OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum
OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum OMUL NOU – O REALITATE A ZILELOR NOASTRE - Pro Saeculum
Registrul LIS Autoportret îi apasă buzele. Cele mai dezvoltate obiecte acum pe la noi sunt urechile, au urechi până şi particulele de colb de pe cărţi: chiar dacă asta nu slujeşte la nimic! Aici, unde nu a mai rămas mare lucru neacoperit de colb şi unde nu te mai poţi încăpăţâna să rămâi cinstit, dacă nu vrei să ţi se pună lacăt, înţelegi, şuşoteşte femeia: îmbrăcată în solzi de şindrilă, pusă pe burtă, cu ochi de şopârlă. Să trăiţi! Ea e femeia eroină, femeia visurilor românilor aşezaţi, care tac şi înghit toate porcăriile – ea e femeia construită din lut bătut cu maiul. La ora 16.05 e deja transcris acest poem, scriu pe el: „Sâmbătă, 21 noiembrie 1987, orele 15.20-16.05, Focşani. A patra zi de la primirea Anonimei – în timp ce Doina dactilografiază la redefinitivarea Porumbeilor sălbatici.(Nota LIS/2011: De fiecare dată, transcriu de mână poemul imediat după ce l-am scris; păstrez şi ciorna manuscrisului iniţial, pentru orice eventualitate). Faţă de celelalte două poeme, scrise în această săptămână, ieri şi alaltăieri, fiecare în câte o oră de chin, ba şi abandonate… Soseşte Laurenţiu, a luat nota 8 la română, asta e situaţia. Îl trimit să caute hrean, se grăbeşte să se ducă la film, va sta la masă, va aduce câteva bucăţi de hrean, mă mulţumesc şi cu atât: el va pleca de la film, direct la bunici, în Cartierul Sud (abia la 20.30 va ajunge acolo, alarmându-ne). La bunicii lui (părinţii Doinei) sunt sosiţi, aflu în această seară, Valentin (fratele Doinei, venit de la Brăila) cu tatăl femeii cu care el trăieşte şi are un copil, plus… Mircea Andronic (mi-e cunoscut, dar nu ştiu exact de unde), pe o maşină mică. Laurenţiu, într-o asemenea aglomeraţie la casa părintească a Doinei, se va culca la vecini, la Popică! Brăilenii s-au dus la Ciuşlea (la o casă bătrânească din partea mamei Doinei), după băutură, fireşte. Afară plouă mocăneşte. Mă apuc de pus murături. Curăţ întâi varza de mizerii, umplu găleata de gunoi. Spăl borcanul de 15 kile: voi îndesa în el, apoi, căpăţâni întregi de varză, împănate cu jumătăţi sau sferturi de căpăţâni de varză. Plus hrean (el menţine tăria verzei murate, n-o lasă să se fleşcăiască). Deasupra pun un grătar de plastic. Apoi toc două verze şi umplu patru sticle de un litru cu gura largă. Pentru aceste patru sticle pun la înfierbântat un litru apă, câte două linguri mari de sare grunjoasă şi o lingură de zahăr. Torn compoziţia fierbinte (sub sticle pun cuţite, să preia fierbinţeala, să nu le spargă) şi leg sticlele la gură cu celofan. De la un moment dat, Doina termină de dactilografiat şi vine la bucătărie, îi spun să facă dulceaţă de gutui (până ce gutuile nu se strică), va face un pic. Doina stă într-un fel de prostraţie teatrală, fără să se gândească la nimic, aşezată însă să o văd eu, şi nu-mi place deloc, nu aşa se va intra în normal… Dar vom mai putea intra vreodată în normal Niciodată. Citesc de prin presa cumpărată azi, inclusiv Scânteia tineretului. Film la televizor, sovietic, „Valentin şi Valentina”, etic, notabil. La Telejurnal, Faraonul: taie panglica noului canal „Midia-Năvodari”! Consumul de energie, ciment, metal depăşeşte orice închipuire: sclavii Armata şi tineretul, în principal, plătiţi simbolic. Oare cui foloseşte noul canal Gloriei Faraonului doar Un lucru bun, totuşi: s-a dat în folosinţă un pod rutier şi feroviar peste braţul Borcea al Dunării, unic în Europa… Tot azi, primul ministru C. Dăscălescu s-a întâlnit cu bulgarii: fireşte, nu se scoate o vorbă de ce. De ce Fiindcă oraşul Ruse se evacuează din cauza norilor de clor ce vin de la… Giurgiu Ce va mai ieşi şi din asta E reală povestea acestor nori toxici Mă mănâncă ochiul drept de nu mai pot. Din greşeală pun la încălzit prima oală de patru litri cu apă şi sare grunjoasă (câte două linguri mari la fiecare litru de apă, plus un pic de zahăr): aştept să se răcească şi torn în borcanul de 15 litri. Apoi mai pun o compoziţie de 4 litri. Gata şi cu varza pusă la murat anul ăsta. Au mai rămas trei căpăţâni de varză, le vom consuma ca salată. Doina se culcă înainte de ora 23. Eu vin la birou şi scriu aici, în registrul-jurnal. Mă culc la 1, citesc din reviste, la zi. Duminică, 22 noiembrie 1987 Dorm prost, doarme şi Doina prost. La ora 6 vrea să meargă să dactilografieze, o rog să se răzgândească, să pot şi eu dormi un pic, să profit că e duminică, Doina (ea se trezeşte mereu la prima oră) va citi în sufragerie, 10 SAECULUM 5-6/2011 PRO
apoi va veni să se încălzească în pat. La ora 9 o invit să bată la maşină, să nu mai tot ofteze lângă mine. Nu, că vrea să se ducă la Sud, la ai ei, nu merg şi eu Nu, nu merg. De ce să merg Să stau încruntat Va pleca singură pe la 10: mă întorc pe partea cealaltă şi dorm până la 11. Pus pe picioare obosit, mă spăl, mă îmbrac şi mănânc în picioare salam şi fasole cu salată de varză, plus dulceaţă de gutui. Vin la birou, şi de la 11.45 la 12.50 scriu un poem „la mare supărare”… a început dezgheţul Îşi strânge capul de frică în palme. A început dezgheţul. Vin puhoaiele. Sunt tot mai aproape. Puhoaiele adormirii Dacă sunt puhoaie şi curg, înseamnă că-s puhoaie ale trezirii. După cum se scurg nu aduc nimic bun. Priveşte cum puhoaiele sting ultimul fum. Doar fumul de tămâie rămâne, e la o întindere de mână de ea. Vine puterea celui rău, scăpat în libertate. În seara unei zile cu soţ, la lumina lunii… Simţi mirosul pătrunzător al mării Lăcrimează. Nu departe de plajă, în casa bunicilor ei ajunşi în rai. Adormită în foişor, a visat că moare şi că se trezeşte din somn: ceva nu era în regulă, îi e frică de moarte Îşi afundă capul, micşorat parcă, în pernele mari, umplute cu puf de gâscă, îmbrăcate în pânză albă croşetată cu igliţa: e şi o reţea de neuroni croşetaţi aici. Deschide ochii: înlăuntrul lor, scurtcircuite. E şi o iarbă a ochilor, crescută, crescută, de aceea nu vede bine… Peste tot, ochi şi iarbă înflorită, floare de ochi. Apa mării se prelinge de pretutindeni. Mai e şi lumina lămpii, care produce un efect straniu… Lumina lămpii sufletului ei: amintirile şi recunoştinţa. „Iar de la împărăţie era poruncă straşnică”. Adormită pe o platformă înălţată, să nu fie inundată: să asculte plângerile supuşilor. Ce-o fi, o fi. Uit poemul imediat ce-l transcriu. Deschid televizorul, stau la desene animate, la fotbal şi la pagini de comedie cinematografică. La 14.30 vin, de la Sud, Doina (cu un peşte proaspăt de jumătate de kil) şi Laurenţiu. Doina a fost îmbrăcată cu scurta mea „vânătorească” (e bună împotriva vântului, dar e bărbătească). Telefonul a sunat în două rânduri după plecarea Doinei, nu PRO SAECULUM 5-6/2011 Registrul LIS am ridicat receptorul (de regulă ea îl ridică). Aflu cum am fost scuzat la ai ei, la casa părintească: anume că aştept să mă întâlnesc să cumpăr carne de vită (act de curaj casnic, în condiţiile în care nu găseşti decât carne de vită tăiată clandestin, şi poţi fi condamnat pentru complicitate)! Aflu că e invitată de ziua ei de naştere la Brăila, unde va fi o pomană… (Nota LIS/2011: Apelez iar la autocenzură; e regretabil) Din momentul în care soseşte şi până la începerea filmului la televizor (ora 20.30), Doina dactilografiază intens la „Porumbeii” ei: acum sunt sigur că va fi o carte de succes, dacă va avea noroc (de public şi de critică), tocmai fiindcă de această carte sunt legate atâtea scandaluri, poate chiar o intrare a mea în spitalul de nebuni – simplă părere… Azi mă ocup de partea de comentariu a „Caietului de corespondenţe. An 37-LIS” (Nota LIS/2011: Caietul de corespondenţe e alt subterfugiu al meu, în care citez din când în când citate sau fraze care mă interesează; în el scriu şi titlurile cărţilor citite, dând amănunte tehnice, să pot să apelez la ele la o adică). Apoi inventariez vreo 60 de cărţi noi, în registrul „Bibliotecii familiei Stoiciu” şi le ştampilez cu BFS, treabă migăloasă care îmi ia tot timpul liber de după-amiază şi seară. Laurenţiu învaţă superficial, se joacă mai mult cu vecinii. Azi ploaia a avut şi aspect de lapoviţă, spre seară s-a oprit, dar temperatura a scăzut brusc de la 8 la 2 grade Celsius. Doina prăjeşte peştele (adus de la Brăila), e gustos. Pun apă la încălzit, în cazan, fac baie generală. La robinete apa e călâie, nu mai are sens să înjur... Spăl cada cu tix (cât am făcut baie, am adus peştele supravieţuitor în borcanul mare, în bucătărie). Umplu cada cu apă rece, să avem rezervă, schimb apa în sticlele din bucătărie (fiindcă apa rece se opreşte peste noapte). La ora 22 se culcă Doina, fără să spună nimic. La ora 23 se culcă fiul, ca de fiecare dată îl învelesc, îl sărut, sting lumina. Scriu aici, în registrul-jurnal după ora 22.30. La Radio Europa Liberă, Lucian Raicu! Nu pot să cred. Comentat de Virgil Ierunca, se transmite un articol interesant despre supravieţuire. A plecat definitiv din România şi Lucian Raicu, aşadar. Am uitat să notez, vineri s-a transmis o scrisoare de protest, împotriva Uniunii Scriitorilor, a lui Kanyadi Sandor (sper să-i fi scris corect numele, nu-l cunosc), cerând ieşirea din rândurile ei… Semnele demnităţii scriitoriceşti îşi mai arată, din când în când, colţii. Azi las cuptorul la aragaz deschis de la ora 12 până după miezul nopţii: naiba ştie ce va mai ieşi şi din asta, dacă vom avea căldură la calorifere, dacă nu va trebui să stăm în jurul aragazului toată iarna – dacă vom avea gaze. Am înţeles ieri că Bucureştiul va deveni de urgenţă port la Dunăre: dar Târgovişte S-a renunţat, oare, la ideea celei de-a doua capitale a României Totodată, în vară s-a pus problema şcolarizării tuturor celor până la 40 de ani pentru încheierea studiilor gimnaziale: până azi n-am auzit de vreun caz şcolarizat în acest sens, cu forţa… În URSS, „perestroika” (reorganizare) şi „glasnost” (transparenţă) continuă cu furie, deşi e mai mult vorbă în vânt decât faptă radicală… În ochiul drept mi-a intrat detergent, nu mai văd bine, degeaba mă tot frec la el. Mă culc după ora 1. 11
- Page 1 and 2: Mircea Dinutz editorial OMUL NOU -
- Page 3 and 4: ocheanul şi nici cu lupa vreo atit
- Page 5 and 6: Irina Mavrodin încercare eseu măr
- Page 7 and 8: PRO SAECULUM 5-6/2011 Bărci pe Nev
- Page 9: Liviu Ioan Stoiciu Registrul LIS JU
- Page 13 and 14: producă greşeli grave, cu conseci
- Page 15 and 16: PRO „Am două existenţe, una la
- Page 17 and 18: nele oficiale. În anul IV am luat
- Page 19 and 20: altfel, aproape întreaga Dv. oper
- Page 21 and 22: Rodica Lăzărescu aniversări „R
- Page 23 and 24: ascultată o domnişoară pimpantă
- Page 25 and 26: - Un inventar al vorbelor măcinate
- Page 27 and 28: Constantin Călin linia dreaptă DE
- Page 29 and 30: Deposedat de calitatea de a fi „s
- Page 31 and 32: ancheta noastră SCRIITORII ÎNTRE
- Page 33 and 34: mâncă ăi de scriu întră ei”,
- Page 35 and 36: Florentin Popescu portrete în peni
- Page 37 and 38: lor pe care poetul e clar că vrea
- Page 39 and 40: PRO SAECULUM 5-6/2011 eseu - pentru
- Page 41 and 42: impuls capătă proporţii naţiona
- Page 43 and 44: mente consumate. Şi că, văzute c
- Page 45 and 46: lele noastre. Mulţi, astăzi, nu s
- Page 47 and 48: şi cu funcţiile creierului. Creie
- Page 49 and 50: ţindu-se de „Ceilalţi care vorb
- Page 51 and 52: ţeşte poezia din prima ei clipă,
- Page 53 and 54: Atunci când îl găsesc - cu condi
- Page 55 and 56: éalul european; Oratoriul religiei
- Page 57 and 58: PRO SAECULUM 5-6/2011 eseu fruntare
- Page 59 and 60: Ionel Popa eseu GROAPA E NUMAI TRUP
Registrul LIS<br />
Autoportret<br />
îi apasă buzele. Cele mai dezvoltate<br />
obiecte acum pe la noi sunt urechile, au urechi până<br />
şi particulele de colb de pe cărţi:<br />
chiar dacă asta nu slujeşte la nimic! Aici, unde nu<br />
a mai rămas mare<br />
lucru neacoperit de colb şi<br />
unde nu te mai poţi încăpăţâna să rămâi cinstit, dacă<br />
nu vrei să ţi se pună lacăt, înţelegi,<br />
şuşoteşte femeia: îmbrăcată în solzi de şindrilă,<br />
pusă pe burtă, cu<br />
ochi de şopârlă. Să trăiţi! Ea e femeia eroină,<br />
femeia visurilor<br />
românilor aşezaţi, care tac şi înghit<br />
toate porcăriile <strong>–</strong> ea e femeia construită din lut<br />
bătut cu maiul.<br />
La ora 16.05 e deja transcris acest poem, scriu pe<br />
el: „Sâmbătă, 21 noiembrie 1987, orele 15.20-16.05,<br />
Focşani. A patra zi de la primirea Anonimei <strong>–</strong> în timp ce<br />
Doina dactilografiază la redefinitivarea Porumbeilor sălbatici.(Nota<br />
LIS/2011: De fiecare dată, transcriu de<br />
mână poemul imediat după ce l-am scris; păstrez şi<br />
ciorna manuscrisului iniţial, pentru orice eventualitate).<br />
Faţă de celelalte două poeme, scrise în această săptămână,<br />
ieri şi alaltăieri, fiecare în câte o oră de chin, ba<br />
şi abandonate… Soseşte Laurenţiu, a luat nota 8 la română,<br />
asta e situaţia. Îl trimit să caute hrean, se grăbeşte<br />
să se ducă la film, va sta la masă, va aduce câteva<br />
bucăţi de hrean, mă mulţumesc şi cu atât: el va<br />
pleca de la film, direct la bunici, în Cartierul Sud (abia<br />
la 20.30 va ajunge acolo, alarmându-ne). La bunicii lui<br />
(părinţii Doinei) sunt sosiţi, aflu în această seară, Valentin<br />
(fratele Doinei, venit de la Brăila) cu tatăl femeii<br />
cu care el trăieşte şi are un copil, plus… Mircea Andronic<br />
(mi-e cunoscut, dar nu ştiu exact de unde), pe o maşină<br />
mică. Laurenţiu, într-o asemenea aglomeraţie la<br />
casa părintească a Doinei, se va culca la vecini, la Popică!<br />
Brăilenii s-au dus la Ciuşlea (la o casă bătrânească<br />
din partea mamei Doinei), după băutură, fireşte.<br />
Afară plouă mocăneşte. Mă apuc de pus murături.<br />
Curăţ întâi varza de mizerii, umplu găleata de gunoi.<br />
Spăl borcanul de 15 kile: voi îndesa în el, apoi, căpăţâni<br />
întregi de varză, împănate cu jumătăţi sau sferturi de<br />
căpăţâni de varză. Plus hrean (el menţine tăria verzei<br />
murate, n-o lasă să se fleşcăiască). Deasupra pun un<br />
grătar de plastic. Apoi toc două verze şi umplu patru sticle<br />
de un litru cu gura largă. Pentru aceste patru sticle<br />
pun la înfierbântat un litru apă, câte două linguri mari<br />
de sare grunjoasă şi o lingură de zahăr. Torn compoziţia<br />
fierbinte (sub sticle pun cuţite, să preia fierbinţeala, să<br />
nu le spargă) şi leg sticlele la gură cu celofan. De la un<br />
moment dat, Doina termină de dactilografiat şi vine la<br />
bucătărie, îi spun să facă dulceaţă de gutui (până ce<br />
gutuile nu se strică), va face un pic. Doina stă într-un<br />
fel de prostraţie teatrală, fără să se gândească la nimic,<br />
aşezată însă să o văd eu, şi nu-mi place deloc, nu aşa<br />
se va intra în normal… Dar vom mai putea intra vreodată<br />
în normal Niciodată. Citesc de prin presa cumpărată<br />
azi, inclusiv Scânteia tineretului. Film la televizor,<br />
sovietic, „Valentin şi Valentina”, etic, notabil. La Telejurnal,<br />
Faraonul: taie panglica noului canal „Midia-Năvodari”!<br />
Consumul de energie, ciment, metal depăşeşte<br />
orice închipuire: sclavii Armata şi tineretul, în principal,<br />
plătiţi simbolic. Oare cui foloseşte noul canal Gloriei<br />
Faraonului doar Un lucru bun, totuşi: s-a dat în folosinţă<br />
un pod rutier şi feroviar peste braţul Borcea al Dunării,<br />
unic în Europa… Tot azi, primul ministru<br />
C. Dăscălescu s-a întâlnit cu bulgarii: fireşte, nu se<br />
scoate o vorbă de ce. De ce Fiindcă oraşul Ruse se<br />
evacuează din cauza norilor de clor ce vin de la… Giurgiu<br />
Ce va mai ieşi şi din asta E reală povestea acestor<br />
nori toxici Mă mănâncă ochiul drept de nu mai pot.<br />
Din greşeală pun la încălzit prima oală de patru litri cu<br />
apă şi sare grunjoasă (câte două linguri mari la fiecare<br />
litru de apă, plus un pic de zahăr): aştept să se răcească<br />
şi torn în borcanul de 15 litri. Apoi mai pun o<br />
compoziţie de 4 litri. Gata şi cu varza pusă la murat anul<br />
ăsta. Au mai rămas trei căpăţâni de varză, le vom consuma<br />
ca salată. Doina se culcă înainte de ora 23. Eu<br />
vin la birou şi scriu aici, în registrul-jurnal. Mă culc la 1,<br />
citesc din reviste, la zi.<br />
Duminică, 22 noiembrie 1987<br />
Dorm prost, doarme şi Doina prost. La ora 6 vrea să<br />
meargă să dactilografieze, o rog să se răzgândească,<br />
să pot şi eu dormi un pic, să profit că e duminică, Doina<br />
(ea se trezeşte mereu la prima oră) va citi în sufragerie,<br />
10 SAECULUM 5-6/2011<br />
PRO
Change language