OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

scriitori din Suceava
Prin limbi de foc de-a lungul şi de-a latul
Veţi şti toţi cei ai lumii şi-ai cetăţii
Că una este pravila dreptăţii
(Oricum îl veţi slăvi pe Împăratul):
Rămâneţi muţi şi tot cătând cuvinte,
Rămâneţi orbi, stăpâni peste vopsele,
Surzi… niciodat-auzul nu vă-nşele
De veţi lua la zisa mea aminte.
Dar vreţi pedeapsă mult îndurătoare
Când aţi venit acum la judecată
Ca să vă puneţi singuri deîndată
Capul – o umbră la picioare.
Edict I
Găsiţi-i înainte de toate
Pe cei care încă mai speră
Femeilor însărcinate
Smulgeţi-le fătul din pântec
Ucideţi-i pe toţi purtătorii de taină
Sfârtecându-le limba din gură
Nu-i uitaţi pe preoţii neamului
Aşteptând la răscruce
Cu peceţi siderale pe mantii
Pe fântânarii cu nuiaua cătând
Semn din adânc al izvoarelor
Izbiţi-i în piept cu talazul.
Dar mai cu seamă însinguratul
Orb din faţa mulţimii
Fără odăjdii, fără armură,
Fără cuvânt
Despicând întunericul ca pe o piatră
Cu toiagul său alb arma cea mai cumplită
N-aibă scăpare!
Gheorghe C. Patza
DRAGOBETELE
Lică Petrovici era ceea ce se numeşte un bărbat cu
mare succes la femei: arătos, cu mulţi bani, culant şi…
steril. În comunism era foarte important să fii steril,
adică să nu poţi avea copii. Atunci deveneai amantul
ideal, căutat de femei ca iarba de leac.
Lică era un bărbat cu mare priză la femei şi din alt
motiv: era şeful biroului de personal al unei întreprinderi
în care mare parte a producţiei era asigurată de sexul
frumos. Îmbutelierea apelor minerale era o treabă ce
presupunea delicateţe şi dexteritate. Lică avea ochiul
format, ştia cu precizie care din zece solicitante era cea
mai potrivită, adică mai plăcută, mai supusă şi mai acceptabilă.
Făcea ce făcea şi o alegea tocmai pe ea, cea
care trebuie, iar femeia, la rândul ei, ajungea să fie mulţumită,
căci obţinea un salariu bun şi un amant steril,
adică viril, dar cu sămânţa seacă. Era un lucru extraordinar,
căci şeful statului, dictatorul,transformase femeile
în incubatoare, le obliga să producă cinci copii pentru
ţară. Şi ce te faci cu cinci copii Ajungi o babă amărâtă,
nu mai ieşi toată tinereţea din rahat şi ce le dai să mănânce
când pâinea e raţionalizată, carne nu găseşti, ţăranii
intră la puşcărie dacă taie un viţel Ei, şi atunci ce
te faci cu cinci copii
Lică era culant, procura cadouri numeroaselor sale
iubite, care îşi încornorau fără sfială bărbaţii. Şi uite-aşa
a ajuns prietenul meu amant de profesie. S-a divorţat,
dar locuia în aceeaşi casă cu fosta soţie. A făcut partaj,
iar lui i-a revenit etajul.
Lică Petrovici nu voia să trăiască la bloc, în oraş.
Făcea naveta într-o comună deplasându-se cu trenul,
circa 20 de kilometri.
Pe vremea aceea eram consilier juridic la o întreprindere
din capitala judeţului Suceava. Locuiam într-o cameră
oficială, iar la sfârşitul săptămânii mă întorceam
acasă, în oraşul balnear de domiciliu, unde profesa prietenul
meu.
Într-o seară, tocmai mă spălasem pe cap, mă aşezasem
în pat şi citeam o carte. Aud o bătaie uşoară în
geam. Mă ridic, mă uit după perdea şi îl văd pe Lică. Îi
deschid şi el, nerăbdător, îmi zice:
– Hai, te rog, cu mine, până la hotelul „Bucovina” ca
să iau o cameră. Am nevoie neapărat de o cameră!...
– Nu mai merg, dragul meu! Uite, m-am spălat pe
cap şi n-am chef să mai ies afară, în vânt, cu porii deschişi.
Poate mai şi răcesc. Asta mi-ar lipsi în singurătatea
mea!
– Te rog, nu mă refuza! E vorba de o femeie la mijloc!...
Aici trebuie să-i spunem cititorului nedumerit că în
comunism, unde domina o falsă pudoare, o falsă moralitate
şi unde aparenţele erau mai importante decât
realitatea, nu puteai să-ţi iei o cameră la hotel cu altă
femeie decât propria soţie. Şi atunci, ce făceau cei interesaţi,
cărora le crăpa măseaua să-şi asigure o intimitate
corespunzătoare cerinţelor sufletului Apelau la
un prieten, iar acesta mergea cu buletinul de identitate,
90 SAECULUM 5-6/2011
PRO