OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

meridiane
frizerului de a lua loc coincide cu finalul fericit al romanului.
Însă, imediat, începe noul chin – cel al luxului.
– Vă recomand să vă spălaţi pe cap mai des cu
săpun, – spune calm frizerul.
Clientul aruncă o privire chiorâş spre lista de preţuri
(spălatul capului cu săpun – 2 ruble, 50 kopeici) şi se
porneşte să mintă, cum că a făcut baie de curând.
– Părul are multă mătreaţă, – zice ameninţător frizerul,
– putem să-l spălăm cu „Piksano”
Clientul refuză spălatul cu „Piksano” (1 rublă, 50 de
kopeici). În momentul acesta, pe chipul frizerului apare
o expresie, din care se poate înţelege că: „N-ai ce să
faci, à la guerre, comme à la guerre” („La război ca la
război. Sunt răniţi şi morţi”).
După aceste vorbe, frizerul năpăstuit începe tunsoarea,
străduindu-se ca împreună cu părul protector să ia
şi mătreaţa.
Abia în toiul tunsorii clientul îşi dă seama de greşeala
fatală pe care a săvârşit-o şi afirmă cu glas tremurat:
– Într-adevăr, mă puteţi spăla pe cap cu „Piksano”
– Îl spălăm cu săpun, – răspunse aspru frizerul.
Clientul e acum gata de orice. Şi ofensiva luxului
porneşte.
Clientul e spălat pe cap cu ulei persian scump şi i se
usucă părul cu uscătorul electric, apoi din nou e udat,
de data asta cu apă de chinină şi iarăşi este uscat cu
şerveţelul. Mai departe, urmează la rând, briolinul, compresa
fierbinte pe obraji, presa de uscat pe cap, apa de
colonie „Sireni” (Liliacul), apa de flori produsă de Uzina
Farmaceutică Nr. 8, pieptănarea sprâncenelor cu perie
specială şi din super-lista de preţuri: smulgerea forţată
a părului din nas şi din urechi cu cleşte chirurgical.
Calculul atinge 5 ruble şi, când clientul se îndreaptă
spre uşă, clătinându-se de durere, pe neaşteptate e
bătut pe spate cu o măturică de către uşierul cu ochi
credincioşi şi linguşitori ca ai unui setter; acela îi ia ultimele
10 kopeici pregătite pentru tramvai şi, după vechiul
obicei, face plecăciune.
Spre casă, martirul merge pe jos bâiguind stupid:
„Din-bum, din-bum”, şi se gândeşte la samavolnicia frizerilor.
Samavolnicia asta e fără limite. În localitatea
Kleazma, de lângă Moscova, există o frizerie, unde pe
lângă apelul banal: „Apa de colonie / nu este lux, ci un
mijloc igienic”, e atârnat şi un anunţ al şefului frizeriei:
NU TUND BĂRBI ŞI CAPETE TARI, RIGIDE.
Şi cum în Kleazma sunt multe cazuri, ca să se
tundă, oamenii merg cu trenul la Puşkino, unde se
supun caznei luxului.
În Nadejdinsk, la 70.000 de locuitori există numai trei
frizerii. Problema tunsului şi bărbieritului a atins acolo o
acuitate la limită. Dacă pe loc Teatrul Mare s-ar decide
să plece în turneu la Nadejdinsk, acolo ar avea un succes
deosebit cu „Bărbierul din Sevilla”: când Figaro n-ar
ţine seamă de rând şi ar tunde peste rând pe Bartolo,
cu siguranţă vor porni aplauze foarte puternice, furtunoase,
urale prelungi.
Din timpurile vechi, de când brusc omul a catadicsit
Spre înălţimi
să-şi lase barbă, era clar că actorul, care interpretează
rolul de opricinik 2 în filmul „Aventurile lui Ivan cel
Groaznic”, va fi să-şi scoată barba. Acum o barbă lungă
şi de curând crescută relevă că purtătorul ei a obosit să
lupte cu rândurile de la frizerii, că s-a săturat să mai citească
„Contele de Monte Cristo” şi că, în sfârşit, îi este
peste putinţă să-şi mai dedice zilele libere îngrijirii bărbiţei,
zile mai nimerit stabilite dintotdeauna pentru
odihnă.
S-ar cuveni în problema expusă rezolvări grabnice.
Ar fi cazul să fie reinvitat, pe post de consultant, maiorul
legendar Adolphe Chantajou, un maestru iscusit,
care probabil că are de rezervă o pastă „Anti-păr”, care
să provoace pierderea fulgerătoare a părului sau să fie
deschise mai multe frizerii bune (fără taxă de lux), asigurând
un câştig sporit. În felul acesta, s-ar reduce problema
tunsului şi rasului la dimensiunile unui fenomen
de viaţă obişnuit.
1932
2
Opricinik – oştean în armata şi poliţia din vremea ţarului
Ivan cel Groaznic
124 SAECULUM 5-6/2011
PRO