OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

pro.saeculum.ro
from pro.saeculum.ro More from this publisher
29.01.2015 Views

eseu Dar dacă autorii mai sus amintiţi cunoşteau „de acestea dinainte”, cum decriptăm acum mesajul lui Pavel din prima epistolă: „Te îndemn stăruitor înaintea lui Dumnezeu şi a lui Iisus Hristos şi a îngerilor aleşi ca să păzeşti acestea, fără a lua o hotărâre dinainte, nefăcând nimic cu părtinire” (Epistola Întâi a lui Pavel către Timotei cap.5 v. 21). Am făcut aşadar un salt, o incursiune, nu dincolo nici dincoace, ci „înlăuntrul sufletului”. Cartea de poezie e scrisă pe mai multe planuri suprarealiste. Un prim plan ireal: „cei prinşi, omuleţi cu pelerine, lucitori, / care produceau culoare / gălbuie: din / frunze de măr pădureţ”, combinat cu un plan real: „Când alaiul pornise cu muzică de la casa mirelui spre / casa naşilor: tot acum / dispărând, aşa cum apăruseră, omuleţii gălbui, lucitori, / înainte de a putea fi distinşi / limpede la figură”, iar concluzia, după ce tragem linie şi ne punem firesc întrebarea: „Nu ştie nimeni ce să mai creadă”, concluzia vine sub forma unei mari nedumeriri: „Şi / când te gândeşti că tot acest derizoriu grup de luciri / cereşti / o fi datând de dinaintea pământului...”. Că nu vrem vise, vrem realitate Dar cine să tulbure ordinea pusă de noi „Toţi spun că văd lucrurile din cer, dar au rădăcini: unii / vin de la începuturile visului. Par ireali, dar sunt reali” (celui plin). „În altă viaţă” e poemul unor întrebări care ne probează de ce Liviu Ioan Stoiciu pare, spiritual vorbind, reîncarnat din lumea fiinţelor imor talizate pe pânza acelor tablouri aproape groteşti ale unui pictor de geniu ca Gaugain: („...De unde ai / reapărut Din care strat spiritual / sedimentat”), şi nu foloseşte emblema corbului din dorinţa de a se fi apărat în poezie de un Edgar Allan Poe sau un Franz Kafka metamorfozat în orice gânganie posibilă. „Poate m-ai chemat Ai bătut în geam Nu / am auzit bine... Mă uit înlăuntrul meu. Am senzaţia de întreg”. Iată de ce spuneam, în primele note ale acestor însemnări, că acele ficţiuni sunt însăşi cheia a tot feluri de întâmplări „de materii rupte, împrăştiate, din câmpul tău energetic...” cum îi place să le definească: de fapt simboluri şi oglinzi ale poetului. Intri şi ieşi dintr-o dimensiune în alta în poezia lui LIS „acolo, înlăuntrul tău, în propriul sine” ca prin „porţile hotarului tău”. Simţi cum le treci pragul, cum se închid după tine pentru a-ţi subordona închipuirile şi poate chiar raţiunea de a gândi, pentru că „te prind acolo”: „Stai în pragul porţilor hotarului tău, lipită / cu faţa de trunchiul / unuia dintre arborii care te încarcă, şi priveşti în gol”. O carte e o oglindă în care cauţi să ghiceşti fizionomia autorului. Iar criticul e un hăitaş: goneşte, ţipă, se agită în luminiş, dar nu ucide. Liviu Ioan Stoiciu e cel peste care „a nins cu hârtie de scris toată noaptea”, atunci când a scris această carte. Poezia sa are tangenţe cu pictura şi tabloul suprarealist al filmului gândit de Hitchcock. Mesajele cifrate şi recepţionate din necunoscut „din cine mai ştie ce dimensiune”, ne dau senzaţia supărătoare că am uitat ceva. Te întorci şi priveşti ca dinaintea unui „text în oglindă” pentru lămurirea acelui gând prins prizonier într-un labirint tare încâlcit. Dar „când întorci capul, nu e nimeni”. Şi întotdeauna în spatele acesteia pâlpâie câte ceva. Beatrice Adriana Balgiu SCRIITORI, CREATIVITATE, EBRIETATE „Cine bea vin, bea geniu.” (Baudelaire) Există o influenţă a alcoolului asupra creaţiei De ce poeţii, scriitorii, în genere, sunt mai mari consumatori de alcool comparativ cu alte categorii Lumea boemă a literelor are o predispoziţie spre consumul de alcool Tema relaţiei dintre creaţie şi posibilul ei stimulent, alcoolul, este veche. O întâlnim în templul din Delphi unde lângă statuia de aur a lui Apollo, zeul formei, al sensibilităţii, poeziei şi al artelor frumoase, există o gravură a lui Dyonissos (reprezentat mai târziu ca Bachus), zeul intoxicaţiei, extazului şi al intuiţiei. O găsim şi pe basoreliefurile descoperite la Tomis (1) datate din prima jumătate a secolului III în care multe din monumentele epigrafice înfăţişează sărbătorile date în cinstea lui Dyonissos/Bachus în cetăţile vest pontice, ca prilej de manifestare a aptitudinilor artistice în concursuri muzicale şi de dramă. Mai multe informaţii pe tema relaţionării dintre creaţia artistică şi viţa-de-vie, la daci, găsim în cartea lui Andrei Oişteanu publicată recent la Polirom, Narcotice în cultura română (2010). În literatura filosofică, unitatea celor două zeităţi este abordată de Nietzsche (3) care expune sinteza dintre principiul Dionisiac al exuberanţei şi principiul Apolonian al structurii şi ordinii care funcţionează sincronizat în timpul producţiei creative. Formulările lui Nietzsche asupra celor două principii ne duc cu gândul la termenii de procese primare şi secundare elaborate de psihanaliză, în care primar reprezintă originalul, nonconvenţionalul bazat pe instinct şi inconştient, în timp ce secundar este asociat cu logic, analitic, convenţional şi conştient. Cele două noţiuni de primar şi secundar au fost asociate şi cu relaţia ordine/dezordine corespunzătoare într-un fel 46 SAECULUM 5-6/2011 PRO

şi cu funcţiile creierului. Creierul, se consideră în anumite contexte neurobiopishologice (2), este controlat de doi „generatori”, unul îşi obţine puterea din regiunea vegetativă, altul din mediul fizic. Primul generator constă în creierul primitiv, denumit şi generator-aleator, deoarece transmite semnale în dezordine în mod aleator. Celălalt generator, cortexul central, înalt dezvoltat, este numit generator-cunoaştere, deoarece transmite semnale ordonate într-un mod structural informativ. Cercetări riguroase pe tema din titlu aparţin cu deosebire psihologilor suedezi. O să ne întrebăm de ce tocmai aceştia. Consumul de alcool, afirmă statisticile, este întâlnit în grad mai mare atunci când este vorba de două dintre ţările europene, Suedia şi Franţa. Ambele se remarcă şi prin creaţia literară, ce este drept cu tradiţie îndelungată în Franţa. Totuşi, cum anume acţionează alcoolul asupra procesului creativ, cum influenţează el scrisul Care este mecanismul prin care alcoolul influenţează inspiraţia Sunt întrebări la care încearcă să răspundă respectivele studii. S-a vorbit de faptul că alcoolul are capacitatea de a reduce concomitent anxietatea, dar şi de a creşte conştientizarea; ajută scriitorul să-i studieze pe ceilalţi, reduce inhibiţia atunci când ajunge în impas, induce relaxarea după efortul susţinut. Fiziologic, acţionează prin reducerea funcţiei motorie generând starea de relaxare. Din punct de vedere psihologic, blochează anumite inhibiţii ale personalităţii. Se pare că scriitorii consumă mai mult alcool decât alte grupuri profesionale datorită solitudinii procesului de scriere, efortului de a trăi în lumea ficţiunii, anxietăţii, dar şi participării alcoolului în procesul creativ. Dar deschiderea porţilor energiei creative este dată de o cantitate moderată de alcool. După o perioadă iniţială de stimulare, celulele creierului devin mai puţin active. În fond, eminescian zicând, „un pahar de vin nu ascute mintea, ci mai mult o toceşte”. Studiile vin să demonstreze că alcoolul are contribuţia sa la actul literar prin faptul că schimbă balanţa între procesele primare şi cele secundare (intervine, aşadar, alternanţa dintre creierul primitiv şi cortexul central sau generator-cunoaştere); alcoolul limitează funcţia proceselor conştiente în timp ce procesele primare rămân neschimbate. Mai analitic, se evidenţiază cum alcoolul „lucrează“ pe etapele creaţiei. Studii care au lucrat cu grupuri Placebo şi grupuri de control au conchis că cel puţin în etapa primă şi ultimă a creativităţii, de pregătire (când scriitorul îşi adună informaţiile referitoare la subiectul tratat şi îşi construieşte setul motivaţional) şi de verificare (când se fac finisările necesare), mintea umană este obstrucţionată de alcool, în timp ce o doză de alcool facilitează etapa de incubaţie a creaţiei (când informaţia este prelucrată mai mult inconştient pe fondul unei dorinţe continue şi intense de a finaliza lucrarea şi când gândirea logică, ordonată poate fi plictisitoare în această perioadă) şi anumite momente ale iluminării (când soluţia pare că se organizează de la sine). De altfel, Andrei Oişteanu arată că, în basme, eroul este cuprins de un somn letargic la apropiere de lumea de dincolo; mai exact la intersecţia dintre lumea realului şi PRO SAECULUM 5-6/2011 Cicita (La Belle Epoque) eseu cea a imaginarului (pe care o putem plasa oarecum în etapele de inspiraţie şi iluminare aflăm o modificare de stare de conştiinţă (5). Prin urmare, cantitatea moderată de alcool blochează etapele creative care sunt în principal bazate pe procese secundare (pregătirea, anumite faze ale iluminării şi verificarea), dar dezvoltă acele etape bazate, în principal, pe procesele primare (incubaţia şi anumite faze ale iluminării). O serie de întrebări se nasc: Cum te poţi folosi de alcool în calitate de creator pentru a-ţi pune în valoare spiritul Se folosesc scriitorii, în mod intuitiv, de alcool în anumite etape ale procesului creativ Poţi să fii consumator de alcool şi să rămâi raţional şi strălucitor în creaţie în ciuda consumului Până la urmă, cercetările menţionate relevă următoarea idee: consumul de alcool reflectă dorinţa de a accelera incubaţia sau de a dezvolta ideile originale. Aşadar, activitatea sfârşeşte unde a început, cu vechii greci. Note 1 Canarache, V., Aricescu, A., Barbu, V., Rădulescu, A., Tezaurul de sculpturi de la Tomis, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1963. 2 Gustafson, R., Norlander, T. Effects of creative and noncreative work on the tendency to drink alcohol during the restitution phase of the creative process, Journal of creative behavior, 29, 1995. 3 Nietzsche, F., Aşa grăit-a Zarathustra, Bucureşti, Humanitas, 2000. 4 Norlander, T., Inebriation and inspiration, Journal of creative behavior, 33, 1, 1999. 5 Oişteanu, A., Scriitori români şi narcoticele. Contemporanii, Revista 22, iunie 2008. 47

şi cu funcţiile creierului. Creierul, se consideră în anumite<br />

contexte neurobiopishologice (2), este controlat de<br />

doi „generatori”, unul îşi obţine puterea din regiunea vegetativă,<br />

altul din mediul fizic. Primul generator constă<br />

în creierul primitiv, denumit şi generator-aleator, deoarece<br />

transmite semnale în dezordine în mod aleator.<br />

Celălalt generator, cortexul central, înalt dezvoltat, este<br />

numit generator-cunoaştere, deoarece transmite semnale<br />

ordonate într-un mod structural informativ.<br />

Cercetări riguroase pe tema din titlu aparţin cu deosebire<br />

psihologilor suedezi. O să ne întrebăm de ce<br />

tocmai aceştia. Consumul de alcool, afirmă statisticile,<br />

este întâlnit în grad mai mare atunci când este vorba de<br />

două dintre ţările europene, Suedia şi Franţa. Ambele<br />

se remarcă şi prin creaţia literară, ce este drept cu tradiţie<br />

îndelungată în Franţa. Totuşi, cum anume acţionează<br />

alcoolul asupra procesului creativ, cum<br />

influenţează el scrisul Care este mecanismul prin care<br />

alcoolul influenţează inspiraţia Sunt întrebări la care<br />

încearcă să răspundă respectivele studii. S-a vorbit de<br />

faptul că alcoolul are capacitatea de a reduce concomitent<br />

anxietatea, dar şi de a creşte conştientizarea; ajută<br />

scriitorul să-i studieze pe ceilalţi, reduce inhibiţia atunci<br />

când ajunge în impas, induce relaxarea după efortul<br />

susţinut. Fiziologic, acţionează prin reducerea funcţiei<br />

motorie generând starea de relaxare. Din punct de vedere<br />

psihologic, blochează anumite inhibiţii ale personalităţii.<br />

Se pare că scriitorii consumă mai mult alcool<br />

decât alte grupuri profesionale datorită solitudinii procesului<br />

de scriere, efortului de a trăi în lumea ficţiunii,<br />

anxietăţii, dar şi participării alcoolului în procesul creativ.<br />

Dar deschiderea porţilor energiei creative este dată de<br />

o cantitate moderată de alcool. După o perioadă iniţială<br />

de stimulare, celulele creierului devin mai puţin active.<br />

În fond, eminescian zicând, „un pahar de vin nu ascute<br />

mintea, ci mai mult o toceşte”.<br />

Studiile vin să demonstreze că alcoolul are contribuţia<br />

sa la actul literar prin faptul că schimbă balanţa între<br />

procesele primare şi cele secundare (intervine, aşadar,<br />

alternanţa dintre creierul primitiv şi cortexul central sau<br />

generator-cunoaştere); alcoolul limitează funcţia proceselor<br />

conştiente în timp ce procesele primare rămân<br />

neschimbate.<br />

Mai analitic, se evidenţiază cum alcoolul „lucrează“<br />

pe etapele creaţiei. Studii care au lucrat cu grupuri Placebo<br />

şi grupuri de control au conchis că cel puţin în<br />

etapa primă şi ultimă a creativităţii, de pregătire (când<br />

scriitorul îşi adună informaţiile referitoare la subiectul<br />

tratat şi îşi construieşte setul motivaţional) şi de verificare<br />

(când se fac finisările necesare), mintea umană<br />

este obstrucţionată de alcool, în timp ce o doză de alcool<br />

facilitează etapa de incubaţie a creaţiei (când informaţia<br />

este prelucrată mai mult inconştient pe fondul<br />

unei dorinţe continue şi intense de a finaliza lucrarea şi<br />

când gândirea logică, ordonată poate fi plictisitoare în<br />

această perioadă) şi anumite momente ale iluminării<br />

(când soluţia pare că se organizează de la sine). De altfel,<br />

Andrei Oişteanu arată că, în basme, eroul este cuprins<br />

de un somn letargic la apropiere de lumea de<br />

dincolo; mai exact la intersecţia dintre lumea realului şi<br />

PRO<br />

SAECULUM 5-6/2011<br />

Cicita (La Belle Epoque)<br />

eseu<br />

cea a imaginarului (pe care o putem plasa oarecum în<br />

etapele de inspiraţie şi iluminare aflăm o modificare de<br />

stare de conştiinţă (5).<br />

Prin urmare, cantitatea moderată de alcool blochează<br />

etapele creative care sunt în principal bazate<br />

pe procese secundare (pregătirea, anumite faze ale iluminării<br />

şi verificarea), dar dezvoltă acele etape bazate,<br />

în principal, pe procesele primare (incubaţia şi anumite<br />

faze ale iluminării).<br />

O serie de întrebări se nasc: Cum te poţi folosi de<br />

alcool în calitate de creator pentru a-ţi pune în valoare<br />

spiritul Se folosesc scriitorii, în mod intuitiv, de alcool<br />

în anumite etape ale procesului creativ Poţi să fii consumator<br />

de alcool şi să rămâi raţional şi strălucitor în<br />

creaţie în ciuda consumului<br />

Până la urmă, cercetările menţionate relevă următoarea<br />

idee: consumul de alcool reflectă dorinţa de a<br />

accelera incubaţia sau de a dezvolta ideile originale.<br />

Aşadar, activitatea sfârşeşte unde a început, cu vechii<br />

greci.<br />

Note<br />

1<br />

Canarache, V., Aricescu, A., Barbu, V., Rădulescu, A.,<br />

Tezaurul de sculpturi de la Tomis, Bucureşti, Editura Ştiinţifică,<br />

1963.<br />

2<br />

Gustafson, R., Norlander, T. Effects of creative and noncreative<br />

work on the tendency to drink alcohol during the restitution<br />

phase of the creative process, Journal of creative<br />

behavior, 29, 1995.<br />

3<br />

Nietzsche, F., Aşa grăit-a Zarathustra, Bucureşti, Humanitas,<br />

2000.<br />

4<br />

Norlander, T., Inebriation and inspiration, Journal of creative<br />

behavior, 33, 1, 1999.<br />

5<br />

Oişteanu, A., Scriitori români şi narcoticele. Contemporanii,<br />

Revista 22, iunie 2008.<br />

47

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!