OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

More documents

Recommendations

Info

eseu imaginea „femeii păcătoase” apare în diverse ipostaze şi medii. Mitul atragerii bărbatului în „aventura” erotică ce avea să provoace expulzarea din Paradis a fost transpus cu precădere, firesc, în scenariul ritualisticii nupţiale: într-un obicei din Banat, mărul primeşte valoare de catalizator al păcatelor: împănat cu bani, este azvârlit peste cap de către mireasă, iar cel care reuşeşte să-l prindă îl aruncă (după ce în prealabil a extras banii), fiind plin de „păcatele” miresei „culese” din apa de spălat a miresei unde fusese pus în acest scop 10 . Mai mult, mărul se pune şi în apa de scăldat a nou-născutului, după care se aruncă la rădăcina unui pom fructifer (păr), pentru a preîntâmpina contaminarea fătului cu păcatele mamei 11 . Dacă în secolul al XVI-lea tematica reprezentărilor artistice dovedea o preocupare pentru scenariul căderii omului, în timpurile moderne aceasta pare să se fi fixat asupra rolul esenţial al femeii în evoluţia umanităţii. Gustave Courbet o demonstrează fără menajamente într-un tablou care avea să iasă la lumină abia peste un secol, şi pe care l-a intitulat Origine du monde. Tulburarea publică iscată cu ocazia acestui eveniment dovedeşte o dată mai mult că omenirea nu a scăpat de povara păcatului primordial. Expunerea în prim-plan, în exclusivitate, a celei mai intime părţi anatomice a femeii nu a trecut de bariera morală a pudorii, dar şi a semnificaţiei originare. Într-un roman care încearcă să desluşească motivaţiile şi periplul conceperii acestei opere artistice, scriitorul turc Enis Batur justifică reacţia de respingere publică prin refacerea la nivel mental a scenariul biblic cu episoadele tentaţiei, dar şi al încălcării interdicţiei divine, într-o „nouă interpretare a Cărţii Facerii şi a scrierilor sacre”. „Cum poate fi lăsat mărul descoperit! A-l lăsa descoperit şi a-l expune dorinţei privirii nu înseamnă, oare, repetarea tentaţiei «păcatului originar», şi, în plus, distrugerea metaforei” 12 . „Teoria mărului”, pe care o construieşte autorul, identifică fructul ca origine a lumii, metaforă a creaţiei, dar şi a cunoaşterii, a încălcării constrângerilor, a îndrăznelii, dar şi a căderii în condiţia umană, de muritor: „Nu putem uita că prin acea uşă s-a trecut înspre moarte: am fost îndepărtaţi de Arborele Vieţii fiindcă nu ne-am putut ţine la distanţă de Arborele Cunoaşterii. Am vrut să fim precum Dumnezeu, cu dorinţa de a dobândi capacitatea sa de a distinge Binele şi Răul. Ne-a separat de el însuşi: «Fiindcă ai rupt şi ai luat ceea ce era divin, vei fi îndepărtat de Arborele Vieţii». De acum îna - inte, vei rămâne în mod ireversibil doar un om – ai devenit muritor.” 13 Perpetuăm astfel la nesfârşit „nostalgia paradisului pierdut”, neputând regăsi, ca Seth, urmele părinţilor noştri. Suntem pedepsiţi drastic de fiecare dată când încercăm să ne depăşim limitele, reiterând mereu aceeaşi greşeală şi fiind incapabili de a renunţa la a o mai repeta, pentru că „spiritul luciferic” ne şopteşte mereu că „dincolo” există ceva din care am făcut şi noi parte când va. Existenţialiştii au insistat asupra specificului creştin al acestei culpe, care ne otrăveşte existenţa, condamnându-ne la o nesfârşită „boală de moarte”. Astfel, în van a spălat sângele Mântuitorului lemnul crucii construite din „pomul vinovat”, dacă blestemul mortal nu a stârpit sămânţa luciferică ce continuă să germineze revolte interioare ale eului, distrugând echilibrul paradisiac al sufletului într-un scenariu nesfârşit „tentaţie – alegere – pedeapsă”. Încălcarea limitei se soldează întotdeauna cu o ruptură, o modificare majoră, pentru că, pătrunzând în trans-realitate, spiritul temerar se confruntă cu o lume complet diferită, ce are alt aspect şi se conduce după alte principii. Aceasta va duce obligatoriu la o transformare existenţială ireversibilă: „cel care se luptă cu monştrii ar trebui să fie atent, să nu devină el însuşi unul. Iar atunci când priveşti mult timp într-un abis, abisul priveşte, la rândul lui, în străfundurile tale” 14 . Şi tot Nietzsche avertiza: „cunoaşterea deplină înseamnă pieire” şi „ar putea face parte chiar din caracterul fundamental al existenţei faptul că oamenii cu o cunoaştere completă sunt distruşi – astfel ca tăria unui spirit să fie proporţională cu procentul din «adevăr» pe care-l poate suporta, sau – ca să ne exprimăm mai limpede, în ce măsură are el nevoie ca adevărul să-i fie diluat, voalat, îndulcit, abia şoptit, şi acoperiţi în minciună.” 15 Pe introvertiţi i-a tulburat întotdeauna paradoxul estompării sensului vieţii în grad invers proporţional cu eforturile de focalizare, într-un fenomen de „hipermetrofie” a spiritului: „a căuta sensul vieţii e, poate, primul pas pentru a înţelege ceva periculos; anume că viaţa are sens doar câtă vreme nu încerci să-l afli. Dacă te scoli dimineaţa şi te grăbeşti să te îmbraci şi să pleci după treburi, nu e niciun pericol. «Odiosul eu» nu-ţi pune probleme. Stă aţipit sub grijile şi supărările zilnice. Dar când priveşti cerul, cu gândul că într-o zi n-o să-l mai vezi, şi începi să cauţi un rost al alergăturilor tale, vanităţilor şi ambiţiilor din urma ta, eşti deja în primejdie. Se apropie momentul când vei deveni şi agasat, şi obsedat de tine însuţi” 16 . Adâncirea în profunzimile autocunoaşterii este la fel de primejdioasă şi omenirea a învăţat acest lucru în pofida lui Socrate. „Bănuiesc că Narcis a înţeles ceva ce legenda nu spune. Şi anume că a te cunoaşte nu înseamnă a cunoaşte ce eşti, ci a cunoaşte ce nu vei mai fi. Adevăr care întotdeauna pedepseşte pe cel care-l descoperă.” 17 . „Diavolul este cel mai vechi prieten al cunoaşterii.” afirmă şi Nietzsche, şi, cu toate acestea, vrem mereu să „muşcăm din măr”, pentru că Bacon ne-a reamintit că ştiinţa înseamnă putere. Populara emblemă a corporaţiei Apple care reprezintă un măr muşcat are, se pare, şi o altă semnificaţie decât cea transmisă de primul slogan al companiei „Byte into an Apple” care se referea la echivalenţa „măr – cunoaştere obţinută prin nesupunere –îndrăzneală”. Potrivit acestui „zvon”, muşcătura ar fi un omagiu adus matematicianului britanic Alan Turing care s-a sinucis cu un măr impregnat cu cianură, experimentând astfel la modul extrem episodul culminant din basmul Albă-ca-Zăpada, unul dintre scenariile preferate de el în travestiurile erotice pe care le practica împreună cu partenerii. După Nietzsche, la originea oricărui act uman, inclusiv a dorinţei de cunoaştere, s-ar afla voinţa de dominaţie asupra celorlalţi, „voinţa de putere”. Uneori, acest 40 SAECULUM 5-6/2011 PRO
impuls capătă proporţii naţionale şi subzistă în imaginarul colectiv sub o formă simbolică. Secole de-a rândul, popoarele Europei s-au confruntat cu setea de dominaţie a Imperiului Otoman. „Începutul sfârşitului” l-a constituit distrugerea uneia din cele mai dezvoltate civilizaţii medievale. Pentru Mehmet al II-lea, cucerirea Constantinopolului devenise o pură ambiţie, o boală de orgoliu şi putere, Constantinopolul nemaireprezentând o forţă economică 18 . Dar obţinerea unor bunuri materiale, chiar hiperbolizate la modul fabulos, nu mai era suficientă pentru menţinerea motivaţiei soldaţilor Imperiului. Era nevoie de recurgerea la o imagine mitico-religioasă care să susţină o promisiune care părea din ce în ce mai dificil de atins pentru ienicerul de rând. Astfel, ei erau fanatizaţi prin legenda „Mărului Roşu” – devenit element de bază al unui jurământ de supunere fără rezerve: „Padişahul nostru, în numele tău vom merge dincolo de muntele Kaf, până la mărul roşu” 19 . Kizil-Elma sau Kôzôl-Alma, adică Mărul roşu în limba turcă, este o expresie care se referă la un oraş legendar, ţel suprem al cuceririlor turco-musulmane 20 . Poetul Gökalp interpretează locul mitic al Mărului Roşu ca simbol al imperiului turanic în care conducătorul hunilor Mete a reuşit să unească toate triburile turcice, aşa cum au făcut-o mai târziu Gingis-Han şi, apoi, Timur-Lenk 21 . Dacă otomanii identificau Mărul roşu cu puterea supremă, pentru popoarele cucerite acest spaţiu imaginar reprezenta un fel de „purgatoriu” în care era de dorit ca aceştia să ajungă. În folclorul grecesc târziu, mai precis în ultima perioadă bizantină, Kokkini Milia (Κοκκινη μηλια) (Mărul Roşu) desemna o zonă geografică în Orient (după unele surse în Mesopotamia, Irakul de astăzi, sau o localitate legendară, situată în afara graniţelor imperiului turcesc, spre Mongolia, locul de origine al turcilor), în care se profeţea că vor fi forţaţi să se retragă turcii, după ce imperiul lor va fi distrus. Aceste legende au luat naştere în ultimele zile ale Constantinopolului, având menirea de a-i consola şi încuraja pe învinşi, menţinându-le vie speranţa într-o renaştere a imperiului apus al Bizanţului. Potrivit legendelor bizantine, martirul împărat Constantinos, masacrat de barbari, a fost luat de îngeri, care l-au condus în Împărăţia de Marmură, unde avea să doarmă până când va veni vremea să se trezească şi să-i alunge pe turci până în ţinutul Pomului Mărului Roşu 22 . Astfel, Mărul Roşu traversează graniţe în imaginarul civilizaţiilor, dar nu fără a-şi modifica „culoarea”: strălucitoare pentru cuceritori – înnegurată pentru cei cuceriţi. Salman Rushdie, scriitorul care a învins bariere culturale, a descoperit că există un instinct, o automotivare de depăşire a condiţiei în curs, care nu ţine cont nici de instinctul de conservare şi împinge fiinţele să se autodepăşească. Acest impuls se poate numi „Mărul Roşu” sau Simurgh – spiritul de unitate care le-a condus pe legendarele păsări spre „Conferinţa păsărilor”. „Din aer, nu se văd hotarele” – îi spunea vrăjitorul Merlin regelui celt Arthur. Manevrarea semantică a cuvântului „rău” PRO SAECULUM 5-6/2011 eseu poate trasa graniţe ideologice mult mai nocive decât cele terestre – sugerează Rushdie – descătuşând limitele dintre imaginar şi real – posibilitate şi realitate – inumanitate şi umanitate 23 şi provocând dezastre precum cel care va rămâne în istoria universală drept „atacul din 11 septembrie”. Menţionarea anului nu intră în acest clişeu mnemonic. Şi nici „New York” – oraşul supranumit „Big Apple” – „Mărul cel Mare” – ultimul din şirul simbolic Constantinopol – Roma – Viena. Note 1 Romulus Vulcănescu. Coloana cerului. Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1979, p. 47. 2 Ivan Evseev. Enciclopedia simbolurilor religioase şi arhetipurilor culturale. Timişoara : Învierea, 2007, p. 356. 3 J. Brosse, La mythologie des arbres. Paris : Payot&Rivages, 2001, p. 348. 4 J. Brosse, op. cit., pp.359-363. 5 J. Brosse, op. cit. , 64-74. 6 J. Chevalier; A. Gheerbrant (coord.). Dicţionar de simboluri: mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere. Bucureşti: Polirom, 2009 pp. 573-574. 7 J. Chevalier; A. Gheerbrant op. cit., p. 749. 8 Ioan Viorel Boldureanu. Credinţe şi practici magice. Eseu despre orizontul mental tradiţional, vol. 1. Timişoara: Brumar, 2001, p. 53. 9 Ivan Evseev, Simboluri folclorice.Lirica de dragoste şi ceremonialul de nuntă. Timişoara: Facla, 1987, pp. 24-29. 10 I.V. Boldureanu, op. cit, pp. 91-92. 11 I.V. Boldureanu, op. cit, p. 55. 12 Enis Batur. Mărul. Tentativă de roman asupra tehnicilor împletirii. Bucureşti : Art, 2008, p. 15. 13 E. Batur, op. cit, pp. 151-152. 14 Friedrich Nietzsche. Dincolo de Bine şi de Rău. Preludiu la o filozofie a viitorului. Bucureşti : Antet, 2010, p. 80. 15 Fr. Nietzsche, op. cit., p. 41. 16 Octavian Paler. Calomnii mitologice. Bucureşti : Historia, 2007, p. 192. 17 O. Paler, op. cit., p. 194. 18 1453: The Holy War for Constantinople and the Clash of Islam and the West, în : Customer Reviews. Disponibil la: http://www.amazon.com/1453-Holy-Constantinople-Clash-Islam/product-reviews/ 1401308503 19 E. Batur, op. cit., p. 157. 20 The Encyclopaedia of Islam. Vol. V. Leiden 1986, Kizil-Elma, pp. 245-246 apud Xénia Celnarová. The religious ideas of the early Turks from the point of view of Ziya Gökalp, în: Asian and African Studies, 6, 1997, 1, 103-108, nota 4, p. 104, 2. Disponibil la: http://www.sav.sk/ journals/aas/full/aas197g.pdf 21 Xénia Celnarová. The religious ideas of the early Turks from the point of view of Ziya Gökalp, în: Asian and African Studies, 6, 1997, 1, 103-108, nota 4, p. 104, 2. Disponibil la: http://www.sav.sk/journals/ aas/full/aas197g.pdf 22 Where Red Apple Tree is located. Disponibil la: http://engforum. pravda.ru/showthread.php263511Where-Red-Apple-Tree-is-located 23 Salman Rushdie. Step Across This Line. The Tanner Lectures on Human Values. Delivered at Yale University, February 25 and 26, 2002. Disponibil la: http://www.tannerlectures.utah.edu/lectures/documents/ volume24/rushdie_2002.pdf, 2002 41
Page 1 and 2: Mircea Dinutz editorial OMUL NOU -
Page 3 and 4: ocheanul şi nici cu lupa vreo atit
Page 5 and 6: Irina Mavrodin încercare eseu măr
Page 7 and 8: PRO SAECULUM 5-6/2011 Bărci pe Nev
Page 9 and 10: Liviu Ioan Stoiciu Registrul LIS JU
Page 11 and 12: apoi va veni să se încălzească
Page 13 and 14: producă greşeli grave, cu conseci
Page 15 and 16: PRO „Am două existenţe, una la
Page 17 and 18: nele oficiale. În anul IV am luat
Page 19 and 20: altfel, aproape întreaga Dv. oper
Page 21 and 22: Rodica Lăzărescu aniversări „R
Page 23 and 24: ascultată o domnişoară pimpantă
Page 25 and 26: - Un inventar al vorbelor măcinate
Page 27 and 28: Constantin Călin linia dreaptă DE
Page 29 and 30: Deposedat de calitatea de a fi „s
Page 31 and 32: ancheta noastră SCRIITORII ÎNTRE
Page 33 and 34: mâncă ăi de scriu întră ei”,
Page 35 and 36: Florentin Popescu portrete în peni
Page 37 and 38: lor pe care poetul e clar că vrea
Page 39: PRO SAECULUM 5-6/2011 eseu - pentru
Page 43 and 44: mente consumate. Şi că, văzute c
Page 45 and 46: lele noastre. Mulţi, astăzi, nu s
Page 47 and 48: şi cu funcţiile creierului. Creie
Page 49 and 50: ţindu-se de „Ceilalţi care vorb
Page 51 and 52: ţeşte poezia din prima ei clipă,
Page 53 and 54: Atunci când îl găsesc - cu condi
Page 55 and 56: éalul european; Oratoriul religiei
Page 57 and 58: PRO SAECULUM 5-6/2011 eseu fruntare
Page 59 and 60: Ionel Popa eseu GROAPA E NUMAI TRUP
Page 61 and 62: PRO SAECULUM 5-6/2011 eseu zadarnic
Page 63 and 64: husău, ai> şi râse uşor pe sub
Page 65 and 66: Lucian Vasile Bâgiu studiu ZIDARII
Page 67 and 68: efect este acceptul final, chiar ş
Page 69 and 70: artiştilor creatori după ce vor d
Page 71 and 72: unuia dintre ei, toţi scuipă scâ
Page 73 and 74: ului cu glas tare şi răspicat. O
Page 75 and 76: PRO Anya (nepoata artistului) d.Th.
Page 77 and 78: PRO SAECULUM 5-6/2011 Cupa care zi
Page 79 and 80: PRO SAECULUM 5-6/2011 risdicţia ei
Page 81 and 82: Iordan Datcu restituiri G.T. KIRILE
Page 83 and 84: sus, şi poate se vor tipări chiar
Page 85 and 86: şi ţi e pun ţie în braţe fă c
Page 87 and 88: Ecce ecce Agnus Dei. Gura deschisă
Page 89 and 90: George Badea scriitori din Suceava
Page 91 and 92:
PRO SAECULUM 5-6/2011 Dublu autopor
Page 93 and 94:
de naşterea pruncului Vasile Alecs
Page 95 and 96:
Nicolae Cârlan scriitori din Sucea
Page 97 and 98:
mează, selectiv, asupra câtorva a
Page 99 and 100:
Iuliana Paloda-Popescu poesis Lumin
Page 101 and 102:
Rugă Nu trebuie să mă cunoşti c
Page 103 and 104:
Nicolae Sârbu poesis CONTESTAŢIE
Page 105 and 106:
Parcă anume gândit Să-i fie podo
Page 107 and 108:
clepsidra aşezată pe fragile pici
Page 109 and 110:
Mariana Zavati Gardner proză 5 MAR
Page 111 and 112:
Leon-Iosif Grapini proză DRAGOSTE
Page 113 and 114:
ea, dacă o voi găsi, voi fi acolo
Page 115 and 116:
de sens. Îi veni în minte scena d
Page 117 and 118:
Ion Gheorghe Pricop proză ÎN DRUM
Page 119 and 120:
cade prin toate părţile, adică m
Page 121 and 122:
- Tovarăşa, a ţipat el, ca şi c
Page 123 and 124:
meridiane ILF ŞI PETROV (Rusia) Il
Page 125 and 126:
Paul Kennedy 1 meridiane Steaua Eca
Page 127 and 128:
meridiane şi fâşâitul, scântei
Page 129 and 130:
Roger Slater Terzanelă Ai fost un
Page 131 and 132:
cu câtă pricepere, cu câtă art
Page 133 and 134:
Ana Dobre lector COMPLEXUL MITULUI,
Page 135 and 136:
ştiu ştiu că sunt el şi el este
Page 137 and 138:
ţele invizibile ale triumfului /
Page 139 and 140:
mă-ndrept, pentru a ajunge la conc
Page 141 and 142:
PRO SAECULUM 5-6/2011 ping se ştia
Page 143 and 144:
Mircea Dinutz lector AŞA A ÎNCEPU
Page 145 and 146:
Monica Grosu lector POEME SUB VISCO
Page 147 and 148:
PRO SAECULUM 5-6/2011 Peisaj Km 20
Page 149 and 150:
1940, îşi dă licenţa cu Vraje
Page 151 and 152:
PRO SAECULUM 5-6/2011 Vrancea liter
Page 153 and 154:
Vrancea literară HELMI I PARAJSËS
Page 155 and 156:
ticei Chine, aşa cum şi Shamballa
Page 157 and 158:
sesem, era doar secretara foarte am
Page 159 and 160:
ocul. Ba chiar, câte unul mai iste
Page 161 and 162:
PRO SAECULUM 5-6/2011 Melancolie Vr
Page 163 and 164:
numai sub raport grafic. Mai consem
Page 165 and 166:
nu ştiu cum am ajuns acasă, în z
Page 167 and 168:
ale oamenilor şi cu chiotele celor
Page 169 and 170:
Oana Bogzaru Vrancea literară O Î
Page 171 and 172:
diat ce s-a deschis una, s-a închi
Page 173 and 174:
PRO SAECULUM 5-6/2011 Vrancea liter
Page 175 and 176:
Radu Costea info-cultural REVISTA R
Page 177 and 178:
volta justificată îl iartă de mu
Page 179 and 180:
Lucian Vasile Bâgiu info-cultural
Page 181 and 182:
Eu sunt înapoi în Norvegia acum.
Page 183 and 184:
nără, o reprezintă un radio din
Page 185 and 186:
info-cultural Consiliul Judeţean D
Page 187 and 188:
info-cultural calului (elementul de
Page 189 and 190:
PRO SAECULUM 5-6/2011 Autoportret C
Page 191 and 192:
info-cultural şănţat şi molipsi
show all

OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?