OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum
OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum
OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
eseu<br />
Magda Ursache<br />
UN PREMIA(N)T EXEMPLAR<br />
„Jertfa tragică pentru o idee, pentru Patrie, azi, sună, într-o carte,<br />
într-un film, foarte strident, aproape insuportabil şi,<br />
la distanţă de un milimetru, riscă să-şi rătăcească sensul<br />
în deşertul de nisip infinit al postmodernităţii.”<br />
(Radu Mareş, Datoria de a trage cu puşca)<br />
Cum deţin privilegiul de-a fi fost primul cititor al romanului<br />
Când ne vom întoarce (Limes Cluj-Napoca,<br />
2010), aş vrea să ofer şi explicaţia prezicerii mele că va<br />
avea succes de critică şi de cititori. Nu m-am înşelat, a<br />
avut. Spus limpede, Când ne vom întoarce e o carte<br />
mare(ş). Or, cărţile mari conţin avertismente, premoniţii,<br />
semne şi minuni. Dacă ştii să le decriptezi, îţi descoperă<br />
mersul lumii, te fac s-o înţelegi în toate ale ei; Radu<br />
Mareş deţine acest savoir voir; vede realitatea din punctul<br />
de vedere al etniei sale, se raportează la istoria mare<br />
şi mică din unghi identitar. Decupez din articolul lui Mircea<br />
Eliade, Criza românească („Vremea”, 1935): „A renunţa<br />
la românism înseamnă, pentru noi, a renunţa la<br />
viaţă, a te refugia în moarte”.<br />
Şi de ce-ar fi blamabile (cum crede Dubuisson) teme<br />
ca reînnoirea spirituală, concepţia organică a naţiunii,<br />
reinventarea ei prin întoarcere la originea tradiţiei, trecerea<br />
de la haos la ordine Visul la „o Românie vrednică,<br />
demnă şi puternică” Cât despre necesitatea<br />
sacrificiului, a morţii sacrificiale, e teză mult mai veche<br />
decât the Iron Guard. De altfel, Radu Mareş şi-a ales<br />
(bine) mottoul din Genesa: doi îl omoară pe unul, ca-n<br />
Mioriţa, acel unu fiind „făuritorul de visuri” şi-l aruncă la<br />
groapă. Mottoul cărţii putea fi şi spusa, de la începutul<br />
naraţiunii, a profesorului Volcinschi: „Cine va vrea să<br />
schimbe ceva în ţara asta, de la ţăran trebuie să înceapă.<br />
Şi să pună oameni noi, tineri, peste tot acolo<br />
unde trebuie luate hotărârile mari”. Tot mentorul de la<br />
Cernăuţi îşi învaţă emulul, pe Gavrilă M., că vericine<br />
dintre băieţii de ţărani are o datorie faţă de neamul românesc.<br />
În felul acesta, realitatea istorică a anilor treizeci<br />
spre patruzeci intră în actualitate, subliniez: este în<br />
actualitate. Dar, atenţie, Mareş e precaut în promisiuni:<br />
„Adevărul e că nu ajungem să cunoaştem decât fragmenţele<br />
minuscule din povestea cea mare”, spune rai -<br />
sonneurul, şeful de gară Octavian Voropchievici, vocea<br />
auctorială.<br />
Formula scriiturii lui Radu Mareş <strong>–</strong> adevăr şi provocare<br />
<strong>–</strong> ne întoarce, în fine, la temele mari. Autorului nostru<br />
puţin îi pasă că se poartă non-ficţia, scrierea la<br />
persoana I singular, etalarea biografemelor proprii (egoprozacul<br />
nu poate crea decât un personaj literar: pe el<br />
însuşi). Romanul lui Radu Mareş creşte direct din istorie;<br />
realitatea epică, din realitatea istorică. Documentarea<br />
pentru o frescă interbelică a fost năucitor de amplă,<br />
cristalizată, însă, de calitatea scriiturii. Narează, parcă,<br />
în ciuda ego-fictorilor fără substanţă epică, pauperi pe<br />
direcţia moral-estetică. Cuvântul naţional nu este evitat.<br />
În toate satele Bucovinei, în centru, se află un monument<br />
modest, o cruce simplă din granit, pentru morţii pe<br />
front. Iar acţiunea se petrece într-unul din aceste sate<br />
din nord, de pe malul românesc al Nistrului.<br />
Ca să abordezi „la meserie” teme grave, periculoase,<br />
nu poţi fi un diletant, ci de profesie prozator. Iar<br />
Mareş este „artizanal”, cum ar formula Livius Ciocârlie,<br />
scrie profesionist. Pentru asta îţi trebuie feedback serios<br />
(autori cu adevărat importanţi, dar fără feedback nici nu<br />
cunosc). Când trendul este volumaşul subţirel, de citit<br />
în metrou, zăbava pe carte fiind depăşită, Mareş rămâne<br />
neintimidat de cele 100 de opere balzaciene, pe<br />
care le reciteşte cu sârg. Nu-i simplu să constitui fără<br />
suflu puternic o lume Als Ob, mai expresivă decât cea<br />
reală; să concurezi starea civilă prin personaje în carne<br />
şi oase, mai vii decât posesorii de CI şi de cod numeric.<br />
Epicitatea e son fort, mizează pe intrigă abil condusă,<br />
pe direcţia romanului de clasă, clasic. Discursul romanesc<br />
e accesibil, dar nu facil. Mareş scrie precis şi patetic,<br />
dacă nu-i o contradicţie în termeni, o tulburătoare<br />
poveste de dragoste. Modus scribendi conservator<br />
Poate, doar e şi autor al unui Manual de sinucidere. Dar<br />
refuză ferm să scrie cu degete mici, învârtind la vârtelniţă<br />
fraze lung despletite şi ameţite. Câţi postmodernişti<br />
n-au uzat de tricksuri pentru a nu spune nimic Tricksuri<br />
de prozator cunoaşte prea bine şi Mareş: „Vom vedea<br />
ce se va alege de visurile lui”. Aşa captează atenţia cititorului,<br />
uzând însă de cenzură (alt cuvânt n-am) profesională:<br />
îţi spune, ca nadă, ce se va întâmpla peste<br />
trei ani, ca să-ţi stârnească interesul şi să te câştige să<br />
afli cum de s-a întâmplat asta.<br />
Între bunul tehnician care descrie admirabil (avem<br />
destui descriptologi) cum îşi jupoaie ciorapii o femeie şi<br />
cel care îmi spune ceva important, chiar fără tehnică de<br />
excelenţă, îl prefer pe al doilea. Mareş are însă mereu<br />
ce spune şi ştie şi cum s-o facă. Nu-i de joacă proza lui.<br />
Sigur că nu tema îl face pe marele prozator, subiectul<br />
mărunt ori nu. Dar uite că nu pot citi un roman însăilat,<br />
cu personaje ce par luate de la second-hand-ul literaturii<br />
vestice. E un truism că în orice temă mică e şi ceva<br />
mare, după cum în orice lucru urât şi ceva frumos. Tot<br />
bine ştiut e şi faptul că nu există subiecte care nu se pot<br />
aborda, ca sexul explicit cu o femeie moartă de o lună.<br />
Dar cu ce te alegi Cu nimic. Din pricina foamei mele<br />
6 SAECULUM 5-6/2011<br />
PRO