OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum
OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum
OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
eseu<br />
croiască un nume din complexele sale de nedreptăţit<br />
de Dumnezeu… Un lucru e clar până şi pentru orice<br />
gâgă: experienţele religioase, etnice, nu trebuie să devină<br />
marfă pentru orice marhă, căci în numele lor mult<br />
sânge a curs în istorie! Cel aflat deasupra Binelui şi<br />
Răului, chiar dacă i-a dat o satisfacţie Satanei, ascultându-i<br />
sfatul <strong>–</strong> da, da! <strong>–</strong> şi punându-l pe Iov în abominabile<br />
situaţii tragice, până la urmă Credinţa lui Iov L-a<br />
convins că a… greşit, fiind, El, Dumnezeu, de o cruzime<br />
diavolească!... Până la urmă, pariul lui Dumnezeu cu<br />
Satana a fost pierdut de Întunecimea Sa, ceea ce a<br />
echivalat, totuşi, cu o lecţie dată… diavolului afurisit!<br />
Şi din acest pasaj biblic fanarioţii danubiano-pontici<br />
ar putea reţine faptul că responsabil faţă de derapajele<br />
conştiinţei <strong>–</strong> şi ale credinţei, evident! <strong>–</strong> nu este nici diavolul<br />
şi nici bunul Dumnezeu, ci actantul aflat într-o<br />
cumpănă a zilei, dependent de factorul X, factorul fericirii<br />
strict personale.<br />
Fanarioţii vechi şi noi au împlinit şi mai împlinesc şi<br />
azi rolul de tampon între ocupanţi şi ocupaţi, complici<br />
când cu cei ce le glisează în buzunare arginţii arvuniţi,<br />
când cu cei care produc banii, prin muncă…<br />
Ce factor X, ce factor al fericirii găsim şi în cazul verişanilor<br />
păcurăraşului, care, printr-o simplă crimă, într-o<br />
seară de vară, îşi împlinesc toate profeţiile economice!<br />
Ce factor X formidabil, criminal, posedă şi Cain, dacă<br />
în urma fraternului său gest fundamental pentru Abel a<br />
obţinut graţia divină de a nu putea fi ucis de nimeni niciodată<br />
<strong>–</strong> ca să poată părăsi pământul, de moarte bună,<br />
doar la adânci, foarte adânci bătrâneţi! Cain a jucat cu<br />
Dumnezeu ce i-a dictat factorul X <strong>–</strong> şi a câştigat: să nu-l<br />
ucidă nimeni! Dar gipsomanul care făcea avioane de<br />
hârtie în timp ce se împlinea ecuaţia sa de condamnare<br />
şi lichidare a naşului ce-l ridicase din pământ şi din iarba<br />
verde <strong>–</strong> n-avea, până în dinţi, un factor X, al fericirii criminale<br />
Domnule Dumitru Constantin, care este părerea dumitale<br />
despre factorul X<br />
Da, factorul X rămâne de multe ori <strong>–</strong> şi la casele mai<br />
mari! <strong>–</strong> în umbra inexprimabilului! Dar în majoritatea cazurilor,<br />
cu toate sforţările raţiunii, sau chiar ale inconştientului,<br />
factorul X, care este Alfa şi Omega, îşi atinge<br />
ţinta, devenind chiar Sinele actantului cu pricina! Obsesia<br />
tragică a incompetenţei se lichefiază şi biografia proprietarului<br />
factorului X se împlineşte elocvent în istoria<br />
aerului…<br />
Cel însemnat până în moalele conştientului şi inconştientului<br />
cu factorul X <strong>–</strong> această a treia putere, definitivă<br />
a creierului! <strong>–</strong> participă la energia luminii şi devine<br />
<strong>–</strong> ca să nu ne mai ascundem după plop! <strong>–</strong> asemeni luminii<br />
divine!..<br />
Domnule Dumitru Constantin, dumneata câţi inşi cunoşti<br />
lipsiţi de factorul X Eu ştiu doar un albatros ucis,<br />
care n-avea factorul X <strong>–</strong> Nicolae Labiş, genialul!..<br />
Când dintre pomi spre mare se răsucise vântul,<br />
Şi-n catifeaua umbrei nisipul amorţea,<br />
L-a scos un val afară cu grijă aşezându-l<br />
Pe-un cimitir de scoici ce strălucea.<br />
Piramida<br />
La marginea vieţii clocotitoare-a mării<br />
Stă nefiresc de ţeapăn, trufaş, însă răpus.<br />
Priveşte încă parcă talazurile zării<br />
Cu gâtul galeş îndoit în sus.<br />
Murdare şi sărate-s aripile-i deschise,<br />
Furtuna ce-l izbise îi cântă-un surd prohod,<br />
Lucesc multicolore în juru-i scoici ucise<br />
Al căror miez căldurile îl rod.<br />
De valuri aruncate pe ţărmul sec şi tare<br />
Muriră fără luptă sclipind acum bogat.<br />
Le tulbură lumina lor albă, orbitoare,<br />
Aripa lui cu mâl întunecat.<br />
Deasupra ţipă-n aer dansând în salturi bruşte,<br />
Sfidând nemărginirea, un tânăr pescăruş.<br />
Războinicul furtunii zvârlit între moluşte<br />
Răsfrânge-n ochiu-i stins un nou urcuş.<br />
Când se-nteţeşte briza aripa-i se-nfioară<br />
Şi, re-nviat o clipă de-un nevăzut îndemn,<br />
Îţi pare că zbura-va din nou, ultima oară,<br />
Spre-un cimitir mai sobru şi mai demn.<br />
4 SAECULUM 5-6/2011<br />
PRO