OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

meridiane
ILF ŞI PETROV
(Rusia)
Ilf şi Petrov reprezintă
pseudonimul sub
care au creat şi s-au
afirmat împreună Ilya
Arnoldovici Fainzilberg
(1897-1937) şi Evgheni
Petrovici Kataev
(1903-1942), remarcabili
prozatori satirici
ruşi.
Ambii s-au născut
în Odesa şi, în anul
1925, fiind redactori
de reviste umoristice,
s-au întâlnit, legând o
mare prietenie. În
afara unor volume şi
Ilf
proze sub semnătură
aparte, ei au publicat împreună romanele: Dvenadţat
stuliev, 1928 (Douăsprezece scaune), Zolotoi telieonok,
1931 (Viţelul de aur) şi culegerile de schiţe şi foiletoane:
Kak sozdavalsia Robinzon, 1931 (Cum a
fost creat Robinson), Odnoetajnaia Amerika, 1936
(America la parter) ş.a.
Plini de originalitate, practicând un umor sănătos şi
spumos, de situaţii şi caracter, Ilf şi Petrov satirizează
fără cruţare moravurile sociale, sperând cu sinceritate
într-o acţiune terapeutică. Cad sub săgeţile satirei: minciuna,
înşelătoria, credulitatea unor oameni indiferent
de rang, birocratismul, carierismul, suficienţa şi pretenţiile
unor funcţionari, demagogia etc.
PRO
SAECULUM 5-6/2011
TORTURA LUXULUI 1
Faceţi doar puţin o încercare de a nu băga în seamă
un fenomen mărunt al vieţii şi, imediat, el va deveni o
problemă şi va începe să agite spiritele.
Aşa a apărut problema tunsului şi a rasului.
În vechime, omenirea acorda o excesiv de mare
atenţie luptei cu chelia. Printre anunţurile din ziare,
ocupa în mod obişnuit un loc important vesela spovedanie
a maiorului de infanterie din armata franceză,
Adolphe Chantajou, cum că el, maior infanterist, ungându-şi
chelia ca o oliţă de copil, cu pasta „Anti-chelie”,
a obţinut în numai două zile rezultate uimitoare.
În atmosferă de şuier şi zgomot, pe capul lui a crescut
un păr frumos şi des.
1
Prezentare şi traducere din limba rusă de Stelian Ceampuru
Soarta fericită a
domnului Chantajou,
de care alţii nu s-au
bucurat, a provocat
neastâmpărul printre
cei cu chelie. S-au fricţionat
şi ei pe chelii cu
diferite pomezi „Antichelie”,
„Stimulatori de
creştere a părului” şi
alte remedii fermecate,
recomandate de
căpitani şi plutonieri pe
post de tambur-major,
cu precădere din armata
franceză. În general,
toţi doreau să
aibă plete.
Petrov
Frizerii de acum se confruntă cu o altă întorsătură a
problemei. Cetăţenii doresc să se debaraseze de părul
lor. Şi treaba asta este tot aşa de grea, ca şi aceea de
a le creşte în loc gol părul după metoda lui Adolphe
Chantajou. Frizeriile mos co vite s-au transformat în săli
de lectură. Undeva, în fundul salonului, în faţa unei
oglinzi albăstrui, maestrul frizer roboteşte în halat
(aproape) alb de felcer. Dar el aproape că nu se vede.
Se pierde în mulţimea de clienţi care stau în aşteptare.
Cei mai tineri şi neexperimentaţi petrec vremea citind
chiar de douăzeci de ori singurul număr expus din revista
pentru copii „Koziavka” („Gâza”), care, din cauza
folosirii dese, s-a făcut ferfeniţă, gata să se împrăştie în
bucăţele.
Melancolic, mişcând din buze, ei pe moment învaţă
pe de rost versurile poezioarei de copii, pline de sinceritate:
Tolia, Kolia şi Maşutka
Zic: „Au înghiţit găluşca!”
După insuccese, iar,
Tata e bibliotecar.
Din-bum,
Din-din-bum!
Dă lumină-n sat acum.
Complet altfel procedează clientul experimentat.
Clientul cu state vechi cunoaşte exact câte ore trebuie
să-şi aştepte rândul la frizerie. De aceea, el şi vine cu o
carte corespunzătoare lui, ca greutate. Cel mai adesea,
Contele de Monte Cristo, roman în şase părţi, cu prolog
şi epiloguri sau o epocală trilogie modernă în şase sute
de pagini de text şi prefaţă urmată de erată, care menţionează
greşelile autorului. Asta ajunge la fix. Invitaţia
123