OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum
OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum
OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
meridiane<br />
şi fâşâitul, scânteierea unui foc de artificii<br />
flacăra şi stacojiul<br />
şi papucii cu paiete<br />
muşchii din pădure<br />
melcul, crinul mugur<br />
oameni care au mers târşâit şi au şovăit<br />
care trec pe lângă mine<br />
nevăzând<br />
nu au recunoscut<br />
că pielea de pe gâtul meu zâmbeşte<br />
muşchiul minţii mele dansează boogie.<br />
Lynne Rees<br />
* * *<br />
Cu secole în urmă stareţi de Glastonbury<br />
petreceau verile aici.<br />
Barba bătrânului şi porumbarul,<br />
bile enorme de vâsc sună precum clopotele<br />
în toţi merii, ţinându-se în echilibru.<br />
Voi sta în clopotul turnului, în această seară<br />
aşa cum faci tu, picioarele mele împreună şi încă<br />
precum un înger, aşa că nu sunt lovit de un atac-surpriză,<br />
aruncat din partea de sus deschisă a turnului.<br />
Orice ar fi gri<br />
(pentru Hedwig Brouckaert)<br />
indiferent de este gri nu este negru<br />
sau un şoarece alb<br />
nu este un câmp<br />
sau un şorecar<br />
aceasta nu este gura unui crap<br />
sau somn<br />
şi aceasta nu este o anaconda<br />
gri este sconcsul<br />
înfăşurat în gri sunt în siguranţă<br />
deţinută<br />
Sunt tot ceea ce este.<br />
Hatmanu par Dali<br />
Următorul Val<br />
Visez la casa mamei mele, o urmă de surf aşa cum<br />
Silver Avenue obişnuia să fie, valuri deversând peste<br />
gardul vecinului, grădini scufundându-se. Aş ţine-o<br />
departe de fereastră pentru a o proteja, valuri enorme<br />
acum, zdrobind sticlă, scuipând prin sigilii rupte pe<br />
tocul ferestrei. Următorul se va zdrobi. O ridic pe<br />
mama în sus, corpul ei mic şi palid ca un copil, şi<br />
alerg în altă cameră.<br />
Bine ai venit îmbrăţişare<br />
de fiecare dată când am venit acasă<br />
mama mea este mai mică.<br />
Măsline<br />
Pruna „Queens” ce străluceşte în ulei,<br />
dimensiunea de ouă mici, sau puţin<br />
mărgele verzi umplute cu usturoi, ardei iute,<br />
sau dantelat cu ierburi şi roşii uscate la soare,<br />
sau acelea negre, lucioase am mâncat<br />
în barul lui Juan Carlos de pe Carrer d’Albet<br />
cu anşoa alb de litri de ceva dulce<br />
plecat apoi acasă pe Via Laietana<br />
prin Eixample, în sus pe Carrer<br />
pe St Juan până la apartamentul închiriat în acel an,<br />
vizavi de supermarketul unde le-am cumpărat în cutii,<br />
con huesos, sau fără sâmburi <strong>–</strong> păcat<br />
huesos, în spaniolă pentru sâmburii de măsline şi<br />
oase,<br />
aşa cum îmi amintesc de noi apoi <strong>–</strong> corpurile noastre<br />
alunecă liber de pe oasele lor, ultima dată<br />
am făcut dragoste, ultima dată când am venit.<br />
PRO<br />
SAECULUM 5-6/2011<br />
127
Change language