OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum
OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum
OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
eseu<br />
sau <strong>–</strong> o fabricare de monedă inflaţionistă: prea multă iubire<br />
de sine / e atunci când scrii poezii / ca să te mai<br />
gândeşti / cât de nesigură e viaţa / ca să nu uiţi că deasupra<br />
capului tău / îngerul şi diavolul / pândesc cu aceiaşi<br />
ochi / că însuşi Dumnezeu / se simte abandonat /<br />
într-un cer / ce nu-i mai aparţine. Dar nu mai puţin poezia<br />
mai înseamnă, aşa cum ar spune cei morţi şuşotind<br />
despre vii <strong>–</strong> a-şi vedea capul plin de mătreaţă / chiar şi<br />
atunci când părul le lipseşte. Poate te-ai plictisit să tot<br />
experimentezi pe noi ca pe nişte îngeri docili / şi să ne<br />
priveşti cu uimire întrebându-te oare cât mai pot duce <strong>–</strong><br />
sunt versuri în spiritul aceleaşi viziuni folcloric-apocrife,<br />
cu toate că răbufnirea lor ne pare destul de autentică.<br />
Poezia lui Ion Cocora rămâne prizonieră în spiritul său<br />
auto-holismului psihic ca mimare a unei meta-dimensiuni,<br />
ca o proiectare a eului ce îşi asumă (şi) funcţionarea<br />
în golul metafizic, pe care e sigur că-l poate<br />
umple şi suplini. Ceea ce face ca sinceritatea sa confesională<br />
să pară pe alocuri trucată. Deşi, nu e trucată:<br />
e numai o neputinţă congenitală a egoului liric de a<br />
transcende reprezentarea concreteţii şi o putinţă de a-<br />
şi afla o compensaţie în trăirea sensibilizată, senzorial<br />
şi imaginar hipermultiplicată şi „eterizată”, a acestei concreteţi.<br />
E poezia unui „bovarism” metafizic <strong>–</strong> în care autoextazierea<br />
seamănă câteodată <strong>–</strong> ca să ne exprimăm<br />
chiar printr-un vers al poetului <strong>–</strong> cu o gesticulaţie în vid.<br />
Dar seamănă şi cu o însetare nepotolită de sine, a fântânii!<br />
(stau de o viaţă în faţa fântânii / şi mă întreb cum<br />
să-i potolesc setea). Şi… ca reflex al unui act de autoscrutare,<br />
nu va lipsi, la un moment dat, nici semnalul<br />
dublei distribuiri a vinovăţiei: … / Dumnezeu sigur pe<br />
sine / mă ţine în mâini ca pe un excavator uzat / deasupra<br />
unei gropi comune / e modul lui de a se exorciza /<br />
de a muşca dintr-o viaţă în care / s-au strâns atâtea păcate<br />
încât i se / strepezesc dinţii şi-i cad unul câte unul<br />
/ ce nu poate să-mi ierte / e că mi-am inventat singur<br />
blasfemiile.<br />
Lirica sa aparţine unui existenţialism proteic sui-generis<br />
paradoxal, încolţeşte permanent în promisiunile şi<br />
virtualităţile unei mari literaturi, care, asemenea unui<br />
Moise, ajunge doar până la liziera „pământului făgăduit”<br />
fără să reuşească <strong>–</strong> prin propriile ei determinări <strong>–</strong> pasul<br />
decisiv. Rămâne, în schimb, un „caz” deosebit de interesant<br />
în desfăşurarea istorică a poeziei româneşti.<br />
Dana Nora Dinu<br />
MALUM <strong>–</strong> MALUS SAU SINDR<strong>OMUL</strong> NEFERICIRII<br />
INCURSIUNE ÎN SIMBOLISTICA MĂRULUI<br />
Ceci n’est pas une<br />
pomme <strong>–</strong> Magritte<br />
avea să exprime în cuvinte<br />
ceea ce cultura<br />
ne comunică în permanenţă,<br />
de la „cotitura”<br />
creştină începând:<br />
că, dincolo de<br />
aparenţa inocentă şi<br />
benefică, mărul este<br />
nodul unei reţele simbolistice<br />
ce se întinde<br />
între poli contrari. În<br />
aparenţă, „obrazul”<br />
umbrit se datorează<br />
posturii nefaste din Biblie.<br />
Dar, după cum se<br />
ştie, cartea sfântă nu precizează natura pomilor din<br />
grădina Raiului.<br />
Motivul mărului miraculos din mijlocul grădinii paradisiace<br />
păzite de un monstru reptilian este mai vechi.<br />
După unele teorii, el ar fi pătruns în mentalul creştin datorită<br />
artei renascentiste tributare miturilor greceşti. Şi<br />
în istoria mitografică este semnalată originea noţiunii de<br />
arbore al vieţii reprezentată prin măr în nordul bazinului<br />
mediteraneean, de unde s-ar fi răspândit în Asia Mică<br />
şi Nordul Europei 1 . Într-adevăr, zeiţa nordică Idunn avea<br />
în stăpânire mere care îl înzestrau cu nemurire pe cel<br />
care le dobândea.<br />
Explicaţii destul de plauzibile se bazează pe dubla<br />
ipostază <strong>–</strong> de măr şi şarpe <strong>–</strong> în care era reprezentat<br />
Zeul Pământului, precum şi pe atitudinea ostilă a primilor<br />
creştini faţă de orice simbol păgân. De asemenea,<br />
lexicul latin înregistrează o serie de corespondenţe semantice<br />
interesante 2 . Mai mulţi comentatori au sesizat<br />
omonimiile, pe de o parte dintre substantivele „malum”<br />
(mărul ca fruct) şi „malum” (rău, nenorocire, pagubă), şi<br />
pe de altă parte dintre adjectivul „malus” (rău) şi substantivul<br />
„malus”(măr) cu sensul de pom fructifer.<br />
Desfăşurând mai departe istoricul lexicologic al cuvântului<br />
măr, Jacques Brosse evidenţiază ascendenţa<br />
lui „malum” din grecescul „melon” (μήλο), care avea un<br />
sens mai extins. În cele din urmă, ambele cuvinte au<br />
ajuns să denumească orice fruct care se asemăna cât<br />
de cât cu mărul 3 . Mai mult, în Evul Mediu, când, în urma<br />
noilor descoperiri geografice, au fost aduse în Europa<br />
o serie de vegetale exotice, cuvântul măr a fost utilizat<br />
şi în alte limbi <strong>–</strong> singur sau în combinaţie cu alte cuvinte<br />
38 SAECULUM 5-6/2011<br />
PRO