OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

nără, o reprezintă un radio din anii ´20, adus din casa
de la Bacău. Şi, à propos de casa de la Bacău, este expusă,
înrămată, fotografia casei natale a poetului din
acest oraş, casă dispărută, din păcate, ca şi centrul oraşului,
la începutul anilor ´70 ai secolului trecut.
Cea de a patra încăpere, ultima, ca traseu de vizitare,
dar şi cea mai importantă, este camera lui George
Bacovia. Reprezintă, de fapt, „micro garsoniera” poetului
în această casă, unde el petrecea cea mai mare
parte a timpului, netulburat şi împăcat cu propriul eu.
De dimensiuni liliputane, fiind, prin construcţie, destinată
unei debarale – „dressing”, am spune astăzi –
această cămăruţă sau cabinet de lucru nu îl dezminte
pe Bacovia: sentimentul strivirii, apăsării materiei te copleşeşte.
Aici, austeritatea bacoviană este dusă la extrem:
biroul, cu ustensilele de scris şi de fumat, un
şifonier, patul şi o oglindă îngustă, amândouă indicând
dimensiunile poetului, sunt singurele piese de mobilier.
info-cultural
Tot aici, mai putem vedea un portret al poetului, realizat
de Tache Soroceanu în 1928 – ocazie cu care pictorul
s-a lansat, obţinând, cu această creaţie, Premiul I la Salonul
Oficial –, dar şi un portret în cărbune, operă a lui
Nell Cobar, foarte expresiv, care, însă, îl reprezintă pe
fratele mai mare al poetului, Eugen. Câteva fotografii
înrămate: Bacovia pe patul morţii, Poetul şi familia în
faţa casei de la Bacău – cea de a doua casă care, din
fericire, a supravieţuit şi unde, prin strădania neobosită
a Agathei, s-a înfiinţat „Muzeul Bacovia” –, originalul celebrei
fotografii a lui Bacovia citind, completează decorul
acestei camere.
La plecare, vizitatorul este petrecut de privirea îngândurată
a poetului, surprinsă admirabil de Miliţa Petraşcu
în bustul poetului din grădina casei, pe
piedestalul căruia este o inscripţie de un laconism elocvent:
„George Bacovia. Poet român”. Normal, aşa s-ar
fi intitulat şi Bacovia, însuşi.
Ion Monafu
O LUCRARE DE REFERINŢĂ:
ENCICLOPEDIA JUDEŢULUI VÂLCEA
Una dintre ediţiile recente ale prestigiosului Salon
literar „Colocviile de marţi” (de la Centrul Cultural al
Sectorului 2 al Capitalei, str. Calderon 39), al cărui iniţiator
şi amfitrion este distinsul cărturar George Anca, a
găzduit o manifestare evocatoare dedicată culturii vâlcene.
Evenimentul a reunit, într-un simpozion ad-hoc,
invitaţi de marcă, vâlceni şi bucureşteni, ale căror intervenţii
au învecinat inedit istoria şi poezia, antropologia
şi urbanismul, realitatea şi mitul. Amintim câteva titluri
pentru a evidenţia varietatea abordărilor: Ilie Gorjan –
Actul de naştere al Ţării Româneşti s-a semnat la Posada
Vâlcii, George Anca – Gib Mihăescu, D.H. Lawrence,
Donna Alba, Ion Soare – Dodism şi paradoxism,
Ioan St. Lazăr – Vâlcea al fresco, Gheorghe Deaconu
– Folclor vâlcean la Academia Română, George Mirea
– Junimism vâlcean, Petru Pistol – Un mare clasicist
român, vâlceanul N.I. Barbu, Petre Tănăsoaica – Editura
Petras şi promovarea culturii româneşti şi universale,
Ion Olteţeanu – Vâlceni în Panteonul muzicii
româneşti, Costea Marinoiu – Vâlcea – zonă iradiantă
a luminii cărţii, Ion Crăciunescu – Maximele unui arbitru,
Ion Catrinoiu – Colecţii ale editurii Fortuna, Ion Lazu –
Inscripţii pe trovanţi.
În context, a avut loc lansarea lucrării Enciclopedia
Judeţului Vâlcea, Vol. I – Prezentare generală (Râmnicul
Vâlcea, Editura Fortuna, 2010), op impresionant, de
1056 pagini, cu o bogată secţiune de ilustraţii color, care
l-a avut drept coordonator şi îngrijitor de ediţie pe Ion
Soare, un adevărat „enciclopedist” al locului, profesor,
PRO
SAECULUM 5-6/2011
filolog slavist remarcabil, arhivist, scriitor, întemeietor de
reviste, editor şi animator cultural, iar ca autori (în ordine
alfabetică) pe N. Daneş, Gh. Dumitraşcu, D. Dumitrescu,
Fl. Epure, Em. Frâncu, I.St. Lazăr, Arhim. Veniamin
Micle, Sorin Oane, Marian Pătraşcu, P. Petria, Gh.
Ploaie, Al. Popescu-Mihăeşti, Silviu Purece, I. Soare,
acad. Răzvan Teodorescu.
Această lucrare de mare anvergură a fost înţelept
gândită în trei volume: o prezentare generală (volumul
I), căruia îi vor urma volumul II – Localităţile urbane şi
volumul III – Aşezările rurale. Proiectată ca o adevărată
enciclopedie, cu toate greutăţile, implicaţiile şi riscurile
unei asemenea întreprinderi ambiţioase şi rare, autorii
reuşesc, în acest prim volum, să ofere o imagine amplă,
aproape completă, a acestui binecuvântat ţinut: cadrul
natural, istoria, demografia, împărţirile administrative
de-a lungul timpului, economia, învăţământul, cultura,
viaţa religioasă, ocrotirea sănătăţii, turismul, sportul,
personalităţile vâlcene din trecut şi de azi. În plus, spre
deosebire de alte studii monografice anterioare dedicate
Vâlcei, s-a acordat atenţia cuvenită şi altor aspecte
importante, precum activitatea partidelor politice locale
de-a lungul timpului, trăsăturile psihologice şi de personalitate
ale vâlcenilor, particularităţile lingvistice, în principal
lexicale, ale graiului locuitorilor, antroponimele şi
toponimele din această veche vatră românească de cultură,
spiritul Vâlcei în cultura naţională etc.
Răsfoind monumentala enciclopedie, ne încredinţăm
că vâlcenii, aşa cum se amintea în invitaţia la lan-
183