OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

scriitori din Suceava
Fragment II
rezervă) V. Ursache, aşijderea poet (în rezervă!), între
o ieşniţă la Breaza şi alta la Plopeni, executând şmotru
cultural ordonat de un biet căprar înaintat în grad pentru
că în postul de gardă de la coteţul unei popote a scris
cândva o poeziuţă închinată comandantului suprem.
Dar să revenim la oile noastre! Desfiinţarea celor
cinci jumătăţi de normă din finanţarea „Bucovinei literare”
scoate judeţul Suceava din criză economică La
mintea oricărui cucoş guvernamental că nu. Este „Bucovina
literară” de prisos în publicistica interminabilei
noastre tranziţii Poate că da, pare că nu! Şi cine, mă
rog frumos, nu poate trăi fără de „Bucovina literară”
Redactorii din pricina indemnizaţiei precare Colaboratorii
care şi-aşa nu primeau nicio leţcaie Cititorii care
nu prea ştiau de unde să o cumpere sau să o procure
pe sub mână ori manta Pentru ce era căutată şi citită
această revistă Ce capodopere a publicat în 20 de ani
de muncă… titanică Ce genii literare a scos în lumină
Încă nu s-a întrezărit niciunul!
Partea tristă şi mai cu seamă proastă e că echipa
redacţională, îmbătată de subvenţie şi merite greu de
gestionat, nu s-a îngrijit să crească un grup de tineri forţoşi
şi curajoşi; că nu a întemeiat o editură – că tot îi invocăm
pe cei de la „Iconar”! –, că nu a cultivat un public
gata să răspundă la primul strigăt de ajutor, că nu are o
conscripţie a unor sponsori cu oarece cheag financiar
şi apetit pentru cultură. Problema nu stă în statutul (era
cât pe ce să scriu staulul) subvenţionat al „Bucovinei literare”,
ci în competenţa SSB de a-şi defini câteva ţinte,
surse de finanţare şi vectori de acţiune. Într-un cuvânt,
subvenţia de până acum a paralizat orice nerv de ima -
ginaţie, prudenţă, prospecţie şi gândire pe termen lung.
În ce mă priveşte, eu m-am desolidarizat, de multă
vreme, de pragmatica păguboasă de la „Bucovina literară”
şi de la Societatea Scriitorilor Bu[ri]covineni! Asta
nu înseamnă că nu am citit, cu regularitate şi interes,
revista şi că nu m-am bucurat de structura ei tot mai viguroasă.
Vigoarea însă îi era asigurată de cele catalige
guvernamentale. Acum, când a venit vremea să meargă
pe picioarele lor, bieţii de moşnegi şchioapătă… Şi
strigă în pustiu!!!
Ce i-a lipsit „Bucovinei literare” să fie o publicaţie
demnă de atenţie Nerv, curaj, subiecte dure, noutăţi,
inserţii veritabile în trecutul bucovinean, o mână mai generoasă
către literaţii de la Cernăuţi şi Chişinău. Dacă
„Bucovina literară” a fost „aripă spirituală unificatoare a
celor două unităţi geografic – Cernăuţi şi Suceava –
despărţite prin raptul sovietic din 1944” şi scriitorii bucovineni
au nevoie de această aripă, ea trebuie să vâs -
lească pe mai departe cu propriile sale puteri.
Întrebarea lui Ion Beldeanu: E nevoie să moară şi
„Bucovina literară” este retorică, spre a nu spune că e
prost pusă, pentru că adevărata problemă este: Cine
poate ucide „Bucovina literară” Şi eu răspund: Numai
Societatea Scriitorilor Bucovineni!!!
Pentru că: 1. Li s-a strepezit condeiul în pomana guvernamentală,
în virtutea principiului: Scrii, nu scrii, în
literatură, ca şi-n dragoste, vremea condeiului trece!; 2.
S-au amăgit că scriitorii fac literatură dacă primesc sinecură;
3. Au fost încredinţaţi că succesul câte unui
chiolhan mioritic îi apără de criza economi-coasă a unui
baciu ardelean.
Consiliul Judeţean Suceava nu poate înfiinţa sau
desfiinţa nicio revistă literară, iar dacă redacţia, în chip
linguşitor, a înscris numele preşedintelui în caseta tehnică
e un semn de slăbiciune… organizatorică. Nimeni
nu poate anexa „Bucovina literară” la o instituţie sau
alta, căci hotărârea, de jure şi facto, aparţine SSB, fiind
organizaţie nonguvernamentală, nonpolitică şi nonprofit.
Apoi, un scriitor bucovinean pur-sânge nu cred că
trebuie speriat „cu ce cheltuieli se va tipări pe mai departe
Bucovina literară şi cine va suporta, la o adică,
preparativele fireşti ale revistei”, adică remuneraţie pentru
prestaţie redacţională, cum face Ion Beldeanu, decât
în cazul în care e ditamai muritor de foame. Şi nu e
cazul. Un redactor-şef cu moralitate mai puţin oblică
şi-ar mobiliza colaboratorii la cantina săracilor şi tot ar
edita un număr de onoare.
Lamentaţiile celor doi corifei literari suceveni sună
ca scâncetele a doi sugari cărora li se azvârle biberonul
şi se văd dintr-odată rupţi de… placenta plastică – plăcinta
guvernamentală. A-i cere, astăzi, dlui preşedinte
Gh. Flutur bani de pâine pentru redactorii unei reviste
literare, când Consiliul Judeţean Suceava n-a avut cu
ce să-i cumpere doamnei ministru Elena Udrea măcar
o pereche de ciubote de gumă spre a patina graţios prin
noroaiele satelor bucovinene inundate, în „lunga vară
fierbinte” a îndiguirii banului public, e o licenţă poetică
pe care nici Mama Omida nu ar desluşi-o!
PS
A trecut oarece vreme de la expedierea rândurilor
de mai sus către niscai publicaţii din Suceava şi de prin
alte zări, însă nimeni nu s-a îndurat să le publice. Între
timp, noua echipă redacţională de la „Bucovina literară”
a imprimat câteva numere; nu sunt grozave, ba chiar
incoerente, căci în editoriale ne batem cu pumnul în
chepturile de aramă cu tradiţia din ’41, iar în interior nu
aflăm niciun produs şi niciun nume din acele zile, spre
a proba cât de straşnică era litera bucovineană înainte
de hărtănirea Bucovinei. Încă nu am citit un text – poezie,
proză, eseu, critică sau teatru – care să rupă gura
literară (şi aşa, cam ştirbă) a târgurilor. Altfel spus, nădejdea
rămâne tot la… Mama Omida!
94 SAECULUM 5-6/2011
PRO