OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

pro.saeculum.ro
from pro.saeculum.ro More from this publisher
29.01.2015 Views

info-cultural stantin Coroiu preferă să comenteze nu poezia, ci „Jurnalul scris în a treia parte a zilei”. Ce găsim aici Pagini învolburate de autoanaliză, autoportret în continuă mişcare, cu incizii adânci pe propriul suflet: O spovedanie care e deopotrivă document existenţial şi artă poetică. Autoarea se arată încântată de puterea de a fi duplicitară, dar... se arată oripilată în faţa „Orbitorului” cărtărescian. Mai mult, crede cu toată dreptatea, în opinia mea că face parte dintr-o strălucită generaţie de poeţi afirmată în jurul anului 1970, lucru negat categoric de autorul „Levantului”. O poziţie reconfortantă, constructivă are Radu Voinescu în „Viaţă şi vers. Un nou umanism al poeziei”. Pe de o parte, respinge ideea că banalitatea şi superficialitatea ar putea aduce vreun folos poeziei, iar, pe de altă parte, observă că drumul urmat de poezia occidentală se află în consens cu mediocritatea şi lipsa de relief a vieţii vidate de ideal, ce-şi refuză astfel gravitatea şi fiorul metafizic. Criticul mizează, prin comparaţie, pe poezia Estului ce a regăsit marile teme ale Omului în toată autenticitatea lui. Helis (Slobozia, jud. Ialomiţa), an IX, nr. 6-7 (98-99), iunie-iulie 2011 Credincios principiilor sale, Gheorghe Dobre, flancat îndeaproape de Ioan Neşu, Titi Damian şi Şerban Codrin, coordonează o revistă scrisă, în cea mai mare parte, de ialomiţeni pentru ialomiţeni (şi nu numai...), cu intenţia de a demonstra existenţa unei grupări scriitoriceşti semnificative, semn că valorile apar, se maturizează şi dau roade în orice parte a ţării. Dan Simionescu, de la Paris, face o scurtă prezentare a celor mai reprezentativi scriitori de pe aceste meleaguri (I. Neşu. Gh. Dobre, Dan Elias, Şerban Codrin, Florentina Loredana Dallian), Passionaria Stoicescu comentează (cam prea entuziast) ultimul roman al lui Titi Damian („Norii”), Dan Elias ne face cunoştinţă cu neo - mârlanul de vocaţie, omniprezent şi omnipotent! Titi Damian se apropie cu o migală reverenţioasă de sonetistul Dan Elias („Mersul pe nori”), iar Ioan Neşu semnează un eseu, „Romanul ca obsesie”, unde se arată convins că adevăraţii scriitori creează din convingere, tratând condiţia umană din toate unghiurile... În altă parte, poetul Vladimir Udrescu reţine atenţia lui Şerban Codrin, care resimte, în versurile aceluia, o atracţie de opium melancolic. Litere (Târgovişte), an XII, nr. 6 (135), iunie 2011 Pe bun temei, Tudor Cristea notează, cu amărăciune, că prin moartea lui Mircea Horia Simionescu, revista „Litere”, Editura Bibliotheca, Societatea Scriitorilor Târgovişteni pierd acum personalitatea care le dăruia ceva din legitimitatea şi din prestigiul ei. Primele patru pagini ale revistei sunt acoperite de inedite, în special poeme, unele olografe, ale celui dispărut, la care se adaugă notele critice ale lui Victor Petrescu („M.H. Simionescu înfruntând anii...”), Nicolae Ionel („Secţiunea de aur”), Nicolae Scurtu („Câteva însemnări despre epistolograful M.H. Simionescu”), paginile de memorialistică semnate de Liviu Grăsoiu şi Florentin Popescu. Acesta din urmă beneficiază de aprecierile critice ale lui Ioan Adam, după cum Iordan Datcu, meticulos şi exact, ne informează asupra meritelor culturale ale lui Eugen Dimitriu, preocupat, între altele, să reconstituie „Galeria oamenilor de seamă” din zona Fălticenilor. Orizont (Timişoara), an XXIII, nr. 6 (1545), 28 iunie 2011 La aproape un an de la moartea lui Paul Barbăneagră, realizatorul singurelor filme în care Mircea Eliade a acceptat să răspundă unor întrebări în faţa camerei de luat vederi, Cristina Scarlat publică un interviu luat de data aceasta regizorului român de către Dan Petroi: Opera lui M. Eliade, fiind complexă, enormă, nu putem să o reducem la un film sau chiar la o carte. Paul Barbăneagră a considerat întotdeauna întâlnirea cu autorul „Tratatului de istorie a religiilor” şansa vieţii sale de a cunoaşte cât mai multe lucruri, dar, în primul rând, de a se cunoaşte pe sine. Comentând „Zen. Jurnal 2004” al lui Mircea Cărtărescu, notează Mircea Mihăeş: Universul său e alcătuit dintr-un singur erou autorul însuşi , iar toţi ceilalţi (inclusiv familia) sunt simplă recuzită necesară potenţării tensiunii insuportabile în care trăieşte douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru Scriitorul. Contraatac (Adjud, jud. Vrancea), an XII, nr. 26, mai-iunie 2011 Numărul de acum începe cu „Marş de Adio”, semnat de Adrian Păunescu: La muncă, derbedei… Acum îmi explic mai bine dorinţa irezistibilă a parlamentarilor de a distruge totul cu temei!... Şi asta, de peste două decenii! Între multele materiale de real interes pentru cititorii de toate vârstele, indiferent de statutul lor social, este interviul cu Ligya Diaconescu, poet, jurnalist, manager cultural de succes, rezident în Canada: Niciodată nu m-am gândit să părăsesc definitiv patria mamă, de aceea mă aflu mai tot timpul pe… drumuri. Mai reţinem articolul lui Liviu Ioan Stoiciu despre „libertatea de creaţie”: libertatea mea la masa de scris mi-a dat mereu un ascendent în faţa tuturor celor ce nu scriu... Centenarul Cioran (1911-2011) este marcat într-un mod profesionist (viaţa, opera, repere critice, un text despre muncă marca E. Cioran, un studiu dens şi convingător al lui Ionel Necula despre „Legionarismul lui Cioran”). Elevilor poeţi (Valerian Călin, Elena Niculescu, Alexandra Niculescu, Mihaela Muşat) li se adaugă poeţi consacraţi din ţară şi diaspora: Eugen Evu, Ionuţ Caragea, Paul Spirescu, George Anca, Camelia Ciobotaru… România literară (Bucureşti), an XLIII, nr. 28, 15 iulie 2011 Nu mă îndoiesc de buna-credinţă şi de exactitatea informaţiilor pe care ni le furnizează Ioana Diaconescu într-un articol cu un titlu menit să impresioneze: „Un destin tragic: Dan Deşliu”. Doar că poeta şi traducătoarea, cu stadii serioase de publicistică, trece mult prea uşor peste perioada 1949-1968, când viitorul bard s-a pus necondiţionat în slujba regimului comunist, primind, într-un mod cu totul... netragic, uriaşe recompense materiale, titluri de laureat, medalii... Regretele tardive, re- 176 SAECULUM 5-6/2011 PRO

volta justificată îl iartă de multe, dar nu fac din el un martir. Trecerea sa de cealaltă parte a baricadei este proba unei drame personale, îl înalţă în ochii noştri, în comparaţie cu zecile/sutele de profitori care nu s-au căit vreodată, dar n-aş merge până acolo încât să-i evaluez viaţa şi să o pun sub semnul tragicului, pentru că nu văd nimic sublim în gestul său post festum. Subliniind dragostea lui M.H. Simionescu pentru ficţiune, Iulian Boldea apreciază la un moment dat: Echilibrul între clasicitatea formală şi experimentul ficţional constituie una dintre particularităţile definitorii ale prozei sale. Şi iarăşi mă întreb: unde sunt textele Ioanei Pârvulescu şi de ce sunt obligat să le suport pe cele ale lui Cosmin Ciotloş Acolada (Satu Mare), an V, nr. 6 (44 ), iunie 2011 Revista sătmăreană este una dintre cele şapte-opt reviste din ţară care inspiră, în momentul de faţă, încredere. Cu un management de calitate (Radu Ulmeanu, Gheorghe Grigurcu), cu o stabilă şi valoroasă echipă de colaboratori, Acolada, aflată în cel de-al cincilea an de apariţie, impune respect: un Jurnal al speranţei, sub semnătura lui N. Stroescu-Stânişoară, comentat cu sobrietate de Barbu Cioculescu, poeme de Vasile Baghiu, Gânduri despre aliteraţie, împărtăşite nouă de rafinatul om de cultură C.D. Zeletin, „Orbitorul” cărtărescian în atenţia lui Constantin Trandafir, „Zigzagurile” lui Constantin Călin, unde găsim/regăsim, între altele, miezul unei gândiri profunde şi echilibrate, de genul: Un om politic e cinstit nu numai dacă nu fură. Cinstea se reflectă şi în recunoaşterea faptului că posibilităţile sale sunt limitate. Adică exact ceea ce nu fac politicienii noştri, foarte generoşi în promisiuni pe timpul campaniei electorale. Liana Cozea comentează „O provocare adresată destinului”, rodul dialogurilor dintre Gheorghe Grigurcu şi Dora Pavel (2009). La rându-i, Alex Ştefănescu nu oboseşte să comenteze cu verva sa obişnuită întâmplări din ianuarie-februarie 2000, pe când Magda Ursache, împătimită de temele cu grad mare de risc, glosează cu un nedomolit nerv polemic romanul lui Radu Mareş: „Când ne vom întoarce”, pretext pentru a ataca la baionetă narcisismul jalnic ori ludicul infantil din surogatele la modă, sub presiunea unei paradigme străine tradiţiei noastre. PRO SAECULUM 5-6/2011 info-cultural Caiete Silvane (Zalău, jud. Sălaj), an VI, nr. 5 (76), mai 2011 Cam cenuşie şi neatrăgătoare revista de la Zalău, coordonată de Daniel Săuca şi Daniel Hoblea, dar suficient de atractivă sub raport tematic şi expresiv, varietate şi substanţă: „Afurisita lucrare a păianjenilor”, unde Viorel Mureşan desenează un profil ferm al poetului şi animatorului cultural Radu Săplăcan, dispărut dintre noi în urmă cu mai bine de nouă ani, cronica literară a Imeldei Chinţa, ce are ca obiect de analiză şi evaluare volumul „Poeme în crinolină”, semnat de Dina Horvath ori glosele critice ale lui Marcel Lucaciu despre opera lirică a aceleiaşi creatoare. Remarcabile sunt „Învăţăturile unui critic literar către tânăra generaţie”, cu precizarea că este vorba despre Daniel Cristea-Enache, iar răspunsurile acestuia, aflat în dialog animat cu tinerii de la Colegiul Naţional „Ion Creangă” din Bucureşti, au fost consemnate de Rodica Lăzărescu. Mihaela Rotaru dă publicităţii un studiu de etnologie remarcabil: „Credinţe legate de destin şi de ursitoare. Rituri de fecunditate performante în cadrul ceremonialului nupţial în zona etnografică Sălaj”. Convorbiri literare (Iaşi), an CXLV, nr. 6 (186), iunie 2011 Observaţii de mare subtilitate asupra poeziei lui Emil Botta face, lucru deloc surprinzător, Elvira Sorohan. Scrie aceasta: meritul lui Botta a fost acela de a fi transmutat cerneala melancoliei în figuri poetice noi, inaugurând cogito-ul melancolic al modernităţii, ca trăire a unei profunde drame spirituale. Pentru acesta, poezia este un antidot ce se hrăneşte din magia limbajului. Poet al exasperării, el se întâlneşte, în viziune şi ideatică, cu Emil Cioran, autor al volumului „Pe culmile disperării” (1934), cu doar trei ani înainte de a apărea „Întunecatul April”. În concluzie, este un lirism sublimat într-o specială, poetică filozofie existenţială. Doina Uricariu, una dintre cele mai pătrunzătoare exegete ale poeziei lui Emil Botta, revine acum cu un consistent eseu: „Simulacrul identităţii, realitatea alterităţilor”, unde insistă asupra relaţiilor intime ale textelor poetului adjudean cu gândirea filosofică a lui Kierkegaard, într-un spectacol al măştilor ce se substituie una alteia într-un ritm ameţitor. Mai mult decât toţi ceilalţi colegi de generaţie (interbelică), înţelege să îşi scrie poemele stabilind unicitatea fiinţei umane în faptul că este o fiinţă a limbajului. În completare, Ioana Diaconescu evocă omul, caracterizat de simplitate, firesc, umor, generozitate, aşa cum s-a conturat în ultimii ani de viaţă, preocupat să nu lase nimic imperfect în urmă. Opera lui era o operă în perpetuă devenire. Luceafărul de dimineaţă (Bucureşti), nr. 32 (1012),13 iulie 2011 Se vede că Dan Cristea nu mai simte nevoia să-şi semneze articolele, se ştie doar foarte bine cine e „stăpânul” (pag. 3). În cazul de faţă, comentează cea de-a patra carte de eseuri a Corinei Ciocârlie, stabilită în Luxemburg din 1991, „În căutarea centrului pierdut”, ce are în vedere, în majoritatea cazurilor, scriitori exilaţi sau autoexilaţi, cu un capitol substanţial dedicat lui Emil Cioran, acesta fiind conştient că marginea şi centrul sunt noţiuni relative, singura certitudine rămânând moartea. Mă declar întru totul de acord cu părerea lui Constantin Stan, care condamnă, tihnit şi argumentat, consecvenţa tâmpă cu care sunt demolate clădirile tradiţionale ale Bucureştilor, ce-i afectează grav identitatea, dar am mari îndoieli că fiecare provincial ar avea nostalgia secretă de a fi/deveni bucureştean. Asta dacă nu amestecăm realitatea cu literatura. Argeş (Piteşti), an XI, nr. 6 (348), iunie 2011 E vremea să-i omagiem pe cei dispăruţi: Pentru mine, de azi, Maramureşul a trecut în amintire. A murit odată cu Ion. Căci eu am cunoscut doar Maramureşul lui Zubaşcu (George Stanca), …Fănuş Neagu rămâne 177

info-cultural<br />

stantin Coroiu preferă să comenteze nu poezia, ci „Jurnalul<br />

scris în a treia parte a zilei”. Ce găsim aici Pagini<br />

învolburate de autoanaliză, autoportret în continuă mişcare,<br />

cu incizii adânci pe propriul suflet: O spovedanie<br />

care e deopotrivă document existenţial şi artă poetică.<br />

Autoarea se arată încântată de puterea de a fi duplicitară,<br />

dar... se arată oripilată în faţa „Orbitorului” cărtărescian.<br />

Mai mult, crede <strong>–</strong> cu toată dreptatea, în opinia<br />

mea <strong>–</strong> că face parte dintr-o strălucită generaţie de poeţi<br />

afirmată în jurul anului 1970, lucru negat categoric de<br />

autorul „Levantului”. O poziţie reconfortantă, constructivă<br />

are Radu Voinescu în „Viaţă şi vers. Un nou umanism<br />

al poeziei”. Pe de o parte, respinge ideea că<br />

banalitatea şi superficialitatea ar putea aduce vreun<br />

folos poeziei, iar, pe de altă parte, observă că drumul<br />

urmat de poezia occidentală se află în consens cu mediocritatea<br />

şi lipsa de relief a vieţii vidate de ideal, ce-şi<br />

refuză <strong>–</strong> astfel <strong>–</strong> gravitatea şi fiorul metafizic. Criticul mizează,<br />

prin comparaţie, pe poezia Estului ce a regăsit<br />

marile teme ale Omului în toată autenticitatea lui.<br />

Helis (Slobozia, jud. Ialomiţa), an IX, nr. 6-7<br />

(98-99), iunie-iulie 2011<br />

Credincios principiilor sale, Gheorghe Dobre, flancat<br />

îndeaproape de Ioan Neşu, Titi Damian şi Şerban Codrin,<br />

coordonează o revistă scrisă, în cea mai mare<br />

parte, de ialomiţeni pentru ialomiţeni (şi nu numai...), cu<br />

intenţia de a demonstra existenţa unei grupări scriitoriceşti<br />

semnificative, semn că valorile apar, se maturizează<br />

şi dau roade în orice parte a ţării. Dan<br />

Simionescu, de la Paris, face o scurtă prezentare a<br />

celor mai reprezentativi scriitori de pe aceste meleaguri<br />

(I. Neşu. Gh. Dobre, Dan Elias, Şerban Codrin, Florentina<br />

Loredana Dallian), Passionaria Stoicescu comentează<br />

(cam prea entuziast) ultimul roman al lui Titi<br />

Damian („Norii”), Dan Elias ne face cunoştinţă cu neo -<br />

mârlanul de vocaţie, omniprezent şi omnipotent! Titi Damian<br />

se apropie cu o migală reverenţioasă de sonetistul<br />

Dan Elias („Mersul pe nori”), iar Ioan Neşu semnează<br />

un eseu, „Romanul ca obsesie”, unde se arată convins<br />

că adevăraţii scriitori creează din convingere, tratând<br />

condiţia umană din toate unghiurile... În altă parte, poetul<br />

Vladimir Udrescu reţine atenţia lui Şerban Codrin,<br />

care resimte, în versurile aceluia, o atracţie de opium<br />

melancolic.<br />

Litere (Târgovişte), an XII, nr. 6 (135), iunie 2011<br />

Pe bun temei, Tudor Cristea notează, cu amărăciune,<br />

că prin moartea lui Mircea Horia Simionescu, revista<br />

„Litere”, Editura Bibliotheca, Societatea Scriitorilor<br />

Târgovişteni pierd acum personalitatea care le dăruia<br />

ceva din legitimitatea şi din prestigiul ei. Primele patru<br />

pagini ale revistei sunt acoperite de inedite, în special<br />

poeme, unele olografe, ale celui dispărut, la care se<br />

adaugă notele critice ale lui Victor Petrescu („M.H. Simionescu<br />

înfruntând anii...”), Nicolae Ionel („Secţiunea<br />

de aur”), Nicolae Scurtu („Câteva însemnări despre<br />

epistolograful M.H. Simionescu”), paginile de memorialistică<br />

semnate de Liviu Grăsoiu şi Florentin Popescu.<br />

Acesta din urmă beneficiază de aprecierile critice ale lui<br />

Ioan Adam, după cum Iordan Datcu, meticulos şi exact,<br />

ne informează asupra meritelor culturale ale lui Eugen<br />

Dimitriu, preocupat, între altele, să reconstituie „Galeria<br />

oamenilor de seamă” din zona Fălticenilor.<br />

Orizont (Timişoara), an XXIII, nr. 6 (1545), 28<br />

iunie 2011<br />

La aproape un an de la moartea lui Paul Barbăneagră,<br />

realizatorul singurelor filme în care Mircea Eliade<br />

a acceptat să răspundă unor întrebări în faţa camerei<br />

de luat vederi, Cristina Scarlat publică un interviu luat <strong>–</strong><br />

de data aceasta <strong>–</strong> regizorului român de către Dan Petroi:<br />

Opera lui M. Eliade, fiind complexă, enormă, nu<br />

putem să o reducem la un film sau chiar la o carte. Paul<br />

Barbăneagră a considerat întotdeauna întâlnirea cu autorul<br />

„Tratatului de istorie a religiilor” şansa vieţii sale de<br />

a cunoaşte cât mai multe lucruri, dar, în primul rând, de<br />

a se cunoaşte pe sine. Comentând „Zen. Jurnal 2004”<br />

al lui Mircea Cărtărescu, notează Mircea Mihăeş: Universul<br />

său e alcătuit dintr-un singur erou <strong>–</strong> autorul însuşi<br />

<strong>–</strong>, iar toţi ceilalţi (inclusiv familia) sunt simplă recuzită<br />

necesară potenţării tensiunii insuportabile în care trăieşte<br />

<strong>–</strong> douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru <strong>–</strong><br />

Scriitorul.<br />

Contraatac (Adjud, jud. Vrancea), an XII, nr. 26,<br />

mai-iunie 2011<br />

Numărul de acum începe cu „Marş de Adio”, semnat<br />

de Adrian Păunescu: La muncă, derbedei… Acum îmi<br />

explic mai bine dorinţa irezistibilă a parlamentarilor de<br />

a distruge totul cu temei!... Şi asta, de peste două decenii!<br />

Între multele materiale de real interes pentru cititorii<br />

de toate vârstele, indiferent de statutul lor social,<br />

este interviul cu Ligya Diaconescu, poet, jurnalist, manager<br />

cultural de succes, rezident în Canada: Niciodată<br />

nu m-am gândit să părăsesc definitiv patria mamă, de<br />

aceea mă aflu mai tot timpul pe… drumuri. Mai reţinem<br />

articolul lui Liviu Ioan Stoiciu despre „libertatea de creaţie”:<br />

libertatea mea la masa de scris mi-a dat mereu un<br />

ascendent în faţa tuturor celor ce nu scriu... Centenarul<br />

Cioran (1911-2011) este marcat într-un mod profesionist<br />

(viaţa, opera, repere critice, un text despre muncă<br />

<strong>–</strong> marca E. Cioran, un studiu dens şi convingător al lui<br />

Ionel Necula despre „Legionarismul lui Cioran”). Elevilor<br />

poeţi (Valerian Călin, Elena Niculescu, Alexandra Niculescu,<br />

Mihaela Muşat) li se adaugă poeţi consacraţi din<br />

ţară şi diaspora: Eugen Evu, Ionuţ Caragea, Paul Spirescu,<br />

George Anca, Camelia Ciobotaru…<br />

România literară (Bucureşti), an XLIII, nr. 28,<br />

15 iulie 2011<br />

Nu mă îndoiesc de buna-credinţă şi de exactitatea<br />

informaţiilor pe care ni le furnizează Ioana Diaconescu<br />

într-un articol cu un titlu menit să impresioneze: „Un<br />

destin tragic: Dan Deşliu”. Doar că poeta şi traducătoarea,<br />

cu stadii serioase de publicistică, trece mult prea<br />

uşor peste perioada 1949-1968, când viitorul bard s-a<br />

pus necondiţionat în slujba regimului comunist, primind,<br />

într-un mod cu totul... netragic, uriaşe recompense materiale,<br />

titluri de laureat, medalii... Regretele tardive, re-<br />

176 SAECULUM 5-6/2011<br />

PRO

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!