OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

More documents

Recommendations

Info

istorie literară locul unui pustiu!” Şi a adăugat: „Numai dacă nu i-ar seca izvoarele!” Şi nu i-au secat pentru că atât Slavici, care îşi alesese la Măgurele până şi locul unde ţinea să fie înmormântat, cât şi Kalinderu, adevăratul întemeietor al şcolii, au lucrat zi şi noapte cu zel şi din toată inima ca să vadă că Institutul funcţionează foarte bine. – Coconul Iancu Kalinderu, care ţinea mult la Institutul înfiinţat de dânsul, venea des pe la Măgurele, mai ales că el era şi administrator al Domeniului Coroanei şi el nu putea să treacă cu vederea tot ceea ce se întâmpla cu noi, la Măgurele, scrie Ioan Slavici (Închisorile mele, p. 22). În perioada comunistă, la intrare, aici, era o poartă de fier forjat care avea deasupra un as de pică. Astăzi nu mai există. Există, încă în picioare, clădirea pensionului de fete, unde Oteteleşteanu l-a pus director pe marele scriitor Ioan Slavici, unde şi soţia acestuia i-a fost colaboratoare. De multe ori, prin curtea pensionului, era văzut un prieten al familiei Slavici. Se plimba pe marginea lacului din apropiere. Era Eminescu despre care unul dintre fizicienii de la Institutul de laseri a scris o carte, unde afirmă că lacul l-a inspirat pe poet când a compus poezia cu acelaşi nume: Şi eu trec de-a lung pe maluri Parc-ascult şi parc-aştept, Ea din trestii să răsară Şi să-mi cadă lin la piept… Aici, la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, creaţie a marelui fizician Horia Hulubei, în urmă cu puţini ani, în 2008, s-a semnat un parteneriat strategic cu Franţa pentru construirea celui mai mare laser din lume, România situându-se pe locul 5 din lume în domeniul cercetării de specialitate din grupul celor 28 de ţări ale Europei, inclusiv Rusia. La nivel mondial, cercetătorii români de pe teritoriul României se situează în acest domeniu pe locul 52 din aproape de 200 de state. * * * În mai 1924, Ioan Slavici începe a redacta lucrarea memorialistică Lumea prin care am trecut, scrisă „dintr-o suflare”, la vârsta de 77 de ani, el fiind cuprins de sentimentul că „a rămas singur, răzleţ, rămăşiţă a unei lumi, care încetul cu încetul se stinge”, cum singur scrie în Gândul meu, prefaţă la carte. Lumea prin care am trecut avea să se tipărească postum în „Convorbiri literare” (1929-1930) şi în volum în 1930. Bolnav de astmă, cu crize de tuse din ce în ce mai dese, Slavici lucrează din noiembrie 1924 până către sfârşitul lui ianuarie 1925, neîncetat, zi şi noapte, la Lumea prin care am trecut şi la ultimul capitol din romanul Din păcat în păcat. În primăvară, cade la pat. Luna aprilie îi aduce o ameliorare, pleacă la Crucea de Jos în Panciu, la via ginerelui său Grigore Gheorghiu, convins că îi va fi mai bine la aer decât în Bucureşti. La Panciu, la via fiicei sale şi a ginerelui, Slavici îşi petrece ultimele sale luni de viaţă. Via aceasta i-o aduce din amintiri pe cea de la podgoria Arad, pe cea de la Şiria sa natală. Astfel că, după îndelungi suferinţe fizice şi, mai ales, morale, se stingea la Crucea de Jos – Panciu, la 17 august 1925, spre seară (18,30) omul şi scriitorul Ioan Slavici, autorul unei opere literare şi pedagogice de o valoare incontestabilă. Aici, până în ultima clipă, a vorbit cu personajele sale, iar despre aceasta rămâne să povestească înşişi turcul Ali, cel care îngrijea via, care nota pe o depeşă: „Duduia, săru mâna – tot bine – a murit găina, îngropat – nu ştiu ce este domnu mare – nu lucru bun, vorbeşte mereu singur – poate bolnav. Veniţi duduia, am frica mare.” Ali avea dreptate scriind aşa. Acolo, la Panciu, a murit nu numai găina, ci, până la urmă, şi Domnu-mare. A fost înmormântat la schitul Brazi (Brădet), lângă oraşul Panciu. Aşa cum şi-a dorit. La funeralii, alături de familie şi preoţi, au participat, din partea Societăţii Scriitorilor Români, Liviu Rebreanu, Gala Galaction şi Mihail Sorbu. „Învelim pe unul din principii Cuvântului românesc cu faldurii adânci ai gliei străbune… Îl vedem deasupra noastră printre nouri şi printre culmi, care se numesc Eminescu, Alecsandri, Maiorescu, Coşbuc, Caragiale, vârf de stâncă în deademul Carpaţilor noştri sufleteşti” – spunea Gala Galaction în cuvântul său din urmă, la înmormântare. În „Adevărul literar şi artistic”, în Ultimul din generaţia jertfei, Mihail Sadoveanu afirma despre Slavici: „A fost tovarăşul lui Eminescu ş-al lui Creangă, a lui Coşbuc şi Caragiale, ş-al altora… Pentru darul pe care l-a avut, Slavici a privit mai mult şi mai lung decât toţi…” * Slavici îşi face somnul de veci departe de Şiria lui natală, locul unde-i se odihnesc părinţii – Elena (născută Borlea) şi Savu Slavici. Departe şi de Bucureşti, unde a locuit, cu mici întreruperi, din decembrie 1874 până la moarte. Doarme răzleţit… Doarme în uitare, într-un cimitir de la marginea unui orăşel cu numele Panciu – pe unde a trecut sporadic. Acolo, unde, răzleţit de lume, socotea că îşi va găsi locul prielnic scrisului… Fireşte, la Bellu, pe Aleea Scriitorilor, alături de prietenii săi – Eminescu şi I.L. Caragiale – i-ar fi fost mai bine, dacă s-ar fi ocupat cineva şi de asta. Dar cine să-i facă dreptate, astăzi, celui care o viaţă întreagă a fost şi a rămas un nedreptăţit Dar cum anii trec şi mai nimic nu se mişcă în bine, cum s-ar întâmpla aceasta pentru cei din Mormânt Bunica Cristinei Struţeanu zicea că orice „scriitor bun” e deseori neînţeles de către cei care îi stau în preajmă. Neînţeles sau ignorat. Pizmuit, chiar! Personajele lui însă, da, ele îl înţeleg pe creator. Chiar dacă acesta le meneşte un drum, iar apoi, lăsate de capul lor, îl târăsc şi pe autor, în altă parte. Cum s-a întâmplat cu Slavici, nu o singură dată… Cu personajele sale, desigur, vorbea Slavici la bătrâneţe, când îl speriase pe turcul Ali. Oare la şcoala de astăzi, îl mai citeşte cineva Pe cel care a scris nuvela Popa Tanda Tot un personaj care… înţelepţeşte! 80 SAECULUM 5-6/2011 PRO
Iordan Datcu restituiri G.T. KIRILEANU ŞI DIMITRIE BALAUR G.T. Kirileanu a întreţinut relaţii cu un mare număr de oameni de ştiinţă, pe mulţi ajutându-i în varii forme când s-a aflat în slujba Palatului Regal. Câţiva dintre ei erau originari din Basarabia: Gheorghe V. Madan, Tatiana Găluşcă-Cârşmariu, Dimitrie Balaur. Despre primii doi am scris în Dicţionarul etnologilor români şi în Alte contribuţii la etnologia românească, de asemenea, în publicaţii periodice, din ţară şi din Republica Moldova. Volumele Gheorghe V. Madan, Scrieri (Chişinău, I-II, 2011), se deschid cu studiul meu. Am, în lexiconul amintit, un articol şi despre preotul folclorist Dimitrie Balaur. Revin asupra relaţiilor sale cu G.T. Kirileanu pe baza unor scrisori inedite, aflate la Secţia de manuscrise a Bibliotecii Academiei Române. Dimitrie Balaur s-a născut la 4 septembrie 1903, în comuna Rezeni, judeţul Lăpuşna, localitate în care s-au născut şi patrioţii Ion Pelivan şi Ion Inculeţ. A urmat cursu rile Seminarului preoţesc la Chişinău, după care a absolvit, la Bucureşti, în 1928, Facultatea de Teologie şi, în 1930, Facultatea de Geografie. În timpul studenţiei, a audiat şi cursurile profesorilor Nicolae Iorga, Constantin Giurescu şi Simion Mehedinţi. După studii, a fost consilier cultural al Eparhiei Hotin-Bălţi şi redactor la revista „Biserica Basarabiei”, până în 1944, când se refugiază în România, mai întâi la Iaşi. La Bucureşti, este spiritual (rang didactic preoţesc) la Seminarul „Mitropolitul Nifon”, până în 1948, când seminarul este desfiinţat. A fost preot la Parohia Parcul Domeniilor (Mănăstirea Caşin) şi la bisericile Drumul Taberei, Sf. Vineri Nouă şi PRO SAECULUM 5-6/2011 Ing.Liviu Cazan Buzeşti. La 22 martie 1959, Mănăstirea Caşin este închisă şi sunt arestaţi preotul paroh D. Manta cu întreaga familie, dascălul şi câţiva enoriaşi. La 4 aprilie 1959, este arestat şi Dimitrie Balaur şi condamnat la 27 de ani, şi el şi ceilalţi amintiţi fiind acuzaţi de „complot împotriva statului”. Închis la Jilava, Gherla şi Periprava, a fost eliberat în 1964. A fost foarte apreciat de G.T. Kirileanu, Nae Popescu, Irineu Mihălcescu, Simion Mehedinţi şi George Vâlsan. Cel mai mare ajutor i l-a dat G.T. Kirileanu. Acesta l-a îndemnat să culeagă tradiţii populare din Basarabia şi i-a tipărit, în „Şezătoarea” de la Fălticeni, în 1929, nr. 1-2, culegerea Din literatura populară a Basarabiei (din satul Rezeni-Lăpuşna). La 2 ianuarie 1929, Kirileanu îl înştiinţa pe Dimitrie Balaur că Preşedintele Fundaţiunii „Regele Ferdinand I” „a rămas deplin mulţumit de rezultatul cercetărilor” lui Balaur în judeţul Lăpuşna. Tot - odată, ştiindu-l bolnav, îl consiliază să asculte de bunele sfaturi ale Părintelui Nicolae Popescu, care era membru titular, din 5 iunie 1923, al Academiei Române şi bun prieten al lui G.T. Kirileanu. Ca să consulte un medic bun, la Bucureşti, Kirileanu îi trimite un permis pe calea ferată, urmând ca, la Bucureşti, să-i mai dea un rest de 10000 lei. În cealaltă scrisoare a lui Kirileanu, din 31 martie 1929, îl asigură pe Balaur că i-a citit cu mare interes manuscrisul despre literatura populară din Rezeni, pe care-l va publica „în cel mai apropiat număr” din revista amintită. Totodată, îi spune că a vorbit cu medicii care-l consultaseră pe Balaur la Bucureşti şi toţi i-au dat referinţe bune asupra sănătăţii sale. „Ar fi bine – adaugă Kirileanu – să urmezi poveţele Părintelui Nicolae Popescu privitoare la lucrarea pentru licenţă, de prezentat acum în iunie. Ţi-ai lua grija despre asta şi ai putea apoi să-ţi rânduieşti o viaţă mai potrivită, care să-ţi îngăduie a-ţi desfăşura toate darurile d-tale sufleteşti, pe care noi ţi le preţuim din toată inima.” Nu toate proiectele ştiinţifice ale părintelui Dimitrie Balaur s-au concretizat în cărţi. În fişierul de la Biblioteca Academiei Române figurează doar următoarele titluri: extrasul cu colecţia sa de folclor apărută în „Şezătoarea”, apoi Biserici din Moldova de răsărit (Bucureşti, 1934, 48 p.), Anthologhioanele din anul 1766, studiu de bibliografie (Bucureşti, 1935, pp. 433-443, extras din „Biserica ortodoxă română”, an III, 1935, nr. 9-10), Profesorul Gheorghe Vâlsan. Un savant religios (Bucureşti, 1935, pp. 507-512, extras din „Biserica ortodoxă română”, an III, 1935, nr. 9-10), O şcoală model. Seminarul teologic din Chişinău sub conducerea Părintelui Serghie Bejan (Bucureşti, 1936, pp. 208-209, extras), Destinul unui preot transnistrean (Petru Vasilcovschi), (Bălţi, 1943, 16 p., extras din „Biserica 81
Page 1 and 2:
Mircea Dinutz editorial OMUL NOU -
Page 3 and 4:
ocheanul şi nici cu lupa vreo atit
Page 5 and 6:
Irina Mavrodin încercare eseu măr
Page 7 and 8:
PRO SAECULUM 5-6/2011 Bărci pe Nev
Page 9 and 10:
Liviu Ioan Stoiciu Registrul LIS JU
Page 11 and 12:
apoi va veni să se încălzească
Page 13 and 14:
producă greşeli grave, cu conseci
Page 15 and 16:
PRO „Am două existenţe, una la
Page 17 and 18:
nele oficiale. În anul IV am luat
Page 19 and 20:
altfel, aproape întreaga Dv. oper
Page 21 and 22:
Rodica Lăzărescu aniversări „R
Page 23 and 24:
ascultată o domnişoară pimpantă
Page 25 and 26:
- Un inventar al vorbelor măcinate
Page 27 and 28:
Constantin Călin linia dreaptă DE
Page 29 and 30: Deposedat de calitatea de a fi „s
Page 31 and 32: ancheta noastră SCRIITORII ÎNTRE
Page 33 and 34: mâncă ăi de scriu întră ei”,
Page 35 and 36: Florentin Popescu portrete în peni
Page 37 and 38: lor pe care poetul e clar că vrea
Page 39 and 40: PRO SAECULUM 5-6/2011 eseu - pentru
Page 41 and 42: impuls capătă proporţii naţiona
Page 43 and 44: mente consumate. Şi că, văzute c
Page 45 and 46: lele noastre. Mulţi, astăzi, nu s
Page 47 and 48: şi cu funcţiile creierului. Creie
Page 49 and 50: ţindu-se de „Ceilalţi care vorb
Page 51 and 52: ţeşte poezia din prima ei clipă,
Page 53 and 54: Atunci când îl găsesc - cu condi
Page 55 and 56: éalul european; Oratoriul religiei
Page 57 and 58: PRO SAECULUM 5-6/2011 eseu fruntare
Page 59 and 60: Ionel Popa eseu GROAPA E NUMAI TRUP
Page 61 and 62: PRO SAECULUM 5-6/2011 eseu zadarnic
Page 63 and 64: husău, ai> şi râse uşor pe sub
Page 65 and 66: Lucian Vasile Bâgiu studiu ZIDARII
Page 67 and 68: efect este acceptul final, chiar ş
Page 69 and 70: artiştilor creatori după ce vor d
Page 71 and 72: unuia dintre ei, toţi scuipă scâ
Page 73 and 74: ului cu glas tare şi răspicat. O
Page 75 and 76: PRO Anya (nepoata artistului) d.Th.
Page 77 and 78: PRO SAECULUM 5-6/2011 Cupa care zi
Page 79: PRO SAECULUM 5-6/2011 risdicţia ei
Page 83 and 84: sus, şi poate se vor tipări chiar
Page 85 and 86: şi ţi e pun ţie în braţe fă c
Page 87 and 88: Ecce ecce Agnus Dei. Gura deschisă
Page 89 and 90: George Badea scriitori din Suceava
Page 91 and 92: PRO SAECULUM 5-6/2011 Dublu autopor
Page 93 and 94: de naşterea pruncului Vasile Alecs
Page 95 and 96: Nicolae Cârlan scriitori din Sucea
Page 97 and 98: mează, selectiv, asupra câtorva a
Page 99 and 100: Iuliana Paloda-Popescu poesis Lumin
Page 101 and 102: Rugă Nu trebuie să mă cunoşti c
Page 103 and 104: Nicolae Sârbu poesis CONTESTAŢIE
Page 105 and 106: Parcă anume gândit Să-i fie podo
Page 107 and 108: clepsidra aşezată pe fragile pici
Page 109 and 110: Mariana Zavati Gardner proză 5 MAR
Page 111 and 112: Leon-Iosif Grapini proză DRAGOSTE
Page 113 and 114: ea, dacă o voi găsi, voi fi acolo
Page 115 and 116: de sens. Îi veni în minte scena d
Page 117 and 118: Ion Gheorghe Pricop proză ÎN DRUM
Page 119 and 120: cade prin toate părţile, adică m
Page 121 and 122: - Tovarăşa, a ţipat el, ca şi c
Page 123 and 124: meridiane ILF ŞI PETROV (Rusia) Il
Page 125 and 126: Paul Kennedy 1 meridiane Steaua Eca
Page 127 and 128: meridiane şi fâşâitul, scântei
Page 129 and 130: Roger Slater Terzanelă Ai fost un
Page 131 and 132:
cu câtă pricepere, cu câtă art
Page 133 and 134:
Ana Dobre lector COMPLEXUL MITULUI,
Page 135 and 136:
ştiu ştiu că sunt el şi el este
Page 137 and 138:
ţele invizibile ale triumfului /
Page 139 and 140:
mă-ndrept, pentru a ajunge la conc
Page 141 and 142:
PRO SAECULUM 5-6/2011 ping se ştia
Page 143 and 144:
Mircea Dinutz lector AŞA A ÎNCEPU
Page 145 and 146:
Monica Grosu lector POEME SUB VISCO
Page 147 and 148:
PRO SAECULUM 5-6/2011 Peisaj Km 20
Page 149 and 150:
1940, îşi dă licenţa cu Vraje
Page 151 and 152:
PRO SAECULUM 5-6/2011 Vrancea liter
Page 153 and 154:
Vrancea literară HELMI I PARAJSËS
Page 155 and 156:
ticei Chine, aşa cum şi Shamballa
Page 157 and 158:
sesem, era doar secretara foarte am
Page 159 and 160:
ocul. Ba chiar, câte unul mai iste
Page 161 and 162:
PRO SAECULUM 5-6/2011 Melancolie Vr
Page 163 and 164:
numai sub raport grafic. Mai consem
Page 165 and 166:
nu ştiu cum am ajuns acasă, în z
Page 167 and 168:
ale oamenilor şi cu chiotele celor
Page 169 and 170:
Oana Bogzaru Vrancea literară O Î
Page 171 and 172:
diat ce s-a deschis una, s-a închi
Page 173 and 174:
PRO SAECULUM 5-6/2011 Vrancea liter
Page 175 and 176:
Radu Costea info-cultural REVISTA R
Page 177 and 178:
volta justificată îl iartă de mu
Page 179 and 180:
Lucian Vasile Bâgiu info-cultural
Page 181 and 182:
Eu sunt înapoi în Norvegia acum.
Page 183 and 184:
nără, o reprezintă un radio din
Page 185 and 186:
info-cultural Consiliul Judeţean D
Page 187 and 188:
info-cultural calului (elementul de
Page 189 and 190:
PRO SAECULUM 5-6/2011 Autoportret C
Page 191 and 192:
info-cultural şănţat şi molipsi
show all

OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?