OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

volta justificată îl iartă de multe, dar nu fac din el un martir.
Trecerea sa de cealaltă parte a baricadei este proba
unei drame personale, îl înalţă în ochii noştri, în comparaţie
cu zecile/sutele de profitori care nu s-au căit
vreodată, dar n-aş merge până acolo încât să-i evaluez
viaţa şi să o pun sub semnul tragicului, pentru că nu văd
nimic sublim în gestul său post festum. Subliniind dragostea
lui M.H. Simionescu pentru ficţiune, Iulian Boldea
apreciază la un moment dat: Echilibrul între
clasicitatea formală şi experimentul ficţional constituie
una dintre particularităţile definitorii ale prozei sale. Şi
iarăşi mă întreb: unde sunt textele Ioanei Pârvulescu şi
de ce sunt obligat să le suport pe cele ale lui Cosmin
Ciotloş
Acolada (Satu Mare), an V, nr. 6 (44 ), iunie 2011
Revista sătmăreană este una dintre cele şapte-opt
reviste din ţară care inspiră, în momentul de faţă, încredere.
Cu un management de calitate (Radu Ulmeanu,
Gheorghe Grigurcu), cu o stabilă şi valoroasă echipă
de colaboratori, Acolada, aflată în cel de-al cincilea an
de apariţie, impune respect: un Jurnal al speranţei, sub
semnătura lui N. Stroescu-Stânişoară, comentat cu sobrietate
de Barbu Cioculescu, poeme de Vasile Baghiu,
Gânduri despre aliteraţie, împărtăşite nouă de rafinatul
om de cultură C.D. Zeletin, „Orbitorul” cărtărescian în
atenţia lui Constantin Trandafir, „Zigzagurile” lui Constantin
Călin, unde găsim/regăsim, între altele, miezul
unei gândiri profunde şi echilibrate, de genul: Un om politic
e cinstit nu numai dacă nu fură. Cinstea se reflectă
şi în recunoaşterea faptului că posibilităţile sale sunt limitate.
Adică exact ceea ce nu fac politicienii noştri,
foarte generoşi în promisiuni pe timpul campaniei electorale.
Liana Cozea comentează „O provocare adresată
destinului”, rodul dialogurilor dintre Gheorghe Grigurcu
şi Dora Pavel (2009). La rându-i, Alex Ştefănescu nu
oboseşte să comenteze – cu verva sa obişnuită – întâmplări
din ianuarie-februarie 2000, pe când Magda
Ursache, împătimită de temele cu grad mare de risc,
glosează cu un nedomolit nerv polemic romanul lui
Radu Mareş: „Când ne vom întoarce”, pretext pentru a
ataca la baionetă narcisismul jalnic ori ludicul infantil din
surogatele la modă, sub presiunea unei paradigme străine
tradiţiei noastre.
PRO
SAECULUM 5-6/2011
info-cultural
Caiete Silvane (Zalău, jud. Sălaj), an VI, nr. 5
(76), mai 2011
Cam cenuşie şi neatrăgătoare revista de la Zalău,
coordonată de Daniel Săuca şi Daniel Hoblea, dar suficient
de atractivă sub raport tematic şi expresiv, varietate
şi substanţă: „Afurisita lucrare a păianjenilor”, unde
Viorel Mureşan desenează un profil ferm al poetului şi
animatorului cultural Radu Săplăcan, dispărut dintre noi
în urmă cu mai bine de nouă ani, cronica literară a Imeldei
Chinţa, ce are ca obiect de analiză şi evaluare volumul
„Poeme în crinolină”, semnat de Dina Horvath ori
glosele critice ale lui Marcel Lucaciu despre opera lirică
a aceleiaşi creatoare. Remarcabile sunt „Învăţăturile
unui critic literar către tânăra generaţie”, cu precizarea
că este vorba despre Daniel Cristea-Enache, iar răspunsurile
acestuia, aflat în dialog animat cu tinerii de la
Colegiul Naţional „Ion Creangă” din Bucureşti, au fost
consemnate de Rodica Lăzărescu. Mihaela Rotaru dă
publicităţii un studiu de etnologie remarcabil: „Credinţe
legate de destin şi de ursitoare. Rituri de fecunditate
performante în cadrul ceremonialului nupţial în zona etnografică
Sălaj”.
Convorbiri literare (Iaşi), an CXLV, nr. 6 (186),
iunie 2011
Observaţii de mare subtilitate asupra poeziei lui Emil
Botta face, lucru deloc surprinzător, Elvira Sorohan.
Scrie aceasta: meritul lui Botta a fost acela de a fi transmutat
cerneala melancoliei în figuri poetice noi, inaugurând
cogito-ul melancolic al modernităţii, ca trăire a unei
profunde drame spirituale. Pentru acesta, poezia este
un antidot ce se hrăneşte din magia limbajului. Poet al
exasperării, el se întâlneşte, în viziune şi ideatică, cu
Emil Cioran, autor al volumului „Pe culmile disperării”
(1934), cu doar trei ani înainte de a apărea „Întunecatul
April”. În concluzie, este un lirism sublimat într-o specială,
poetică filozofie existenţială. Doina Uricariu, una
dintre cele mai pătrunzătoare exegete ale poeziei lui
Emil Botta, revine acum cu un consistent eseu: „Simulacrul
identităţii, realitatea alterităţilor”, unde insistă asupra
relaţiilor intime ale textelor poetului adjudean cu
gândirea filosofică a lui Kierkegaard, într-un spectacol
al măştilor ce se substituie una alteia într-un ritm ameţitor.
Mai mult decât toţi ceilalţi colegi de generaţie (interbelică),
înţelege să îşi scrie poemele stabilind
unicitatea fiinţei umane în faptul că este o fiinţă a limbajului.
În completare, Ioana Diaconescu evocă omul,
caracterizat de simplitate, firesc, umor, generozitate,
aşa cum s-a conturat în ultimii ani de viaţă, preocupat
să nu lase nimic imperfect în urmă. Opera lui era o
operă în perpetuă devenire.
Luceafărul de dimineaţă (Bucureşti), nr. 32
(1012),13 iulie 2011
Se vede că Dan Cristea nu mai simte nevoia să-şi
semneze articolele, se ştie doar foarte bine cine e „stăpânul”
(pag. 3). În cazul de faţă, comentează cea de-a
patra carte de eseuri a Corinei Ciocârlie, stabilită în Luxemburg
din 1991, „În căutarea centrului pierdut”, ce
are în vedere, în majoritatea cazurilor, scriitori exilaţi sau
autoexilaţi, cu un capitol substanţial dedicat lui Emil Cioran,
acesta fiind conştient că marginea şi centrul sunt
noţiuni relative, singura certitudine rămânând moartea.
Mă declar întru totul de acord cu părerea lui Constantin
Stan, care condamnă, tihnit şi argumentat, consecvenţa
tâmpă cu care sunt demolate clădirile tradiţionale ale
Bucureştilor, ce-i afectează grav identitatea, dar am
mari îndoieli că fiecare provincial ar avea nostalgia secretă
de a fi/deveni bucureştean. Asta dacă nu amestecăm
realitatea cu literatura.
Argeş (Piteşti), an XI, nr. 6 (348), iunie 2011
E vremea să-i omagiem pe cei dispăruţi: Pentru
mine, de azi, Maramureşul a trecut în amintire. A murit
odată cu Ion. Căci eu am cunoscut doar Maramureşul
lui Zubaşcu (George Stanca), …Fănuş Neagu rămâne
177