Motivarea Curții de Apel Cluj în cazul ”jaf la BT”

apel.
Reintegrarea socială a inculpaţilor poate fi realizată numai prin privare de libertate raportat la natura şi
gravitatea infracţiunii comise, cea de tâlhărie în formă calificată ,la modul de concepere a comiterii faptei, la
poziţia de nerecunoaştere adoptată de către cei doi inculpaţi pe tot parcursul procesului penal şi evident că
nu se poate face abstracţie nici de faptul că aceştia nu au depus diligenţe pentru recuperarea prejudiciului
,astfel că executarea pedepselor aplicate acestora în regim de detenţie este oportună.
Având în vedere si jurisprudenţa CEDO( reflectată în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi a
Irlandei de Nord, precum și in cauza Sabău și Pârcălab contra României) care relevă că nu se impune
interzicerea ope legis a drepturilor electorale , aceasta trebuie dispusă in funcţie de natura faptei sau de
gravitatea acesteia, aspecte care de altfel au fost avute în vedere şi de către ICCJ în cuprinsul deciziei nr.
74-2007 pronunţată într-un recurs in interesul legii.
Ca atare , Curtea va reţine că faţă de natura şi gravitatea infracţiunii de tâlhărie comise de către inculpaţii
Hosu Andrei si Baciu Bogdan, dar și urmările produse, raportat şi la circumstanţele personale ale acestora se
constată existenta unei nedemnităţi în exercitarea dreptului de natură electorală prevăzut de art. art. 64
alin.1 lit.a teza a II-a Cod penal, iar dreptul de fi ales prev. de art. 64 lit. b C.p se impune a fi interzis
deoarece inculpaţii nu pot reprezenta un model de conduita morală şi socială adecvat exercitării unei funcţii
publice.
În ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care CEDO a statuat
că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la
executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul
proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenţie, Curtea va aprecia că, în
raport de natura infracţiunii săvârşite de către cei doi inculpaţi, aceştia nu sunt nedemni să îşi exercite
dreptul de a alege, motiv pentru care nu li s-a interzis exerciţiul acestui drept.
Având în vedere faptul că infracţiunea comisă este absolut independentă de exercitarea autorităţii părinteşti,
Curtea a apreciat că nu se impune interzicerea fata de inculpaţi a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 , d)
şi e) Cod penal .
Latura civilă a cauzei a fost soluţionată în concordanta cu probele de la dosar , astfel din adresa nr.
715/17.02.2009 a X.X. (vol. II, f. 2, dos. u.p.) rezultă că banii din seifurile asiguratului X.X., de la sediul Agenţiei
din cartierul X.X., erau asiguraţi prin contractul V001531, de către asigurătorul X.X. S.A., cu sediul în (…), iar
după comiterea infracţiunii de tâlhărie a fost întocmit şi instrumentat dosarul de daună nr. VNCJO/2/2009.
Conform adresei nr. 265/14.01.2010 a X.X. (vol. IV, f. 154), prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii,
respectiv de 246.650 lei a fost stabilit cu ocazia efectuării inventarului, imediat după producerea
evenimentului, iar din adresa nr. 274/15.01.2010 a X.X., rezultă că unitatea bancară s-a constituit parte civilă
în numele său şi/sau al asigurătorului X.X. Cluj, cu suma de 246.650 lei (vol. V, f. 10).
Astfel în mod corect instanţa de fond a reţinut că urmare a achitării despăgubirii potrivit contractului de
asigurare încheiat cu partea vătămată, partea civilă X.X. SA, cu sediul în (…) s-a subrogat în drepturile
asiguratului, formulând pretenţii civile în cuantum de 246.650 lei (f. 43-52 vol. 1, dos. inst de fond) .
Mai mult, în faza procesuală a apelului, în vederea respectării dreptului la apărare şi a principiului egalităţii