OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

Nicolae Cârlan
scriitori din Suceava
NICOLAE LABIŞ ŞI PROPENSIUNEA
INTEGRALITĂŢII 1
Moştenirea literară a lui Nicolae Labiş, imensă („iverosimil de
întinsă”, constata Al. Piru) mai ales dacă o raportăm la cei doar
21 de ani câţi i-au fost daţi poetului să parcurgă în această viaţă,
este departe de a fi definitiv aşezată într-o formulă editorială completă,
adecvată, stabilă, exactă şi sigură. Să luăm în seamă numai
faptul că, iată, mai continuă să apară inedite (vezi, de pildă, în
vremea din urmă, „România literară”: nr. 10, din 26 martie 2010,
unde Nicolae Scurtu publică poemul Dealul roşu, cu facsimil şi
o fotografie – inedită şi ea – a poetului şi nr. 33, din 3 septembrie
2010, unde acelaşi perseverent cercetător de documente literare
publică două epistole labişiene, tot inedite, datând din 1950 şi
1951), că încă în manuscrise, ca şi în publicaţii „de epocă”, mai
sălăşluiesc texte cărora se vede că nu le-a venit încă sorocul unei
comprehensibile ieşiri în lume, posibilă, de altfel, după părerea
noastră, numai într-o ediţie critică de Opere complete. De altfel,
trebuie să precizăm – e, înainte de toate, o datorie de suflet să o
facem – că cel mai bun şi mai statornic prieten al lui Nicolae
Labiş (mai ales în perspectiva destinului postum al poetului de la
Mălini), Gheorghe Tomozei, era de părere că nici un rând ieşit de
sub condeiul acestuia nu ar trebui să rămână în afara impactului
cu rotativa tipografică, pentru că scrisul labişian are, pe lângă
sensurile şi semnificaţiile-i intrinseci, şi calitatea de a fi o imagine
reprezentativă, concludentă a celei mai cumplite perioade din
evoluţia literaturii române în care soarta (maşteră) l-a adus pe
Labiş în prim-plan între creatorii literari ai momentului – s-a şi
spus, de altfel, că Labiş este unul dintre exempl(ar)ele axiomatice
care dovedesc că sunt artişti care şi-au greşit momentul apariţiei
în lume. Iată unul dintre motivele pentru care, păstorind o vreme
(şi) arhiva „Nicolae Labiş” de la Muzeul din Suceava, am considerat
de datoria noastră, profesională în primul rând (aceea de
muzeograf), să punem în lumină, revuistic sau/şi editorial, prioritar,
noutăţile încorporate de această miraculoasă zestre literară.
Aşadar, începută (de noi) în anul 1975 şi susţinută publicistic
şi editorial cu o capricioasă (in)consecvenţă, „dirijată”... de context(e),
explorarea universului literar al lui Nicolae Labiş, desfăşurată
paralel, ba, nu o dată, chiar şi concomitent cu alte activităţi
din aceeaşi sferă sau din arealuri conexe (Cartea românească
veche, Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, Petru Comarnescu,
Ion Luca, Eusebiu Camilar, S.Fl. Marian etc.), se încheie acum,
prin editarea acestui florilegiu de texte critice ieşite de sub condeiul
atât de harnic şi măiestru al poetului luptei cu inerţia. Un bilanţ,
oricât de succint, se soldează cu circa 1000 (una mie) de
pagini tipărite în cărţi (la care s-ar cuveni ataşate şi cele, suficient
de numeroase, din publicaţii cotidiene şi periodice: „Zori noi”/
„Crai nou”, „Pagini bucovinene”, „Pro natura”, „Curierul de Bucovina”,
„Bucovina literară” – toate editate la Suceava; „Cronica”,
1
Prefaţă la o culegere de Texte critice, în curs de editare
(n.a.).
PRO
SAECULUM 5-6/2011
„Convorbiri literare”, „Moldova” – de la Iaşi; „Luceafărul”, „Almanah
Luceafărul”, „România literară”, „Manuscriptum” – Bucureşti;
„Tribuna” – Cluj-Napoca, „Ateneu” – Bacău ş.a.), prin
care am scos la iveală şi am pus în circulaţie, comentată, producţia
inedită a travaliului scriitoricesc labişian, de-a dreptul fabuloasă
ca întindere, varietate şi valoare pentru orice scriitor din
literatura noastră (şi probabil că nu numai a noastră) căruia
soarta nu i-a hărăzit o vârstă mai lungă de 21 de ani. Dacă Mihai
Eminescu, geniul nostru tutelar imposibil de contestat chiar şi de
strădalnicii dilematici cu toţi la fel de jalnicii lor sateliţi, s-ar fi stins
din viaţă la această vârstă (adică pe la începutul lunii februarie
1871), e problematic de admis cu certitudine dacă noi am şti astăzi
că el a existat! Iată o constatare pe care o lansam oral, într-o
întrunire culturală publică, la Suceava, prin decembrie 1985 (cf.
şi Alex Ştefănescu) care ne face să înţelegem, cutremuraţi, ce
uriaşă a fost pierderea suferită de mişcarea generală a literelor
române prin reducerea (de către destin, împrejurări, oameni...)
doar la stadiul meteoric al unui traiect creator ce-şi
anunţase deja potenţele unei intense străluminări andurante, nu
numai prin conştiinţa de sine afirmată ca atare (de pildă: „Ştiu
eu, mama şi-a zis că mă nasc într-o zodie bună / Şi că-s menit
să înving veşnicii şi genună”), dar şi prin actul creator atestat de
opera tipărită, în cea mai mare parte postum. Dar, probabil, şi
pentru că proporţiile acestei opere sunt incredibil de ample şi diverse,
procesul de editare integrală a scrisului labişian mai are
încă nebănuite rezerve/stavile până să poată fi considerat pe deplin
încheiat.
În ceea ce ne priveşte, demersul nostru recuperator/salvator
s-a soldat, până acum, cu descoperirea a o sumedenie de piese
inedite sau răspândite de poet (unele şi abandonate de posteritate
sub colbul uitării) prin publicaţii tot mai greu accesibile („Anii de
ucenicie” revista de uz intern a Şcolii de Literatură „Mihai Eminescu”,
spre exemplu), creaţii subsumabile tuturor domeniilor literare
generic acceptate. Cu titlu informativ, pentru cei eventual
interesaţi, reperele acestui demers se prezintă precum urmează:
a) poezie: Dor căzut. Cincizeci de poezii inedite, needitate în
volume. Text ales şi stabilit, [plus comentarii] de Nicolae Cârlan,
în Albumul memorial „Nicolae Labiş”, editat de revista „Secolul
XX”, Bucureşti, [1987], pp. 89-129; Omul comun (Lupta cu inerţia)
– versiune integrală, text stabilit, comentarii şi note de Nicolae
Cârlan, în Album memorial cit., pp. 21-40; Virtuţi şi virtualităţi
poetice în manuscrisele lui Nicolae Labiş, Suceava, Editura „Bucovina
Viitoare”, 1988, 99 p.; Lupta cu inerţia la timpul prezent,
[ediţie critică], Timişoara, Editura Augusta, 2001, 143 p.; Doină
întârziată, [versuri inedite], Suceava, Editura Lidana, 2005, 71 p.;
b) proză, publicistică, dramaturgie: Dincolo de fruntariile
poeziei, I (proză şi dramaturgie), Suceava, Editura Muşatinii,
2005, 153 p.;
95