsul lacrima-[i s\rut\.//<br />
Sie[i strânge mâna-n mân\/ Cu c\ldura care pleac\/ {i `n gând `ncet `ngân\/ Spune-i,<br />
doamne, s\ mai tac\!// C\ ajunge cu cer[itul./ Piatra e mai mare-n ap\/ Când ajunge infinitul/<br />
Din adâncuri s\ o scoat\.// Obosit, la cap de punte/ R\zimat de mersul vie]ii,/ Vrea pe toate s\<br />
le uite/ Pân\ nu-l ajung n\me]ii.// S\-l `ngroape sub `nghe]ul/ Pe podeaua de la punte/ Poateatunci<br />
cunoa[te pre]ul/ La sudoarea de pe frunte. (Gh. Muscoi, Timi[oara) •<br />
a c t u a l i t a t e a<br />
România literar\ nr. 5/ 8 februarie 2008<br />
30<br />
Prin anticariate<br />
Scurt tratat<br />
pentru<br />
intelectuali<br />
obosi]i<br />
PE PAGINA de gard\ a unei c\r]i utilitare – un fel de Statele lumii<br />
de la 1939, cu geografie, economie [i dinastii, cît s\ faci impresie<br />
în societate – botezat\ Cartea intelectualului, colonelul<br />
Georgescu Ioan las\ scris a[a: „închin aceast\ carte intelectualului<br />
român”. Mi[c\toare dedica]ie, de nu te-ar chinui subtextul unui<br />
vers din Eminescu: „Pune-te de-nva]\, drag\, nu [tii carte, nu [tii<br />
carte”. Pe el st\ filosofia pamfletului, ca pies\ educativ\, care<br />
„izbute[te s\ strecoare îndoiala de sine însu[ în chiar personagiul pamfletizat”.<br />
Dac\, mai mult, înjur\tura e literatur\, numele birjarului e Arghezi. I-<br />
am citit r\fuielile brute cu lumea rafinat\ (sau invers...) în edi]ia din<br />
’79, de la Minerva, în care Mariana Ionescu adun\, ad\ugîndu-le postfa]\<br />
[i bibliografie, buc\]i deja tip\rite [i prosp\turi din periodice. Dou\ lucruri<br />
li se cer: autoritate [i stil. F\r\ ele, pamfletul – cît de des o vedem azi,<br />
cînd nu mai [tim decît s\ rîdem, f\r\ castigat mores – e doar o gol\nie:<br />
„Primim, în lipsa obiectivit\]ii studioase, anoste, a criticii, cu bun\ dispozi]ie<br />
insulta. Dar o voim inteligent\, [i-i pretindem, ca pentru cîntece [i blesteme,<br />
o situa]ie [i un stil. A „înjura” e o art\ literar\ tot atît de spinoas\ ca [i<br />
lauda, în acàtiste, în sonete, sau la... „noti]e”. Pîn\ ast\zi, intelectul omenesc<br />
nu a dep\[it unicele sale dou\ resurse: admira]ia [i repulsia – [i în<br />
aceste dou\ extreme spiritul trebuie s\ se comporte cu o egal\ putere.<br />
Omul sentimental e un degenerat dac\ nu [tie, iubind frumos, s\ urasc\<br />
admirabil...”.<br />
Arghezi d\ nume peste nume, [i pare c\ intr\ în dispute mici. Îns\ o<br />
generalitate paradoxal\, ca a poeziei f\cute, în fond, din sentimentele<br />
unui singur om, te face s\ citezi, din marfa unor vechi pricini, cu pruden]\.<br />
Imposibil, cu situa]ii [i cuvinte de acum 70 de ani, s\ nu atingi pe<br />
cineva. Cronicile zilelor noastre, acelea programatic în]epate, au soarta<br />
scrisorilor în care te plîngi de guturai. Peste o lun\, cînd prime[ti r\spuns,<br />
te nec\je[te-abia o r\gu[eal\. Veninurile lui Arghezi, ]in, în schimb, pesteun<br />
r\zboi [i dou\ regimuri. De pild\: „Doamna sau Domni[oara î[i<br />
face un zmeu turcesc. O revist\, o gazet\. [...] manuscrise, po[t\, corectur\,<br />
a doua corectur\, bun de tipar, revizie, no]iuni de corp, corp opt, corp<br />
zece, aldin [i cursiv, cli[eu, colabor\ri, redac]ie, administra]ie: ah! ce<br />
ac]iune! La nou\ doamna era la tipografie, la unsprezece la redac]ie, la<br />
dou\sprezece [i jum\tate vedea pagina, la patru tr\gea, la [apte expedia<br />
[i avea nervi. Unde e doamna E la datorie...”. {i înc\, fentînd cavalerismul:<br />
„B\rbatul ideal nici nu pleac\, nici nu insist\, [i r\mîne tovar\[ de doamn\<br />
bab\ cerebral\.” În fine, via]a de redac]ie, prin ochelarii lui Arghezi,<br />
descurajeaz\ pe orice s\n\tos la minte. Cu toate astea, „revista e un bun<br />
delicat, capricios [i de lux.” Cînd e...<br />
Mai departe, birjar, la Universitate. Neschimbat\ din vremuri: „profesorii<br />
sînt [i foarte ocupa]i ca s\ mai aib\ timp s\ se îndeletniceasc\ din cînd<br />
în cînd, ca o favoare, [i cu obiceiul suplimentar al activit\]ii lor, o<br />
catedr\ sau un rectorat.” (la 1928, ca [i peste-o via]\ – lung\ – de om).<br />
A[a se face, de-ar fi s\-i pui al\turi pe universitari [i pe Cocó, împ\r]itorul<br />
de planete ro[-albastre, c\ „profesorul asigur\ viitorul unui diplomat<br />
eminent care va ajunge diriginte la gimnaziul din Suli]a Nou\, iar papagalul<br />
prezice un viitor fericit unei buc\t\rese pe care a doua zi o calc\ tramvaiul.”<br />
Curat cacealma!<br />
Ce, îns\, face pamfletul lui Arghezi reconfortant, mirosind a Witz<br />
[i nu a lehamite Alternativa. Credin]a c\ exist\ o jum\tate a lumii care<br />
s\ ocupe locul acestor neto]i, pentru care „nici o moral\ nu cuprinde<br />
porunca «Fii inteligent!»”. Dac\ „nimeni în ]ara asta nu vrea s\ mai tac\”,<br />
atunci [i ap\rarea poate vorbi. Ap\rarea Cap[ei, bun\oar\, dintr-un pamflet<br />
mai nobil decît o mie de liste de adeziune. Desfiin]at\ dinspre Ia[i, Cap[a,<br />
al c\rei spirit din ’25 e exact cel al pamfletelor lui Arghezi, de [arlot\<br />
cu ap\ tare (cui nu-i place, s\ n-o guste...) – „La Cap[a, unde vin to]i<br />
seniorii/ Local cu dou\ mari desp\r]ituri:/ În una se m\nînc\ pr\jituri/<br />
În alta se m\nînc\ scriitorii” – se reabiliteaz\ în prima capital\: „La «Cap[a»<br />
intr\ ni[te oameni obi[nui]i s\-[i perie hainele de dou\ ori, s\-[i schimbe<br />
des c\ma[a, s\ se rad\ zilnic [i s\-[i lustruiasc\ ghetele. Oroare! Ei se<br />
spal\ pe din]i cu ni[te alifii cu mentol. Infamie! Subsoara lor nu pute a<br />
n\du[eal\. Abjec]ie! Ei se stropesc [i cu o ap\ nem]easc\. [...] Într-o<br />
viitoare epoc\ de îndreptare social\ ei vor fi da]i jos din birji, cu bîta, [i<br />
sili]i s\ ling\ scuipatul de pe trotuar.” Cînd toate astea s-au întîmplat,<br />
ap\rarea Cap[ei a c\zut. {i, odat\ cu ea, alternativa. De-asta, pamfletul,<br />
cît mai e, se scufund\ azi în monolog dramatic în de[ert. Nu e tifla unui<br />
înving\tor, ci revan[a unui învins. Arghezi putea, la sfîr[itul demonstra]iei<br />
lui, s\ îndemne: „Confrate bolnav de dictatur\ [i ursuzlîc: fii om cumsecade.<br />
Pune p\l\ria cea mare, ce-o ai la Ia[i în cuier, [i vino la «Cap[a». Aici<br />
s\l\[luie[te fericirea: crema g\lbuie, strudelul, cataiful [i fri[ca.” O rezolvare<br />
amical\, într-o lume în care onoarea pl\te[te mai mult decît ironia. {i-n<br />
care, nedeprins cu pamfletul pe stil nou, f\r\ alternativ\, rîzînd f\r\ isp\[ire,<br />
Arghezi bea [var], cu un pic de lapte, nicidecum Fanta.<br />
Simona VASILACHE
p o l e m i c i<br />
Amneziile<br />
lui Mircea Colo[enco<br />
Ce-am v\zut<br />
la mitingul<br />
CNSAS<br />
V<br />
REO cîteva sute de persoane. Cinicul din mine îmi<br />
spune: „Bine c\ au fost [i atî]i!” Optimistul: „Dac\<br />
nu s-a dat nimic, ce a[teptai” Evident c\ m-am întîlnit<br />
cu o parte dintre universitarii din 90. Un domn<br />
monarhist cu portavoce în mîn\ [i insigne pe palton<br />
voia s\ dea interviuri reporterilor tv, iar mizerabilii mici, nimic:<br />
„Nu e cu monarhia, domnu, e cu CNSAS-ul.” . Un domn cu<br />
o m\scu]\ antimicrobian\ la gur\, venise s\ protesteze cu<br />
documente împotriva CNSAS. S\ fi avut vreo 60 de ani.<br />
Tenace. Zice el ce zice, c\ nu i s-a dat [i nu i s-a f\cut la CNSAS<br />
– [i se repede vocal la el un alt domn: „B\, provocatorule!”<br />
Vin vreo doi jandarmi [i-l extrag din mul]ime pe domnul cu<br />
m\scu]\. Unul dintre jandarmi îi spune condescendent c\<br />
poate a gre[it mitingul. Domnul mai aga]\ de gît pe cineva,<br />
dar televiziunile nimic, luau imagini din alte parte.<br />
Un tîn\r cînt\ la microfon din cîntecele golanilor [i din<br />
Bob Dylan. E mai mult artist decît activist muzical.<br />
Discu]ii. Dintre ziari[tii care în 1990 erau în linia întîi a<br />
golaniadei n-o v\d decît pe Andreea Pora. Dau mîna cu cî]iva<br />
„civici” organiza]i [i îl v\d pe Oliviu Vl\dulescu, profesorul<br />
care a f\cut greva foamei, de s-a dus B\sescu s\-l viziteze<br />
la spital, în Slobozia. Acela[i om inimos, acela[i fost dizident<br />
f\r\ preten]ii. Îmi aduc aminte c\ Sanda Aronescu ar fi venit,<br />
chiar dac\ ar fi trebuit s\ amîne o mas\ festiv\ de familie.<br />
Acum Sanda e în alt\ parte. Sînt convins c\ ne-a ]inut pumnii,<br />
de sus, dac\ exist\ un „acolo sus”. Pu]ini tineri. Probabil pentru<br />
c\ nu li se pare c\ e meciul lor aceast\ încercare de a scoate<br />
CNSAS din moarte clinic\. Copiii mei, pe care i-am dus pe<br />
unul în bra]e [i pe cel\lalt de mîn\ în Pia]a Universit\]ii în<br />
90, n-au participat azi. Unul e plecat din ]ar\, cel\lalt are de<br />
înv\]at pentru un examen. M\ tem c\ n-ar fi venit, oricum,<br />
nici unul dintre ei. Ei fac parte din genera]ia celor care nu<br />
se mai simt turna]i, ci lucra]i. Nu fac, deocamdat\, leg\tura<br />
dintre turn\torii de ieri [i lucr\torii de azi, de[i e vorba de<br />
aceea[i conspira]ie a netrebnicilor care se adapteaz\. O doamn\<br />
îmi spune: „Cî]i dintre cei care au venit azi aici n-or fi angaja]ii<br />
unor fo[ti securi[ti!” asta dup\ ce Doru Braia, cu frezura lui<br />
impecabil\, îl anun]\ pe Nestor Ratesh c\ afacerea pompelor<br />
funebre din România e pe mîna unor fo[ti securi[ti. O replic\<br />
memorabil\: „Ei ne-au strîns în mîn\ în via]\, tot ei se<br />
ocup\ [i de via]a noastr\ de apoi!” Discursuri. Ana Blandiana<br />
e optimist\: CNSAS va supravie]ui. Sorin Ilie[iu vrea s\ facem<br />
un fel de comisie a societ\]ii civile, ca s\ nu încap\ dosarele<br />
pe mîna partidelor. Dorin M\tie[ vrea s\ fac\ recurs la Curtea<br />
de Apel, împotriva deciziei Cur]ii Constitu]ionale. Cî]iva<br />
b\trîni ]\r\ni[ti se uit\ nevinova]i unii la al]ii. Cei cî]iva<br />
reprezentan]i ai partidelor parlamentare se ]in mai la margini.<br />
Cînd mitingul se încheie, Oliviu Vl\dulescu, cel mai optimist<br />
om din România, crede c\ lucrurile ar fi putut fi ceva mai<br />
bine. Sper\ c\ urm\toarele mitinguri vor fi mai ac\t\rii. Îi<br />
va agita pe b\ie]ii din Slobozia. Apropo de b\ie]ii din Slobozia,<br />
Dinescu n-a fost. {i cred c\ a f\cut bine c\ a lipsit – ar fi<br />
avut aerul c\ a venit s\ agite lumea pentru a-[i p\stra<br />
func]ia. A fost, f\r\ s\ vorbeasc\, noul consilier preziden]ial,<br />
C\t\lin Avramescu. Au mai fost Marius Oprea [i Stej\rel<br />
Olarul. Marius, [i nu e singurul, ar vrea ca dosarele de la<br />
CNSAS s\ treac\ la institu]ia condus\ de el. Nu mi se pare<br />
o idee bun\. Nu mi se pare o idee bun\ nici aceea de a transforma<br />
CNSAS într-o agen]ie, adic\ s-o b\g\m sub conducerea<br />
Guvernului. În raport cu situa]ia de acum, dac\ nu va<br />
r\mîne ceea ce a fost , CNSAS ar putea deveni un ONG de<br />
interes na]ional care, din aceast\ calitate, s\ î[i propun\ public<br />
concluziile, ca [i pîn\ acum. •<br />
N NUM|RUL 51-52/ 2007 al României literare,<br />
çcunoscutul autor de m\run]i[uri literare, Mircea<br />
Colo[enco, a publicat un articol intitulat Debutul<br />
absolut al lui Ion Barbu, în care acest vajnic culturnic<br />
al literaturii române face câteva referiri absolut gratuite<br />
la persoana mea, acuzându-m\, exact de ceea ce sufer\<br />
domnia sa mai mult, adic\ de „balcanism” [i „moravuri<br />
balcanice”, când de-a dreptul de „furti[ag”. Înainte<br />
de a medita dac\ s\-l chem sau nu în fa]a justi]iei<br />
pe acest amnezic individ, care se burzuluie[te f\r\<br />
motiv, semn c\ memoria sa îi joac\ feste, m\ simt<br />
dator s\ dau opiniei publice câteva necesare explica]ii.<br />
L-am cunoscut pe insul în cauz\ cu mul]i ani în<br />
urm\ la Aiud, unde în fiecare zi de 27 noiembrie a<br />
anului, Centrul de cultur\ „Liviu Rebreanu” organiza<br />
un simpozion comemorativ. Sufletul acestor întâlniri<br />
era dl Nicolae Gheran, editorul [i exegetul recunoscut<br />
al scriitorului, care venea de obicei înso]it de o<br />
suit\ de amici rebrenologi mai mult sau mai pu]in<br />
cunoscu]i. Din aceast\ echip\ a f\cut parte trei ani<br />
la rând [i numitul Mircea Colo[enco, interven]iile<br />
sale în chestiuni legate de valorificarea operei marelui<br />
prozator transilv\nean fiind mai de fiecare dat\ nule.<br />
A[a se [i explic\ de ce dl N. Gheran a renun]at ulterior s\-l mai<br />
invite. La ultima noastr\ întâlnire de acolo, cea din noiembrie<br />
2001, i-am repro[at editorului improvizat al lui Ion Barbu (edi]ia<br />
sa, a[a cum afirm\ [i dânsul, ap\ruse în 2000) o serie de sc\p\ri,<br />
inadverten]e, fu[ereli (cele mai multe se refereau la preluarea<br />
unor poezii ocazionale din edi]ia de coresponden]\ realizat\ de<br />
Nicolae Scurtu, f\r\ s\ men]ioneze varianta de acolo sau f\r\<br />
s\ dea explica]iile trebuitoare privitor la acestea. În discu]ie a<br />
venit vorba, desigur, [i despre debutul poetului [i alte informa]ii<br />
restante, despre care edi]ia sa ne r\m\sese datoare. O parte<br />
din aceste observa]ii le-am f\cut cunoscute în cronica pe care<br />
ulterior am dedicat-o edi]iei sale, cronic\ ap\rut\ în „Adev\rul<br />
literar [i artistic” din 2 iulie 2002, sub titlul Ion Barbu în<br />
edi]ie cvasi-definitiv\. Era vorba de aproape un an de la întâlnirea<br />
noastr\ de la Aiud. Cu acel prilej afirmam urm\toarele: „De<br />
neîn]eles este apoi faptul c\ Mircea Colo[enco nu l\mure[te cu<br />
aceast\ ocazie chestiunea debutului poetului, ar\tând c\ pentru<br />
prima oar\ tân\rul Ion Barbu a debutat sub acest nume cu poezia<br />
Fiin]a din „Literatorul” lui Al. Macedonski din 1918, de[i afirm\<br />
c\ tân\rul ar fi scris versuri mai devreme. Ceea ce e sigur, e<br />
faptul c\ el semna (sau un alt Ion Barbu) în 1913 o poezie<br />
intitulat\ 21 iunie 1913, ocazionat\ de intrarea României în<br />
r\zboiul balcanic, în ziarul „Universul”, despre care un comentator<br />
din „Ilustra]iunea român\” (Eliza Sterea, în articolul Literatura<br />
pentru r\zboi, p. 18-19) scria urm\toarele: „«Un alt poet de<br />
ocazie, dl Ion Barbu, celebreaz\ în versuri [chioape ziua în care<br />
s-a decretat mobilizarea». Cum poezia aceasta nu a fost reprodus\<br />
pân\ acum, o facem noi aici”. {i d\deam în continuare textul<br />
poeziei pe care o public\ acum Mircea Colo[enco, f\r\ s\<br />
men]ioneze c\ acest lucru s-a f\cut deja (dar de unde s\ ceri<br />
probitate, dac\ lipse[te!). Facem doar urm\toarele comentarii:<br />
1. Dac\ d. Mircea Colo[enco descoperise debutul poetului<br />
Ion Barbu din ziarul ”Universul” dup\ apari]ia edi]iei sale<br />
din 2000, nu în]elegem de ce nu l-a dat publicit\]ii timp de<br />
doi ani [i mai bine, pân\ a ap\rut obiec]ia mea din 2 iulie 2002.<br />
E oare posibil s\ fi ]inut secret aceast\ descoperire atâta amar<br />
de timp, f\r\ s\-[i aroge meritele paternit\]ii<br />
2. Dup\ cum se poate vedea, eu semnalez aici doar<br />
De la Uniunea Scriitorilor<br />
Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din<br />
România revine cu solicitarea adresat\ CNSAS de<br />
a comunica oficial eventualele colabor\ri cu Securitatea<br />
ale membrilor Consiliului USR. Urgentarea comunic\rii<br />
este cu atît mai necesar\ cu cît din cauza apari]iei în<br />
mass-media [i în presa scris\ a unor informa]ii referitoare<br />
la dl. Cezar Iv\nescu, membru al Consiliului, în absen]a<br />
unui r\spuns oficial din partea CNSAS. Comitetul<br />
Director al USR consider\ inacceptabil\ [i nelegal\<br />
Comunicat<br />
apari]ia indirect\ a unui posibil debut, a[a cum ne apare el<br />
reflectat în paginile revistei „Ilustra]iunea român\” din 1913,<br />
revist\ pe care o r\sfoisem tocmai atunci în vederea misiunii<br />
mele de colaborator cu articole de pres\ la Dic]ionarul<br />
general al literaturii române, a[a cum se poate vedea [i din faptul<br />
c\ volumul III al acestui dic]ionar, care cuprinde literele E – K,<br />
subsemnatul este prezent la litera I cu articolul despre revista<br />
Integral“ (p. 607).<br />
3. Cum se face c\ marele descoperitor n-a reac]ionat în 2002,<br />
imediat dup\ apari]ia articolului meu din „Adev\rul literar [i<br />
artistic”, pentru a da explica]iile respective privind debutul<br />
lui Ion Barbu<br />
4. Cum motiveaz\ apoi faptul c\, publicând dup\ [ase ani<br />
acest articol, nu se simte obligat, potrivit minimei morale privind<br />
profesionalismul [i etica literar\, s\ precizeze faptul c\ debutul<br />
lui Ion Barbu a fost oricum semnalat de c\tre noi în 2002 [i<br />
s\ fac\ necesar\ [i obligatorie trimiterea la articolul nostru de<br />
atunci Gestul s\u, de neîn]eles, cade exact sub inciden]a<br />
cuvintelor pe care le formula la adresa mea: „moravuri balcanice”<br />
[i „furti[ag”.<br />
5. Cum se face apoi c\ dl Mircea Colo[enco comite [i aici<br />
o eroare grosolan\, semnalând poezia lui Ion Barbu 21 iunie<br />
1913 din ziarul „Universul” doar Ion Barbu, când în realitate<br />
ea este semnat\ „Ion I. Barbu!!<br />
6. Explica]ia articlierului Mircea Colo[enco, potrivit c\reia<br />
„Poezia lui Ion Barbu a p\rut astfel post-festum” nu st\ în<br />
picioare, deoarece ziarul „Universul” a continuat s\ publice cel<br />
pu]in o lun\-dou\ tot felul de poezii pe aceast\ tem\, cea a<br />
campaniei balcanice, dup\ cum o atest\ poeziile urm\toare,<br />
ap\rute în urma celei a lui Ion I. Barbu din nr. 178 (1 iulie),<br />
Cântecul eroilor de Alfred Mo[oiu (nr. 184), Cânte tunul!<br />
de Ioan Sc\enaru (nr. 186), 1913 de T. Du]u-Du]escu (nr. 187),<br />
Hora Cadrilaterului de C.Z. Buzdugan (nr. 188), Spre<br />
Corabia de Const. T. Stoika (nr. 199), Ei sunt români de Ionescu-<br />
Quintus (nr. 200), O, voi, drapele albe de N. Mih\escu-Nigrim<br />
(nr. 210), Peste Balcani de N. Vulovici (nr. 220), Lui Stanciu<br />
Ion [i ~ntoarcerea regimentelor de Ionescu-Quintus (nr. 224<br />
[i 231), Imn p\cii de Const. T. Stoika, Celor mor]i de N.<br />
Vulovici (nr. 241), Cântecul plec\rii sub steag de N. }inc (nr.<br />
238) etc.<br />
7. Debutul lui Ion Barbu (Ion I. Barbu) cu poezia 21 iunie<br />
1913 a avut loc în nr. 178 din 1 iulie al ziarului „Universul”<br />
[i nu în cel din 29 iunie, a[a cum arat\ documentaristul<br />
nostru. Asta ne face s\ credem c\ dl Mircea Colo[enco nici<br />
n-a v\zut ziarul cu num\rul respectiv.<br />
8. N-am în]eles de ce, jignindu-m\ [i insultându-m\ pe mine,<br />
dl Mircea Colo[enco î[i extinde jignirea [i asupra universitarilor<br />
din Tg. Mure[ [i Alba Iulia, cei mai mul]i dintre ei oameni de<br />
litere [i de cultur\ cunoscu]i [i aprecia]i pentru contribu]iile lor<br />
de critic\ [i istorie literar\.<br />
9. Purtându-mi pic\ pentru o vin\ inventat\, dl Mircea<br />
Colo[enco m\ ignor\ cu des\vâr[ire atunci când a lucrat<br />
edi]ia Macedonski, l\sând pe dinafar\ poezia lui Macedonski<br />
Pe ]\rm de balt\. Poezie în genul lui Eminescu, pe care am<br />
semnalat-o în volumul nostru Mihai Eminescu – contextul<br />
recept\rii, Re[i]a, Ed. Timpul, 1999, p. 101-102, f\când<br />
astfel o alt\ gaf\ de propor]ii [i dovedind, o dat\ în plus, modul<br />
superficial [i gr\bit în care [i-a dus la îndeplinire munca de<br />
editor în toate cele trei cazuri Bacovia, Barbu, Macedonski.<br />
Asupra acestei munci ne propunem s\ revenim.<br />
Mircea POPA<br />
difuzarea de c\tre unii membri ai CNSAS a unor date<br />
despre ori din dosarele personale ale scriitorilor.<br />
Dl. Cezar Iv\nescu a comunicat Comitetului Director<br />
c\ nu dore[te s\ implice Uniunea Scriitorilor [i nici<br />
pe Pre[edintele ei în scandalul provocat de difuzarea<br />
în pres\ a unor informa]ii referitoare la dosarul s\u.<br />
Comitetul Director<br />
România literar\ nr. 5/ 8 februarie 2008<br />
31
a c t u a l i t a t e a<br />
România literar\ nr. 5/ 8 februarie 2008<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
Un debut cu n\b\d\i<br />
Susceptibil de a fi cel mai bun debut în proz\ al anului<br />
2007, romanul Carte de colorat pentru orbi al Mariei Ellis<br />
face deja, între tinerii cronicari literari, vâlv\ [i coaguleaz\<br />
un dosar de receptare dac\ nu remarcabil, cel pu]in interesant.<br />
Astfel, prezentarea de pe coperta a patra – semnat\ cu<br />
acribie de Paul Cernat – devine cal de b\taie în câteva<br />
reviste literare. Unii îi dau dreptate criticului, al]ii polemizeaz\<br />
indirect cu textul, al]ii îl transform\ în obiect de cult.<br />
Din aceast\ multicolor\ map\ de pres\, merit\ re]inute<br />
m\car dou\ cazuri extreme. Critica eufemistic\ pe care<br />
o expediaz\ cu adres\, în câteva rânduri finale, chiar Bianca<br />
Bur]a-Cernat (subl. mea) în OBSERVATORUL CULTURAL<br />
(„Deocamdat\, mai sceptic\ din fire [i mai pu]in generoas\<br />
cu laudele, m\ cam îndoiesc de instinctul artistic sigur<br />
al autoarei – cum citesc, nu f\r\ mirare, într-un text de<br />
pe coperta a patra a C\r]ii de colorat pentru orbi“) [i<br />
autocitarea discret\ [i exact\ la care se înham\ con[tiincios,<br />
în aproape jum\tate de articol tocmai Paul Cernat (subl.<br />
mea), în luxoasa Dilematec\. Nici foarte onest\ îndeletnicire,<br />
nici tocmai etic\ salvare a unui pre]ios spa]iu tipografic,<br />
fenomenul e, pân\ la urm\, fertil. Urmeaz\ oare ca nimeni<br />
altul decât Cosmin Cernat (subl. mea) s\ comenteze în<br />
direct, la cine-[tie-ce televiziune improvizat\, un meci<br />
în toat\ regula, o gal\ de box familial la categoria pe<br />
care tocmai numele o impune Ce-ar avea de zis,<br />
exclus\ pe nedrept din toat\ afacerea, Maria Ellis, autoarea<br />
atât de pacifist\ a romanului care a declan[at povestea<br />
LETTRE de iarn\<br />
Bogat\, ca de obicei, iarna la LETTRE INTERNATIO-<br />
NALE. B. Elvin, în editorial, recomand\ Supunere, împotrivire,<br />
exil, de Ion Vianu, pagini memorialistice despre<br />
intrarea în partidul comunist. A[a c\ mergem acolo, nu<br />
mai departe de prima sec]iune a revistei. Nu este o justificare,<br />
doar o analiz\. De ce s-a întîmplat Pentru c\ „mergi u[or<br />
pe drumuri coborînde. Împotrivirea e laborioas\.“ Cui<br />
folose[te, reluarea traseului împotrivirii, cu poticniri, cu<br />
m\runte victorii Literaturii. În care se amestec\ medici<br />
[i scriitori, figuri infame, prieteni. De citit.<br />
Recomand\rile lui B. Elvin mai înghit doi nem]i,<br />
posesori de Nobel: Günther Grass [i Heinrich Böll. Primul<br />
e de g\sit în Biblioteca Lettre Internationale, cu un fragment<br />
din romanul Calcanul, care va ap\rea la Corint, în traducerea<br />
lui Corneliu Papadopol. Cum calcanul a fost prins a doua<br />
oar\ scoate la-naintare basme, basne, dizerta]ii de drept<br />
[i teorie literar\, poezii, graffiti, orice, numai s\ conving\.<br />
{i reu[e[te.<br />
Böll, în jocul de-a calomnia]i, calomnia]i, tot va r\mîne<br />
ceva, care se exerseaz\ pe Grass, e doar un termen de<br />
compara]ie.<br />
Terminîndu-se recomand\rile redactorului-[ef, le adaug<br />
Secven]e-le cehoslovace, semnate de Antonin J. Liehm,<br />
Mihnea Berindei, Jacques Rupnik, Radu Cosa[u [i Rudolf<br />
Stamm. În plin\ iarn\, despre Prim\vara de la Praga. Sînt<br />
patruzeci de ani – vorba lui Cosa[u, „ah, rotunjimile astea<br />
voluptoase!“. Cosa[u reia textul din ’93, despre „genera]ia<br />
Budapesta“ [i despre fr\]ia cu Milan Kundera, „pacea<br />
noastr\ epic\, literar\, cu Praga ’68. Cea mai important\.“<br />
În rest, Nabokov, bun oricînd, Doris Lessing, cu Caietul<br />
auriu. Scrisori [i coresponden]\, care încheie num\rul.<br />
Unul de al\turat la biblioteca Lettre a fiec\ruia.<br />
Talon de abonare `ncep`nd cu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .<br />
abonament trei luni (13 numere) - 28,40 lei<br />
abonament [ase luni (26 numere) - 56 lei<br />
abonament un an (52 numere) - 111,50 lei<br />
Abonamente 2008<br />
Nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prenume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .<br />
str. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . nr. . . . . . bl. . . . . . sc. . . . . . et. . . . . . ap. . . . . . .<br />
sector. . . . . . . localitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . cod po[tal. . . . . . . .jude]. . . . . . . .<br />
telefon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .<br />
ochiul magic<br />
Mândria de a fi opac<br />
În titlul unui articol publicat în revista CULTURA (nr.<br />
3/ 2008), Elena Vl\d\reanu se întreab\ (hamletian) în<br />
leg\tur\ cu Nichita St\nescu: Geniu sau aburi alcoolici<br />
[i î[i r\spunde (nehamletian), în cuprinsul aceluia[i<br />
titlu: Aburi alcoolici!<br />
Foarte rapid\ în gândire aceast\ domni[oar\ dac\<br />
reu[e[te, în numai o secund\, s\ g\seasc\ r\spuns la o<br />
întrebare care o fr\mânt\ înc\ de pe vremea când era elev\!<br />
În articolul propriu-zis, ea m\rturise[te c\ niciodat\<br />
nu a în]eles poezia lui Nichita St\nescu, dar c\ nu avea<br />
curajul s\ recunoasc\:<br />
„În liceu m\ chinuiam s\ în]eleg. Nu a[ fi recunoscut<br />
în ruptul capului c\ nu-mi place. De[i p\ream curajoas\,<br />
de[i eram tot timpul cu gura mare, de[i sus]ineam c\<br />
Sadoveanu e bullshit [i grafoman – îi citisem totu[i cel<br />
pu]in zece c\r]i – , când ajungeam la Nichita m\<br />
blocam. Citeam. M\ blocam. Citeam. M\ blocam.“<br />
Dup\ ce s-a blocat astfel mul]i ani la rând, Elena<br />
Vl\d\reanu ajunge, în sfâr[it, la maturitatea intelectual\<br />
necesar\ ca s\ declare (urmând exemplul lui Cristian Tudor<br />
Popescu, la care blocajul a durat îns\ mai mult) c\<br />
poezia lui Nichita St\nescu nu are nici o valoare. Deci nu<br />
s\ recunoasc\, doar, c\ nu o în]elege, ci s\-i conteste<br />
valoarea, considerând-o delirul unui alcoolic. Este o metod\<br />
ingenioas\. A[a ar putea proceda [i oamenii de [tiin]\ care,<br />
de mai multe secole, nu reu[esc s\ în]eleag\ natura atrac]iei<br />
gravita]ionale; decât s\ cerceteze [i s\ se tot blocheze, mai<br />
bine ar anun]a c\ atrac]ia gravita]ional\ e o aiureal\, pe<br />
care omenirea trebuie s\ aib\ curaj s\ o dea dracului o<br />
dat\ pentru totdeauna.<br />
A[a cum exist\ mândria de a fi român, exist\ [i mândria<br />
de a fi opac. În loc s\ deplâng\ faptul c\ nu are acces la<br />
frumuse]ea poeziei lui Nichita St\nescu [i s\ cear\ ajutorul<br />
unui cunosc\tor (pl\tindu-i, eventual, câteva ore de medita]ii),<br />
curajoasa domni[oar\ (care nu s-a sfiit nici s\-l nege pe<br />
Sadoveanu) î[i etaleaz\ cu mândrie opacitatea. Cum r\mâne<br />
îns\ cu criticii literari care de-a lungul timpului [i-au<br />
exprimat admira]ia pentru Sadoveanu sau Nichita St\nescu,<br />
critici printre care se num\r\ G. C\linescu, E. Lovinescu,<br />
Nicolae Manolescu, Eugen Simion [i mul]ii al]ii Probabil<br />
c\ nici ei n-au în]eles nimic, dar, mai pu]in curajo[i<br />
decât Elena Vl\d\reanu, au suferit în t\cere [i s-au pref\cut<br />
c\ în]eleg.<br />
Despre Nicolae Breban<br />
Revista Cultura din 31 ianuarie public\ lu\rile de cuvînt<br />
ale participan]ilor la întîlnirea tradi]ional\ „Scriitorul [i<br />
criticii s\i“, care s-a desf\[urat în luna mai 2007 în Sala<br />
Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor. Întîlnirea a fost consacrat\<br />
prozatorului Nicolae Breban. Au luat cuvîntul: Gabriel<br />
Dimisianu, Mircea Iorgulescu, Daniel Cristea-Enache [i<br />
Alex. {tef\nescu: Moderator: Gabriel Chifu. Reproducem<br />
un fragment din interven]ia lui Gabriel Dimisianu: „Am<br />
remarcat totdeauna, ca [i cititorii, marile mize pe care<br />
le-au aruncat în literatur\ Nicolae Breban, acea dialectic\<br />
a rela]iilor st\pîn–slug\, victim\–c\l\u, discipol–maestru,<br />
care i-au marcat originalitatea, rela]ii niciodat\ simplificate,<br />
c\ci niciodat\ victima nu era doar victim\, nici c\l\ul doar<br />
c\l\u, niciodat\ st\pînul nu e doar st\pîn [i nici supusul<br />
doar supus, între ei pozi]ia fiind inter[anjabil\. Mai exist\,<br />
ca element care-i caracterizeaz\ proza, acea ruptur\, acea<br />
falie psihologic\ care apare la un moment dat în<br />
evolu]ia unui personaj, un element al originalit\]ii lui<br />
Breban. S\ ne amintim de evolu]ia lui Grobei [i a altor<br />
personaje. Este o mare îndr\zneal\ [i un mare risc pe care<br />
[i-l asum\ un creator de personaje ca personajul pe care<br />
l-a împins, l-a dus pe un anume drum, la un anumit moment<br />
dat schimb\ direc]ia, iar acest personaj s\ nu-[i piard\ nota<br />
definitorie [i s\ fie tot el, de[i într-o anumit\ m\sur\<br />
este altul. De altfel, capacitatea de a însufle]i personaje<br />
cred eu c\ este extrem de important\ pentru o literatur\,<br />
aceast\ capacitate de a însufle]i personaje viabile [i<br />
memorabile identific\ o literatur\ în raport cu altele. Cînd<br />
vorbim de literatura român\, de proza român\, cum o<br />
definim Personaje ca Dinu P\turic\, Ion, Pirgu, Grobei<br />
al lui Breban, Moromete, sunt m\rcile literaturii, sunt<br />
personajele ei, care r\mîn.“ Alex. {tef\nescu a relatat o<br />
polemic\ c\reia i-a fost martor, în 1970, în timpul unei<br />
c\l\torii cu ma[ina: „Spre uimirea mea, idolul meu, Nicolae<br />
Manolescu, t\cea [i vorbeau cei doi, Alexandru Ivasiuc<br />
[i Nicolae Breban. Polemizau [i, timp de 60 de minute cît<br />
a durat drumul de la Ploie[ti la Bucure[ti, am asistat la o<br />
polemic\ de neuitat între Nicolae Breban [i Alexandru<br />
Ivasiuc, polemic\ în care cei doi se defineau ca personalit\]i<br />
cu totul diferite. Alexandru Ivasiuc era un ra]ionalist,<br />
desf\[ura o argumenta]ie foarte riguroas\, de o rigoare<br />
dus\ aproape la obsesie, în timp ce Nicolae Breban rev\rsa<br />
valuri de ira]ionalitate asupra interlocutorului s\u, îl<br />
cople[ea cu for]a personalti\]ii sale, cu magnetismul<br />
extraordinar, cu evocarea unor abisuri ale vie]ii suflete[ti.<br />
Numai la Dostoievski mai întîlnisem acest sentiment al<br />
abisalului, a[a cum vedeam atunci c\ are cineva, un om<br />
real, un om cu care se putea discuta direct.“<br />
Cronicar<br />
România literar\<br />
~ncep`nd cu 1 ianuarie 2008 abonamentele se `ncheie exclusiv prin Zirkon Media!<br />
Completa]i [i trimite]i talonul de abonare pe adresa: Zirkon Media S.R.L. str. Pictor Hârlescu<br />
nr 6, sector 2, Bucure[ti, 022195.<br />
Plata se face prin mandat po[tal sau prin Ordin de plat\ `n contul:<br />
RO14 RNCB 0089 0037 2253 0001 - BCR - Th. Pallady.<br />
Pentru institu]ii bugetare contul este: TREZ 7035 069X XX00 1197 - Trezorerie/sector 3.<br />
Cititorii din str\in\tate sunt ruga]i s\ trimit\ mandat po[tal `n valoare de 230 euro sau 300 USD<br />
pentru un an.<br />
V\ rug\m s\ trimite]i prin po[t\ o copie a mandatului [i adresa dumneavoastr\ complet\.<br />
Pentru abona]ii din ]ar\ [i str\in\tate care au `ncheiat `n anii trecu]i abonamente direct la redac]ie,<br />
r\m`ne valabil\ adresa: dir. adm. Corneliu Ionescu, Funda]ia România literar\, Calea Victoriei<br />
133, sector 1, Bucure[ti, cod 010071, OP 22.