OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

PRO
SAECULUM 5-6/2011
Peisaj Km 20 lângă Iaşi
fundată cu realitatea de către naivitatea neîmpliniţilor
seduşi de aparenţe tip „fata morgana”.
Nimic nu-i scapă autorului din tot ce-i omenesc şi neomenesc
mai cu seamă. Trâmbiţaş al veştilor proaste,
de care ţara nu duce lipsă, înălţări de panaghii şi parastase
la criză, în aparenţă cârcotaş, în sensul curat al cuvântului,
Ion Mititelu, ostaşul cel bun, şterge cu buretele
cuvântului-detergent păienjenişul întins peste credulitatea
publică, de părţile administrative şi politice interesate.
Nu ştiu în ce măsură reuşeşte, dar esenţiale sunt
dârzenia şi talentul său pus în slujba unei idei de dreptate,
care-l domină zi şi noapte. Unii îi spun haiduc de
codru, alţii tribun al amărăştenilor, cum le zice el la obidiţi,
iar alţii îl suspectează de un limbaj vadimist.
Pamfletul este o specie literară, datorită metaforelor
ce-l însoţesc, dar şi publicistică – prin subiectele tratate
cu virulenţă. Ioan Mititelu răspunde cu multă abilitate
lingvistică la aceste caracteristici. Doar un singur exemplu
din tableta S-a băgat colivă pe internet. Referin -
du-se la locurile de muncă dintr-un anumit nomenclator
mai nou, înşiră profesiile: aburitor plută, autopsier la caritaj,
cap de masă (cazinou), colector şi sortator păr,
confecţioner gămălii chibrituri, destrămător fierbător-uscător
de păr, împletitor de panglică împletită, prinzători
câini… Să ştiţi că meseriile de mai sus nu le-am inventat
eu, ci sunt „pe bune” prevăzute în nomenclatorul cu
pricina. Dar cel mai mult m-a uimit clarviziunea guvernanţilor
noştri care au legalizat vrăjitoria şi alte practici
de acestea care se credea că aparţin doar Evului Mediu
cel întunecat.
Autorul îşi consumă verva satirică într-un „război”
cotidian cu guvernanţii, calul de bătaie al tuturor relelor
şi nu numai. Se râde şi de proşti, şi de agramaţi, şi de
şnapani, care-i umple insectarul cu personaje tipice şi
atipice zilelor noastre. Nimic nu-i scapă şi realitatea îi
subvenţionează un belşug de subiecte, subvenţii nerambursabile,
nu de la UE, acelea ajung în alte mâini –
ci curat naţionale şi curat murdare. I.M. duce o luptă
aprigă, neostoită, pornită dintr-o necesitate sufletească
de a nu rămâne indiferent la dramaticele timpuri prin
care trece România. Atacul la mărimile responsabile de
ghidarea ţării pe drumul cel bun, sau prost pare să fie
un laitmotiv prezent în mai toate foiletoanele sale. De
lector
unde se pot demonstra binefacerile democraţiei şi libertăţii
de expresie.
Domnul Ioan Baban semnează prefaţa lucrării, sintetizând
profesional conţinutul şi păstrând un ton echidistant
atunci când face referire la părerile autorului
asupra unor subiecte „fierbinţi” – admiţând dreptul la
opinie, ca un bun câştigat şi încă în proprietatea celor
care doresc şi-l folosesc spre binele obştesc.
Amuzante şi inspirate sunt titlurile foiletoanelor sale
care îndeamnă, de nestăpânit, la lectură: Bot îmblănit,
Vezi privata în fundul curţii, Prezentare-n fundul gol, Matematica
Robertei, Lecţia de barbologie, Să răspundă
Frantz Iosef, 50 de blonde, Scurt tratat de deşteptologie,
Sfânta dezlegare la sex, Bate vântu’, Udrea-n
dungă, Cu Gina Pistol, înainte, Dar cu Zdreanţă ce-ai
avut, Cum să-ţi omori eficient nevasta, Jupoaie-mă dar
cu tandreţe, Peisaj cu Ceauşescu, Un „Huooo!” literardemocratic,
Vivat Gaşca, Foaie verde foaie blondă, S-a
băgat colivă pe internet etc.
Dicţionarul concetăţeanului său Ioan Baban, Cultura
şi literatura română de la origini până azi în judeţul
Vaslui, îi enumeră etapele afirmării sale literare:
debutează cu epigrame la ziarul judeţean „Vremea
nouă”, dar autorul consideră adevăratul debut în culegerile
anuale de umor ale revistei „Urzica”, intitulate
„Perpetuum comic”. În 1980 a fost distins cu premiul III
la Festivalul umorului „Constantin Tănase” de la Vaslui.
În 1984 a primit menţiune la acelaşi festival. Editorial, a
debutat în 1980 cu volumul Picătura de acid în colaborare
cu C. Manea, cuprinzând fabule. Este prezent în
volumul „Antologia umorului” cu fabula Economie, cât
şi în volumul colectiv „Ziduri” editat de Comitetul de Cultură
şi Artă al judeţului Vaslui în 1983. Din nefericire,
scria Ioan Baban în Dicţionarul amintit, în ultimul timp
nu mai participă la viaţa scriitoricească.
Aprecierea rămâne invalidată şi tardivă. Ioan Mititelu
are materie primă pentru patru volume. Acum, când a
trecut de la difuzarea operei în virtualitatea internetului,
la transcrierea ei pe hârtie, însuşi dl Ioan Baban îi prefaţează
prezentul volum incendiar – spre bucuria cititorilor
care-i apreciază spiritul său critic şi plin de umor.
Regândind totuşi rolul scrisului care rămâne, ca să n-o
spunem pe latineşte, autorul deţine un depozit considerabil
de file de Jurnal, şi ne „ameninţă” cu o suită de
volume; după mine, dincolo de frumuseţea expunerii şi
a izvorului ei de bună dispoziţie – scrierile din „sufragerie”
sunt adevărate fotograme demne de ataşat la o
viitoare istorie (culturală) a patriei .
Amintirile din sufragerie sunt doar felul întâi şi, cu
toată criza, autorul are o „cămară” plină de bunătăţi,
pregătită să o ofere flămânzilor de adevăr, hrăniţi doar
cu iluzii şi manipulări la desert. Deocamdată salutăm cu
reverenţă revenirea Domniei Sale la serviciile hârtiei
scrise şi decizia de a poposi şi în librării, amvonul milenar
al strălucirii cuvântului pus în slujba binelui.
În ceea ce priveşte limbajul agresiv al autorului, îmi
amintesc de o poveste în care „cine se supăra – i se
tăia nasul!” Sper că într-o democraţie adevărată – funcţionează
şi principiul acesta…
147