OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

Radu Costea
info-cultural
REVISTA REVISTELOR
Nord literar (Baia Mare, jud. Maramureş), an
IX, nr. 6 (97), iunie 2011
La rubrica In memoriam, Gheorghe Glodeanu glosează
cu aleasă competenţă despre alchimia metaforei
în opera lui Fănuş Neagu, povestitor cu har şi un calofil
în linia expresivităţii. Recent dispărutul autor al „Cantonului
părăsit” şi al altor volume memorabile a dovedit,
în repetate rânduri, că are simţul regiei şi vocaţia spectacolului,
ludicul (…) ascunzând efigiile grave ale existenţei.
La o altă pagină, Terezia Filip semnează un
substanţial eseu despre „Seducţia absolutului în coduri
poetice distincte de la Eminescu la Nichita Stănescu”.
Diferenţa dintre codul imaginar al romantismului şi cel
al poeticii neomoderniste este echivalentă cu distanţa
între limitare şi libertate, de unde vine acea absorbţie şi
anihilare a eului de construcţiile himeric-devoratoare
născute în spaţiul Ideii şi proiectate, în final, ca Idee. Nu
putem să nu remarcăm, cel puţin, un text ce poartă
semnătura lui Horia Bădescu, autorul unui ciclu poetic
foarte coerent: Verde crud sub rafalele ploii / sau după.
/ Pe drumul care moare în măruntaiele / zării, / străin
fără acte/ şi fără memorie, / identitate pierdută pe care
doar pământul acesta / o ştie. / Totuşi, despre ceea ce
spune ţărâna,/ ieri, / nimeni nu-şi amintea; / sub picioarele
tale / oseminte care te roagă uitarea / s-o ierţi.
PRO
SAECULUM 5-6/2011
Dacia literară (Iaşi), an XXII, nr. 4 (97), iulie
2011
Despre diplomatul Vasile Alecsandri ne informează
Dumitru Ivănescu. Acesta, nu numai că e bine informat,
dar are şi o viziune foarte limpede asupra evenimentelor
la care autorul „Buchetierei de la Florenţa” a participat
în 1848, ca revoluţionar, în 1859, ca diplomat, iar
între 1884-1890 (anul morţii) în calitate de ministru-ambasador
al României la Paris. El nu a fost, în opinia comentatorului,
doar ambasadorul spiritualităţii româneşti,
ci şi un diplomat de înaltă clasă, dacă e să judecăm
după performanţele obţinute. Constantin Trandafir publică
alte câteva sute de pagini inedite din jurnalul său
în volumul „1990. Anul şarpelui orb” (2010), comentate
aici de Vasile Iancu. Aşa cum s-a întâmplat şi în „1989.
Vedere din provincie”, apărută cu doi ani înainte, dovedeşte
luciditate, echilibru în prezentarea faptelor, o sinceră
radiografie umană a acestui interval de timp, de
care se apropie/îndepărtează cu amărăciune, retras în
lumea bibliotecii, un ultim spaţiu de securitate. George
Lixandru aruncă prietenului său, Daniel Corbu, un pumn
de vorbe atinse abia de aripa scepticismului: Ne stingem,
poete! / printre toate gândurile noastre / hălăduiesc
/ miraculoasele file ale singurătăţii. Un fertil dialog
între Daniela Gîfu şi George Popa pune în evidenţă personalitatea
plurivalentă a acestuia din urmă (medic internist,
poet, plastician, eminescolog, eseist, traducător),
care declară, la un moment dat, cu justificată
mândrie: Cărţile mele sunt operă a uimirii şi a iubirii.
Tribuna (Cluj-Napoca), an X, nr. 211, săptămâna
16-30 iunie 2011
În cartea memorialistului Niculae Gheran („Arta de
a fi păgubaş”, vol. II, „Oameni şi javre”), elogiat – mai
ales – pentru activitatea sa de editor, Ion Vlad vede un
jurnal al propriilor sale experienţe, dar şi o şansă dată
cititorului de astăzi de a pătrunde în meandrele unei
secvenţe temporale greu încercate de teroarea comunistă,
fără însă a renunţa la componenta ludică, la umor,
înţelepciune şi luciditate, cu observaţii nuanţate, haz şi
amărăciune. Nu ne poate scăpa atitudinea polemică
faţă de aceia care au tratat această perioadă cu un ochi
nivelator şi uniformizator, fie cu referire la fapte, atitudini,
fie cu referire la unele personaje de conjunctură,
cum ar fi Ion Bănuţă. O realitate populată de oameni şi
javre, fiecare cu crucea lui în cimitirul zădărniciei înviată
de talentul de povestitor şi umorist al autorului. Mai reţinem
din interviul luat de Ilie Rad criticului şi istoricului
literar Ion Pop, la împlinirea a 70 de ani de rodnică existenţă:
Mi-am spus întotdeauna că trebuie făcut ceva şi
cât mai bine, în viaţa asta scurtă a noastră.
Scrisul românesc (Craiova), an IX, nr. 7 (95),
iulie 2011
Numărul cărţilor care au ca obiect de studiu personalitatea
şi opera lui N. Manolescu (pro şi contra) ameninţă
să depăşească cu mult numărul cărţilor scrise şi
semnate de cunoscutul critic şi istoric literar, după cum
ne lasă să înţelegem şi comentariul lui Marian Victor
Buciu, care publică un fragment dintr-o viitoare carte,
„N. Manolescu. (Pre)istoria criticului”, unde apreciază
că acesta apare mult mai tranşant (...) în evaluare decât
în analiză sau tipologizare, lucru perfect adevărat. Strălucit
la capitolul Eseuri, acest număr se remarcă prin
„Biografiile” lui Virgil Nemoianu, eseul lui Ioan Lascu,
„Din disperare se întrupează Cioran”, „Salamul cu soia
şi vaporul american”, în formă epistolară, sub semnătura
lui D.R. Popescu. La acestea se adaugă poeme
scrise de Viorel Forţan, Virgil Dumitrescu, Carmen Firan
şi Toma Grigorie: Opreşte Doamne curgerea / simt cum
se goleşte cerul / cu repeziciune...
Cultura (Bucureşti), an V, nr. 27 (332), 14 iulie
2011
La o aniversare a uneia dintre remarcabilele poete
contemporane, Angela Marinescu (n. 8 iulie 1941), Con-
175