Motivarea Curții de Apel Cluj în cazul ”jaf la BT”

X.X., organele de poliţie deplasându-se la faţa locului , constatându-se ulterior sustragerea din interiorul
casieriei agenţiei suma de 246.650 lei, iar în urma cercetărilor efectuate în cauză, la data de 18.01.2010 a fost
începută urmărirea penală in personam faţă de numiţii Hosu Andrei Dan şi Baciu Bogdan, sub aspectul
săvârşirii infracţiunii de tâlhărie în formă calificată.
În prealabil ,se impune a se preciza că inculpaţii, prin apărătorii aleşi au reiterat aspectele invocate şi
la instanţa de fond vizând nulitatea relativă a unora dintre probele administrate în faza de urmărire
penală, adică a procesului-verbal de cercetare la faţa locului întocmit în cauză (f. 9-12 vol. 1 d.u.p) şi a
interceptărilor convorbirilor telefonice purtate pe numărul de telefon (…).
Instanţa de fond a analizat în mod pertinent aspectele semnalate în acest sens, concluzionând că nu poate fi
reţinută eludarea dispoziţiilor art. 129 C.pr.pen., atâta timp pe de o parte cât textul alin. 2 permite, în situaţii
excepţionale, desfăşurarea activităţii de cercetare la faţa locului chiar în lipsa martorilor asistenţi, iar pe de
altă parte, alin. 5 al aceluiaşi articol nu impune organului judiciar obligaţia de a interzice persoanelor care se
află la locul unde se află cercetarea să comunice între ele sau cu alte persoane, ori să plece înainte de
terminarea cercetării, ci stabileşte doar o facultate în acest sens, ceea ce nu poate conduce la concluzia
încălcării prevederilor legale indicate nici sub acest aspect.
Astfel ,pentru a ajunge la această concluzie instanţa de fond a pornit de la constatarea că în urma activităţii
de cercetare la faţa locului, au fost identificate şi prelevate urme materiale, papilare şi biologice şi au fost
ridicate mijloacele materiale de probă care au stat la baza cercetărilor tehnico-ştiinţifice ulterioare (în acest
sens fiind rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică de evidenţiere a urmelor biologice şi de identificare a
profilelor genetice a persoanelor de la care acestea provin( f. 1-12 vol. 3,d. u.p, f. 159-164 vol. 4 d.u.p), iar în
literatura de specialitate în domeniul geneticii judiciare s-a relevat importanţa capitală pe care etapa
recoltării şi manipulării probelor biologice o are în determinarea profilului ADN, având în vedere că una dintre
sursele principale ale posibilelor erori de interpretare derivă din riscul de contaminare a acestora, dintre care
cea mai serioasă sursă de contaminare provine de la factorul uman. Tocmai de aceea printre măsurile de
precauţie de rutină la momentul recoltării probelor se numără purtarea de mănuşi şi măşti, evitarea
discuţiilor în timpul activităţilor de recoltare, dar şi compararea cu profilurile genetice ale tuturor persoanelor
implicate în activitatea de recoltare şi prelucrare a probelor, în vederea identificării unor eventuale
contaminări accidentale . Având în vedere aceste premise, participarea efectivă a martorilor asistenţi la
activitatea de recoltare a probelor nu ar fi făcut altceva decât să sporească riscul de contaminare a probelor
cu ADN străin, neimpunându-se prezenţa unor persoane străine de personalul de laborator instruit în câmpul
de recoltare a acestor probe.
S-a invocat nulitatea relativă a aceluiaşi proces-verbal de cercetare la faţa locului şi pe considerentul că la
momentul recoltării probelor de salivă de la cei doi inculpaţi în localitatea Gilău, ar fi fost încălcate
dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 76/2008 în sensul că lipseşte procesul-verbal de recoltare, conservare şi
transport, ceea ce ar conduce la serioase dubii cu privire la modul de recoltare şi transportare a probelor şi
finalmente asupra aspectului dacă acestea provin de la inculpaţi.
Instanţa de fond a înlăturat în mod neechivoc şi această apărare formulată de inculpaţi, având în vedere pe
de o parte ataşarea la filele 155-156 vol. 4 d. u.p. a kiturilor de recoltare probe ADN prin periaj bucal,
conţinând consimţământul inculpaţilor la recoltare, iar pe de altă parte, aspectul că profilele genetice
ale inculpaţilor identificate de IGPR sunt identice cu cele identificate de laboratorul german, fără ca în această
din urmă procedură să se conteste provenienţa probelor de salivă (f. 164 vol. 4d. u.p, f. 42-44 vol. 5 dos. inst.
de fond).
De asemenea, s-a mai invocat şi nulitatea relativă a interceptărilor convorbirilor telefonice purtate pe