OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum

Nicolae Sârbu
poesis
CONTESTAŢIE LA GRAVITAŢIE
SAU DEPANATORUL DE SENTIMENTE ABERANTE
Dedicat postumităţii poetului Rolf Bossert
În întunericul acela dens
materia, totul mergând
se pare hotărât în alt sens,
o luminiţă, doar una singură
şi destul de nesigură
la incertul şi el etaj al doilea
din căminul mai degrabă canin.
Doar luminiţa şi un strigăt
de nimeni auzit
al cuiva anonim pe la noi
în întunericul cel dens:
de ce întârzie atâta, de ce,
ajutaţi vă rog, faceţi ceva
să vină urgent depanatorul
acela de sentimente aberante,
să vină dracului odată.
Pentru căderea incertă, inevitabilă
a subsemnatului de la etajul
al doilea, sau oricare ar fi el,
a subsemnatului Rolf Bossert,
de meserie fără, pentru că
nu există în limba germană,
în nicio limbă n-ar trebui să existe
meseria de poet azilant,
sânge strecurat prin batiste
când trenul de Buşteni
îmi face semn din balcon.
Acuma pe cadranu-mi ruginit
sunt semne de păsări cenuşă,
se-arată clipe strălucitoare,
chiar orbitoare pot spune
şi buletinul meteosentimental
anunţă tot mai alarmante
normalităţi suspecte în creştere
la azilanţi şi nu numai
cu totul şi cu totul nefireşti,
cum tu şi moartea
la un ceai dansant.
Deja de peste totul ameninţător,
o spumă de sentimente şampon,
e cazul deci să depuneţi
urgent contestaţie
la gravitaţie: gâdele
limbii stă ascuns în amvon.
Există desigur şi riscul real
de a vă trezi brusc,
să purcedeţi uşor dintre florile
din faţa căminului, aşa îi zice
parcă din perversă inerţie,
din faţa blocului de gheaţă dulce
direct în rai, de acord, e inutil,
e prea târziu acum
pentru contestaţie la gravitaţie.
Dar avertismentul meu nu întârzie,
nu-şi pierde niciun sens
din întunericul dens,
el vă ridică, el vă ridică,
repetaţi după mine toţi cei care
îl îmbătaţi prin crâşme
pe depanatorul acela invizibil
de sentimente aberante.
Îl puneţi să repare ghilotine
depăşite, scoase din uz,
numai să n-ajungă la vreme
să-şi facă meseria milei,
fie chiar şi cu parfum de abuz.
Nu-i simplă aberaţie, nu-i
graba mea obsesivă,
azilul nu mai are răbdare
cu depanatorul de sentimente
toate cronic aberante foarte,
altfel să ştiţi, neghiobilor
din întuneric dens în unic sens ...
Şi buf o sută de ferestre sparte
asurzitor ca ţârâitul mincinos
de greieri clonaţi eronat,
să sugereze anume
ţârâitul celor o sută de ferestre
dezagregate sub lună germană.
Ţineţi minte avertismentul
şi nu-l mai declaraţi desuet:
dacă nu vine acuma urgent
depanatorul de sentimente
aberant de casante în ton,
o să vă las, da, vă las
să vă-nvăţaţi minte
până la comoţie de carte
în veacul veacului proclet.
PRO
SAECULUM 5-6/2011
103