OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum
OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum
poesis Să vă crape burta ca de trifoi de-atâtea sentimente normale; asta s-o credeţi s-o credeţi voi. Spălaţi-vă pe cap mai departe cu ţârâitul mincinos de greieri clonaţi eronat, cu noi sortimente promoţie de sentimente şampon fără pardon. Amin. 16.02.2011 Felicia Sprânceană Anghel Geometria cuvântului Şi dacă statuia aceea Este mai adevărată Decât gestul frumos De A FI ! Şi dacă orice cuvânt Are o geometrie de netăgăduit, Asemenea cercului de alabastru, Care a gândit un orizont albastru Şi a străfulgerat prin neştiut O stea! Şi dacă necuvintele Sunt tocmai nuanţele Bune să demonstreze Spiritul culorii, Strălucirea şi înţelesul ei! Şi dacă lumina E doar o formă a cuvântului, Constrânsă fiind de geometria lui Să domnească peste imperiul În care zborul Este mai adevărat Decât gestul frumos De A FI ! Femeie cu umbrelă Claude Monet (1886) Rochia albă Nici nu atinge trupul femeii, Ea este una cu norii. Eşarfa purtată de vântul albastru Sporeşte, îmbogăţeşte misterul… Vântul acela năstruşnic împrăştie cerul Înspre dimensiuni încă necunoscute. Ai spune că numai umbrela E singurul lucu real ─ De un verde înrudit Cu iarba şi spicele Tremurânde şi ele. Sub tulburătoarea adiere. Femeia Nici ea nu există, Este doar dulcea fantasmă, Plutind printre nouri… Zburând Spre cerul părând Că atunci s-a deschis Unui vis. Nuferi Claude Monet (1907) Lumină ─ Lunecând în cascade ─ Ocrotitor străjuită de albastrele ape… Lumină ─ Îmbrăţişând Plutindele frunze de nufăr, Cuminte aşteptând Nemurirea… Roze sau albe, Sau poate galbenele flori ─ Deocamdată numai fiori Abia presimţiţi ─ Încă se lăsau aşteptate. Auziţi şoaptele luminii Dar ale vălurindelor ape! Noapte înstelată pe Rodano Vincent van Gogh (1888) Cerul parcă zidit Din măiestrit dăltuită faianţă, De un albastru prietenos, Luminos, deloc mohorât Lasă privirii stelele fiori, Stelele flori ─ Galben îndepărtat, galben deschis. Puţine culori! 104 SAECULUM 5-6/2011 PRO
Parcă anume gândit Să-i fie podoabă Piersicului atunci înflorit. poesis Piersic înflorit… Lumina curgea în valuri Peste nourul de veselă floare… Pământul se trezea la viaţă, Sugerând cerului o favoare ─ Puntea trecut-viitor. O punte ─ Alba ofrandă, albul decor De mugur cuminte roditor… Lumina florii Se întâlnea cu lumina cerului, Ivind inocent nemurirea… Pământul era şi el numai culoare. Sfânta risipă de proaspătă floare Un văl era Pentru trupul luminii Smerit pogorâtoare. Atât îţi spun ţie Albă floare: Nu trăda Niciodată lumina! E noapte… Şi nuanţele se destăinuie Tot în şoapte. Pământul Fundalul Întunecat. Din el izbucnesc Lumini De un galben mai apropiat, Cu tentă de portocaliu ─ Un galben înclinat să aducă speranţă… Lumini Spărgându-se în plutinde luciri Pe tristeţea întunecatelor Dar albastrelor Ape. Mult mai aproape Două personaje Ignorând total peisajul. Piersic înflorit Logodna Vincent van Gogh (1888) Piersic înflorit… Lumina curgea în prelungi valuri, Lăsând totuşi cerul, Atât de senin şi atât de albastru ─ Un albastru nemaiîntâlnit, Noapte înstelată Vincent van Gogh (1889) Nebune spiralate vârtejuri Nasc stele Rotund ţesute şi ele. Dar ce spun eu! Stele am zis N-au raze, Sunt doar rece rotire prin abis. Lumina lor Albă, albastră, gălbuie Coboară, nu suie Prin cerul vremelnic deschis Unui timp neprielnic, Mânios, Zugrăvind totul În albastru destul de închis… Stânjenit, Infinitul stă sprijinit Pe turnul de catedrală Şi pe înaltul chiparos. Culorile se rotesc şi cad nebune, Nourul alb începe să sune A majoră nelinişte. Casele cu ferestrele sfios luminate Stau ferecate În faţa sălbaticei nopţi, Bătândă la porţi. PRO SAECULUM 5-6/2011 105
- Page 53 and 54: Atunci când îl găsesc - cu condi
- Page 55 and 56: éalul european; Oratoriul religiei
- Page 57 and 58: PRO SAECULUM 5-6/2011 eseu fruntare
- Page 59 and 60: Ionel Popa eseu GROAPA E NUMAI TRUP
- Page 61 and 62: PRO SAECULUM 5-6/2011 eseu zadarnic
- Page 63 and 64: husău, ai> şi râse uşor pe sub
- Page 65 and 66: Lucian Vasile Bâgiu studiu ZIDARII
- Page 67 and 68: efect este acceptul final, chiar ş
- Page 69 and 70: artiştilor creatori după ce vor d
- Page 71 and 72: unuia dintre ei, toţi scuipă scâ
- Page 73 and 74: ului cu glas tare şi răspicat. O
- Page 75 and 76: PRO Anya (nepoata artistului) d.Th.
- Page 77 and 78: PRO SAECULUM 5-6/2011 Cupa care zi
- Page 79 and 80: PRO SAECULUM 5-6/2011 risdicţia ei
- Page 81 and 82: Iordan Datcu restituiri G.T. KIRILE
- Page 83 and 84: sus, şi poate se vor tipări chiar
- Page 85 and 86: şi ţi e pun ţie în braţe fă c
- Page 87 and 88: Ecce ecce Agnus Dei. Gura deschisă
- Page 89 and 90: George Badea scriitori din Suceava
- Page 91 and 92: PRO SAECULUM 5-6/2011 Dublu autopor
- Page 93 and 94: de naşterea pruncului Vasile Alecs
- Page 95 and 96: Nicolae Cârlan scriitori din Sucea
- Page 97 and 98: mează, selectiv, asupra câtorva a
- Page 99 and 100: Iuliana Paloda-Popescu poesis Lumin
- Page 101 and 102: Rugă Nu trebuie să mă cunoşti c
- Page 103: Nicolae Sârbu poesis CONTESTAŢIE
- Page 107 and 108: clepsidra aşezată pe fragile pici
- Page 109 and 110: Mariana Zavati Gardner proză 5 MAR
- Page 111 and 112: Leon-Iosif Grapini proză DRAGOSTE
- Page 113 and 114: ea, dacă o voi găsi, voi fi acolo
- Page 115 and 116: de sens. Îi veni în minte scena d
- Page 117 and 118: Ion Gheorghe Pricop proză ÎN DRUM
- Page 119 and 120: cade prin toate părţile, adică m
- Page 121 and 122: - Tovarăşa, a ţipat el, ca şi c
- Page 123 and 124: meridiane ILF ŞI PETROV (Rusia) Il
- Page 125 and 126: Paul Kennedy 1 meridiane Steaua Eca
- Page 127 and 128: meridiane şi fâşâitul, scântei
- Page 129 and 130: Roger Slater Terzanelă Ai fost un
- Page 131 and 132: cu câtă pricepere, cu câtă art
- Page 133 and 134: Ana Dobre lector COMPLEXUL MITULUI,
- Page 135 and 136: ştiu ştiu că sunt el şi el este
- Page 137 and 138: ţele invizibile ale triumfului /
- Page 139 and 140: mă-ndrept, pentru a ajunge la conc
- Page 141 and 142: PRO SAECULUM 5-6/2011 ping se ştia
- Page 143 and 144: Mircea Dinutz lector AŞA A ÎNCEPU
- Page 145 and 146: Monica Grosu lector POEME SUB VISCO
- Page 147 and 148: PRO SAECULUM 5-6/2011 Peisaj Km 20
- Page 149 and 150: 1940, îşi dă licenţa cu Vraje
- Page 151 and 152: PRO SAECULUM 5-6/2011 Vrancea liter
- Page 153 and 154: Vrancea literară HELMI I PARAJSËS
Parcă anume gândit<br />
Să-i fie podoabă<br />
Piersicului atunci înflorit.<br />
poesis<br />
Piersic înflorit…<br />
Lumina curgea în valuri<br />
Peste nourul de veselă floare…<br />
Pământul se trezea la viaţă,<br />
Sugerând cerului o favoare ─<br />
Puntea trecut-viitor.<br />
O punte ─<br />
Alba ofrandă, albul decor<br />
De mugur cuminte roditor…<br />
Lumina florii<br />
Se întâlnea cu lumina cerului,<br />
Ivind inocent nemurirea…<br />
Pământul era şi el numai culoare.<br />
Sfânta risipă de proaspătă floare<br />
Un văl era<br />
Pentru trupul luminii<br />
Smerit pogorâtoare.<br />
Atât îţi spun ţie<br />
Albă floare:<br />
Nu trăda<br />
Niciodată lumina!<br />
E noapte…<br />
Şi nuanţele se destăinuie<br />
Tot în şoapte.<br />
Pământul<br />
Fundalul<br />
Întunecat.<br />
Din el izbucnesc<br />
Lumini<br />
De un galben mai apropiat,<br />
Cu tentă de portocaliu ─<br />
Un galben înclinat să aducă speranţă…<br />
Lumini<br />
Spărgându-se în plutinde luciri<br />
Pe tristeţea întunecatelor<br />
Dar albastrelor<br />
Ape.<br />
Mult mai aproape<br />
Două personaje<br />
Ignorând total peisajul.<br />
Piersic înflorit<br />
Logodna<br />
Vincent van Gogh (1888)<br />
Piersic înflorit…<br />
Lumina curgea în prelungi valuri,<br />
Lăsând totuşi cerul,<br />
Atât de senin şi atât de albastru ─<br />
Un albastru nemaiîntâlnit,<br />
Noapte înstelată<br />
Vincent van Gogh (1889)<br />
Nebune spiralate vârtejuri<br />
Nasc stele<br />
Rotund ţesute şi ele.<br />
Dar ce spun eu!<br />
Stele am zis<br />
N-au raze,<br />
Sunt doar rece rotire prin abis.<br />
Lumina lor<br />
Albă, albastră, gălbuie<br />
Coboară, nu suie<br />
Prin cerul vremelnic deschis<br />
Unui timp neprielnic,<br />
Mânios,<br />
Zugrăvind totul<br />
În albastru destul de închis…<br />
Stânjenit,<br />
Infinitul stă sprijinit<br />
Pe turnul de catedrală<br />
Şi pe înaltul chiparos.<br />
Culorile se rotesc şi cad nebune,<br />
Nourul alb începe să sune<br />
A majoră nelinişte.<br />
Casele cu ferestrele sfios luminate<br />
Stau ferecate<br />
În faţa sălbaticei nopţi,<br />
Bătândă la porţi.<br />
PRO<br />
SAECULUM 5-6/2011<br />
105
Change language