OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

meridiane
POETRY PRO
Aceste poeme sunt traduse în cadrul Proiectului Internaţional
Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Director
al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan
- Universitatea Bucureşti, http://mttlc.ro
Moira Merryweather
Torgovaya, Odessa
Pentru Val Bridge
Inima altcuiva bate
încet în întuneric,
unde ştiu că şi inima ei a bătut.
Nu este niciun scaun, nicio pernă
care să-i ţină de cald, nicio urmă a degetelor.
Visul şi oftatul din noapte
aparţin unor vieţi diferite,
separate
de gene care
nu au nimic în comun
cu mama mea, cu mine.
Unde Babouschka mea
cânta cântece de dragoste, cântece de leagăn
într-o limbă uşor de înţeles,
nu limba ei nativă,
este muzica pe care nu o aud
de la voci pe care nu le voi cunoaşte niciodată…
Alţi copii. Alte feluri de moştenire.
Însă undeva în casă
era casa ei,
undeva în întuneric
Sunt fragmente deznădăjduite
ale mamei mele, ale mamei mele
şi, poate, o şuviţă de păr roşcat
prinsă între atunci şi acum,
răsucindu-se ca să ajungă
la ritmul familiar al inimii,
strigătul unui copil în noapte.
Lyn Moir
* * *
Nu tocmai un David
Ai venit să întâmpini cu braţele deschise,
aşa musculos cum erai, cu pielea de culoare închisă
ca tekul
din cauza anilor petrecuţi în vânt, fără vreun chip
din mulţimea ce-ţi mângâie coapsele, ce caută
să simtă imperfecţiuni în piatră.
Te-ai descurcat bine, îmi trecuse un gând:
niciun strop de grăsime, ştii bine
ce trebuie să faci. Degetele mele
nu au simţit riduri, celulită sau vasele de sânge ondulate.
Am simţit inima ta bătând lângă a mea,
am auzit cum respiraţia ta a găsit-o pe-a mea,
am ştiut cu siguranţă că nu erai o statuie.
Am rămas aproape nemişcaţi, căldura trecând prin
noi,
încălzindu-ne învelişul oaselor noastre bătrâne.
Traducere de Cătălina Virvescu
Joan Poulson
* * *
Dansul cu cerul
Baker‘s Lane şi Bread Street aglomerate
destul, dar noi nu aşteptăm un salut
de la omul împingând o roabă plină
de cereale până la fabrica veche de bere.
Tu mi-ai arătat îngeri pictaţi
cu aripi ca şoimii
planând peste naosul catedralei.
Nici o surpriză de a vedea unul aici, legănându-şi picioarele
de la un căprior din stejar solid în hambarul plin.
Uriaşă tisă cu ceşti de ceai deasupra, pătrunzând
pe suprafaţa gazonului.
Ele sunt repartizate uniform şi gata pentru ceai
Va fi probabil întuneric până atunci.
Este ceva descoperit, un răspuns
dar eu nu pot urmări indicii.
Un om se apleacă peste uşa întredeschisă
casa celor care fac malţ, fâşâitul părului de zăpadă
zâmbet larg şi fac aluzie la Lewis Carroll.
Este aproape la jumătatea zilei, doar stele: inconsistent
precum traseele melcilor, încins ca visele, dansând cu
cerul.
Au murit înainte de prima coliba a acestui sat
a fost făcut, înainte ca Pobble să vină.
Aerul este dulce şi cu gust de nucă.
126 SAECULUM 5-6/2011
PRO