OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

More documents

Recommendations

Info

proză lui Ramuz, şezând înghesuit printre alte cărţi pe un raft al bibliotecii sale, dar nu se deranjă nicio clipă să-l reţină în vederea studiului. Probabil că n-avea niciun interes, preocupările sale fiind legate de comentarea romanelor lui André Gide. Tăcerea desăvârşită a camerei, gândurile ce-l cutreierau în devălmăşie, neliniştea resimţită la întârzierea Ancăi, toate acestea plus amărăciunea din suflet, provocată de apariţia articolului său cu numeroase greşeli de tipar în buletinul ştiinţific al Facultăţii, îl îndemnară să pună mâna pe romanul lui Ramuz, aflat pe un raft superior al corpului de bibliotecă. Întinzându-se peste măsură să scoată romanul din locul respectiv, Aurelian mişcase din neatenţie o altă carte ce se prăvăli pe covor, chiar la picioarele sale. Aplecându-se s-o ridice, în mâna stângă ţinea strâns romanul lui Ramuz, el o flutură, de parcă ar fi vrut s-o scuture de praf. Dintre foile îngălbenite ale cărţii, purtând titlul Buonanotte Sofia de Lino Aldani, se desprinse o hârtie, contrastând prin albul ei imaculat când se opri lângă piciorul de abanos al mesei cu incrustaţii florentine. După ce aşeză cartea autorului italian într-un raft al bibliotecii sale, căci nu de ea avea nevoie, Aurelian îşi ocupă locul la masa de lucru şi începu să răsfoiască romanul lui Ramuz, amânând să ia în atenţie hârtia de pe covor. Însă cum nu găsi un fragment potrivit pentru experimentul de seminar, el ridică hârtia şi o întoarse pe ambele feţe. Privirea i se aşeză cu greutate pe hârtie când începu să citească textul scris: „Anca, trăiesc într-o realitate care mi se opune şi mă refuză la tot pasul. E ca şi cum m-aş afla într-o încăpere ce m-a preluat fără voia mea şi mă supune la cazne, adică mă face să mă simt că sunt un alt ceva decât ceea ce eram până acum. Vecinii şi prietenii că privesc uimiţi şi curioşi, de parcă aş veni dintr-o ţară străină. De când te-am văzut, am fost alungat din ceea ce eram şi îndemnat să mă găsesc în altundeva, în afară de mine, în afară de ceea ce ştiam şi făceam. Aceste gânduri mă devoră ori de câte ori mi-apari în cale. Anca, am nevoie de iubirea ta! Numai tu mă poţi înţelege. Cel pe care-l ai în preajmă şi-ţi aparţine prin acte, nu te merită. Victor” – Incredibil! Nu, nu pot s-o iau de bună, murmură Aurelian ca într-un exerciţiu de consolare. Dar dacă este secvenţa încurcată a unui vis strecurat în realitate Proust atrăgea atenţia asupra unui amestec al secvenţelor. Trebuie să discut această informaţie, pe-ndelete, cu colegul meu. Sper să nu fi înţeles greşit. Şi oricât s-ar tempera pe sine, avea acest dar să-şi echilibreze interiorul, Aurelian simţi o exagerare a bătăilor de inimă. Cum tăcerea desăvârşită a camerei i se părea agasantă, şi-ar fi dorit să iasă afară, în curte, ca să respire aer proaspăt. Amintindu-şi că se afla în miezul zilei, iar canicula stăpânea biruitoare, el renunţă la intenţie şi porni ventilatorul. Odată cu adierea primenitoare din cameră, se auzi o bufnitură venită din afară, urmată de câteva glasuri ce se răzleţiră într-un spaţiu limitat. „Probabil că iar s-au tamponat două vehicule în intersecţie”, gândi Aurelian. Uşa camerei se deschise brusc şi-n chenarul ei apăru Anca. – Aici erai, iubiţel Ce zici de un weekend-party în patru la mătuşa ta din Buşteni I-am convins pe soţii Carabella să vină. De ce taci Vreau să aud ceva de la tine. În caz contrar mă duc la Mogoşoaia, la mama. Aurelian strecură hârtia sub o mapă de pe masa de lucru şi întoarse capul în partea opusă spre a nu i se citi gândurile. Apoi se-ndreptă spre fereastră şi privi în stradă, ca şi cum s-ar arăta mai interesat de ceea ce se-ntâmplă acolo. – După o prealabilă explicaţie... spuse cu subterfugiu Aurelian, dar se potoli. Încercând să ascundă adevărata cauză a neliniştii sale, el se apropie surâzător de Anca şi o sărută. Îşi propuse să inventeze ceva, orice. – Mereu te bagi în viaţa soţilor Carabella, nu ştiu unde vrei să ajungi! – Iar începi se răsti Anca. Mi-ai mai spus-o şi altă dată.... Şi ai bătut în retragere când ţi-ai dat seama că n-ai dreptate. – Dar de data aceasta vom fi convingători şi metodici, rosti Aurelian în timp ce-şi privea soţia cu un interes aparte, însă cu reţinere în gesturi, spre a nu se demasca. Vom pregăti conversaţia pe baza unui proiect, la începutul săptămânii viitoare. Şi eu, şi tu... Problema în discuţie... Ce vrem unul de la altul! Dinspre stradă se auzeau tot mai tare glasurile iritate ale celor ce nu se-nţelegeau între ei. Şi ca urmare, încăperea fusese luată cu asalt de sonorul din afară, iar Aurelian şi Anca se priveau înlemniţi, fără să ştie ce anume se-ntâmplă şi lor. „Realitatea acţionează firesc pe direcţia ei şi întâlneşte câteodată negativul nostru, însă noi avem impresia că ni se opune şi ne refuză.” Era un gând ce-l cutreierase pe Aurelian chiar şi-n situaţia în care se afla. Când un curent de aer primenitor se resimţi din nou în încăpere, sună telefonul. Aurelian, zvâcnind din fixaţia în care intrase, ridică receptorul şi răspunse. – Alo! Cine A, domnul profesor! Ce bucurie! De când vă aştept... Ce să fac! La o şuetă cu soţia mea... Da, desigur, desigur!... Vin imediat să vă iau. Aşezând receptorul pe suportul telefonului, el se retrase de la masa de lucru şi o privi cu un surâs pe Anca, uitând, parcă, de schimbul de vorbe dintre ei, mai mult sau mai puţin stânjenitoare. – Amintiri din studenţie... Profesorul meu de la cursul de istoria presei, domnul Merişor Melinte, ne vizitează în această după-amiază! Ce te uiţi aşa Să-l primim cum se cuvine. Deşi tăcea de câteva minute bune, Anca tăcu şi de data aceasta. Evitând un răspuns imediat, ea făcu să se extindă între ei acel spaţiu al problemelor şi al soluţiilor, dar lăsă să se înţeleagă, oricare ar fi preţul, că se va implica în situaţia apărută pe neaşteptate. Aurelian, ascunzându-şi mâhnirea ce-l stăpânea, îi surâse din nou şi-i sărută obrajii cu aceeaşi stăruitoare dorinţă. Apoi, grăbit, părăsi încăperea. Scârţâitul parchetului sub greutatea paşilor ce se-ndepărtau, cuibărindu-se în culcuşul moale din auz, o îndemnă pe Anca să-şi revină şi să renunţe la unele dintre intenţii. Rămasă, aproape singură în încăpere, cu obiectele din jur şi cu gândurile sale, Anca se decise, înainte de a intra în pielea de gazdă primitoare a musafirului drag soţului, dar îndrăgit şi de ea, să dea curs unuia dintre gânduri ce o nelinişteau. Îşi sunase mama din Mogoşoaia şi, ca între două femei, purtă o scurtă conversaţie. 116 SAECULUM 5-6/2011 PRO
Ion Gheorghe Pricop proză ÎN DRUM CĂTRE UN LOC SPECIAL* „O, nu, îşi zise, când amintirea acelor scene speciale, cum îi plăcea să le numească, ale vieţii ei de altădată îi dădeau năvală; lucrul acesta nu mai vreau să-l retrăiesc.“ Dar degeaba îşi propunea, singurătatea odăii în care îşi petrecea dimineaţa o împingea către acolo, apoi realiza că dacă nu va da voie imaginilor să-i mai curgă o dată prin memorie, nu le va putea amâna pentru încă o bucată bună de vreme. Aşa că se revăzu din nou în splendoarea acelei zile de vară a anului 1985 din Codrii Chinanului, în locul unde, pe sub stejari maiestoşi se întrezăreau colţuri sau mărgini ale acoperişului de ţigle lucitoare, din alte poziţii, un geam sau două, sprâncenate cu ogive largi, din marmură maronie, ori portalul de la intrare, o lucrare sculpturală de toată frumuseţea. Cel mai mult Allei îi plăceau leii galbeni-strălucitori, aproape în mărime naturală, care supravegheau pe coloane vopsite în bronz la baza scărilor de la intrare în cabană, privirile lor aproape vii şi-acel alb al dinţilor discret plasaţi în unghiul înfometat al maxilarelor. Stăteau unul în faţa celuilalt, cu coamele zburlite, cu frunţile răvăşite, gata să se ia la răfuială peste paşii bănuiţi doar, mai mult proiectaţi, ai trecătorului către acele încăperi al căror lux nu putea fi bănuit nici măcar de o fată-fiică de secretar judeţean de partid. Căci pentru vizita la Casa de vânătoare a lui Ceauşescu, Alla trebuia să mulţumească părintelui ei care, auzind-o, într-o bună zi, că vrea să vadă ce este acolo, i-a zis: – Simplu ca bună-ziua. Tocmai am primit însărcinări să mă ocup, personal, de vânătoarea tovului, aşa îi spunea el marelui şef. Cunosc bine locul şi mă plimb prin staţiune ca pe la mine prin casă. – Dar e o staţiune a întrebat, curioasă… – Un fel de…Adică este dotată cu de toate…Dar mai ales cu cele necesare ca Secretarul General să poată să vâneze… – Dar am auzit că trofeele îi sunt prinse şi slobozite în calea puştii, tocmai când are chef să… – Ei, ai auzit…Şi ce-ai mai auzit Vezi de nu discuta asemenea chestii cu cine vrei şi cu cine nu vrei… – Am înţeles, tăticule, se alintase fata. Mă mai iei să văd şi eu cum e ...Parcă te-ai fi supărat… – După cum ţi-am promis… Într-o zi de început de iunie, pe când se afla la şcoală, chiar la ultima oră, directorul crăpase uşa încet şi-o chemase la telefon. Mai erau circa zece minute din predare, pe care de fapt o încheiase. Renunţase la fixare, şi indicase tema pentru acasă în fugă, îşi strânsese catrafusele de pe catedră, trăgând cu marginea *Ion Gheorghe Pricop – fragment din romanul Vremea moliilor, aflat în pregătire PRO SAECULUM 5-6/2011 palmei totul în geanta lărguţă, şi ieşise. – Nu mai e nimeni în telefon, i-a zis şeful şcolii, pe hol, dar era… tata. Spunea că jumătate de oră să fii gata, că trece să te ia. Căci ştii tu despre ce este vorba... – Mulţumesc mult, se bucurase, îndreptându-se glonţ către uşa de la ieşire. Sărise cele zece scări ale pragului cu doi-trei paşi şi alerga pe terasa din curte ca o căprioară. Nu se oprise nici pe şoseaua în care dăduse, când, la spatele ei, auzise sforăitul unui motor de maşină. – Urcă, i-a strigat şoferul, în care a recunoscut capul blond şi cârlionţat al tinerelului de pe Volga tatălui ei. – To’aş secretar vă aşteaptă acasă. A spus că se cam grăbeşte... Urcase, plină de emoţie. Automobilul o luase din loc, lăsând în urmă o dâră groasă de praf. Şoferul claxonase înainte de-a depăşi un grup de copii care tocmai se îndrepta spre casă, de la şcoală, în rest, deşi era miezul zilei, şoseaua era destul de goală, aşa că tânărul mâna aproape nebuneşte. Poţi s-o iei pe scurtătură, i-a vorbit, dând în uliţa pe care ea, într-adevăr, o folosea ca să ajungă mai iute la serviciu. – Ei, nici chiar aşa. Lăsaţi-l pe tovul, n-are decât să-şi viziteze camerele, c-am văzut c-aveţi ditamai căsoi. Dar, apropo, clădirea pare a fi începută de mult. Am observat că are şi planşeu, probabil pentru încă un etaj. De ce nu se închei lucrarea Păcat… – Din lipsă de fonduri, zâmbise ea, amar… – Apoi, dacă nici tovarăşul secretar Chiriş n-are bani, atunci cine să mai aibă – Nu ştiu, domnule, se arătase plictisită de tema discuţiei. Întreabă-l direct, că tot eşti mereu la drum cu el… – Asta-i cam aşa…Mai ales de când l-a retrogradat la administrativ… – Pe tatăl meu nu l-a retrogradat nimeni, domnule. Administrativul a avut nevoie de el... – Aşa-i, doamna profesoară, aşa-i. Lucrezi unde te pune Partidul… – Şi nu-mi mai spune doamnă, că nu sunt căsătorită… – Mi-nchipuiam că, da… – Ei, iată că te-ai înşelat… Chiriş i-aştepta în faţa porţii. Când îşi văzuse fata, făcu câţiva paşi în întâmpinarea ei şi-o îmbrăţişă. Alla, din complezenţă, lăsase fruntea să-i atingă reverele hainei frumos parfumate. – Sper că ţi-ai încheiat programul… 117
Page 1 and 2:
Mircea Dinutz editorial OMUL NOU -
Page 3 and 4:
ocheanul şi nici cu lupa vreo atit
Page 5 and 6:
Irina Mavrodin încercare eseu măr
Page 7 and 8:
PRO SAECULUM 5-6/2011 Bărci pe Nev
Page 9 and 10:
Liviu Ioan Stoiciu Registrul LIS JU
Page 11 and 12:
apoi va veni să se încălzească
Page 13 and 14:
producă greşeli grave, cu conseci
Page 15 and 16:
PRO „Am două existenţe, una la
Page 17 and 18:
nele oficiale. În anul IV am luat
Page 19 and 20:
altfel, aproape întreaga Dv. oper
Page 21 and 22:
Rodica Lăzărescu aniversări „R
Page 23 and 24:
ascultată o domnişoară pimpantă
Page 25 and 26:
- Un inventar al vorbelor măcinate
Page 27 and 28:
Constantin Călin linia dreaptă DE
Page 29 and 30:
Deposedat de calitatea de a fi „s
Page 31 and 32:
ancheta noastră SCRIITORII ÎNTRE
Page 33 and 34:
mâncă ăi de scriu întră ei”,
Page 35 and 36:
Florentin Popescu portrete în peni
Page 37 and 38:
lor pe care poetul e clar că vrea
Page 39 and 40:
PRO SAECULUM 5-6/2011 eseu - pentru
Page 41 and 42:
impuls capătă proporţii naţiona
Page 43 and 44:
mente consumate. Şi că, văzute c
Page 45 and 46:
lele noastre. Mulţi, astăzi, nu s
Page 47 and 48:
şi cu funcţiile creierului. Creie
Page 49 and 50:
ţindu-se de „Ceilalţi care vorb
Page 51 and 52:
ţeşte poezia din prima ei clipă,
Page 53 and 54:
Atunci când îl găsesc - cu condi
Page 55 and 56:
éalul european; Oratoriul religiei
Page 57 and 58:
PRO SAECULUM 5-6/2011 eseu fruntare
Page 59 and 60:
Ionel Popa eseu GROAPA E NUMAI TRUP
Page 61 and 62:
PRO SAECULUM 5-6/2011 eseu zadarnic
Page 63 and 64:
husău, ai> şi râse uşor pe sub
Page 65 and 66: Lucian Vasile Bâgiu studiu ZIDARII
Page 67 and 68: efect este acceptul final, chiar ş
Page 69 and 70: artiştilor creatori după ce vor d
Page 71 and 72: unuia dintre ei, toţi scuipă scâ
Page 73 and 74: ului cu glas tare şi răspicat. O
Page 75 and 76: PRO Anya (nepoata artistului) d.Th.
Page 77 and 78: PRO SAECULUM 5-6/2011 Cupa care zi
Page 79 and 80: PRO SAECULUM 5-6/2011 risdicţia ei
Page 81 and 82: Iordan Datcu restituiri G.T. KIRILE
Page 83 and 84: sus, şi poate se vor tipări chiar
Page 85 and 86: şi ţi e pun ţie în braţe fă c
Page 87 and 88: Ecce ecce Agnus Dei. Gura deschisă
Page 89 and 90: George Badea scriitori din Suceava
Page 91 and 92: PRO SAECULUM 5-6/2011 Dublu autopor
Page 93 and 94: de naşterea pruncului Vasile Alecs
Page 95 and 96: Nicolae Cârlan scriitori din Sucea
Page 97 and 98: mează, selectiv, asupra câtorva a
Page 99 and 100: Iuliana Paloda-Popescu poesis Lumin
Page 101 and 102: Rugă Nu trebuie să mă cunoşti c
Page 103 and 104: Nicolae Sârbu poesis CONTESTAŢIE
Page 105 and 106: Parcă anume gândit Să-i fie podo
Page 107 and 108: clepsidra aşezată pe fragile pici
Page 109 and 110: Mariana Zavati Gardner proză 5 MAR
Page 111 and 112: Leon-Iosif Grapini proză DRAGOSTE
Page 113 and 114: ea, dacă o voi găsi, voi fi acolo
Page 115: de sens. Îi veni în minte scena d
Page 119 and 120: cade prin toate părţile, adică m
Page 121 and 122: - Tovarăşa, a ţipat el, ca şi c
Page 123 and 124: meridiane ILF ŞI PETROV (Rusia) Il
Page 125 and 126: Paul Kennedy 1 meridiane Steaua Eca
Page 127 and 128: meridiane şi fâşâitul, scântei
Page 129 and 130: Roger Slater Terzanelă Ai fost un
Page 131 and 132: cu câtă pricepere, cu câtă art
Page 133 and 134: Ana Dobre lector COMPLEXUL MITULUI,
Page 135 and 136: ştiu ştiu că sunt el şi el este
Page 137 and 138: ţele invizibile ale triumfului /
Page 139 and 140: mă-ndrept, pentru a ajunge la conc
Page 141 and 142: PRO SAECULUM 5-6/2011 ping se ştia
Page 143 and 144: Mircea Dinutz lector AŞA A ÎNCEPU
Page 145 and 146: Monica Grosu lector POEME SUB VISCO
Page 147 and 148: PRO SAECULUM 5-6/2011 Peisaj Km 20
Page 149 and 150: 1940, îşi dă licenţa cu Vraje
Page 151 and 152: PRO SAECULUM 5-6/2011 Vrancea liter
Page 153 and 154: Vrancea literară HELMI I PARAJSËS
Page 155 and 156: ticei Chine, aşa cum şi Shamballa
Page 157 and 158: sesem, era doar secretara foarte am
Page 159 and 160: ocul. Ba chiar, câte unul mai iste
Page 161 and 162: PRO SAECULUM 5-6/2011 Melancolie Vr
Page 163 and 164: numai sub raport grafic. Mai consem
Page 165 and 166: nu ştiu cum am ajuns acasă, în z
Page 167 and 168:
ale oamenilor şi cu chiotele celor
Page 169 and 170:
Oana Bogzaru Vrancea literară O Î
Page 171 and 172:
diat ce s-a deschis una, s-a închi
Page 173 and 174:
PRO SAECULUM 5-6/2011 Vrancea liter
Page 175 and 176:
Radu Costea info-cultural REVISTA R
Page 177 and 178:
volta justificată îl iartă de mu
Page 179 and 180:
Lucian Vasile Bâgiu info-cultural
Page 181 and 182:
Eu sunt înapoi în Norvegia acum.
Page 183 and 184:
nără, o reprezintă un radio din
Page 185 and 186:
info-cultural Consiliul Judeţean D
Page 187 and 188:
info-cultural calului (elementul de
Page 189 and 190:
PRO SAECULUM 5-6/2011 Autoportret C
Page 191 and 192:
info-cultural şănţat şi molipsi
show all

OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?