OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

lector
Dan Brudaşcu
„ARMURI DE VIS” – O CARTE ATIPICĂ 1
Mulţumesc pentru invitaţia de a participa la acest
eveniment editorial de excepţie. Am oarecare emoţii
pentru că, de obicei, eu nu am prea vorbit la lansări de
carte despre volume de poezie, am vorbit despre tot
felul de lucruri, mai puţin despre cărţi de poezie. Am primit
cu oarecare emoţie această carte pentru că, în general,
ca unul care, de vreo 40 de ani, consacru foarte
mult timp citirii poeziilor de pretutindeni, din întreaga
lume, adică, ajunsesem să fiu oarecum influenţat şi de
o serie de ziceri ale unora şi altora cu privire la ideea,
falsă, că poezia traversează o perioadă de criză, o criză
de idei, o criză estetică, o criză de artă poetică ş.a.m.d.
Şi îmi imaginam, influenţat de astfel de ziceri, stereotipe,
ale unora şi ale altora, că, de fapt, şi poezia românească
traversează o asemenea criză. După ce am
parcurs paginile acestui volumaş, de circa 60 de pagini,
cu poeziile semnate de doamna Emilia Tudose, am
ajuns la concluzia că nici vorbă să existe o criză a poeziei,
nici o criză a instrumentelor artei poetice, nici o
criză tematică, nici o criză de idei, ci, dimpotrivă, autoarea
ne demonstrează că, deşi scrie într-o formă clasică,
nu clasicizantă, poezia sa degajă multă prospeţime,
este extrem de vie, interesantă, este de foarte multe ori
surprinzătoare prin modul prin care acesta reuşeşte ca
teme, atât şi atât de mult bătute şi abordate de literatura
română în ultima sută de ani, să le facă să fie de interes
şi pentru cititorul de astăzi. Fie că este vorba de sentimente
de o profunzime şi de-o sinceritate cu totul deosebite,
fie că este vorba de o tematică filozofică în care
îşi pune probleme existenţiale, poeta dovedeşte o abilitate
deosebită, făcându-l pe cititor să parcurgă până
la ultimul semn de punctuaţie acest text pe care ea i-l
oferă cu o generozitate care îi face cinste. Poezia
doamnei Emilia Tudose se poate circumscrie unei tematici
romantice în sensul că fiecare pagină a acestei
cărţi este plină de iubire, musteşte de-o iubire pătimaşă,
o iubire cu o adresă exactă, Domnia Sa iubeşte amintirea
momentelor plăcute pe care le-a trăit alături de Mircea
Tudose, soţul acesteia, iubeşte clipele pe care le-a
trăit în locurile unde a văzut lumina zilei, iubeşte mediul
în care a trăit şi trăieşte, iubeşte tot ce mişcă în acest
context uman. Are sensibilitate, aşa cum am spus, dar
are şi un spirit oarecum de dispută, poeta nu este o fiinţă
care să cedeze, să renunţe foarte uşor, dacă este
cazul se ia de piept chiar şi cu Dumnezeu, iertaţi-mi formula
mai puţin elegantă în care o spun, ea nu cedează,
nu acceptă niciun fel de compromisuri, şi are de multe
ori impresia că până şi Dumnezeu ar întoarce privirea,
căci spune dânsa aici aşa: Te-am aşezat în mine mânuitor
de carme / Căci te iubesc cu ardoare, tu fii stăpânul
meu / Dar n-aştepta vreo dată să adun numai
fărâme / privirea şi-ar întoarce şi însuşi Dumnezeu.
Iată, aşadar, femeia care obişnuieşte să bată din picior,
semn de autoritate şi să îşi exprime, cu o tărie greu
de bănuit, puterea de control asupra propriilor sentimente
şi asupra propriului destin. Cartea de poezie Armuri
de vis este o carte atipică pentru perioada în care
trăim, în care asistăm, zi de zi, la experimente de toate
felurile, cele mai multe, din păcate, infructuoase, în care
se încearcă să se extragă ultima esenţă posibilă din cuvânt,
până la anularea propriu-zisă a ideii de poezie,
doamna Emilia Tudose vine şi ne demonstrează că
forma la care a recurs pentru a-şi comunica sentimentele
şi exprima trăirile este cea mai potrivită. De asemenea,
m-a şocat foarte mult uşurinţa cu care găseşte
rime din cele mai neaşteptate, de multe ori ai impresia
că va rata, că nu-i va ieşi rima, dar, după ce vezi primele
două versuri, constaţi, până la urmă, cu câtă uşurinţă
şi cu câtă pricepere găseşte formele care să facă versurile
să rimeze în cele mai neaşteptate moduri. Din
aceeaşi poezie, La margini de lumină, aş vrea să vă
citez doar o strofă, ca să vă daţi seama cu câtă abilitate,
1
Cuvânt rostit la prezentarea cărţii de poezie Armuri de
vis de Emilia Tudose, la Biblioteca Judeţeană „Octavian
Goga” din Cluj-Napoca, în data de 7 iunie 2011.
Atracţia Parisului
130 SAECULUM 5-6/2011
PRO