Descarcă - Salvati Copiii

Proiect finantat de 

UNIUNEA EUROPEANA 

Filiala Iaşi 

Justiţia pentru minori în interesul superior 

al copilului 

- Practici de lucru cu copilul victimă - 

- 2008 -

Curprins 

Semne de recunoaştere a copilului abuzat. Consecinţele abuzului asupra 

dezvoltării şi integrării psiho-sociale a copilului – psihoterapeut Corina Mighiu ................. 5 

Audierea copilului abuzat/traficat în procedurile judiciare penale 

– judecător Sofia Luca, psiholog Cătălin Luca ................................................................... 17 

Copiii în faţa instanţei civile – judecător Adriana Stoinel .................................................. 46 

Evaluarea copiilor şi pregătirea acestora pentru abordarea 

sistemului de justiţie – psiholog Diana Muntean ................................................................. 71 

Memoria – elemente generale, particulare situaţiei traumatice 

şi psihopatologice – psiholog Cătălin Luca.......................................................................... 78 

Clarificări conceptuale, extinderea şi impactul violenţei domestice 

– psiholog Diana Muntean ................................................................................................... 96 

Asistarea socială a copilului victimă – asistent social Nelu Ivănuşcă................................ 104 

Dreptul copilului de a fi protejat împotriva abuzului, neglijenţei 

şi traficului din perspectiva reglementărilor internaţionale – avocat Ioana Atasiei ........... 121 

Bune practici în intervievarea persoanelor cu dificultăţi în managementul 

furiei şi controlul impulsurilor – cercet.şt.dr. Liviu Măgurianu......................................... 134 

Rolul psihologului în lucru cu copilul abuzat/neglijat 

– psihoterapeut Corina Mighiu........................................................................................... 142 

Disciplina pozitivă, o nouă abordare în dezvoltarea abilităţilor parentale 

– cercet.şt.dr. Liviu Măgurianu .......................................................................................... 164 

3

Semne de recunoaştere a copilului abuzat. Consecinţele abuzului asupra 

dezvoltării şi integrării psiho - sociale a copilului 

Corina Mighiu * 

În literatura de specialitate sunt prezentate o serie de semne specifice ale 

neglijării şi abuzului. Cunoaşterea acestor semne specifice, ajută profesionistul care 

lucrează cu copii, să poată identifica cazurile de maltratare. 

Ca şi alte victime, copiii abuzaţi resimt disfuncţionalităţi psihologice. Spre 

deosebire de adulţi, ei sunt traumatizaţi în timpul perioadei celei mai critice din 

viaţa lor: când se formează părerile despre sine, despre alţii şi despre lume, când îşi 

stabilesc relaţiile cu propriile stări şi când sunt dobândite pentru prima dată 

abilităţile de cooperare. Asemenea reacţii post-traumatice pot avea cu uşurinţă 

impact asupra maturizării psihologice şi sociale ulterioare, ducând la o dezvoltare 

potenţial atipică şi disfuncţională. 

Indiferent de tipul specific de maltratare, consecinţele abuzului asupra dezvoltării 

copilului par să apară în măcar trei stadii: 

1. Reacţiile iniţiale la victimizare, implicând stres post-traumatic, schimbări ale 

dezvoltării normale a copilăriei, afect dureros şi distorsiuni cognitive; 

2. Acomodare la continuarea abuzului, implicând comportamente cooperante 

pentru a creşte siguranţa şi /sau scădea durerea în timpul victimizării; 

3. Elaborare pe termen lung şi acomodare secundară: 

(a) consecinţele reacţiilor iniţiale şi acomodările legate de abuz asupra 

dezvoltării psihologice ulterioare a individului; 

(b) răspunsurile cooperante ale supravieţuitorului la disforia legată de abuz. 

SEMNE ALE NEGLIJĂRII 

Semnele fizice ale neglijării 

• copil înfometat ori alimentat 

nepotrivit; 

• neigienizat; 

• cu aspect vestimentar neadecvat; 

• pedepsit să nu mănânce sau să nu 

doarmă; 

• care nu-şi cunoaşte ziua naşterii ori 

primeşte în dar obiecte nepotrivite; 

• care nu are cu cine vorbi despre 

problemele sale ori nu are un program 

de viaţă adecvat vârstei sale, rămânând 

mult timp nesupravegheat. 

• hipo- sau hiperponderal; 

• bolnăvicios. 

Semnele afectiv-comportamentale 

ale neglijării 

• un comportament variind de la polul 

inhibiţiei până la agitaţie; 

• neataşat; 

• introvert; 

• cu vocabular sumar; 

• incapabil să comunice, să se joace sau cu 

o "foame de stimuli" (extrem de instabil); 

• cu retard şcolar, în ciuda unui intelect bun 

(pseudoretard mental); 

• slab motivat pentru efort cognitiv; 

• insuficient de matur ca dezvoltare 

volitivă; 

• incapabil de a stabili relaţii interpersonale 

durabile. 

* Corina Mighiu este psihoterapeut principal în terapie de familie, director de programe 

Salvaţi Copiii Iaşi 

5

Consecinţe ale neglijării: 

(a) In plan emoţional, tabloul poate fi extrem de diferit. Copilul neglijat este 

marcat de o atitudine de indiferenta sau timiditate si de incapacitatea de a-si 

organiza activitatea liber. Nu este curios, are tulburări de atenţie, un prag prea 

scăzut sau, dimpotrivă, prea ridicat de toleranţă a frustrărilor, somatizează uşor 

(cefalee, greţuri, vărsături, dureri abdominale, diverse cenestopatii), nu este 

dispus să facă efort cognitiv, nu are nivel de aspiraţii pe termen lung (nu se 

poate proiecta in viitor). 

(b) In plan social stabileşte contacte interpersonale fragile, are dificultăţi de 

adaptare şi încearcă să-şi suplinească nevoile nesatisfăcute, uneori prin fapte 

antisociale (individual sau aderând la grupuri de delicvenţi) cu consum de 

droguri, fuga de acasă, absenteism, însuşire deficitară a normelor etico-morale. 

SEMNE ALE DIFERITELOR FORME DE ABUZ 

Abuzul fizic 

Orice adult crede că-şi poate exercita liber dreptul de a-l pedepsi pe copil, mai 

ales când este vorba despre propriul copil. Pedeapsa fizică este folosită pentru a 

provoca durere. Pedeapsa minoră, cea care nu periclitează fizic copilul, prin 

repetare, sau folosită impropriu, în neconcordanţă cu faptele comise, poate conduce 

la traume psihice şi variază de la lovirea cu palma până la utilizarea unor obiecte 

dure, rănirea, legarea, provocarea de arsuri, trasul de păr sau chiar otrăvirea. În 

măsura în care lovirea produce vătămare, risc substanţial pentru sănătate /integritate 

corporală, pedeapsa gravă devine abuz fizic. La fel poate fi considerată exploatarea 

prin muncă a copilului, cât şi asistarea acestuia la scenele de violenţă dintre părinţi. 

Semnele abuzului fizic 

Semne fizice 

6 

• întârzierea dezvoltării staturo-ponderale 

şi mentale, 

• deficit al limbajului; 

• rahitism, carenţe alimentare; 

• insomnie precoce, tulburări de somn; 

• enurezis, encomprezis; 

• echimoze, escoriaţii (urme de 

zgârieturi), dermatoze (pete pe piele); 

• nanism psihosocial, 

• anorexie mentala. 

• hematoame în locuri neobişnuite; 

• zgârieturi, tăieturi inexplicabile in zona 

genitala, pe fata, cap, arsuri, par smuls; 

• fracturi osoase, dislocări, deformări ale 

membrelor; 

• leziuni la nivelul sistemului nervos 

central (dizabilităţi motorii, deficite 

Semne afectiv-comportamentale 

• Manifestări comportamentale, polarizate 

fie spre ascultare necondiţionată, fie spre 

instabilitate: 

- nu vrea să se aşeze; 

- motivează ciudat urmele de pe corp /nu-şi 

aminteşte cauza lor; 

- evită orice confruntare cu părintele; 

- pare excesiv de docil; 

- împietrit ori bizar; 

- hipervigilent, cu reacţii de apărare fizică 

nemotivate ; 

- manifestând teribilism şi violenţă în 

relaţiile interpersonale; 

- atitudini provocatoare, din nevoia

senzoriale, paralizii oculare, convulsii, 

hemiplegii, coma); 

• hemoragii cerebrale sau retiniene, 

• leziuni ale organelor interne. 

disperată de a atrage atenţia; 

- hiperactivitate generată de frustrările 

repetate; 

- comportamente dezordonate. 

• Trăiri emoţionale: 

- neîncredere; teamă; 

- curiozitate scăzută sau absentă; 

- vigilenţă anxioasă; 

- copil "meduzat" (înlemnit) faţă de 

anturaj; 

- dificultăţi de contact interpersonal; 

- frica de separare; 

- vulnerabilitate la situaţii stresante; 

- dificultăţi de autocontrol; 

- dificultăţi de înţelegere; 

- dificultăţi de învăţare; 

- somnolenţă, vise, coşmar; 

- comportament retractil sau instabilitate 

motorie; 

- mânie, atitudini revendicative, lipsa de 

control; 

- motivaţie săracă. 

Consecinţe ale abuzului fizic: 

În plan emoţional: 

Sentimentele de inferioritate persistă şi la vârsta adultă. Comunicarea este 

dificilă, marcată de violenţă. Violenţa este trăită ca o modalitate de schimb, ca un 

ataşament interpersonal, mai ales dacă a fost un model parental de agresivitate. Se 

produce o stranie identificare cu acest model, pentru că violenţa a fost percepută de 

copil ca un semn al interesului părintelui faţă de el. 

În plan social: 

Copilul victima ("ţapul ispăşitor") nu recunoaşte, uneori, maltratarea şi nu o 

denunţă. Poate refuza chiar şi separarea de părintele agresor. Ca adult va adopta 

atitudini masochiste (caută să-şi provoace propria suferinţă). 

7

Câteva comportamente manifestate de copiii care trăiesc în familii violente 1 

0 – 3 ani 

• eşecuri; 

• lipsa abilităţilor limbajului; 

• dezvoltare motorie lentă; 

• furie excesivă; 

• coşmaruri, tremur nocturn; 

• balans al capului; 

• teama exagerată de separare. 

4 – 8 ani 

• verbalizarea fricii şi a mâniei; 

• agresivitate; 

• plictiseală, depresie, comportament suicidar; 

• fuga de acasă; 

• absenteism şcolar; 

• nelinişte excesivă; 

• somnambulism, coşmaruri, insomnii, teama de a merge la culcare; 

• lipsa motivaţiei; 

• întârzieri în dezvoltarea limbajului; 

• întârzieri în dezvoltarea motorie; 

• sadic cu animalele. 

9 – 13 ani 

• agresivitate; 

• loveşte mama, fraţii; 

• răneşte / omoară animalele; 

• depresie, sentiment de neputinţă, tentative suicidare; 

• poate să înceapă consumul de substanţe (droguri, alcool); 

• lipsa relaţiilor de egalitate pozitive; 

• implicare în găşti; 

• izolare autoimpusă; 

• absenteism şcolar; 

• minciuni; 

• comportament antisocial; 

• identificare puternică cu rolurile de sex. 

Abuzul emoţional 

Este un comportament comis intenţionat, de un adult lipsit de căldura afectivă, 

care jigneşte, batjocoreşte, ironizează, devalorizează, nedreptăţeşte sau umileşte 

verbal copilul, în momente semnificative sau repetat, afectându-i, în acest fel, 

dezvoltarea şi echilibrul emoţional. 

Abuzul emoţional reprezintă: 

1 Adaptat după Marjorie Cusick, MFCC Batterd Women’s Alternatives (925) 676-8010 

8

- respingerea copilului ca fiinţă fie prin intruziunea emoţională, fie prin 

ignorarea emoţiilor pozitive sau negative; 

- "călirea" prin reguli stricte, fără drept de negociere; 

- înfricoşarea copilului prin izolare, închizându-l in spatii întunecoase, 

făcându-l să aştepte cu încordare, dezamăgindu-l, minţindu-l, 

blamându-l; 

- ameninţarea cu abandonul; 

- abordarea copilului cu atitudini inconsecvente pentru acelaşi tip de 

greşeli; 

- comunicare intr-o manieră neclară, ambivalentă, prea încărcată, sau 

insensibilă; 

- atitudinea autoritară, dominatoare; 

- îngrijirea şi controlul excesiv sau discontinuu, care sufoca 

independenţa copilului; 

- supunerea la practici bizare - magice sau pseudoreligioase; 

- toate celelalte forme de abuz au o componentă emoţională. 

Semnele abuzului emoţional 

Trăiri emoţionale: stima redusă de sine, timiditate, sentimente de 

vinovăţie, interiorizare, neîncredere, ostilitate, nefericire, anxietate, dezvoltarea 

unui nucleu de manifestări nevrotice, depresive sau obsesive, tendinţe autoagresive 

sau heteroagresive. 

Comportament social: conduce la eşec permanent (care-i confirmă 

copilului incapacitatea şi sentimentul de nonvaloare), manifestări agresive, iritabile, 

atitudini masochiste, inhibiţie socială, dificultăţi de adaptare (refuzul grădiniţei sau 

fobie şcolară) şi dificultăţi de comunicare. Copilul abuzat emoţional nu ştie să se 

joace, să se exprime prin joc. 

Consecinţe ale abuzului emoţional 

In plan emoţional: întârzie dezvoltarea sentimentului de sine, a maturizării 

emoţionale şi a capacităţii empatice. 

In plan social: fuga de acasă, acte antisociale, dificultăţi de adaptare durabile 

repetate într-un mediu nou (familie adoptivă, grădiniţa, şcoala), lipsa de iniţiativă, 

de creativitate, de autonomie, anxietate de separare sau de anticipare inclusiv la 

vârsta adultă. 

Abuzul sexual 

Este dificil de descoperit un copil abuzat sexual prin intermediul testelor 

psihologice. Asupra fiecărui copil, efectele sunt particulare, simptomele depinzând: 

9

- de vârsta copilului 

- de gradul de apropiere relaţională faţă de agresor; 

- de forţa acestuia; 

- de locul de desfăşurare a evenimentului; 

- de frecventa situaţiilor abuzive. 

Aprecierea gravităţii faptelor comise în cazurile de abuz sexual asupra 

copiilor se realizează în funcţie de : 

• vârsta copilului (cu cât copilul este mai mic ca vârstă cronologică cu atât 

faptele sunt considerate mai grave). 

• gradul forţei aplicate (fapta este mai gravă cu cât forţa utilizată este mai mare). 

• relaţia dintre agresor şi victimă (fapta este mai gravă cu cât relaţia dintre 

agresor şi victimă este mai strânsă). 

• tipul actului sexual la care a recurs agresorul ( gravitatea faptelor fiind mai 

mare dacă a avut loc penetrarea copilului). 

Semne fizice ale abuzului sexual: 

- înroşirea sau lezarea orificiului anal sau vaginal - "reflexul dilatării" (in cazul 

contactului anal); 

- "numai" vulnerabilitate la bolile cu transmitere sexuala (inclusiv negi genitali, 

gonoree); 

- tulburările digestive, de somn; 

- panica; 

- agravarea unor boli cu componenta psihică (astmul); 

- tulburările de instinct alimentar. 

- se pot adăuga simptomele vagi, nespecifice, cum sunt cefaleea şi durerile 

abdominale. 

Semnele psihologice ale abuzului sexual 

Trăiri emoţionale: 

- culpabilitate, responsabilitate tensionată de păstrare a secretului; 

- frica, pedeapsa; 

- degradarea imaginii de sine; 

- sentiment de murdărire corporala; 

- teama de deteriorarea sexuală şi a reproducerii; 

- ostilitate, furie, depresie; 

- tendinţe suicidare. 

10

Manifestări comportamentale: 

- regresie; 

- ostilitate sau agresiune fata de alte persoane; 

- pierderea deprinderilor sociale; 

- letargie, nepăsare faţă de sine; 

- postura corpului exprimând copleşire, greutate; 

- tendinţa de confesare (la fete) sau ascunderea cu obstinaţie a secretului 

dureros; 

- atitudine protectoare faţă de părinţi. 

Sentimente identificate la copiii abuzaţi sexual 

• Frică 

‣ de agresor 

‣ de a cauza probleme 

‣ de a pierde afecţiunea adulţilor 

‣ de a fi excluşi din familie 

‣ de a fi „diferiţi” 

• Furie 

‣ faţă de agresor 

‣ faţă de adulţii care nu i-au protejat 

‣ faţă de ei înşişi (se simt vinovaţi) 

• Izolare 

‣ pentru că „ceva este în neregulă cu mine” 

‣ deoarece se simt singuri în experienţa trăită 

‣ deoarece nu pot vorbi despre abuz 

• Tristeţe 

‣ în legătură cu ceva care li s-a luat 

‣ în legătură că au pierdut o parte din ei 

‣ deoarece cresc prea repede 

‣ deoarece au fost trădaţi de cineva în care au avut încredere 

• Vinovăţie 

‣ pentru că nu pot opri abuzul 

‣ deoarece cred că „au consimţit abuzul” 

‣ pentru că mărturisesc abuzul – dacă spun că au fost abuzaţi 

‣ pentru că au păstrat secretul – dacă spun că nu au fost abuzaţi 

• Ruşine 

‣ în legătură cu implicarea lor într-o astfel de experienţă 

‣ în legătură cu faptul că corpul lor a răspuns abuzului 

• Confuzie (debusolare) 

‣ pentru că ei pot iubi în continuare agresorul 

‣ pentru că sentimentele lor se schimbă mereu. 

11

Sindromul acomodării copiilor cu abuzul sexual 

Acest sindrom a fost descris de către Summit (1983) şi delimitează astfel câteva 

stadii ale abuzului sexual luând în considerare în principal copilul. Acest model 

oferă posibilitatea înţelegerii modului de adaptare, de obişnuire al copilului cu 

abuzul sexual. 

Stadiul 1 – Păstrarea secretului – nici un copil nu este pregătit să facă faţă 

abuzului sexual. Copilului i se poate spune direct “ acesta este unicul nostru secret” 

sau acest lucru poate fi lăsat să se înţeleagă. Şantajul, ameninţarea, mituirea sunt 

folosite pentru a menţine copilului frica de a dezvălui. Copilul se simte lipsit de 

ajutor. 

Stadiul 2 – Sentimentul neajutorării – există un dezechilibru al puterii între un 

adult şi un copil, copilul este lipsit de ajutor şi prins într-o capcană, acesta trebuie 

să se supună adultului şi nu poate să spună NU. 

Stadiul 3 - Imposibilitatea de reacţie şi de obişnuinţă – în ciuda sentimentului de 

vinovăţie pe care îl are, agresorul se simte încurajat de faptul că nu există o reacţie 

promptă, agresivă din partea copilului, ceea ce conduce la repetarea abuzului. Copiii 

folosesc disocierea ca mecanism de apărare pentru a face faţă realităţii dureroase – 

singura persoană care poate opri abuzul este cel care abuzează, deci copilul se va 

comporta bine dacă vrea ca abuzul să fie oprit, ceea ce înseamnă că 

trebuie să accepte solicitările sexuale. Copilul începe să se simtă vinovat de a fi 

provocat într-un anume fel abuzul. 

Stadiul 4 – Dezvăluirea abuzului sexual - poate avea loc imediat după abuz sau la 

o perioadă mai mare de timp. Dezvăluirea poate lua mai multe forme: 

• Copiii pot face declaraţii largi, ambigue care pot fi interpretate ca 

simptoame comportamentale; un alt simptom comportamental este 

când un copil mic încearcă să simuleze un act sexual cu un alt copil; 

• Copiii pot face declaraţii adulţilor / prietenilor că au fost abuzaţi sexual. 

Scopul acestora este de a testa reacţia ascultătorilor – dacă cel care 

ascultă este şocat sau are o reacţie de repulsie, copilul poate spune că a 

minţit – dar astfel de reacţii directe arată că ceva s-a întâmplat. 

• Schimbări semnificative în comportament: izbucniri comportamentale, 

accese de furie, insomnii, frică de rămâne singur acasă cu părintele, 

frica de a merge la culcare. La adolescenţi apare consumul de alcool 

exagerat, fuga de acasă sau prostituţia. 

• Apariţia unor boli: enurezis, boli venerice sau chiar o sarcină. 

Stadiul 5 – implicarea anumitor servicii de specialitate, în funcţie de reacţia 

părinţilor. 

Posibile semnificaţii ale incestului pentru copii: 

• Îmi place, dar nu este bine; 

• Îmi place şi este permis; 

• Nu – mi place şi nu-mi este bine; 

• Ştiu că nu-mi este bine, dar mă face deosebit; 

• Îl iubesc pe tata, dar îl urăsc pentru asta; 

12

• Sunt mândru că sunt tratat ca un adult; 

• Îmi place, dar mama este foarte supărată pe mine; 

• Nu-mi place dar mama vrea să fac asta; 

• Îmi place să-i fac geloşi pe fraţii mei; 

• Nu – mi place, dar astfel îmi apăr fraţii / surorile; 

• Sunt rău, din cauza mea greşesc părinţii mei; 

• Acum îi am cu ceva la mână pe părinţi; 

• Mama ar pleca dacă nu aş face asta cu tata; 

• De ce se simte un corpul meu bine când fac lucruri rele 

• Tata cred că mă iubeşte foarte mult, dacă riscă atâta; 

• Singurul mod de a supravieţui este să fac asta. 

Consecinţele abuzului sexual asupra dezvoltării psiho-emoţionale a copilului şi 

integrării sale sociale 

În plan emoţional: introversiune, tulburări emoţionale, depresie, autoestimare 

deficitară. 

În plan social: fuga de acasă, eşec şcolar, prostituţie, consum de droguri, 

alcool. Ca adulţi pot avea un comportament sexual neadecvat, masturbare 

compulsivă, dificultăţi în alegerea partenerului şi în rolul de părinţi (se distanţează 

faţă de proprii lor copii pentru că asociază afecţiunea cu contactul fizic). 

Consecinţe pe termen lung al abuzului asupra copilului 

Deşi unele din reacţiile iniţiale ale victimelor abuzului pot scădea în timp, tipic 

pentru aceste tulburări, împreună cu comportamentele de coping specifice abuzului, 

este să se generalizeze şi să se complice pe termen lung dacă nu sunt tratate. 

Specifice sunt şapte tipuri majore de tulburări psihologice, toate fiind găsite 

adesea la adolescenţii si adulţii care au fost abuzaţi în copilărie: 

• Stresul post-traumatic; 

• Distorsiuni /deformări cognitive; 

• Tulburări emoţionale; 

• Disociere; 

• Referire slabă la sine; 

• Distorsionarea imaginii de sine; 

• Evitare. 

De asemenea, vor fi luate în considerare şi implicaţiile sechelelor post-abuz de 

“co-dependenţă” şi tulburarea personalităţii de tip borderline. 

Literatura de specialitate subliniază faptul că adulţii abuzaţi sau neglijaţi în 

copilărie au dificultăţi cu intimitatea, încrederea şi autoritatea socială. Deoarece 

acest gen de oameni sunt evitaţi, astfel de probleme pot avea consecinţe negative de 

lungă durată asupra vieţii persoanelor abuzate. 

Distorsiuni /deformări cognitive 

Studiul consecinţelor cognitive ale violenţei sexuale leagă molestarea în 

copilărie de vina, încredere scăzută în sine şi învinovăţirea, împreună cu alte 

atribuiri disfuncţionale. Gold (1986), de exemplu, a subliniat că mai ales femeile cu 

13

o istorie de abuz sexual în copilărie atribuie evenimentele negative factorilor 

interni, stabili şi globali, la fel ca şi propriului caracter şi comportament. Aceste 

femei sănătoase mental aveau tendinţa de a atribui cauzele evenimentelor pozitive 

factorilor externi. Asemenea urmări cognitive pot contribui sau acţiona ca mediatori 

ai simptomatologiei negative care este evidentă la supravieţuitorii adulţi ai abuzului 

sexual în copilărie. 

Deşi percepţiile false despre sine sunt legate de toate formele majore de abuz la 

copil, se pare ca baza pentru asemenea distorsionări cognitive este abuzul 

emoţional. Atât experienţa clinică, cât şi cercetarea empirică sugerează că unele din 

consecinţele de pe plan cognitiv, atribuite abuzului fizic sau sexual se datorează 

probabil abuzului psihologic care co-existentă sau maltratării psihologice inerente 

în asemenea tip de abuz. 

Gândurile negative legate de abuz apar probabil din două surse: 

• reacţii psihologice la evenimentele specifice abuzului 

• încercarea victimei de a înţelege abuzul. 

Anxietatea legată de abuz pare să implice în mod tipic următoarele: 

• Hipervigilenţa la pericol în mediul înconjurător, indiferent dacă este 

obiectivă sau nu; 

• Preocupare pentru control, cu credinţa că până şi cea mai mică pierdere a 

hotărârii şi protecţiei de sine pot duce la pericol sau catastrofă; 

• Interpretare greşită a stimulilor obiectivi neutri sau pozitivi interpersonali ca 

dovadă a ameninţării sau pericolului. 

Disocierea este definită ca o rupere a legăturilor care apar în mod normal între 

sentimente, gânduri, comportament şi amintiri, invocate conştient sau inconştient 

pentru a reduce tulburarea psihologică. 

Deşi etiologia simptomatologiei disociative este complexă, un număr de scriitori 

şi cercetători leagă începutul unor asemenea comportamente cu evenimente 

traumatice din punct de vedere psihologic, majoritatea traume importante care au 

apărut în copilărie. Mai ales studiile recente, realizate în USA, leagă fenomenul 

disociativ de abuzul sexual în copilărie, sugerând direct sau indirect că molestarea 

poate motiva dezvoltarea stadiilor disociative ca o apărare împotriva tulburării posttraumatice. 

Dificultăţi de relaţionare. Perturbarea intimităţii 

Consecinţele pe planul relaţiilor interpersonale ale abuzului pot fi înţelese ca 

derivând din două surse: 

• răspunsurile cognitive imediate şi condiţionate faţă de victimizarea 

pe termen lung (de ex. neîncrederea în ceilalţi, mânie şi / sau frică 

de cei mai puternici, îngrijorare în privinţa abandonului conştientizarea 

nedreptăţii /tratamentului injust, respect de sine diminuat); 

14

• răspunsurile de adaptare faţă de continua brutalizare (de ex. evitarea 

celorlalţi, pasivitate, sexualizare, caracter recalcitrant sau depresie 

cauzată de abuz). 

Aceste reacţii şi răspunsuri diverse, uşor de înţeles prin prisma experienţei de 

viaţă restrânse a victimei abuzului, se suprapun totuşi peste funcţionarea 

interpersonală şi astfel, au acces către elementele sociale importante, precum 

relaţiile, acceptarea şi sprijinul. 

Majoritatea abuzurilor asupra copiilor apar în contextul relaţiilor şi intimităţilor 

apropiate. De aceea, este firesc ca acei copii abuzaţi să se teamă, să se ferească sau 

să manifeste ambivalenţe faţă de apropierea interpersonală. Persoanele abuzate 

sexual, de exemplu, au adesea dificultăţi la stabilirea şi menţinerea relaţiilor intime 

(Courtois, 1988; Elliott & Gabrielson – Cabush, 1990; Finkelhor et al., 1989), tot 

astfel ca adulţii ce au trăit în copilărie experienţe de violenţă domestică (McCann & 

Pearlman, 1990). 

Problemele de intimitate ale persoanelor abuzate par a fi centrate mai ales pe 

ambivalenţe şi frică privind ataşamentul interpersonal. 

Deşi abuzul sexual este foarte adesea asociat cu disfuncţiile ulterioare în 

raporturile intime, ambivalenţa relaţiilor umane apropiate se poate dezvolta chiar 

înainte de astfel de tratamente. 

Probabil unul dintre cele mai dureroase şi tulburătoare aspecte ale abuzului 

copilului este impactul asupra capacităţii persoanei de a avea încredere. Necesitând 

o suprimare a activităţii defensive şi un sentiment de siguranţă în relaţia cu celălalt, 

încrederea este greu de manifestat, mai ales la persoane abuzate grav în copilărie - 

cel puţin în absenţa unor relaţii de durată cu caracter încurajator. 

Sexualitatea modificată 

Experienţa clinică sugerează că adolescenţii şi adulţii care au fost abuzaţi în 

copilărie vor avea foarte probabil probleme în viaţa sexuală (Maltz, 1988). Astfel de 

probleme pot fi: 

a) disfuncţii sexuale, raportate la teama de vulnerabilitate şi revictimizare; 

b) o neîncredere generală în partenerii sexuali, manifestată atât de bărbaţi cât şi de 

femei (Courtois, 1979; Jehu et al., 1984-1985; Meiselman, 1978); 

c) tendinţa, în pofida fricii şi suspiciunii, de a depinde de sau de a idealiza pe cei cu 

care persoana abuzată are relaţii sentimentale (Courtois, 1988; Elliott & 

Gabrielson-Cabush, 1990; Herman, 1981) 

d) preocupare spre gânduri sexuale şi tendinţa de a sexualiza relaţii care în mod 

normal nu s-ar dori sexuale (Courtois, 1988); 

e) experienţă de relaţii multiple, superficiale şi scurte care se încheie odată cu 

apariţia intimităţii reale (Courtois, 1979; Herman, 1981) 

Bazându-se pe experienţele de victimizare din copilărie de unul sau mai mulţi 

tutori, un mare număr de persoane adulte abuzate par să asocieze relaţiile apropiate 

cu maltratarea. Ca atare, ei pot, fie: 

a) să evite complet intimitatea interpersonală; 

15

) să accepte o anumită doză de agresiune în relaţia interpersonală ca fiind 

normală sau firească. 

Convertirea de la copilul victimă (băiat), la adultul care abuzează este 

considerată ca derivând din: 

• probabilitatea ca persoana care comitea abuzul asupra copilului să fi 

fost tot bărbat, şi astfel să fi servit ca model pentru comportamentul 

agresiv din relaţiile interpersonale ulterioare; 

• susceptibilitatea acestor persoane faţă de mesaje sociale comportând 

folosirea violenţei, sau cel puţin dominarea celorlalţi mai slabi, de către 

cei tari. 

Comportamentul agresiv 

Studii empirice şi experienţa clinică sugerează că agresivitatea copiilor faţă de 

ceilalţi – exprimată adesea prin bătăi, dominare sau atacarea altor copii – este o 

etapă frecventă de tranziţie către diverse tipuri de maltratări: abuz fizic (de ex. 

George & Main, 1979; Reidy, 1977), abuz sexual (de ex. Erickson et al., 1989; 

Gomes-Schwartz et al, 1990), abuz psihic şi insensibilitate emoţională (de ex. 

Egeland, 1989; Vissing et al.,1991). În general, se pare că acest comportament 

reprezintă o exteriorizare generică a traumei copilului cauzată de abuz şi depresie, 

precum şi probabil a efectelor copierii comportamentului părintelui abuziv. După 

cum se menţionează de către câţiva autori, efectul clar al acestei agresiuni este 

adesea izolarea socială şi lipsa de popularitate (de ex. Egeland, 1989). 

Anumiţi adolescenţi şi adulţi, victime ale abuzului sexual par a fi 

înclinaţi mai mult către victimizarea asupra copiilor sau femeilor (de ex. 

Langevin, Handy, Hook, Day, & Ruson, 1985; Rokous, Carter & Prentky, 

1988; Stukas-Davis, 1990), în timp ce majoritatea studiilor de abuz la copii 

şi abuz a adulţilor, au descoperit legături cu incidente din copilărie, privind 

maltratarea fizică (de ex. McCord, 1983; Pollock et al., 1990; Widom, 1989). 

Bibliografie: 

1. Briere, J. N., Child abuse trauma, London, Sage Publications, Inc., 1992. 

2. Fischer, G., Riedeser, P., Tratat de psihotraumatologie, Bucureşti, Editura 

Trei, 2001. 

3. Ionescu, Ş., Copilul maltratat –Evaluare, prevenire, intervenţie, Bucureşti, 

2001. 

4. Roth – Szamoskozi, Maria, Protecţia copilului – Dileme, concepţii şi metode, 

Cluj – Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană, 1999. 

5. Lopez, G., Violenţele sexuale asupra copiilor, Cluj, Editura Dacia, 2001. 

6. Shapiro, S., Dominiak, G., Sexual trauma and psychopatology clinical 

intervention with adult survivors, New York, Lexington Book, 1991. 

16

Audierea copilului abuzat/traficat în procedurile judiciare penale 

Secţiunea A. Perspectiva legală 

Judecător Sofia Luca ∗ 

Psiholog Cătălin Luca ∗∗ 

II.1. Necesitatea reglementării 

Copiii se regăsesc adesea în postură de victimă a infracţiunilor, în special a 

celor săvârşite cu violenţă, ori a infracţiunilor privitoare la viaţa sexuală. În acest 

context ia naştere calitatea acestora de persoană vătămată sau, dacă participă în 

procesul penal, de parte vătămată sau/şi de parte civilă. 

Pentru buna desfăşurare a procesului penal care se poartă în legătură cu un 

copil, pentru protejarea drepturilor sale procesuale şi pentru asigurarea unui climat 

optim, menit să conducă la prezervarea integrităţii fizice, psihice şi morale a 

acestuia, prezintă relevanţă identificarea şi aplicarea dispoziţiilor legale care 

guvernează participarea minorului în procedurile penale. 

Participarea copilului în procesul penal presupune o serie de ipostaze în care 

acesta se poate găsi, de drepturi şi obligaţii care îi pot incumba, unul din cele mai 

importante aspecte referindu-se la audierea copilului victimă a unei infracţiuni. 

Deşi de importanţă majoră asupra cursului ulterior al procesului penal, audierea 

minorului victimă a unei infracţiuni nu este reglementată în mod expres de normele 

procedural penale, în capitolul destinat mijloacelor de probă, făcându-se referire 

doar la declaraţiile învinuitului şi inculpatului, la modul şi condiţiile de ascultare a 

acestuia, în timp ce din conţinutul art.75-77 C.proc.pen. 2 , rezultă că ascultarea părţii 

vătămate se face potrivit dispoziţiilor privitoare la ascultarea învinuitului sau 

inculpatului, care se aplică în mod corespunzător. 

Ori există aspecte relevante care circumstanţiază persoana victimei de cea a 

infractorului şi mai mult, persoana adultului de cea a minorului. 

∗ Sofia Luca este judecător la Tribunalul Iaşi, formator al Institutului Naţional al Magistraturii în domeniul justiţiei 

pentru minori. 

∗∗ Cătălin Luca este psiholog şi director executiv la Asociaţia Alternative Sociale. 

2 Codul de procedura penala a fost publicat in Buletinul Oficial nr. 145-146 din 12 noiembrie, republicat in M. Of., 

Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, in temeiul art. IV din Legea nr. 141/1996 , publicata in M. Of. Partea I, nr. 289 

din 14 noiembrie 1996,cu modificările si completările aduse de: ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 207 din 15 

noiembrie 2000 ; LEGEA nr. 296 din 7 iunie 2001 ; LEGEA nr. 456 din 18 iulie 2001 ; LEGEA nr. 704 din 3 

decembrie 2001 ; LEGEA nr. 756 din 27 decembrie 2001 ; LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 ; ORDONANŢĂ 

DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002 ***); LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 ; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ 

nr. 66 din 10 iunie 2003; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003 ; DECIZIA nr. 100 din 9 

martie 2004; LEGEA nr. 159 din 14 mai 2004 ; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 55 din 25 iunie 2004 ; LEGEA 

nr. 302 din 28 iunie 2004 ; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 72 din 30 septembrie 2004 ; LEGEA nr. 480 din 8 

noiembrie 2004 ; DECIZIA nr. 482 din 9 noiembrie 2004 ; LEGEA nr. 576 din 14 decembrie 2004 ; LEGEA nr. 

160 din 30 mai 2005 ; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 190 din 21 noiembrie 2005 ; LEGEA nr. 356 din 21 iulie 

2006 ; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006; LEGEA nr. 79 din 26 martie 2007 ; 

DECIZIA nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007 ; DECIZIA nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007 ; DECIZIA nr. 190 din 26 

februarie 2008 ; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 31 din 19 martie 2008 ; LEGEA nr. 57 din 19 martie 2008. 

17

Astfel, studiile psihologice 3 situează copilul în categoria persoanelor cu o 

vulnerabilitate victimală crescută, datorită particularităţilor psihocomportamentale 

şi de vârstă specifice. Copiii sunt lipsiţi aproape complet de posibilităţile fizice şi 

psihice de apărare, au capacitate redusă de anticipare a unor acte comportamentale 

proprii sau ale altora, posedă o capacitate redusă de înţelegere a efectelor şi 

consecinţelor unor acţiuni proprii sau ale altor persoane, au capacitate empatică 

redusă, neputând distinge între intenţiile bune şi rele ale altor persoane, sunt creduli 

şi sinceri, particularităţi care fac din ei victime facile, dar şi o categorie specială de 

părţi cu calitate procesuală. 

De aceea, este deosebit de importantă identificarea şi aplicarea tuturor 

dispoziţiilor referitoare la copiii victime, prevăzute explicit sau care se pot deduce 

din prevederile normelor penale şi de procedură penală ori din legi speciale, precum 

şi abordarea tuturor aspectelor legate de cunoaşterea copilului, a etapelor de 

dezvoltare psihologică a acestuia, cu implicaţii directe asupra conduitei de urmat 

din partea celui care instrumentează cauza, precum şi identificarea şi implementarea 

unor bune practici în materia audierii copilului victimă a unei infracţiuni. 

II.2. Aspecte prealabile audierii copilului victimă a unei infracţiuni 

Ori de câte ori este necesară audierea unui copil victimă a unei infracţiuni în 

cursul unor proceduri judiciare penale, se impune ca cel care efectuează audierea să 

ţină seama de o serie de chestiuni prealabile ascultării propriu-zise, privitoare la 

locul unde se va desfăşura audierea, persoanele chemate să participe la audiere, 

pregătirea copilului în vederea audierii, pregătirea celui care realizează audierea. 

Din Recomandarea 16/2001, privind protecţia copiilor împotriva exploatării 

sexuale 4 , rezultă necesitatea instaurării pentru copiii victime sau martori ai cazurilor 

de exploatare sexuală a unor condiţii speciale de audiere pentru a reduce numărul 

audierilor şi efectele traumatizante pentru victime, martori şi familiile lor cât şi 

pentru a creşte credibilitatea declaraţiilor lor în sensul respectării demnităţii 

acestora. 

a. Locul în care se realizează audierea. Deşi în legătură cu locul în care se 

realizează audierea în faza urmăririi penale, dispoziţiile legale în vigoare nu conţin 

reglementări exprese, din practica parchetelor şi instanţelor 5 care au implementat 

proiecte 6 referitoare la buna administrare a justiţiei pentru minori precum şi din 

practica judiciară a altor ţări în domeniul justiţiei pentru minori, rezultă necesitatea 

asigurării unor spaţii adecvate, destinate audierii minorilor victime ale unor 

infracţiuni. 

3 N.Mitrofan., „Vicima şi victimologia” în Psihologie judiciară, Casa de editură şi presă “Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1994, p.84. 

4 Recomandarea Rec (2001) 16, privind protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale adoptată de Comitetul 

Miniştrilor, la 31 octombrie 2001, la cea de-a 771-a reuniune a Delegaţilor Miniştrilor, disponibilă pe 

http://www.bice.md/UserFiles/File/Rec_CM_rom/REc%20_2001_%2016%20-%20ROMANIAN.pdf., accesat la 

data de 08.08.2008, par.30 

5 

Parchetele şi instanţele din Iaşi, Vaslui, Botoşani, Hârlău, Răducăneni şi Paşcani. 

6 Proiectele Instanţa pentru minori, desfăşurat în perioada 2000-2001 şi Instanţa pentru minori-extindere la nivel de 

judeţ (Paşcani, Hârlău, Răducăneni ), desfăşurat în perioada 2002-2003 şi Instanţa pentru minori Botoşani şi 

Vaslui, desfăşurat în perioada 2004-2005, administrate de către Asociaţia Alternative Sociale. 

18

Astfel, este indicat ca audierea copilului să nu se facă în biroul poliţistului sau al 

procurorului, loc în care în mod obişnuit intră şi alte persoane, ci într-un spaţiu 

special amenajat cu un mobilier simplu, dar prietenos, menit să creeze o ambianţă 

care să atenueze starea de nelinişte a copilului şi care să-i confere siguranţă 

emoţională. De asemenea, în instrumentarea cauzelor cu victime ale infracţiunilor 

de abuz sexual, trafic de persoane sau al altor infracţiuni săvârşite cu violenţă, de o 

utilitate deosebită se dovedeşte geamul despărţitor unidirecţional, tip oglindă, care 

permite identificarea agresorului fără ca victima să ia contact direct cu acesta. 

Totodată, camera în care se realizează audierea trebuie să fie izolată fonic, astfel 

încât eventualele zgomote venite din afară, să nu disturbe audierea. 

Mijloacele de înregistrare audio-video, utile pentru înregistrarea declaraţiei 

victimei, nu trebuie etalate ostentativ, însă nu trebuie nici ascunse, copilul urmând a 

fi informat că declaraţia sa va fi înregistrată. 

Contactul cu persoana care audiază trebuie să aibă loc într-un timp cât mai scurt 

de la intrarea copilului în instituţie, astfel încât să se evite atât aşteptarea un timp 

îndelungat (dată fiind răbdarea limitată a copiilor), cât şi posibilitatea întâlnirii cu 

agresorul sau familia acestuia, înlăturând astfel riscul eventualelor influenţe pe care 

aceştia le-ar putea exercita asupra minorului. 

În ceea ce priveşte faza de judecată, participarea copilului la judecată presupune 

şi intrarea acestuia în locul destinat desfăşurării şedinţei, de regulă săli mari, cu 

mediu ambiental solemn, realizat prin mobilier de culori închise, sobre, prin 

vestimentaţia austeră a persoanelor implicate în proces - procuror, judecător şi 

avocaţi -, fapt ce este de natură să declanşeze un sentiment de teamă, de emoţie, de 

inhibiţie, mai ales dacă minorul se găseşte pentru prima dată într-un astfel de rol. 

De aceea, este deosebit de util ca pentru audierea cauzelor cu minori, fie ei 

victime sau infractori, să fie aleasă o sală de dimensiuni mai mici, care să fie 

mobilată cât mai simplu, în culori calde, dotată cu tehnică de înregistrare audiovideo, 

precum şi cu antecamere care să permită aşteptarea fără ca minorii să fie puşi 

în situaţia de a intra în contact cu inculpaţii sau cei care îi însoţesc. 

Atmosfera în care va avea loc audierea trebuie să fie lipsită de factori stresanţi, 

de orice element de distragere a atenţiei victimei. Cu cât atmosfera va fi mai 

relaxantă, cu atât există mai multe şanse să se obţină cele mai relevante informaţii. 

Totodată, în cursul cercetării judecătoreşti, judecătorul va aprecia, dacă, raportat 

la situaţia concretă, este necesar să protejeze persoana copilului victimă, prin 

declararea şedinţei secrete. 

Astfel, potrivit art.290 C. penal “dacă judecarea cauzei în şedinţă publică ar 

putea aduce atingere [...] moralei, demnităţii sau vieţii intime a unei persoane, 

instanţa, la cererea procurorului, a părţilor ori din oficiu, poate declara şedinţă 

secretă pe tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei”. 

Or este evident că victima unei infracţiuni, mai ales dacă este vorba de un copil, 

este deosebit de vulnerabilă la expunerea în public 7 . 

7 Judecătoria Iaşi, sent.pen. nr. 1626 din 31.03.2006, definitivă prin dec. pen. nr.102 din 22.02.2007 a Tribunalului 

Iaşi, nepublicată. În speţă, minora în vârstă de 8 ani, victimă a unor acte de corupţie sexuală a solicitat ca la 

audierea sa în faţa instanţei să nu participe inculpatul, refuzând, chiar contactul vizual cu acesta. Instanţa a decis 

judecarea cauzei în şedinţă secretă, audierea victimei realizându-se în lipsa inculpatului (asistat de apărător ales şi 

19

Recomandarea nr.5 din 2002 a Comitetului Miniştrilor către statele membre 

referitoare la protecţia femeilor împotriva violenţei 8 impune organelor judiciare „să 

vegheze, prin măsuri specifice, la protecţia drepturilor copiilor în timpul 

procedurilor”. 

Legea nr.678/2001 instituie o măsură de protecţie specială, prevăzând că 

judecarea cauzelor privind traficarea victimelor minore şi a pornografiei infantile se 

face prin derogare de la principiul publicităţii, textul art.24 statuând că „şedinţele de 

judecată…nu sunt publice”. 

Mai mult, potrivit art.77 indice 1 C.proc.pen. alin.1, „ în cazul în care poate fi 

periclitată viaţa, integritatea corporală sau libertatea părţii vătămate ori părţii civile 

sau a rudelor apropiate ale acesteia, procurorul ori, după caz, instanţa de judecată 

poate încuviinţa ca aceasta să fie ascultată fără a fi prezentă fizic la locul unde se 

află organul care efectuează urmărirea penală sau, după caz, în locul în care se 

desfăşoară şedinţa de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în 

alineatele următoare.” 

Aceasta înseamnă că, în prezent, datorită mijloacelor tehnice video şi audio, 

persoanele aflate în situaţii speciale pot fi audiate, prin intermediul unei reţele video 

şi audio, fără a fi văzute de către cei aflaţi în camera de audiere de la poliţie sau 

parchet ori în sala de şedinţă. 

Studiile psihologice 9 au confirmat faptul că unul din factorii cei mai stresanţi 

pentru copii o constituie confruntarea cu acuzatul, dovedind totodată că starea 

emoţională a copiilor a fost influenţată în bine de folosirea televiziunii cu circuit 

închis (respectiv, luarea declaraţiei într-o altă încăpere a tribunalului, fără prezenţa 

acuzatului). 

Cu toate acestea, sunt relativ puţine situaţiile în care victimele diferitelor 

infracţiuni sunt audiate în condiţiile speciale prevăzute de art. 77 indice 1 

C.proc.pen., datorită, pe de o parte, a faptului că solicitarea pentru organul judiciar 

trebuie să vină din partea părţii vătămate sau a părţii civile, ceea ce presupune ca 

aceasta să fie informată în legătură cu acest drept, (preferabil înaintea momentului 

audierii sale), împrejurare ce rezultă din sintagma „ poate încuviinţa”, referitoare la 

procuror sau la instanţa de judecată, iar pe de altă parte, datorită faptului că, până la 

acest moment, doar la instanţele mari din ţară sunt amenajate camerele speciale, 

dotate cu aparatura necesară. 

În legătură cu acest aspect, o situaţie specială, remarcată în practică, este cea a 

victimelor traficului de fiinţe umane, care chemate în vederea audierii, se confruntă, 

care, de asemenea, de teama de a nu fi recunoscut şi indicat în sala de şedinţă a dorit să nu fie de faţă la audierea 

fetiţei), iar minora a fost însoţită la audiere de un psiholog din cadrul Organizaţiei Salvaţi Copiii, Filiala Iaşi, care a 

pregătit-o în prealabil în vederea audierii. 

8 Recomandarea (2002)5 a Comitetului Miniştrilor către statele membre referitoare la protecţia femeilor împotriva 

violenţei, adoptată de Comitetul Miniştrilor la 30 aprilie 2002, la cea de-a 794-a 1 

http://www.coe.ro/ptcoe/Rec%20(2002)5%20a%20CM%20catre%20statele%20membre%20referitoare%20la%20p 

rotectia%20femeilor%20impotriva%20violentei.doc, accesat la data 19.08.2008, par.45. 

9 

T. Butoi, I.T.Butoi, Tratat Universitar de Psihologie Judiciară-teorie şi practică, Editura Phobos, Bucureşti, 

2003, p.112, referă o serie de studii pilot efectuate în Portugalia, Australia şi Noua Zeelandă care relevă impresii 

favorabile despre procedura folosirii mijloacelor televiziunii cu circuit închis. Astfel, observaţiile făcute au arătat că 

toţi copii care au depus mărturie prin sistemul TV au fost mai siguri pe ei, spusele lor au fost mai clare, mai fluente, 

s-au concentrat bine şi au cooperat atât cu acuzarea cât şi cu apărarea. 

20

până la începerea procesului cu ameninţările proferate şi influenţele exercitate de 

reţeaua de traficanţi care sunt judecaţi în stare de arest sau de libertate, ori cu 

prietenii şi rudele acestora. 

Dincolo, însă, de inconvenientul locului în care sunt nevoite să aştepte 

începerea procesului, victimele traficului sunt confruntate şi cu dificultatea de a 

veni la instanţă, legat de aceeaşi teamă de traficanţii aflaţi în libertate ori prietenii 

acestora, astfel încât, nu de puţine ori, instanţele „se izbesc” de refuzul părţilor 

vătămate de a compărea în faţa instanţei. 

S-a pus astfel problema asigurării protecţiei victimei până la instanţa de 

judecată. În practică, unele instanţe 10 au apelat la sprijinul lucrătorilor poliţiei de 

frontieră care au însoţit victimele de la domiciliu în ziua audierii acestora. În aceste 

condiţii s-a ridicat însă, de către avocaţii inculpaţilor, problema posibilităţii de 

influenţare a victimei de către poliţistul care o însoţeşte având în vedere 

împrejurarea că acesta face parte din structura organului de cercetare care a 

instrumentat cauza în faza cercetării penale. Sigur că o atare argumentare nu poate 

fi primită, dar atrage atenţia asupra necesităţii de reglementare a modului în care 

instanţele pot să asigure protecţia victimelor traficului, ori a abuzurilor sexuale, pe 

parcursul desfăşurării procesului penal, în scopul bunei soluţionări a cauzei. 

De altfel, Recomandarea nr.5 din 2002 a Comitetului Miniştrilor către statele 

membre referitoare la protecţia femeilor împotriva violenţei 11 stabileşte ca imperativ 

prevederea în legislaţiile statelor membre de „măsuri pentru a asigura protecţia 

eficace a victimelor împotriva ameninţărilor şi riscurilor răzbunării”. 

b. Persoanele chemate să asiste la audierea copilului. Recomandarea 16/2001, 

privind protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale 12 impune „Asigurarea 

protejării drepturilor şi intereselor copiilor pe toată durata procesului, în special, 

pentru a le permite să fie audiaţi, asistaţi, sau, dacă e necesar, să fie reprezentaţi, 

fără a se aduce atingere drepturilor autorilor prezumtivi”. 


referitoare la protecţia femeilor împotriva violenţei 13 , impune statelor membre 

(obligaţia revenind în mod implicit organelor judiciare) „să facă posibil ca 

minorul/ii să fie însoţit/i în timpul oricărei audiţii de reprezentantul legal sau de o 

persoană majoră desemnată de el/ei, cu excepţia unei decizii contrare motivate luate 

de un tribunal în numele acestei persoane”. 

În legislaţia internă, normele procedural penale conţin dispoziţii referitoare la 

copilul victimă doar în mod adiacent, însă reglementări referitoare la minori, cu 

aplicabilitate în fazele procesului penal, se pot desprinde dintr-o serie de dispoziţii 

ale unor legi speciale. Din acestea se desprinde şi necesitatea citării 

reprezentanţilor legali ai victimei minore. 

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. art.9 şi art.11 din Decretul 31/1954 14 , actele 

juridice ale minorilor cu capacitate de exerciţiu restrânsă (copii cu vârsta cuprinsă 

10 Tribunalul Iaşi, Complet specializat în judecarea cauzelor cu minori (cauză aflată în curs de soluţionare). 

11 Cit.supra.,par.44. 



14 Publicat în Buletinul Oficial nr.8 din 30 ianuarie 1954. 

21

între 14 şi 18 ani) se încheie de către aceştia cu încuviinţarea prealabilă a părinţilor 

sau a tutorelui, iar pentru cei fără capacitate juridică (copii cu vârsta până în 14 ani) 

se încheie de către reprezentanţii lor legali. 

Totodată, conform disp. art. 132 alin.3 C.penal, „ pentru persoanele lipsite de 

capacitate de exerciţiu împăcarea se face numai de reprezentanţii lor legali. Cei cu 

capacitate de exerciţiu restrânsă se pot împăca cu încuviinţarea persoanelor 

prevăzute de lege”, ceea ce înseamnă că atât inculpaţii cât şi părţile vătămate 

minore se poate împăca doar în prezenţa sau cu încuviinţarea reprezentanţilor lor 

legali. 

Din interpretarea textelor de lege menţionate rezultă necesitatea citării 

reprezentanţilor legali, ori de câte ori un minor este implicat în procedurile 

judiciare, împrejurare ce rezultă şi din conţinutul art.2 din Legea nr.272/2004, care 

impune ca familia să fie implicată în toate deciziile privitoare la copii. 

Totodată, din Recomandarea nr.11 din 1985, privind poziţia victimei în cadrul 

procesului penal 15 , se desprinde necesitatea ca, ori de câte ori este posibil şi 

recomandat, copiii să fie chestionaţi doar în prezenţa părinţilor lor ori a 

reprezentanţilor legali sau a altor persoane calificate să îi asiste. 

Aşa cum rezultă însă şi din Recomandare 16 , oportunitatea prezenţei părinţilor la 

audierea propriu-zisă, trebuie apreciată în fiecare caz în parte. 

Este posibil ca la audiere, să nu fie oportună prezenţa unuia dintre părinţi, spre 

exemplu, atunci când se pune problema audierii unei adolescente, victimă a unui 

viol, când relaţiile acesteia cu părinţii săi nu sunt de comunicare, ori există un 

sentiment acut de jenă în abordarea unor chestiuni legate de aspectele intime, sau 

dacă unul dintre părinţi este agresorul victimei, faptă cunoscută şi tolerată de 

celălalt părinte 17 . 

În aceste împrejurări este necesar să aflăm de la copil care este persoana în care 

acesta are încredere, persoană care ar fi indicat să-l însoţească pe parcursul audierii. 

Alegerea acestei persoane are o mare însemnătate deoarece prezenţa sau 

sfaturile ei pot influenţa în mod deosebit declaraţiile minorului, îi pot înlătura 

emoţia, nesiguranţa, asigurându-i liniştea necesară pentru darea declaraţiei 18 . 

În ipoteza în care minorul este victima unei infracţiuni săvârşite de către 

reprezentanţii săi legali 19 se vor cita în proces persoanele desemnate de către 

autoritatea competentă să ocrotească minorul, ca urmare a măsurilor dispuse în 

15 Recommendation No.R (85) 11 of the Committee of Ministers to member States on the position of the victim in 

the framework of criminal Law and procedure ( Adopted by the Committee of Ministers on 28 June 1985 at the 

387th meeting of the Ministers' Deputies), disponibilă în limba engleză pe 

http://www.legislationline.org/legislation.phptid=99&lid=4845, accesat la data de 06.08.2008. 

16 Idem. 

17 Judecătoria Iaşi, sentinţa penală nr.3407/1997, definitivă prin decizia penală nr.210/1998 a Curţii de Apel Iaşi, 

nepublicată, citată de S. Luca, „Protecţia minorului victimă în cursul cercetării judecătoreşti” în Ghid de practici 

instituţionale în instrumentarea cauzelor cu minori, Asociaţia Alternative Sociale, Iaşi, 2005, p.58. 

18 T.Butoi, I.T.Butoi, op.cit., p.115 

19 Judecătoria Iaşi, sent.pen. nr.5408/2008, definitivă prin nerecurare, nepublicată. În speţă, inculpata, mama a trei 

copii, a exercitat în mod repetat acte de violenţă asupra a doi dintre aceştia, culminând cu forţarea fetiţei de 5 ani 

să-ţi aşeze mâinile pe plita încinsă. Cu privire la copii, din faza urmăririi penale s-a luat măsura plasamentului 

familiar, la o asistentă maternală dijn cadrul Direcţiei generale de asistenţă socială, care a reprezentat interesul 

copiilor victimă în procesul de rele tratamente intentat mamei. 

22

acest sens de organul judiciar (de exemplu, în cazul infracţiunii de rele tratamente 

aplicate minorului 20 ). 

c. Alte persoane chemate la audierea copilului victimă. Există, de asemenea, 

situaţii în care audierea copilului nu poate fi făcută decât după o prealabilă pregătire 

şi în prezenţa unui psiholog datorită faptului că exprimarea copilului cu privire la 

evenimentul traumatizant nu poate fi transpusă în forma unei declaraţii decât cu 

sprijinul specialiştilor 21 . În descrierea abuzului, copii folosesc diferite moduri de 

exprimare, în funcţie de vârstă şi dispoziţie 22 . Copii victimă sunt adesea incapabili 

să transpună în cuvinte cele petrecute, întrucât limbajul lor s-ar putea să nu fie atât 

de dezvoltat încât să le permită expunerea evenimentului traumatizant 23 . 

Psihologul este perceput ca un specialist 24 în dezvoltarea copilului, iar dacă este 

necesară implicarea lui legală, poate fi considerat un expert 25 care îşi spune punctul 

20 Judecătoria Iaşi, sentinţa penală nr.5962 din 21.12.2004, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală 

nr.686 din 29.09.2005 a Tribunalului Iaşi, nepublicată. În speţă, mama a patru copii cu vârste între 1 an şi 14 ani, 

în condiţiile în care tatăl copiilor executa o pedeapsă privativă de libertate, şi-a abandonat copii pentru întreţinerea 

unei relaţii de concubinaj cu un cioban, plecând la stâna acestuia. În acest context minorii de vârstă şcolară au 

abandonat şcoala pentru că nu mai aveau în ce să se îmbrace sau încalţe şi pentru a se putea ocupa de cei doi copii 

mici, cerşind alimente de la vecini. Ulterior descoperirii faptei, mama a fost trimisă în judecată pentru abandon de 

familie, prev. de art.305 lit.a C.penal, în cursul judecăţii încadrarea juridică fiind schimbată în infracţiunea de rele 

tratamente aplicate minorului, prev. de art.306 C.penal, apreciindu-se că lăsarea fără hrană a copiilor, pe timp de 

iarnă, pe intervale de la 2 săptămâni la 1 lună a fost de natură să pună în pericol grav dezvoltarea fizică, intelectuală 

şi morală a acestora. Pe parcursul judecării cauzei, instanţa a dispus desemnarea unui curator care să reprezinte 

interesele minorilor în instanţă, având în vedere că între mamă şi copii existau interese contrare. 

21 Judecătoria Iaşi, sent.pen. nr.4114 din 30.09.2004, rămasă definitivă prin neapelare, nepublicată. În speţă, o 

fetiţă de 4 ani a fost supusă unor acte de perversiune sexuală (penetări vaginale cu degetul urmate de masturbarea şi 

ejacularea agresorului), de către un bărbat angajat de familia acesteia pentru depunerea de diverse munci 

gospodăreşti şi în care copilul avea încredere, numindu-l „bunicul. Minora a fost audiată încă din faza de urmărire 

penală, în prezenţa mamei şi a unui psiholog din cadrul Organizaţiei Salvaţi Copiii, Filiala Iaşi, chemat ca 

specialist, cu ajutorul căruia a fost transpusă în scris declaraţia copilului, după interpretarea limbajului folosit de 

acesta pentru a denumi organele genitale ori lichidul seminal. 

22 C.Mighiu, C.Luca, “ Rolul psihologului în lucrul cu copilulul abuzat/neglijat” în Ghid de bune practici pentru 

prevenirea abuzului asupra copilului, Organizaţia Salvaţi Copiii, reeditată de Asociaţia Altenative Sociale, Iaşi, 

2005, p.57. 

23 A. Muntean, „ Intervenţia” în Copilul maltratat - Evaluare, prevenire, intervenţie, lucrare colectivă coordonată 

de Şerban Ionescu, Fundaţia Internaţională pentru Copil şi Familie, Bucureşti, 2001, p.151. 

24 Judecătoria Iaşi, sentinţa penală nr.3407/1997, cit.supra. În speţă, psihologul a fost chemat de organul de 

urmărire penală să asiste la audierea victimelor minore (un băiat şi o fată), abuzate fizic dar şi sexual de concubinul 

mamei, favorizat de complicitatea acesteia care manifesta un sentiment patologic de gelozie faţă de fiica sa. 

Ulterior, psihologul care a asistat la audierea victimelor minore în cursul urmăririi penale a depus mărturie în cauză, 

spunându-şi părerea de specialist în domeniu, din declaraţia acestuia rezultând că „cei doi copii nu au tendinţa de a 

minţi, ei pot doar omite unele aspecte faptice, nu au tendinţa de exagerare şi nici nu fac afirmaţii nereale”, vezi 

Judecătoria Iaşi, . 

25 Judecătoria Iaşi, sentinţa penală 6965/11.12.2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr.255/2003 a 

Tribunalului Iaşi menţinută prin decizia penală 254/28.03.2003 a Curţii de Apel Iaşi, nepublicată, prin care s-a 

dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.198 alin 1 Cod penal, art.201 Cod 

penal şi art.202 Cod penal, constând în aceea că în perioada septembrie 2001 – mai 2002, în mod repetat, în baza 

aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată L.M., în vârstă de 13 ani precum şi 

în aceea că, în aceeaşi perioadă, a practicat acte de perversiune sexuală şi a exercitat atât în prezenţa cât şi asupra 

părţilor vătămate L.M. şi B.M. în vârstă de nouă ani şi şase luni acte de perversiune sexuală. În cauză s-a dispus,în 

cursul cercetării judecătoreşti, dat fiind specificul infracţiunilor şi vârsta fragedă a părţilor vătămate efectuarea 

unor evaluări psihologice ale minorelor. Referatul de evaluare a fost întocmit de psihologi din cadrul Direcţiei de 

protecţia copilului Iaşi care a fost citată în cauză. Din conţinutul acestuia a rezultat că partea vătămată prezintă:o 

imagine de sine deteriorată (se consideră uitucă, săracă, orfană, leneşă şi obraznică) , sentimente de culpabilitate 

(afirmă că din cauza sa are o familie necăjită , emoţiile sunt resimţite puternic, dar nu sunt uşor exprimate, 

23

de vedere în privinţa dezvoltării psihologice a copilului, a consecinţelor comportamentelor 

abuzive asupra copilului, precum şi diagnosticul în ce priveşte recuperarea 

acestuia 26 . 

d. Asigurarea asistenţei juridice. Practica judiciară demonstrează că asistenţa 

juridică a copilului victimă a unei infracţiuni, mai ales atunci cînd este vorba de 

infracţiuni grave – săvârşite cu violenţă sau în legătură cu viaţa sexuală - este de 

asemenea necesară. 

Aşa cum se subliniază în Recomandarea nr.11 din 1985, privind poziţia victimei 

în cadrul procesului penal 27 , este deosebit de important ca încă din prima fază a 

procesului, când victima ia contact cu poliţistul, acesta să o informeze asupra 

posibilităţii de a obţine asistenţă juridică calificată. 

În legislaţia internă, potrivit art.14 din Legea 211/2004 privind unele măsuri 

pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor 28 , anumitor categorii de victime 

(persoanele asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracţiunile împotriva vieţii, 

prev. de art.174-176 din Codul penal, o infracţiune de vătămare corporală gravă, 

prev. de art.182 C.penal, o infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea 

corporală gravă a victimei, o infracţiune de viol, act sexual cu un minor şi 

perversiune sexuală, prev. de art. 197, art.198, art.201 alin.2-5 din Codul penal, sau 

victimelor al căror venit lunar pe membru de familie este cel mult egal cu cu 

salariul de bază minim brut pe ţară), cu îndeplinirea anumitor condiţii referitoare la 

urgenţa sesizării, locul săvârşirii faptei, cetăţenia victimei şi locul desfăşurării 

procesului, li se acordă, la cerere, asistenţă juridică gratuită. 

Actul normativ prevede, în această privinţă, derogări speciale pentru victimele 

minore în sensul că acestea nu au obligaţia îndeplinirii condiţiei sesizării organului 

de urmărire penală sau a instanţei de judecată în termen de 60 de zile, aşa cum legea 

o solicită celorlalte categorii de victime. 

În acest scop este deosebit de important ca victima minoră ori reprezentantul 

legal al acesteia să fie informat cu privire la drepturile pe care Legea 211/2004 i le 

conferă, încă din faza de urmărire penală, neclarităţile sau lacunele ivite în 

declaraţia unei părţi în această fază a procesului, putând fi speculate ulterior de către 

apărătorul părţii adverse, cu atât mai mult cu cât în instrumentarea cauzelor 

referitoare la infracţiuni sexuale, ori la traficul de persoane, credibilitatea victimei 

este adeseori pusă sub semnul întrebării. 

Posibilitatea de a desemna un apărător din oficiu pentru victima unei infracţiuni 

rezultă din disp. art.173 alin.3 C.proc.pen., care sub denumirea marginală 

“Asistenţa celorlalte părţi” consacră dreptul părţii vătămate sau al părţii civile de a 

beneficia de asistenţa juridică din oficiu, condiţionat de aprecierea organului 

judiciar asupra necesităţii asigurării acestui serviciu părţii, pe motiv că aceasta nu 

şi-ar putea face singură apărarea. Astfel, conform textului de lege menţionat „când 

dispoziţia este uşor depresivă (afirmă că are un trecut amărât, o copilărie care a fost „cam tristă”), suferă intens, în 

urma decesului mamei. 

26 C.Mighiu, C.Luca, op.cit., p.41. 

27 Cit. supra., par.A 1. 

28 Publicată în M.Of. nr.505/04.06.2004, cu modificările si completările aduse de Ordonanţa de Urgenţă nr.113 din 

17 octombrie 2007. 

24

organul judiciar apreciază că din anumite motive partea vătămată, partea civilă (...) 

nu şi-ar putea face singură apărarea, dispune din oficiu sau la cerere luarea 

măsurilor pentru desemnarea unui apărător din oficiu”. 

Este evident că victimele copii fac parte din categoria persoanelor care nu-şi pot 

face singure apărarea, astfel încât, în practică, în special în cazul infracţiunilor 

grave, cum sunt cele referitoare la viaţa sexuală sau a traficului de minori, cel puţin 

în faza de judecată, instanţele desemnează apărători din oficiu, care să asigure 

asistenţa juridică a victimei. 

Legea 678/2001, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane 29 , 

instituie în art. art. 44 dreptul la asistenţă juridică obligatorie pentru victimele 

traficului de fiinţe umane, astfel încât acestea să îşi poată exercita drepturile în 

cadrul procedurilor penale prevăzute de lege, în toate fazele procesului penal, şi să 

îşi susţină cererile şi pretenţiile civile faţă de persoanele care au săvârşit 

infracţiunile prevăzute de prezenta lege, în care ele sunt implicate. Prin această 

dispoziţie s-a derogat de la regula consacrată în legea procedural penală, conform 

căreia numai învinuitul sau inculpatul are drept la asistenţă juridică obligatorie 30 . 

Raţiunea creării acestui drept în beneficiul victimelor traficului de persoane este 

asigurarea unei apărări calificate, din partea unui apărător ales sau numit din oficiu, 

pentru ca aceste persoane să aibă posibilitatea exercitării depline a drepturilor lor 

procesuale. 

e. Pregătirea copilului victimă. În ceea ce priveşte pregătirea copilului victimă 

în vederea audierii, dispoziţiile procedural penale nu evidenţiază existenţa şi 

eficienţa acestei faze. Cu toate acestea, este deosebit de important, în anumite 

situaţii, ca victimei minore să i se acorde o pregătire prealabilă 31 , în care să fie 

informată de către o persoană avizată, asupra procedurilor pe care le urmează o 

pricină de genul celei în care este implicată, precum şi ce presupune audierea 

propriu-zisă, importanţa acestei audieri pentru identificarea şi pedepsirea 

agresorului, toate acestea cu scopul de a evita traumatizarea secundară a copilului 

victimă, ca şi pentru obţinerea unei declaraţii relevante. 

În conformitate cu art.77 indice 1 din Codul de procedură penală, doar în 

condiţiile în care victima face parte din categoria acelora cărora le poate fi 

periclitată viaţa, integritatea corporală sau libertatea, organul judiciar are obligaţia 

să-i aducă la cunoştinţă dreptul de a solicita audierea în prezenţa unui consilier 

pentru protecţia victimelor, din cadrul serviciilor de probaţiune. Aceasta nu 

presupune contactul anterior al victimei cu angajatul serviciului de probaţiune, dar 

nu îl exclude, rolul acestuia fiind în mod evident consilierea victimei pe parcursul 

audierii, în sensul acordării unui suport moral, care să ajute victima să facă faţă 

expunerii sale unui proces penal. 

29 

Publicată în M.Of. nr.783/11.12.2001, actualizata până la data de 16 octombrie 2005, cu modificările si 

completările aduse de: ORDONANTA DE URGENTA nr. 143 din 24 octombrie 2002 ; LEGEA nr. 39 din 21 

ianuarie 2003 ; ORDONANTA DE URGENTA nr. 79 din 14 iulie 2005 ; LEGEA nr. 287 din 11 octombrie 2005 

30 Prin această dispoziţie s-a derogat de la regula consacrată în legea procedural penală,conform căreia numai 

învinuitul sau inculpatul are drept la asistenţă juridică obligatorie. (în acest sens, vezi disp. art.171 C.proc.pen.) 

31 Judecătoria Iaşi, sent. pen. nr. 1626 din 31.03.2006, cit. supra. 

25

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile Legii 272/2004 privind protectia si 

promovarea drepturilor copilului 32 , care în art.95, prevăd posibilitatea luării 

declaraţiei copilului, victimă a abuzului sau neglijării, faţă de care s-a luat o măsură 

de plasament în regim de urgenţă. Astfel, potrivit textului de lege menţionat 

„Audierea are loc numai în camera de consiliu, în prezenţa unui psiholog şi numai 

după o prealabilă pregătire a copilului”. 

Legat de această chestiune se pune problema dacă declaraţia dată de copil, în 

cadrul procedurii civile urmate în vederea instituirii plasamentului, poate fi utilizată 

în cadrul procesului penal. Răspunsul nu poate fi decât negativ, datorită 

procedurilor specifice care impun investigarea abuzului, în primă fază de către 

organul de cercetare penală sau procuror, urmând ca în situaţia în care existenţa 

abuzului se confirmă, să decidă trimiterea în judecată a persoanei vinovate. Cu toate 

acestea, atâta timp, cât în vederea luării unei măsuri de protecţie, Legea 

nr.272/2004, lege specială referitoare la protecţia drepturilor copilului, instituie 

obligaţia asistenţei copilului de către un psiholog, apreciem că aceasta se impune, 

cu atât mai mult, în cadrul unei proceduri penale, care implică audierea repetată a 

copilului, în faţa mai multor organe judiciare. 

f. Pregătirea profesionistului. În scopul realizării unei complete audieri a 

copilului victimă a unei infracţiuni este necesară de asemenea pregătirea persoanei 

care va audia copilul, respectiv poliţist, procuror sau judecător. 

Această etapă se referă la două aspecte distincte. În primul rând, este relevantă 

pregătirea profesională a persoanei care intervievează copilul, sub acest aspect fiind 

important ca cel care audiază să posede cunoştinţe privitoare la psihologia 

dezvoltării copilului 33 ; consecinţele psiho-sociale ale abuzului asupra copilului; 

tehnici de investigarea copilului victima etc. 


referitoare la protecţia femeilor împotriva violenţei 34 impune statelor membre „să 

garanteze un tratament comprehensiv şi adaptat copiilor de către un personal 

specializat, la toate nivelurile (primire iniţială, poliţie, ministerul public, magistraţi) 

şi să facă posibil ca asistenţa prevăzută să răspundă necesităţilor copiilor.” 

De asemenea, Recomandarea nr.11 din 1985, privind poziţia victimei în cadrul 

procesului penal 35 impune ca ofiţerii de poliţie să fie formaţi în lucrul cu victimele, 

astfel încât să asigure o manieră de abordare constructivă, liniştitoare şi empatică. 

În al doilea rând, această pregătire trebuie să privească toate datele şi probele 

referitoare la cazul în speţă şi se referă la întocmirea unui plan de ascultare a 

victimei, alcătuit din problemele ce urmează a fi lămurite prin audierea acesteia. În 

acest sens este necesară analiza întregului material relevant pentru cazul dat ( cine a 

sesizat organele judiciare despre posibila existenţă a unui abuz, care au fost 

împrejurările ce au determinat o astfel de acţiune, antecedenţa penală a 

învinuitului/inculpatului, plângeri anterioare ale victimei, etc.) 

32 Publicată în M.Of.nr.557/23.06.2004, cu modificările si completările aduse de: HOTARAREA nr. 2.393 din 21 

decembrie 2004 **); HOTARAREA nr. 1.762 din 22 decembrie 2005 ; HOTARAREA nr. 9 din 9 ianuarie 2008 . 

33 Infra, C.Luca, „Perspectiva psihologică” 

34 Cit.supra., par.31. 


26

g. Alte chestiuni prealabile audierii. Înainte de începerea audierii, este necesară 

verificarea funcţionării mijloacelor tehnice, în condiţiile în care cel care 

intervievează optează pentru audierea prin intermediul reţelei audio video, în 

condiţiile impuse de art.77 indice 1 C.proc.pen. ori doreşte înregistrarea declaraţiei 

victimei. 

Legat de această împrejurare există o serie de argumente în favoarea prezervării 

declaraţiei victimei prin utilizarea tehnicilor audio-video, referitoare la: memoria se 

poate şterge cu timpul, ori poate fi influenţată de factori exteriori 36 ; de asemenea 

victima îşi poate schimba ulterior declaraţiile, datorită presiunilor membrilor 

familiei, ale agresorului sau ale altor persoane de a retracta cele spuse cu ocazia 

audierii sale; înregistrarea poate fi folosită ulterior în faţa primei instanţe, ori în 

căile de atac 37 , reducând astfel numărul de audieri la care este supus copilul; 

înregistrează emoţiile copilului şi oferă indicii non-verbale. 

Printre argumentele ce pledează în defavoarea înregistrării declaraţiei 

minorului 38 se numără cele referitoare la: posibilitatea ca aparatul să nu funcţioneze; 

copilul poate vorbi prea încet sau prea repede ori neinteligibil; datorită inhibiţiei sau 

a insuficientei ori necorespunzătoarei pregătiri prealabile, copilul poate să nu 

dezvăluie faptele săvârşite asupra sa decât după terminarea audierii, ori la o dată 

ulterioară. Părerea profesioniştilor în domeniul psihologiei copilului 39 este în sensul 

că se pot ivi dificultăţi cu privire la audierea înregistrată video de către specialişti la 

momentul oportun, atunci când amintirea evenimentului este încă proaspătă dar nu 

mai este asupritoare pentru copil. 

II. 3. Audierea propriu-zisă a copilului victimă a unei infracţiuni 

Aşa cum s-a menţionat deja, Codul de procedură penală, reglementează în art. 

75-77, modalităţile de ascultarea a părţii vătămate şi a părţii civile, conform 

dispoziţiilor referitoare la inculpat, care se aplică în mod corespunzător şi care sunt 

prevăzute în disp. art. 69-74 C.proc.pen. 

36 Infra C. Luca, Memoria. Elemente generale, particulare situaţiei traumatice şi psihopatologice. 

37 În dosarul nr.30261/2002 instrumentat iniţial de Judecătoria Iaşi şi, ulterior strămutat conform art.55 Cod 

procedură penală, victimele minore (în număr de şapte) ale infracţiunilor de „act sexual cu un minor” şi „corupţie 

sexuală”, fapte ce constau în aceea că în perioada anilor 1997-2001 au fost supuse de către inculpat la acte sexuale 

anormale precum şi la acte de corupţie sexuală în timp ce se aflau în centre de plasament, au fost audiate în camera 

special amenajată pentru audierea minorilor-părţi vătămate sau învinuiţi din cadrul Poliţiei Iaşi, de către ofiţerul 

repartizat pentru efectuarea unor astfel de anchete. Declaraţiile părţilor vătămate au fost înregistrate pe suport 

magnetic audio-video şi au fost luate în prezenţa asistenţilor sociali, iar la finalizarea cercetărilor casetele video au 

însoţit dosarul la instanţa de judecată. Trebuie făcută precizarea că declaraţiile imprimate pe suport magnetic 

corespund situaţiei de fapt cuprinse în actul de sesizare a instanţei de judecată. Interesat sau dezinteresat, pe 

parcursul desfăşurării cercetării judecătoreşti cinci dintre minorii victimă au revenit asupra declaraţiilor iniţiale 

creând chiar un scandal mediatic, în condiţiile în care inculpatul, cetăţean francez, era arestat de câteva luni, măsura 

preventivă putând apărea în acest context ca nelegală. La acestea s-au adăugat dificultatea dovedirii faptelor, în 

lipsa unor probe materiale(urme de spermă, fotografii, etc). În lipsa acelor casete video care atestau faptul că 

declaraţiile celor implicaţi au fost luate cu respectarea dispoziţiilor legale ar fi existat probleme serioase, în 

dovedirea faptelor şi în consecinţă, în pronunţarea unei sentinţe de condamnare. Inculpatul a fost găsit vinovat şi 

condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de „corupţie sexuală” şi „perversiune sexuală” la o pedeapsă privativă de 

libertate de patru ani. 

38 R. Moisescu, „ Minorul victimă în cursul urmăririi penale” în Ghid de practici instituţionale în instrumentarea 

cauzelor cu minori, Asociaţia Alternative Sociale, Iaşi, 2005, p.39. 

39 G.Lopez, Violenţele sexuale asupra copiilor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p.79. 

27

În consecinţă, legiuitorul nu prevede o procedură specială de ascultare a 

victimei, şi cu atât mai puţin a victimei minore, deşi, pe de o parte, inculpatul şi 

victima nu se află pe aceiaşi poziţie, de egalitate, sub aspectul drepturilor 

procesuale recunoscute de legiuitor 40 , iar pe de altă parte, între adult şi copil există 

deosebiri esenţiale. 

De aceea este necesar, ca ori de câte ori se impune audierea unui minor, 

persoana care audiază să ţină cont, în primul rând, de caracteristicile de vârstă şi de 

personalitate a copilului 41 . 

Totodată, este necesar ca limbajul folosit în audierea copilului să fie adaptat la 

posibilităţile intelectuale ale acestuia, prin folosirea unei terminologii simple, 

utilizarea unor termeni pe care copilul nu îi înţelege având ca efect inhibarea 

acestuia sau obţinerea de relaţii neconforme cu cele întâmplate. 

Abordarea victimei minore trebuie să fie diferită de abordarea inculpatului, prin 

folosirea unui ton blând, mai întâi asupra unor chestiuni generale, astfel încât 

trecerea la obiectul audierii să se facă treptat 42 . 

Persoana care procedează la audierea copilului trebuie să adopte o atitudine 

profesionistă de calm, de încurajare şi de respect, creând totodată convingerea că 

este bine informată. O abordare autoritară şi formalizată poate induce victimei o 

atitudine de complezenţă, nu una de încredere, de cooperare. Cum mare parte din 

starea pe care o avem la un moment dat o transmitem nu numai prin cuvinte dar şi 

prin gesturi (unele involuntare), este necesar să ne cenzurăm atât limbajul cât şi 

semnalele corpului, prin evitarea gesturilor, de orice fel - de enervare, de aprobare 

sau dezaprobare – rămânând impasibili la contradicţii, stări de agitaţie sau 

incoerenţe. 

a. Etapele ascultării. Din dispoziţiile procedurale referitoare la ascultarea 

inculpaţilor rezultă că aceasta priveşte trei etape distincte, respectiv, etapa 

întrebărilor prealabile, etapa relatării spontane şi etapa întrebărilor propriu-zise, care 

vor fi analizate în cele ce urmează din perspectiva audierii victimei minore, ca parte 

vătămată, cu particularităţile ce ţin de vârsta şi de dezvoltarea acesteia, de tipul 

infracţiunii căreia i-a căzut victimă, a valorii probante a declaraţiei copilului 

victimă, a factorilor care influenţează declaraţia victimei, precum şi din perspectiva 

dezavantajelor audierii repetate a copilului victimă. 

Din perspectiva psihologiei judiciare 43 , etapele ascultării au o importanţă 

deosebită, deoarece aici se pot identifica anumite mecanisme psihologice care pot 

40 Spre ex. conform art.171 alin.2 şi 3 C.proc.pen. asistenţa juridică este obligatorie „când învinuitul sau inculpatul 

este minor, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat 

chiar in alta cauza, când fata de acesta a fost dispusa măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la 

tratament medical chiar in alta cauza ori când organul de urmărire penala sau instanţa apreciază ca învinuitul ori 

inculpatul nu si-ar putea face singur apărarea, precum si in alte cazuri prevăzute de lege. In cursul judecăţii, 

asistenţa juridică este obligatorie si in cauzele in care legea prevede pentru infracţiunea săvârşita pedeapsa 

detenţiunii pe viata sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. (3), în timp ce conf. art.173 c.proc.pen. 

acordarea asistenţei juridice celorlalte părţi în proces este facultativă. 

41 P. Buneci, I.T.Butoi, Martorul pe terenul Justiţiei- perspectiva procesual penală şi psihologică, Editura Pinguin 

Book, 2004, p.118. 

42 T. Butoi, I.T.Butoi, op.cit., p.115. 

43 V.Zdrenghea, T.Butoi, „Ancheta judiciară din perspectivă psihologică” în Psihologie Judiciară, Casa de editură 

şi presă “Şansa”- S.R.L., Bucureşti, 1994, p.156. 

28

să-l ajute pe cel care audiază, şi de care acesta trebuie să ţină seama; astfel, 

urmărind relatările victimei, cel care audiază va observa logica expunerii, 

cursivitatea exprimării, siguranţa de sine şi contradicţiile posibile ale celui audiat. 

a.1. Etapa explicaţiilor şi întrebărilor prealabile este etapa menită să faciliteze 

contactul psihologic dintre persoana care realizează audierea şi copilul victimă. 

Această etapă este importantă pentru a atenua starea emoţională a copilului, 

stare care poate fi amplificată de labilitatea psiho-comportamentală, de teama 

consecinţelor dezvăluirii faptei 44 pentru el sau familia acestuia, a problemelor pe 

care le va cauza 45 , de solemnitatea locului în care se află ori datorită poziţiei în care 

se găseşte. 

Realizarea contactului psihologic presupune stabilirea de raporturi cu copilul 

prin discuţii introductive cu referire la situaţia familială, şcolară, la starea de 

sănătate, probleme de perspectivă, aptitudini, pasiuni etc., ajutând anchetatorul la 

determinarea nivelului de dezvoltare a copilului 46 , scop în care discuţia este 

orientată iniţial asupra unor aspecte care nu au legătură cu cauza. 

În acest mod se poate obţine o deconectare a subiectului, o încălzire a relaţiei 

interpersonale, care favorizează chestionarea ulterioară cu privire la faptă 47 . 

Acest lucru este necesar pentru că în cazul persoanelor sincere dar labile 

emoţional, cum sunt minorii, este necesar crearea unui climat de siguranţă, de 

încredere reciprocă, a unui dialog deschis, degajat, cooperant. Nerealizarea acestui 

climat poate duce la inhibiţii emoţionale artificiale cu manifestări mimicogesticulare 

şi neuro-vegetative 48 . 

În această etapă atitudinea şi comportamentul profesionistului sunt foarte 

importante. 

Esenţiale în acest demers sunt răbdarea, tactul, toleranţa, disponibilitatea de 

a asculta, disponibilitate empatică, stăpânirea de sine etc., toate acestea 

conferind un fond psihologic general pozitiv 49 . 

În această etapă trebuie explicat rolul pe care îl are magistratul în proces, 

întrucât informaţiile cu privire la fazele anchetei, la importanţa şi rolul victimei sunt 

de natură să reducă stresul şi teama de necunoscut, astfel încât, cu cât va înţelege 

mai bine scopul audierii cu atât copilul fi mai activ în oferirea de răspunsuri 50 . De 

asemenea, copilul trebuie asigurat că versiunea lui este importantă. 

Dacă declaraţia copilului urmează a fi înregistrată, este bine ca atât copilului cât 

şi reprezentantului legal al acestuia să i se aducă la cunoştinţă această împrejurare 51 . 

44 T.Furnis, Manual multiprofesional pentru abuzul sexual al copilului - Management integrat, terapie şi 

intervenţie legală, Editura Waldpress, Timişoara, 2004, p.28. 

45 Studiile psihologice arată că în cele mai multe cazuri copilul victimă îşi asumă o parte din vină. În acest sens, 

vezi C.Mighiu, C.Luca, “ Rolul psihologului în lucrul cu copilul abuzat/neglijat” în op.cit., p.57. 

46 M.Roth Szamoskozi, „ Evaluarea situaţiilor de maltratare a copilului” în Copilul maltratat - Evaluare, prevenire, 

intervenţie, op.cit., p.69. 

47 V.Zdrenghea, T.Butoi, „Ancheta judiciară din perspectivă psihologică” în Psihologie Judiciară, op.cit., p.151. 

48 Idem, p.152. 

49 I.Buş, M.Miclea, D. David, A. Opre, Psihologie judiciară-curs postuniversitar 2004-2005, Universitatea Babeş - 

Bolyai, Cluj Napoca, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, p.66.T.Prună, Prelegeri de psihologie 

judiciară, Iaşi, Editura Fundaţia Chemarea, 1992, p.100. 

50 M.Roth Szamoskozi, op.cit., p.69. 

51 Ibidem. 

29

Este necesar ca profesionistul să explice victimei ( mai ales in cazul victimelor 

abuzate sexual sau traficate) într-un limbaj simplificat, faptul că într-un proces 

credibilitatea victimei poate fi pusă la îndoială şi de aceea, detaliile sunt foarte 

importante, pentru a demonstra prin mijloace independente că ceea ce s-a întâmplat 

este adevărat şi că trebuie să facă tot posibilul să-şi amintească şi să povestească tot 

ce s-a întâmplat, fără să ascundă nimic. 

În această etapă, copilului victimă şi reprezentantului acestuia îi sunt aduse la 

cunoştinţă drepturile sale procesuale, sens în care va primi informaţiile prev. de 

dispoziţiile art.4 din Legea 211/2004. 

Această obligaţie revine instituţiei sau mai exact persoanei îndrituite să ia 

primul contact cu victima infracţiunii, respectiv procurorului, ofiţerilor, agenţilor de 

poliţie dacă competenţa de a efectua cercetarea penală revine acestora. 

Potrivit textului legal, informarea constă în încunoştinţarea victimelor 

infracţiunilor cu privire la: 

a) serviciile şi organizaţiile care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme 

de asistenţă a victimei, în funcţie de necesităţile acesteia; 

b) organul de urmărire penală la care pot face plângere; 

c) dreptul la asistenţă juridică şi instituţia unde se pot adresa pentru exercitarea 

acestui drept; 

d) condiţiile şi procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratuite; 

e) drepturile procesuale ale persoanei vătămate, ale părţii vătămate şi ale părţii 

civile; 

f) condiţiile şi procedura pentru a beneficia de dispoziţiile art.86 indice 1, 86 

indice 2, 86 indice 4, 86 indice 5 din Codul de procedură penală, precum şi de 

dispoziţiile Legii 682/2002 privind protecţia martorilor 52 ; 

g) condiţiile şi procedura pentru acordarea compensaţiilor financiare de către stat. 

Informaţiile de care s-a făcut vorbire vor fi aduse la cunoştinţa victimei de către 

persoanele sus arătate, în scris sau verbal, într-o limbă pe care aceasta o înţelege. 

Pentru a se putea dovedi respectarea dispoziţiilor privind informarea victimelor, 

faptul că s-au îndeplinit obligaţiile legale se consemnează într-un proces verbal 

care se înregistrează la instituţia din care face parte judecătorul, procurorul, ofiţerul 

sau agentul de poliţie la care se prezintă victima. 

Potrivit art.76 C.proc.pen. în această etapă a explicaţiilor prealabile, organul de 

urmărire penală sau instanţa de judecată pune în vedere persoanei vătămate că poate 

participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o pagubă materială sau o 

daună morală, că se poate constitui parte civilă, atrăgându-i-se, de asemenea, atenţia 

că declaraţia de participare în proces într-una din cele două calităţi se poate face în 

tot cursul urmăririi penale, iar în faţa primei instanţe de judecată, până la citirea 

actului de sesizare. 

a.2. Etapa relatării libere, presupune lăsarea copilului victimă să spună tot ce 

ştie privitor la faptă, fără întreruperi. 

52 Legea face trimitere în mod expres, la protecţia datelor de identificare a martorului, la modalităţile speciale de 

ascultare a martorului, la audierea martorului sub 16 ani în anumite cauze, precum şi la protejarea deplasărilor 

martorului. În prezent, prin modificarea survenită prin Legea nr.356/2006, victimele beneficiază şi de măsurile de 

protecţie oferite de textul art.77 indice 1 C.proc.pen. la care s-a mai făcut referire în capitolul de faţă. 

30

Aşa cum rezultă din disp. art.71 C.proc.pen. la care face trimitere art.77 din 

Codul de procedură penală, ascultarea victimei nu poate începe prin citirea sau 

reamintirea declaraţiilor pe care aceasta le-a dat anterior în cauză, la fel cum aceasta 

nu poate prezenta ori citi o declaraţie scrisă mai înainte, cu precizarea că se poate 

însă servi de însemnări asupra amănuntelor greu de reţinut. 

Relatarea spontană prezintă o serie de avantaje prin aceea că: victima poate 

relata împrejurări necunoscute de organul judiciar până la acea dată; pot apărea date 

din care să rezulte săvârşirea (şi) a altor fapte penale de către învinuit sau inculpat 53 ; 

poate fi analizat modul în care victima îşi formulează declaraţiile sub aspectul 

veridicităţii; poate fi estimată sinceritatea şi buna credinţă a victimei, cel care 

audiază având posibilitatea să studieze, să observe, şi să noteze omisiunile, ezitările, 

aspectele cu privire la care apar contraziceri; relatarea victimei în această etapă se 

poate constitui în cea mai veridică dovadă care poate fi obţinută. 

Pe parcursul relatării libere, magistratul trebuie să abordeze ascultarea activă, 

menită să încurajeze vorbitorul să continue discuţia şi să furnizeze cât mai multe 

date 54 . 

Limbajul non verbal al profesionistului trebuie să reflecte atenţie şi interes 

pentru ceea ce spune victima. 

Este indicat să se evite sugestiile de orice fel, aprobarea sau dezaprobarea 

afirmaţiilor copilului, precum şi manifestările de satisfacţie sau mulţumire 55 . 

a.3. Etapa adresării de întrebări. După ce copilul victimă a epuizat relatarea, 

pentru a lămuri cauza sub toate aspectele şi subsumat scopului de a evita reaudierea 

acestuia, se trece la etapa adresării de întrebări. În această etapă, o importanţă 

deosebită o reprezintă modul de adresare a întrebărilor. 

Astfel, întrebările adresate copilului victimă trebuie să fie clare, precise şi 

concise, să fie exprimate într-o formă accesibilă copilului, potrivit vârstei, 

experienţei, pregătirii şi inteligenţei sale. Întrebările vor viza faptele percepute 

direct de către copil; nu vor conţine elemente de intimidare, de punere în dificultate 

şi nu vor fi sugestive 56 . 

Este de menţionat că în special, la copii, persoane extrem de influenţabile, 

sugestia conduce la acceptarea fără examen critic a ideilor altor persoane, limitând 

opţiunea victimei pentru una sau alta dintre alternativele pe care întrebarea însăşi le 

indică. 

Menite să lămurească toate aspectele cauzei, întrebările trebuie să aducă 

explicaţii referitoare la autorul faptei (date care să ajute la identificarea acestuia - 

dacă este o persoană necunoscută, sau cum numeşte agresorul - dacă este o persoană 

ştiută de copil - precum şi descrierea relaţiei cu această persoană); detalierea 

faptelor în termenii descrişi de copil ( descrierea de către copil a locului 

incidentului, a modului în care a ajuns în postura de victimă, a ceea ce a perceput 

prin propriile simţuri - sens în care i se va cere să descrie hainele suspectului, 

corpul, tatuaje, cicatrice, mirosul deodorantului de corp -, dacă i s-au oferit droguri 

53 R.Moisescu, op.cit., p.33. 

54 Infra C. Luca, Perspectiva psihologică 

55 V.Zdrenghea, T.Butoi, „Ancheta judiciară din perspectivă psihologică” în op.cit., p.156. 


31

sau alcool etc.); stabilirea datei săvârşirii faptei (data şi ora incidentului prin referire 

la momente specifice, caracterul repetitiv sau singular al faptei ). 


referitoare la protecţia femeilor împotriva violenţei 57 impune statelor membre „să se 

asigure că regulile procedurii permit evitarea interogatoriile deplasate şi/sau 

umilitoare pentru victime sau martorii violenţei, ţinându-se cont de traumatismele la 

care au fost supuşi şi pentru a evita alte traumatisme”. 

De asemenea, Recomandarea nr.11 din 1985, privind poziţia victimei în cadrul 

procesului penal 58 impune ca, în orice stadiu al procedurii victimele să fie 

interpelate într-o manieră care să le asigure înţelegerea situaţiei personale, a 

drepturilor şi a demnităţii lor. 

b. Tipuri de întrebări folosite în explorarea abuzului sexual. În cazul 

infracţiunilor privitoare la viaţa sexuală, problemele victimelor sunt, cu siguranţă, 

mai grave şi mai delicate decât în cazul celorlalte fapte penale, victimele 

agresiunilor sexuale fiind în mod special afectate şi suferind, de regulă, un 

traumatism multiplu: fizic, psihic, emoţional etc. 

Pe lângă aceste traume, provocate în mod nemijlocit prin faptele la care au fost 

supuse, victimele agresiunilor sexuale sunt nevoite să „înfrunte” şi cortegiul de 

interogatorii, expertize, confruntări etc., necesare desfăşurării procesului penal, 

putând suferi o nouă traumă. 

Nu de puţine ori, datorită incapacităţii profesionistului care realizează audierea 

de a stabili o relaţie de încredere cu copilul victimă, ori, datorită ameninţărilor 

exercitate de agresor faţă de copil, abuzul sexual suferit devine un sindrom al 

secretului 59 . 

Din acest punct de vedere, este oportună prezentarea unor particularităţi de 

ordin tehnic în investigarea cazurilor de abuz sexual, fizic şi emoţional, ai căror 

protagonişti sunt copiii. 

În investigarea abuzului sexual, etapa adresării întrebărilor trebuie să cuprindă 

întrebări generale, întrebări centrate şi întrebări cu alegere multiplă, mai rar indicată 

fiind folosirea întrebărilor închise şi nerecomandate fiind întrebările direcţionate, 

aşa cum se va evidenţia în cele ce urmează 60 . 

Întrebările generale se folosesc ca întrebări introductive, având rolul de a 

orienta discuţia asupra problemelor copilului. 

Astfel de întrebări pot fi: „Poţi să-mi spui de ce stăm de vorbă astăzi” sau „Ţia 

spus cineva de ce ai venit la mine să discutăm”. 

Este posibil ca minorii (în special cei aflaţi la vârsta adolescenţei) să spună că 

nu cunosc motivul audierii, chiar dacă, în prealabil, au fost pregătiţi de adultul care 

îi însoţeşte. 

Copiii mai mici s-ar putea să recunoască motivul şi să dea răspunsuri vagi, sub 

forma unor întrebări („să spun de lucruri rele” sau „ să spun ce a făcut tata cu 

mine”). 




60 M.Roth Szamoskozi, op.cit., p.75. 

32

În aceste circumstanţe, cel care audiază va fi nevoit să le adreseze întrebări 

direcţionate pentru ca răspunsurile care privesc experienţele lor de abuz să fie mai 

clare. 

Arareori copii dezvăluie în mod spontan un abuz şi de aceea ei trebuie ajutaţi 

prin adresarea de întrebări centrate. 

Întrebările centrate pot fi întrebări: 

- orientate asupra oamenilor şi comportamentului acestora, spre exemplu: 

„Cum te înţelegi cu tatăl tău”; “Sunt lucruri pe care le face în special cu 

tine”;„Face el vreodată ceva ce nu îţi place” 

- orientate asupra circumstanţelor abuzului, spre exemplu: „Există secrete în 

familia voastră”; “Ce face mama ta când este foarte supărată pe tine”; „Ce se 

întâmplă când mama merge la lucru şi tu rămâi acasă cu tatăl tău” 

- orientate asupra părţilor corpului. În acest scop, copilul poate fi întrebat mai 

întâi cum defineşte el diferite părţi ale corpului, ulterior putându-se formula 

întrebări centrate, cum ar fi: “Ai văzut tu cum arată…”; „Te-a durut 

vreodată…”; Te-a atins vreodată acolo cineva ”. 

Unele întrebări centrate pot porni de la sentimentele copilului, ca de exemplu: “ 

Am auzit că astăzi ţi-a fost foarte frică să te duci acasă. Poţi să-mi spui de ce 

Discuţia deschisă despre sentimentele trăite de copil poate ajuta la depăşirea 

unor blocaje şi la destăinuirea unui abuz. De exemplu, relevarea sentimentului de 

frică produsă de un tată violent poate fi un punct de plecare extrem de important 

pentru un copil care fuge în mod repetat din familie. 

Întrebările cu alegere multiplă au rolul de a obţine informaţii atunci când 

acestea nu sunt obţinute prin întrebări centrate. Ele trebuie astfel construite încât să 

includă răspunsul corect. 

Astfel, spre exemplu, după afirmaţia copilului că un alt copil a văzut ce s-a 

întâmplat, dar nu spune cine, poate fi adresată o întrebare de genul „ Face parte 

dintre prietenii tăi sau este altcineva”. 

Folosirea acestui tip de întrebări este recomandată pentru a afla date despre 

circumstanţele abuzului şi nu despre abuzul însuşi: 

În schimb, nu sunt recomandate întrebările cu alegere multiplă prin care se cere 

copilului să aleagă dintr-un număr limitat de răspunsuri posibile care pot să nu 

acopere realitatea. Astfel de întrebări pot duce în eroare atât pe cel care realizează 

audierea cât şi pe copil. 

Întrebările „da-nu” se folosesc destul de rar, când întrebările deschise nu duc 

la răspunsuri lămuritoare, dar practicianul continuă să creadă că minorul a fost 

abuzat. Deşi în activitatea judiciară se folosesc destul de frecvent ele nu sunt 

recomandate pentru că tendinţa acestor întrebări este de a incita la răspunsuri social 

dezirabile. 

Spre deosebire de întrebările da-nu, cele centrate identifică atât abuzatorul cât 

şi comportamentul incriminat. 

Întrebările direcţionate sau sugestive sunt cele care conduc copilul către un 

anumit răspuns care, de fapt, este cuprins în întrebare şi forţează copilul să clarifice 

situaţia. Nu sunt recomandate pentru investigarea abuzului la copii. 

33

La finalul audierii este indicat ca, pentru ajutorul acordat, copilului să i se 

mulţumească, să i se spună că a dat dovadă de curaj, că a făcut ceea ce trebuia, şi că 

a ajutat astfel la înţelegerea a ceea ce s-a petrecut în realitate. 

II.4. Valoarea probantă a declaraţiei copilului victimă a unei infracţiuni. 

Potrivit disp. art. 63 alin.2 C.proc.pen. nici o probă nu are o valoare dinainte 

stabilită. „Aprecierea fiecărei probe se face de către organul de urmărire penală sau 

de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul 

aflării adevărului”. 

Din conţinutul normei legale rezultă necesitatea examinării declaraţiilor 

copilului victimă prin coroborarea acestora cu celelalte mijloace de probă 

administrate. 

Formarea declaraţiilor este însă precedată de un proces psihologic deosebit de 

complex, marcat de capacitatea de recepţionare a informaţiilor, de prelucrarea şi 

stocarea memorială a acestora, precum şi de existenţa unor factori obiectivi şi 

subiectivi de distorsiune, ce influenţează recepţia 61 . 

În consecinţă, la aprecierea declaraţiilor copilului se va ţine seama de factorii 

care influenţează declaraţia victimei unei infracţiuni, respectiv: 

a) modul în care a păstrat în memorie evenimentul: întrucât evenimentele 

traumatizante sunt ascunse în memorie, aducerea lor în prezent cauzează durere, 

disconfort, astfel că, de cele mai multe ori victimele vor să uite evenimentul să nu 

şi-l amintească; 

b) modul în care victima a perceput incidentul: deşi minorii au, în general un 

spirit de observaţie mai dezvoltat decât majorii, atenţia lor se îndreaptă spre lucruri 

şi amănunte lipsite de importanţă, astfel încât nu percep ceea ce este important întro 

împrejurare. Mai mult, unele emoţii frecvente la copii, pot determina denaturarea 

unor evenimente pe care aceştia le percep 62 . La acestea se adaugă un coeficient de 

denaturare a realităţii determinat de afectivitatea, sugestibilitatea şi personalitatea 

victimei; 

c) modul în care victima poate să şi amintească evenimentul traumatizant: în 

această privinţă se va ţine seama de faptul că noţiunile copilului sunt vagi, neprecizate, 

iar lipsa de experienţă, gândirea nematurizată şi neînţelegerea justă a lucrurilor 

sunt factori care afectează perceperea, memoria şi redarea evenimentelor 63 ; 

d) modul în care copilul victimă poate să se exprime: cultura, gradul de instruire, 

limbajul, lipsa de experienţă, emoţia, sugestibilitatea explicabile în sala de şedinţă 

64 , teama de inculpat şi de răzbunarea acestuia, pot influenţa redarea evenimentului 

traumatizant. Astfel, impresia subiectivă a unei persoane, victimă a unei 

infracţiuni, despre evenimentul traumatic poate fi mai importantă decât evenimentul 

în sine 65 ; 


62 Idem, p.109. 

63 Ibidem. 

64 Idem, p.110. 


34

e) modul în care vrea şi este interesată să exprime evenimentul traumatizant; de 

multe ori, în acest context, victima capătă atenţia specială a familiei, a mass-mediei, 

apărând fenomenul psihologic denumit “schimbare de rol”, care duce la modificarea 

comportamentului iniţial 66 . 

Totodată, la aprecierea declaraţiei victimei se va ţine seama de faptul că 

dezvoltarea psihicului fiinţei umane este condiţionat de vârsta sa biologică, de 

particularităţile de personalitate ale persoanei audiate şi, nu în ultimul rând, de o 

serie de factori socio-culturali, de frecvenţa evenimentelor traumatizante, precum şi 

de impactul traumei suferite. 

Se va ţine seama, de asemenea, de intervalul scurs între percepţia şi redarea 

evenimentului traumatizant 67 . 

II.6. Dezavantajele audierii repetate a copiilor victimă 

În preambulul Recomandării nr.11 din 1985, privind poziţia victimei în cadrul 

procesului penal 68 se subliniază importanţa creşterii încrederii victimei în actul de 

justiţie, încurajării cooperării acesteia, în special de a depune mărturie, apreciinduse 

că în acest scop, este necesar să se acorde mai multă atenţie, în cadrul 

procedurilor penale, suferinţelor fizice, psihologice, materiale şi sociale ale 

victimei. 

De asemenea, Recomandarea nr.5 din 2002 a Comitetului Miniştrilor către 

statele membre referitoare la protecţia femeilor împotriva violenţei 69 impune 

statelor membre instaurarea unor condiţii speciale de audiere a victimelor „pentru a 

evita repetiţia mărturiilor şi pentru a reduce efectele traumatizante ale procedurilor”. 

Subsumat acestor Recomandări este de reţinut că există o serie de dezavantaje 

ale audierii repetate a copilului victimă, pe care le vom prezenta în cele ce urmează: 

Copiii au o capacitate de percepere şi verbalizare redusă iar atenţia lor se 

îndreptă spre lucruri care, de obicei, sunt lipsite de importanţă. Mai mult, copiii sunt 

persoane cu capacităţi reduse de redare verbală a evenimentelor traumatizante, ori 

chiar cu dificultăţi de exprimare 70 . 

Teama de inculpatul care se află în sala de judecată poate denatura conţinutul 

declaraţiei furnizate in prezenta acestuia 71 , existând chiar riscul ca victima să-şi 

schimbe declaraţia 72 . 

Sugestibilitatea si emotivitatea explicabilă în ambianţa sălilor de judecată ar 

putea face ca victima să nu poată relata cursiv, fluent, cu amănunte ceea ce s-a 

întâmplat. Totodată, minorul poate fi pentru prima dată într-un astfel de rol, putând 

fi impresionat de o serie de factori, precum gravitatea acţiunii, cadrul în care se 

desfăşoară judecata, ţinuta vestimentară a persoanelor oficiale. 

Timpul relativ mare scurs între eveniment şi luarea declaraţiei în cursul 

cercetării judecătoreşti este de natură să afecteze fidelitatea relatării. 


67 Idem, p.123. 

68 Cit.supra. 


70 Judecătoria Iaşi, sent.pen. nr.4114 din 30.09.2004, cit.supra. 

71 Judecătoria Iaşi, sentinţa penală nr.5962 din 21.12.2004, cit.supra. 

72 Judecătoria Iaşi, sentinţa penală nr.2173/2005, definitivă prin dec.pen.17/MF/22.02.2007. 

35

Audierea repetată are un efect nociv asupra psihicului incomplet dezvoltat al 

copilului şi asupra dezvoltării sale ulterioare 73 . Trauma produsă de comiterea 

infracţiunii asupra unui copil este suficientă, fără a mai pune victima în situaţia să o 

retrăiască cu ocazia audierii sale. 

Mai mult, interpelările repetate ar putea însemna pentru copil că declaraţiile sale 

sunt puse sub semnul întrebării, determinându-l la răspunsuri dezirabile. 

De aceea este deosebit de importantă găsirea unor soluţii eficace, legale, prin 

care, în realizarea unui deziderat suprem, interesul superior al copilului, care se 

realizează în principal prin ocrotirea sănătăţii mentale a acestuia, reaudierea 

succesivă a victimelor pe parcursul procesului penal, să fie evitată. 

Un prim pas ar fi ridicarea standardelor de calitate în luarea depoziţiei victime 

în cursul urmăririi penale de către poliţist şi procuror prin: respectarea regulilor 

procedurale referitoare la audierea minorilor; realizarea unei audieri iniţiale 

amănunţite, asupra tuturor aspectelor de fapt; utilizarea tehnicilor de audiere 

adaptate fiecărui caz în parte; utilizarea, încă din faza urmăririi penale, a tehnicii de 

înregistrare audio-video; asistarea victimelor minore de către un psiholog; utilizarea 

evaluării psihologice. 

Secţiunea B. Perspectiva psihologică 

II.1. Repere psihologice în audierea copilului victimă 

Cunoaşterea de către persoana care audiază un copil victimă a unei infracţiuni 

(poliţist, procuror, judecător) a elementelor de psihologia dezvoltării copilului dar şi 

a consecinţelor sociale, psihologice, comportamentale apărute în urma traumatizării 

poate avea ca beneficii, facilitarea comunicării dintre practician şi copil cât şi 

înţelegerea comportamentului „neadecvat” al copilului, care poate fi o consecinţă a 

traumei, a abuzului suferit. 

De exemplu, o caracteristică a copiilor din etapa şcolarităţii timpurii este 

tendinţa acestora de a minţi cu uşurinţă 74 . Ţinând cont de această particularitate în 

audierea acestor copii întrebările trebuiesc adresate pe un ton clar, blând şi 

neagresiv, atrăgându-li-se atenţia, încă de la început, să nu mintă, să aibă încredere, 

să nu le fie ruşine sau teamă să spună adevărul. 

73 Tribunalul Iaşi, sentinţa penală nr.576 din 24.09.2007, rămasă definitivă prin neapelare, nepublicată. În speţă, 

având în vedere că audierea miorului (victimă a unui viol, constând în act sexual oral cu un băiat de 14 ani), în faţa 

primei instanţe nu s-a putut realiza, întrucât interpelat asupra abuzului, copilul s-a blocat neputând să scoată nici un 

cuvânt, instanţa a solicitat sprijinul psihologilor, care să realizeze consilierea minorului şi pregătirea acestuia în 

vederea reaudierii dacă aceasta este posibilă. Din raportul întocmit de psihologii din cadrul Asociaţiei Alternative 

Sociale a rezultat că simptomele manifestate de copilul victimă ca urmare a evenimentului traumatic la care a fost 

supus în luna februarie 2006 s-au ameliorat, astfel încât acesta nu mai prezintă stări de greaţă şi vomă, nu mai are 

accese de plâns, tulburări ale somnului etc. În continuare însă copilul prezintă nervozitate şi disconfort când trebuie 

să povestească despre evenimentul traumatic, debitul său verbal devenind mai accelerat. Se contstată de asemenea 

instalarea uitării spontane şi a confuziei unor aspecte legate de evenimentul traumatic, ceea ce demontrează 

nedepăţirea totală a traumei. Faţă de aceste precizări instanţa a apreciat că reaudierea nemijlocită a minorului 

victimă în vârstă de 7 ani, care a mai dat trei declaraţii cu privire la abuzul sexual pe parcursul celor două faze 

procesuale, nu este necesară existând un risc crescut de retraumatizare a acestuia. 

74 G.B., Melton, J. Petrila, N.G. Poythress, C. Slobogin, Psychological Evaluations for the Courts. A Handbook for 

a Mental Health Professionals and Lawyers. Second Edition. The Guilford Press, London, 1997, p.454. 

36

Pe de altă parte, consecinţele traumei asupra copilului sunt multiple 75 , una dintre 

ele fiind disocierea. Aceasta se manifestă printr-o serie de atitudini şi 

comportamente care ar putea surprinde profesionistul care-l audiază pe copil. De 

exemplu, anestezia emoţională se traduce prin lipsa de către copil a durerii pe care 

cei din jurul lui se aşteptau ca acesta să o simtă, adică nemanifestarea vreunei 

emoţii cu privire la evenimentul traumatic şi consecinţele acestuia asupra sa. 

Amnezia temporară poate fi o altă manifestare a disocierii traumatice. Copilul 

victimă, în general, nu îşi aduce aminte aspecte ale episodului traumatic cu toate că 

uneori are imagini foarte clare şi puternic încărcate emoţional din timpul incidentului 

traumatic. 

Prezentăm în continuare, fără a avea pretenţia exhaustivităţii, aspecte privind 

dezvoltarea copilului care ar putea sprijini practicianul în înţelegerea şi abordarea 

acestuia atunci când îl audiază. 

a. Prima copilărie (1- 3 ani) 

O caracteristică a primului an de viaţă este instalarea la copil a stării de încredere 

sau de neîncredere care ţine de calitatea relaţiei care se stabileşte între mamă 

(persoana care îl îngrijeşte) şi copil. O prezenţă caldă, tonică şi receptivă la 

trebuinţele copilului poate inocula acestuia sentimentul optimismului şi a siguranţei 

de sine 76 . 

În jurul vârstei de 2-3 ani se dezvoltă considerabil capacităţile copilului. Dacă 

aceste abilităţi naturale vor fi stimulate de părinţi se schiţează sentimentul de 

autonomie. Dacă, dimpotrivă, părinţii vor fi hiperprotectivi, inhibanţi sau prea exigenţi 

vor eroda încrederea copilului în forţele proprii şi vor determina apariţia 

îndoielii şi ruşinii 77 . 

În această perioadă este, practic, imposibilă realizarea audierii, datorită nivelului 

de dezvoltare psihologică (limbaj, memorie, gândire, atenţie) a copilului. 

Informaţiile furnizate verbal, comportamental sau prin desen de către copiii 

aparţinând acestei vârste nu pot fi decât indicii probatorii. O caracteristică a 

perioadei de 2-3 ani a copilului este negativismul, adică tendinţa acestuia de a spune 

în mod curent „nu”. 

b. Perioada preşcolară (3- 6/7 ani) 

Această perioadă mai este denumită „vârsta de aur” a copilăriei 78 şi este 

împărţită în următoarele etape 79 : 

- a preşcolarului mic (3 – 4 ani); 

- a preşcolarului mijlociu (4 ani); 

- a preşcolarului mare (5 – 6/7 ani). 

Abia după vârsta de 4 ani copilul reţine voluntar informaţiile, până la 4 ani 

memoria este mecanică şi involuntară. 

75 Infra C. Luca,”Memoria. Elemente generale, particulare situaţiei traumatice şi psihopatologice”. 

76 A. Munteanu, Psihologia copilului şi a adolescentului, Editura Eurobit, Timişoara, 2007, p. 61. 

77 Idem 

78 U. Şchiopu, E.Verza, Psihologia vârstelor, ciclurile vieţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997 

79 A. Munteanu, op.cit. p. 191. 

37

Memoria la această vârstă este puternic încărcată afectogen, copilul reţinând 

ceea ce l-a emoţionat intens, fie pozitiv, fie negativ. La această vârstă se memorează 

mai uşor informaţia care este ilustrată prin imagini plastice. 

Atenţia la această vârstă înregistrează ameliorări succesive, astfel: la preşcolarul 

mic este de 5-7 minute, la preşcolarul mijlociu 20-25 de minute iar la preşcolarul 

mare de 40-45 de minute. 

Afectivitatea preşcolarului sub aspect general are un caracter exploziv şi 

instabil. La 3 ani se instalează sentimentul de vinovăţie şi pudoare manifestate prin 

eritemul de pudoare (înroşire a feţei copilului atunci când se simte ruşinat). 

La 4 ani se schiţează mândria. La 5 ani apare sindromul bomboanei amare ce 

constă în starea afectivă pe care o traversează copilul atunci când primeşte o 

recompensă nemeritată. 

La 6 ani se manifestă criza de prestigiu, adică disconfortul pe care îl trăieşte 

copilul ori de câte ori este mustrat în public. 

La această vârstă activismul şi spiritul interogativ al copilului devin debordante. 

Dacă familia sprijină această atitudine se cristalizează spiritul interogativ. În 

schimb dacă această atitudine este penalizată, părinţii sunt prea punitivi şi reticenţi, 

copilul va dezvolta un sentiment de culpabilitate extrem de nociv. 

În edificarea moralităţii se impun două linii strategice: 

- capacitatea conştientizării greşelilor de către copil; 

- eliminarea minciunii intenţionate, care germinează în jurul vârstei de 4 ani. 

Până la 4 ani nu putem vorbi de minciuna intenţionată ci de exerciţii fabulatorii 

80 . Caracteristic pentru această vârstă sunt minciunile reflexe care constau în negarea 

faptelor de către copil, crezând că astfel le poate anula. 

Există mai multe tipuri de minciuni care sunt împărţite în funcţie de resortul 

care le generează şi scopul urmărit: 

- Minciuna de apărare se produce din teama copilului că va fi pedepsit. Prezenţa 

acestui tip de minciună poate semnala un sistem educativ parental prea 

aspru, sever, dur şi inflexibil. Pentru a elimina acest tip de minciună, adulţii 

(părinţi, bunici, educatori etc.) din jurul copilului trebuie să stimuleze, să 

gratifice sinceritatea copilului, ori de câte ori este posibil inoculându-i copilului 

convingerea că o greşeală recunoscută va fi pe jumătate iertată. În plus, 

adulţii din jurul copilului trebuie să înţeleagă că este mult mai indicat din 

punct de vedere educativ „să achite un vinovat decât să pedepsească un nevinovat”. 

- Minciuna de compensaţie se alimentează din dorinţa copilului de a evada 

dintr-o situaţie sau stare neplăcută, traumatizantă. În consecinţă el îşi va 

atribui faţă de părinţii săi sau alte persoane (de regulă copii), performanţe, 

calităţi, merite fictive pentru a se valoriza şi a suscita admiraţie. De exemplu, 

un copil izolat şi rejectat la grădiniţă de către colegii săi, se va refugia în tot 

felul de fabulaţii, relatând acasă multiple experienţe pe care le-a trăit în ziua 

respectivă, împreună cu ceilalţi colegi. Părinţii trebuie să intervină discret dar 


38

operativ pentru a-i oferi copilului compensaţii reale, care vor substitui treptat 

pe cele imaginare. 

- Minciuna de seducţie, copilul minte deoarece doreşte să facă o impresie 

bună şi să atragă afecţiunea cu orice preţ. Acest gen de minciună apare 

frecvent în familiile separate, dezorganizate, divorţate unde copilul joacă 

rolul unui „agent dublu” între cele două cămine povestind fiecărui părinte 

fapte inventate, dar obligatoriu puţin măgulitoare despre celălalt, ca să-şi 

probeze dragostea şi fidelitatea faţă de acesta. Atitudinea potrivită pentru 

părinţi este de a renunţa la a mai stimula bârfele copilului. 

- Minciuna de agresivitate are scopul de a polariza către sine atenţia şi 

afecţiunea parentală. Acest gen de minciună apare frecvent o dată cu naşterea 

unui nou copil în familie şi când părinţii gravitează doar în jurul noului 

născut, ceea ce provoacă celuilalt copil sentimente de marginalizare şi 

abandon. 

Datorită particularităţilor specifice acestei perioade de vârstă (memorie, voinţă, 

atenţie etc.), se recomandă ca audierea să se facă în prezenţa unui psiholog sau 

asistent social specializat în dezvoltarea copilului. Se va pune accent pe relatarea 

spontană, iar întrebările vor fi adresate copilului într-un limbaj accesibil lui, vor fi 

directe, pe un ton blând, scurte şi precise 81 . 

c. Şcolaritatea timpurie (6/7 – 10 ani). 

În această etapă se observă o dezvoltare fizică şi psihică mai accentuată, copilul 

creşte în greutate cu aproximativ 10 kg, iar în înălţime cu 20 de cm, diferenţele 

dintre fete şi băieţi fiind încă minore. 

Pofta de mâncare fluctuează, înregistrându-se o adevărată criză de anorexie în 

jurul vârstei de 6 ani 82 . 

Datorită implicării copilului în diferite activităţi şcolare se îmbunătăţeşte vizibil 

percepţia spaţiului şi a timpului, astfel se dezvoltă capacitatea acestuia de a aprecia 

corect durata de desfăşurare a fenomenelor. De exemplu citirea corectă a ceasului, 

cunoaşterea succesiunii anotimpurilor, a lunilor şi a zilelor săptămânii, încadrarea 

clară a evenimentelor pe cele trei dimensiuni temporale (trecut, prezent şi viitor). 

Afectivitatea nu mai este caracterizată de aşa o mare instabilitate emoţională ca 

în perioada precedentă şi apar primele trăsături de caracter. 

Se dezvoltă capacitatea de memorare şi de redare în mod succesiv a unor fapte 

şi evenimente. La vârsta şcolară mică predomină memoria mecanică, (aceasta 

cunoaşte momentul de apoteoză în jurul vârstei de 8 ani), cea involuntară şi cea de 

scurtă durată. 

În jurul vârstei de 7 ani copilul reţine, preponderent, ceea ce l-a impresionat mai 

mult, memorând uşor ceea ce este neesenţial şi detaliat. Abia din clasa a treia 

copilul face eforturi de a-şi cultiva voluntar memoria. Raportul dintre capacitatea de 

recunoaştere şi reproducere se modifică: dacă la 6-7 ani procesul de recunoaştere 

este mai activ, pe măsura înaintării sale în vârstă creşte capacitatea de reproducere 

81 Moisescu, R., Mursa, L., „Protecţia drepturilor copilului victimă în legislaţia internă” în Ghid de practici 

instituţionale în instrumentarea cauzelor cu minori, Asociaţia Alternative Sociale, Iaşi, 2005, p. 34. 

82 A. Munteanu, op.cit. p. 

39

care nu mai este fidelă textului citit, micul şcolar fiind tentat să facă mici 

reorganizări ale textului asimilat. Paralel cu această capacitate creşte şi volumul 

memoriei. 

Cu toate acestea, uitarea apare frecvent în jurul vârstei de 7 ani. La această 

vârstă copilul face distincţia dintre adevăr şi minciună şi prezintă o sugestibilitate 

ceva mai redusă decât la perioadele de dezvoltare anterioară, dar sugestibilitatea nu 

dispare ceea ce duce la ideea că în timpul audierii nu trebuiesc folosite întrebări care 

să conţină răspunsul deoarece i se poate induce o realitate distorsionată. 

Tot în această etapă se manifestă în mod incipient personalitatea, în sensul de a 

exagera pentru a-şi da importanţă, minte cu uşurinţă, iar relatarea trebuie pusă sub 

semnul întrebării deoarece ea poate fi influenţată apriori de către persoanele în care 

acesta are încredere. 

Este indicat ca şi la această categorie de vârstă, audierea să se facă în prezenţa 

unui specialist în dezvoltarea copilului. 

Întrebările adresate copilului se vor formula pe un ton cât se poate de clar, 

atrăgându-se atenţia, încă de la început, să nu mintă, să nu-i fie teamă sau ruşine de 

a spune adevărul. 

Datorită caracteristici specifice acestei vârste, nevoia de socializare afectivă, se 

manifestă adultismul, adică nevoia copilului de a fi tratat ca un egal al adultului. 

Persoana care realizează audierea trebuie să folosească această caracteristică si 

să dea sentimentul copilului că este luat în serios şi tratat de la egal la egal. 

Relatarea liberă, este procedeul de audiere cel mai indicat. 

Tonul persoanei care audiază trebuie să fie blând, neagresiv, trebuie asigurat 

sentimentul copilului că este crezut şi luat în seamă. 

Cercetările 83 arată că, referitor la efectele pe care le are asupra memoriei, 

interogaţiile repetate adresate unor copii (care au fost martorii unui eveniment 

regizat), au pus în evidenţă că evocările subiecţilor sunt mai precise la 7 ani decât la 

5 ani. O caracteristică comună ambelor vârste este aceea că atunci când întrebările 

amănunţite sunt repetate, copilul crede că primul său răspuns a fost eronat, aşa încât 

îl va retuşa sau modifica integral pe următorul. 

d. Pubertatea (10-14 ani) 

Această perioadă este corespunzătoare gimnaziului şi este caracterizată de o 

creştere somatică spectaculoasă şi o maturizare evidentă. 

Se dezvoltă spiritul de observaţie, posibilităţile de orientare spaţială şi 

temporală se lărgesc şi se îmbunătăţeşte capacitatea de verbalizare a trăirilor sale. 

Memoria face un salt cantitativ şi calitativ prin apariţia componentelor logice, a 

tendinţelor de interpretare, a capacităţii de abstractizare şi generalizare. 

Scade sugestibilitatea în detrimentul afectivităţii. În această etapă a dezvoltării, 

copilul este afectat de sensibilitate, caracterizat de o conduită contradictorie, 

prezintă uneori tendinţe spre mitomanie din dorinţa de a se impune pe plan social şi 

de a-şi exagera Eul. 

83 A.Memon, & R.Vartoukian, „The effects of Repetated Questioning on Young Children’s Eyewitness Testimony” 

în British Journal of Psychology, 87, 1996 pp.403-415. 

40

În paralel cu dezvoltarea discernământului şi sentimentelor morale pot să-şi 

facă apariţia şi unele probleme de voinţă sau de educaţie dezvoltându-se astfel 

comportamente agresive. 

Puberii sunt atraşi de fapte senzaţionale, care îi fac să exagereze, să braveze, să 

schimbe impresii şi informaţii cu oricine despre ceea ce i s-a întâmplat, a văzut şi a 

auzit, fiind astfel uşor de influenţat. 

În audierea copiilor puberi trebuie să se ţină cont de dorinţa acestora de bravură, 

iar ascultarea acestora este de preferat să se facă dacă este posibil, singur şi pe 

neaşteptate, ţinându-se seama că o relatare detaliată poate să provină şi din 

sugestiile care i le poate induce o persoană apropiată şi de încredere. 

Datorită faptului că la această vârstă copiii au un puternic spirit critic, iar acesta 

facilitează relatarea cu multă uşurinţă a evenimentelor traumatizante, cum ar fi cele 

de violenţă domestică sau cele referitoare la viaţa sexuală, informaţiile dobândite 

deseori de la anturaj facilitează relatarea de atitudini sau fapte privitoare la aspecte 

intime. 

e. Adolescenţa (14-18 ani) 

Datorită unei perpetui oscilaţii între extreme, între exuberanţă şi apatie, cruzime 

şi sensibilitate, hărnicie şi lene, între copilărie şi maturitate, adolescenţa a fost 

denumită diferit: „vârsta dificilă”, „criza de originalitate”, „vârsta marilor idealuri”, 

„vârsta dramei”, „vârsta integrării sociale” „ vârsta de aur” etc 84 . 

Există câteva dominante care conferă specificitate acestei etape şi anume: 

aspiraţia adolescentului faţă de independenţă; interiorizarea activităţii mentale 

(risipită până la această vârstă într-o multitudine de acte); individualizarea, ce se 

structurează concomitent cu desăvârşirea particularităţilor de sex şi a impactului 

provocat de influenţele mediului 85 . 

Sensibilitatea continuă să se dezvolte însă acum este dominată de erotizare. 

Memoria se dezvoltă foarte mult iar reproducerea evenimentelor trăite se realizează 

prin filtrul propriei personalităţi. Datorită faptului că memoria logică devine forma 

principală de reţinere, sugestibilitatea şi influenţabilitatea scad foarte mult. 

Continuă dorinţa de relevare pregnantă a Eului în comunitate şi în special în 

grupul restrâns de prieteni din care face parte. În această perioadă de vârstă, 

influenţa anturajului este de 85%, iar restul revine familiei şi şcolii 86 . Deseori apare 

imitaţia persoanelor pe care le admiră, a persoanelor pe care ei le consideră lideri şi 

pe care doresc sa-i substituie. 

Adolescentul este tentat să releve aspecte pe care le-a perceput prin prisma 

propriei sale personalităţi, adaptându-le în funcţie de influenţele majore ce provin 

de la modelele pe care şi le asumă. La această vârstă noţiunile sunt cristalizate iar 

discernământul devine pregnant. Singura diferenţă dintre adolescent şi adult este 

experienţa de viaţă şi din acest motiv audierea adolescentului nu diferă mult de 

audierea adultului. 


85 Idem. p. 250. 

86 U. Şchiopu, E.Verza, op.cit.p.146. 

41

Persoana care realizează audierea trebuie să aibă în vedere că procesul de 

formare a declaraţiilor este asemănător adulţilor (percepţie, decodare, memorare, 

reactivare), însă va fi marcat de următorii factori: 

- sugestibilitatea ridicată (din acest motiv redarea liberă trebuie urmată de 

întrebări directe, simple, neechivoce); 

- lipsa experienţei de viaţă şi nivelul scăzut de cunoştinţe. 

II. 2. Reguli şi tehnici utile în audierea copilului victimă 

Pentru ca audierea copilului să se desfăşoare în condiţii optime, înainte de 

începerea efectivă a acesteia este indicat ca persoana care realizează audierea să 

stabilească împreună cu victima câteva reguli simple de comunicare, astfel încât 

audierea să se desfăşoare cât mai eficient. 

Copilul victimă trebuie informat cu privire la următoarele aspecte 87 : 

- că poate oricând să spună dacă nu înţelege o întrebare; 

- că poate oricând să ceară clarificări cu privire la orice întrebare sau 

activitate care se desfăşoară în timpul interviului; 

- că este puţin probabil să-şi amintească toate lucrurile care i s-au întâmplat şi 

că nu este nicio problemă dacă nu-şi aminteşte unele evenimente. Această amnezie 

este caracteristică persoanelor care au suferit sindrom de stres posttraumatic; 

- în timpul audierii, practicianul care o va audia poate include unele întrebări 

privind evenimente care pot întrista copilul victimă sau îi pot readuce în prezent 

amintiri dureroase; 

- că poate cere mai mult timp pentru unele răspunsuri sau poate cere o pauză 

ori de câte ori simte nevoia; 

- că trebuie să facă tot posibilul să povestească tot ce-şi aduce aminte, fără să 

ascundă nimic faţă de anchetator; 

- persoana care audiază trebuie să se asigure că victima a înţeles clar tot ceea 

ce i-a explicat; 

- victima să fie întrebată dacă are nelămuriri până la această etapă; 

- victima să fie întrebată dacă este de acord să participe la anchetă. 

Explicaţiile aduse victimei trebuie adaptate nivelului ei de educaţie, vârstă şi 

înţelegere. 

O tehnică care vine în sprijinul persoanei care realizează audierea este 

ascultarea activă. Este util de folosit atunci când victima relatează liber faptele. 

Ascultarea activă presupune o serie de activităţi menite să asigure receptarea corectă 

a mesajului şi reţinerea lui optimă. Ascultarea activă face posibilă soluţionarea 

problemelor apărute prin forţe proprii, necesită un efort susţinut, adoptarea unei 

atitudini mentale corecte, menţinerea atenţiei pentru a relaţiona logic dar şi pentru a 

obţine o înţelegere deplină, căutând un răspuns corect la ceea ce ni se comunică. 

Iată câteva sugestii pentru a putea realiza o ascultare activă: 

- ascultă întreaga argumentaţie chiar dacă intenţionezi să o refuzi; 

- ai răbdare atunci când asculţi; 

87 C. Luca, “Audierea victimei traficului de finţe umane” în Traficul de fiinţe umane. Infractor, Victimă. 

Infracţiune. Asociaţia Alternative Sociale şi Asociaţia Magistraţilor Iaşi, Iaşi, 2005, p.106. 

42

- repetă ideile principale ale argumentaţiei vorbitorului; 

- fii flexibil şi obiectiv, nu critica şi nu te lansa în argumentaţii inutile; 

- nu te grăbi să dai sfaturi; 

- fii empatic; 

Respectarea sugestiilor enumerate poate produce următoarele efecte: 

- sprijină comunicarea deschisă; 

- încurajează interlocutorul să comunice; 

- permite aflarea tuturor informaţiilor necesare; 

- optimizează relaţiile personale; 

- facilitează o mai bună înţelegere a celor cu care intrăm în contact; 

- nu produce sentimente sau senzaţii negative; 

- reduce dificultăţile de înţelegere; 

- în cazul unui volum mare de informaţii, conţinutul de esenţă este perceput; 

- climatul discuţiei se îmbunătăţeşte în mod sensibil. 

Limbajul nonverbal al persoanei care realizează ancheta trebuie să reflecte 

atenţie şi interes pentru ceea ce spune victima. Acesta se poate realiza prin 

menţinerea contactului vizual cu victima, dar fără ai da senzaţia că o fixează şi prin 

oferirea de confirmări şi încurajări verbale. 

Bibliografie pentru Secţiunea A 

Bass, E., Davis, L., Beginning to Heal-A First Book for Survivors of Child Abuse, Harper 

Pernnial, New York, 1993 

Buneci, P.; Butoi, I.T., Martorul pe tărâmul justiţiei, Editura Pinguin Book, Bucureşti, 2004 

Buş, I., Miclea, M., David, D.,Opre, A., Psihologie judiciarăn - curs postuniversitar 2004- 

2005, Universitatea Babeş- Bolylai, Cluj Napoca, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale 

Educaţiei, 2004 

Butoi,T., Victimologie-curs universitar, Editura Pinguin Book, Bucureşti, 2004 

Bogdan,T.,Sântea, I., Analiza psihologică a victimei. Rolul ei în procesul judiciar, Serviciul 

Editorial şi Cinematografic, Bucureşti 1998 

Cioclei,V., Viaţa sexuală şi politica penală, Editura Holding Reporter, Bucureşti, 1994 

Furnis, T., Manual multiprofesional pentru abuzul sexual al copilului - Management 

integrat, terapie şi intervenţie legală, Editura Waldpress, Timişoara, 2004 

Mighiu, Corina, Luca, C., Rolul psihologului în lucrul cu copilul abuzat/neglijat,Ghid de 

bune practici pentru prevenirea abuzului asupra copilului, Cap. Psihologi, Salvaţi Copiii, 

Bucureşti, 2003 

Lopez, G.,Violenţele sexuale asupra copiilor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001 

Mitrofan,N., Zdrenghea,V., Butoi,T., Psihologia judiciara, Editura Şansa, Bucuresti,1992; 

Paşca,V., Victima - un actor mare într-un rol minor,Revista de drept penal, anul VIII, nr.2, 


43

Muntean, Ana, “Intervenţia în Copilul maltratat” în Evaluare, prevenire, intervenţie, lucrare 

colectivă coordonată de Şerban Ionescu, Fundaţia Internaţională pentru Copil şi Familie, 


Prună, T., Prelegeri de psihologie judiciară, Iaşi, Editura Fundaţiei Chemarea, 1992 

Raport of the Consultation on Child Abuse Prevention – WHO, Geneva, 29-31march, 1999 

Roth, Maria, Protecţia Copilului. Dileme, concepţii şi metode, Editura Presa Universitară 

Clujeană, Cluj Napoca, 1999 

Şchiopu, Ursula ; Verza, E., Psihologia vârstelor, Editura Didactică şi Pedagogică, 


Walker, A.G., Handbook on qestioning children, ABA Center on Children and the Low, 

American Bar Association ,SUA, 1994 

Bibliografie pentru Secţiunea B 

Atkinson, R.,L.; Atkinson,R.,C.; Bem,D., J.; Smith,E.,E., Introducere în psihologie Ediţia a 

XI-a,, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 

A.Memon, & R.Vartoukian, „The effects of Repetated Questioning on Young Children’s 

Eyewitness Testimony” în British Journal of Psychology, 87, 1996 

Bass, E.; Davis L., Beginning to Heal – A first book for survivors of child sexual abuse, 

Harper Perennial, New York, 1993 

Băiceanu, L., Dicţionar ilustrat de psihologie englez-român, Editura Tehnică, Bucureşti, 

2004 

Beverly, E., The Right to innocence- Healing the trauma of childhood sexual abuse, Ivy 

Books, New York, 1991 

Beverly, J., Handbook for treatment of attachment- trauma, problems in children,The Free 

Press, New York, 1994 

Brich, A., Psihologia dezvoltări, Editura tehnică, Bucureşti, 2000 

Hoffman, E., Psychologicaly testing at work, McGraw-Hill, London, 2002 

Fischer, G., & Riedesser P., Tratat de Psihotraumatologie, Editura Trei, Bucureşti, 2001 

Gudjonsson, G.H.; Haward L.R.C., Forensic Psychology, a guide to practice, Routledge, 

London, 1998 

Ionescu, Ş. (coordonator), Copilul Maltratat - Evaluare, prevenire, intervenţie, Fundaţia 

Internaţională pentru Copil şi Familie, Bucureşti, 2001 

Killen, K., Copilul Maltratat, Editura Eurobit, Timişaoara, 2000 

Larousse, Marele dicționar al psihologiei, Editura Trei, București, 2006 

Lopez, G., Violenţele sexuale asupra copiilor, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2000 

Marcelli, D., Tratat de psihopatologia copilului, Editura Fundaţiei Generaţia, Bucureşti, 

2003 

44

Melton, G., Petrila, J., Poythress, N.G., Slobogian, C., Psychological Evaluations for the 

Courts. A handbook for the Mental Health Professionals and Lawyers, Second Edition, The 

Guilford Press New York, 1997. 

Munteanu, Anca,Psihologia Copilului şi Adolescentului, Editura Augusta, Timişoara , 1993 

Munteanu, Anca, Stadiile Dezvoltării, Editura Augusta, Timişoara, 1997 

Salvaţi Copiii România, Ghid de bune practici pentru prevenirea abuzului asupra copilului, 

Bucureşti 2003 

Schiraldi, R.G., The Post-Traumatic Stress Disorder. Sourcebook. A guide to healing, 

recovery and growth, Lowell House, Los Angeles, 1999. 

Şchiopu Ursula; Verza E., Psihologia Vârstelor, ciclurile vieţii, Editura Didactică şi 

Pedagogică, Bucureşti, 1997 

Verza E., Psihologia vârstelor, Editura Hyperion XXI, Bucureşti, 1993 

45

Copiii în faţa instanţei civile 

Adriana Stoinel * 

Lucrarea de faţa îşi propune să ofere sugestii de bune practici în domenii 

punctuale în care, instanţa judecătorească, la cerere sau din oficiu, este chemată să 

decidă cu privire la modul cum părinţii îşi exercită drepturile şi îndatoririle 

părinteşti. 

Drepturile copilului, la fel ca şi drepturile omului, sunt astăzi consfinţite atât de 

legislaţia română, cât şi de legi internaţionale, iar încălcarea lor este un abuz şi o 

desconsiderare a nevoilor copilului. 

1.Dispoziţii legale naţionale şi internaţionale aplicabile dreptului familiei 

Dispoziţii interne aplicabile domeniului care reglementează dreptul 

familiei şi ocrotirea copiilor se regăsesc în: 

‣ Constituţia României- art.49 

‣ Codul familiei 

‣ Codul civil 

‣ Codul de procedura civilă 

‣ Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice 

‣ Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a 

Decretului privitor la persoanele fizice şi juridice 

‣ Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă 

‣ Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor minorilor 

‣ Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei 

‣ Legea nr.274/2004 privind înfiinţarea şi funcţionarea Oficiului Român 

pentru Adopţii 

‣ Legea nr.275/2004 pentru modificarea OUG nr. 12/2001 privind înfiinţarea 

Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie 

‣ Legea nr. 84/1994 pentru ratificarea Convenţiei pentru protecţia copiilor şi 

cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiate la Haga la 29 mai 

1993 

‣ Legea nr. 217/2004 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie 

‣ Hotărârea Guvernului nr. 770/2003 privind organizarea şi funcţionarea 

Autorităţii Naţionale pentru Protecţia copilului şi Adopţiei, etc. 

Dintre dispoziţiile interne, Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea 

drepturilor copilului reprezintă cadrul legal în materie, actul normativ instituind 

prevederi noi referitoare la: 

garantarea exercitării drepturilor prevăzute de Convenţia Organizaţiei 

Naţiunilor Unite referitoare la drepturile copilului; 

* Adriana Stoinel, judecător Tribunalul Iaşi, cu o vechime de 15 ani în magistratură, judecător 

desemnat să soluţioneze cauzele cu minori şi familie–complete specializate–în materie civilă, formator 

la Şcoala Naţională de Grefieri în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi familiei 

46

în mod expres, se precizează că părinţii sunt responsabili pentru creşterea, 

îngrijirea şi dezvoltarea copilului; 

exercitarea de către ambii părinţi a drepturilor şi obligaţiilor părinteşti în 

mod egal, inclusiv după divorţul acestora. Divorţul părinţilor nu trebuie să 

afecteze raporturile copilului cu fiecare părinte decât dacă acest lucru este în 

interesul său superior; 

în mod expres, se precizează că responsabilitatea colectivităţii locale este 

subsidiară, iar statul intervine complementar fără a se putea substitui oricum 

şi oricând părinţilor; 

este reglementată obligaţia autorităţilor locale de a acorda asistenţă specială 

copilului în scopul creşterii, îngrijirii şi educării acestuia în familie; 

sunt introduse noi instrumente de lucru: planul individualizat de servicii şi 

planul individualizat de protecţie (vezi anexe); 

este redefinit rolul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor 

Copilului; 

sunt redefinite serviciile de la nivelul autorităţilor locale. 

În privinţa reglementărilor internaţionale putem enumera: 

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată la 10.12.1948 

Pactul internaţional cu privire la drepturi civile şi politice (care are două 

protocoale facultative) 

Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale 

Convenţia internaţională asupra eliminării tuturor formelor de discriminare 

rasială adoptată în 1965 

Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare asupra femeii 

adoptată în 1979 

Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau 

degradante adoptată în 1984 

Convenţia asupra drepturilor copilului adoptată în 1989 

Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale 

omului – adoptată la 4.11.1950 şi intrată în vigoare în 1953. 

Declaraţia de la Geneva (1924) 

Declaraţia Drepturilor Copilului (1948) 

Declaraţia privind Drepturile Copilului (1959) 

Convenţia pentru obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate (NewYork, 20 

iunie 1956), la care România a aderat prin Legea nr.26/1991 

Convenţia de la Haga asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii 

(Haga, 25 octombrie 1980). 

Convenţia asupra protecţiei copilului şi cooperării în materia adopţiei 

internaţionale, încheiată la Haga la 23 mai 1993 şi ratificată de România prin 

Legea nr.84/1994 (publicata in M.of nr.298/21 octombrie 1994). 

Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului (1989) 

Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.182/1999 privind interzicerea 

celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării 

lor 

47

Convenţia OIM nr. 138/1973 privind vârsta minimă de încadrare în muncă 

Convenţia de la Haga din 5 octombrie 1961 privind competenţa autoritaţilor şi 

legea aplicabilă în materie de protecţia copilului 

Convenţia de la Haga din 19 octombrie 1996 (ratificată de România), cu privire 

la responsabilitatea părinţilor şi la măsurile de protecţie a copiilor, prin care s-a 

revizuit Convenţia de la Haga din 1961. 

Protocoalele opţionale la Convenţia pentru drepturile copilului adoptate de 

adunarea Generală a Naţiunilor Unite în cea de a 54-a sesiune plenară 

În aprilie 2000, Comisia Naţiunilor Unite pentru drepturile omului a aprobat prin 

Rezoluţia 2000/59 două protocoale opţionale la Convenţia pentru drepturile 

copilului, cu privire la copii în conflictele armate şi, respectiv, cu privire la vânzarea 

de copii, prostituţia şi pornografia copiilor. La 26 iunie 2000, Adunarea Generală a 

Naţiunilor Unite a adoptat, prin Rezoluţia 54/263, Protocoalele opţionale la 

Convenţia cu privire la drepturile copilului. Ele intră în vigoare la trei luni de la 

depunerea celui de al zecelea instrument de ratificare. 

Convenţia Europeană asupra statutului juridic al copiilor născuţi în afara 

căsătoriei, încheiată la Strasbourg la 15 octombrie 1975 la care România a aderat 

prin Lega nr. 101/1992. 

Convenţia Europeană în materia adopţiei de copii, încheiată la Strasbourg la 24 

aprilie 1967 şi intrată în vigoare la 26 aprilie 1968 

Convenţia europeană asupra recunoaşterii şi executării hotărârilor în materie 

de încredinţare a copiilor şi de restabilire a încredinţării copiilor, adoptată la 

Luxembourg la 20 mai 1980. 

Convenţia europeană asupra exercitării drepturilor copiilor 

Convenţia europeană asupra cetăţeniei femeii căsătorite 

Convenţia privind consimţământul la căsătorie, vârsta minimă pentru căsătorie 

şi înregistrarea căsătoriilor 

Convenţia asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii 

Regulamente ale Consiliului Europei aplicabile în materie amintim: 

‣ Regulamentul (CE) Nr. 1348/2000 a Consiliului din 29.05.2000 referitor la 

remiterea actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comercială 

(Regulamentul European de Notificare) 

‣ Regulamentul (CE) Nr. 1346/2000 al Consiliului din 29.05.2000 referitor la 

Procedura de Insolvabilitate (Regulamentul European de Insolvabilitate) 


competenţa judecătorească şi recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie 

civilă şi comercială 

‣ Regulamentul (CE) Nr. 1206/2001 al Consiliului Uniunii Europene. În 2001, 

Consiliul Uniunii Europene a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 privind 

cooperarea între autorităţile de jurisdicţie ale Statelor membre în domeniul obţinerii 

de probe în materie civilă sau comercială (conform «regulamentului»), 

‣ Regulamentul (CE) Nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului de 

la 21 aprilie 2004 despre introducerea titlului european de executare pentru cauze 

nelitigioase 

48


competenţa şi recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie matrimonială şi în 

cauzele referitoare la responsabilitatea parentală. 

2.Reguli speciale de procedură în cauzele cu minori 

Cadru legal privind instanţele pentru minori şi familie din România este asigurat de 

Legea nr.304/2004 privind organizarea judecătorească, modificată prin Legea nr. 

247/2005, care stipulează că pot fi înfiinţate secţii sau complete specializate în cadrul 

judecătoriilor , tribunalelor şi curţilor de apel. Legea prevede, de asemenea, că instanţele 

specializate pentru minori şi familie pot fi înfiinţate la nivel judeţean şi la nivelul 

municipiului Bucureşti. 

Specializarea în justiţie juvenilă şi dreptul familiei implică o instruire şi o înclinaţie 

specială. 

Prin strategia guvernului privind reforma justiţiei, în anul 2003 s-a decis înfiinţarea 

unor tribunale specializate pentru minori, în mod treptat în perioada 2004-2006, iniţial ca 

măsură obligatorie, iar ulterior rămânând doar o opţiune pentru instanţe. În cadrul 

proiectului PHARE – Sprijin pentru îmbunătăţirea justiţiei pentru minori , a fost creat un 

astfel de Tribunal la Braşov, instanţă pilot, fără personalitate juridică, ce urma să 

servească model pentru înfiinţarea altor instanţe. 

Alte instanţe, au decis să înfiinţeze secţii speciale care să soluţioneze cauze de familie 

şi justiţie juvenilă. Altele, printre care şi instanţa de la Iaşi, au optat pentru complete 

specializate care să soluţioneze cauze de dreptul familiei şi probleme de justiţie juvenilă. 

Cu excepţia Tribunalului pentru minori Braşov, indiferent de forma de organizare aleasă 

nici una din aceste structuri nu sunt, în fapt, ”specializate” numai în domeniul protecţiei 

minorului şi dreptul familiei. Aceste instanţe soluţionează şi alte cauze, cum ar fi cele 

privind proprietatea, iar la secţiile penale, dosare cu adulţi. 

În aceste condiţii ”specializarea ”este pur formală, profesioniştii instanţelor fiind 

obligaţi să cunoască toate aspectele legate şi de alte cauze pe care le au de soluţionat. 

Obstacolele unei specializări reale a secţiilor instanţelor în cauze privind minorii şi 

familia sunt generate de mai mulţi factori: personal insuficient, managementul cauzelor şi 

preocupări legate de carieră. 

Cu toate acestea, ori de câte ori cauzele care au ca obiect stabilirea unei măsuri de 

protecţie specială ajung în faţa instanţei, judecătorii desemnaţi să le judece au în vedere 

că procedura se particularizează prin câteva reguli speciale, derogatorii de la dreptul 

comun, prevăzute de art. 124-131 din Legea nr. 272/2004. Deşi legiuitorul pare să aibă în 

vedere strict numai cauzele având ca obiect stabilirea unei măsuri de protecţie specială, 

considerăm că aceleaşi reguli speciale sunt de urmat şi în cazul în care se solicită instanţei 

modificarea sau încetarea măsurii hotărâte pe cale judecătorească, precum şi atunci când 

în exercitarea dreptului conferit prin art. 57, părinţii copilului sau copilul care a împlinit 

vârsta de 14 ani, atacă în instanţă măsura de protecţie specială instituită de comisia pentru 

protecţia copilului. 

Cu privire la măsura de protecţie specială a copilului lipsit temporar sau definitiv, de 

ocrotirea părinţilor săi, urmează să hotărască, fie comisia pentru protecţia copilului, fie 

direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia drepturilor copilului prin directorul său, 

fie instanţa de judecată, în funcţie de situaţia în care se află copilului, precum şi, în unele 

49

dintre ipoteze, în funcţie de existenţa sau lipsa acordului părinţilor în ceea ce priveşte 

instituirea măsurii sau de atitudinea cooperantă sau, dimpotrivă, opoziţia persoanelor care 

au în îngrijire ori asigură protecţia copilului. Comisia pentru protecţia copilului sau, după 

caz, instanţa care a dispus luarea măsurii de protecţie specială are competenţa să dispună 

modificarea, sau după caz încetarea măsurii. 

Instanţa competentă este tribunalul de la domiciliului copilului sau, dacă 

domiciliul copilului nu este cunoscut, tribunalul în a cărui circumscripţie teritorială 

a fost găsit copilul (art.124). 

Obligaţia de a sesiza instanţa în vederea instituirii uneia dintre măsurile de protecţie 

specială, este în sarcina direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului (a 

se vedea art. 61 alin. (2) în materie de plasament, art. 66 alin. (1) şi art. 94 alin. (3) în 

materie de plasament în regim de urgenţă, art.67 alin. (2) în materie de supraveghere 

specială). Aceeaşi direcţie este obligată să sesizeze instanţa în vederea modificării sau 

încetării măsurii, iar părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului, precum şi copilul au 

dreptul de a solicita instanţei modificarea sau ridicarea măsurii (art.68). 

În acord cu principiul celerităţii în luarea oricărei decizii cu privire la copil, în regim 

de urgenţă, se dispune citarea reprezentantului legal al copilului, direcţia generale 

de asistenţă socială şi protecţia copilului, iar participarea a procurorului este 

obligatorie. 

Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile. Părţile sunt legal citate dacă 

citaţia le-a fost înmânată cu cel puţin o zi înaintea termenului de judecată. (art.125). 

Audierea copilului care a împlinit 10 ani este obligatorie, însă poate fi ascultat şi 

copilul mai mic de 10 ani, dacă instanţa apreciază că aceasta este necesară pentru 

soluţionarea cauzei; în toate cazurile, opinia copilului ascultat va fi luată în considerarea şi 

i se va acorda importanţa cuvenită, ţinând seama de vârsta şi gradul său de maturitate. 

Potrivit art. 24 alin. (3), dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere 

şi de a primi orice informaţie pertinentă, de a fi consultat, de a îşi exprima opinia şi de a fi 

informat asupra consecinţelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum 

şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte. 

În cazul copilului abuzat sau neglijat poate fi administrată, din oficiu, proba prin 

declaraţia scrisă a copilului sau prin declaraţia înregistrată prin mijloace tehnice 

audio-video cu consimţământul copilului şi cu asistenţa obligatorie a unui psiholog. 

Audierea copilului este posibilă - nu obligatorie, chiar dacă are peste 10 ani; dacă 

instanţa consideră necesară audierea copilului, aceasta poate avea loc numai în 

camera de consiliu, în prezenţa unui psiholog şi numai după o prealabilă pregătire a 

copilului (art. 95). 

Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la domiciliul 

copilului sau în a cărei rază teritorială a fost găsit copilul, întocmeşte şi prezintă 

instanţei raportul referitor la copil, care va cuprinde, potrivit precizărilor din art. 130 

alin. (1), date referitoare la personalitatea, starea fizică şi mentală a copilului; 

antecedentele sociomedicale şi educaţionale ale copilului; condiţiile în care acesta a 

crescut şi a trăit; propuneri privind persoana, familia sau serviciul de tip rezidenţial în care 

ar putea fi plasat copilul; orice alte date referitoare la creşterea şi educarea copilului de 

natură să contribuie la soluţionarea cauzei. 

50

În cadrul proceselor având ca obiect stabilirea, înlocuirea sau încetarea măsurilor de 

protecţie specială a copilului care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal, se va 

întocmi un raport şi din partea serviciului de reintegrare şi supraveghere de pe lângă 

instanţa judecătorească [art. 130 alin. (2)]. 

Instanţa pronunţă o hotărâre în ziua în care au luat sfârşit dezbaterile; în situaţii 

deosebite, pronunţarea poate fi amânată cel mult două zile (art. 126). Hotărârea 

instanţei de fond este definitivă şi executorie; trebuie redactată şi se comunică 

părţilor în termen de cel mult 10 zile de la pronunţare (art. 127). 

Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii, art.128. 

Aceste reguli speciale se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului 

de procedură civilă (art. 129). 

Audierea copilului în cadrul proceselor civile 

În cadrul proceselor civile, copilul este audiat în prezenţa părintelui, a reprezentantului 

legal sau, dacă nu are, în prezenţa reprezentantului autorităţii tutelare ori a unei persoane 

desemnate de către instanţa de judecată să îi apere drepturile. 

Principiul consultării obligatorii a copilului în procedurile judiciare sau administrative 

care îl implică, întâlnit mai cu seamă în legătură cu soluţionarea cererii privind 

încredinţarea sa spre creştere şi educare, în cazurile de scindare a ocrotirii părinteşti, pare 

acum aproape derizorie în comparaţie cu dimensiunile pe care le implică recunoaşterea, 

cu rang de drept fundamental, a libertăţii de opinie a copilului capabil de discernământ, în 

orice problemă care îl priveşte, în spiritul principiului ascultării copilului şi luării în 

considerare a opiniei acestuia. 

Se urmăreşte obţinerea, atât cât permit circumstanţele personale (gradul de 

maturitate), unei opinii exprimate de copil în cunoştinţă de cauză. Avem în vedere 

dispoziţia conform căreia dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a 

solicita şi de a obţine orice informaţie pertinentă, de a fi consultat, de a-şi exprima opinia 

şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este 

respectată, precum şi asupra consecinţelor oricăror decizii care îl privesc. La fel de 

explicit, în materie de adopţie, direcţia generală pentru asistenţă socială şi protecţia 

copilului este obligată să ofere copilului informaţii şi explicaţii clare şi complete, potrivit 

vârstei şi gradului lui de maturitate, referitoare la etapele şi durata procesului de adopţie, la 

efectele acesteia, precum şi la adoptator sau familia adoptatoare şi rudele acestora (art.4 

din Legea nr.273/2004). 

Audierea minorului se realizează în virtutea dreptului său fundamental la exprimare 

atât în relaţiile „oficiale" cu autorităţile judiciare sau administrative, cât şi în relaţiile cu 

părinţii. Potrivit art. 32 lit. c) din Legea nr.272/2004 părinţii sunt obligaţi să informeze 

copilul despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi să ia în considerare opinia 

acestuia. În acelaşi sens, potrivit art. 23 alin. (3) din aceeaşi lege, părinţii sau după caz, alţi 

reprezentanţi legali ai copilului, persoanele care au în plasament copii, precum şi 

persoanele care, prin natura funcţiei, promovează şi asigură respectarea drepturilor 

copilului au obligaţia de a-i oferi informaţii, explicaţii şi sfaturi, în funcţie de vârsta şi 

gradul de înţelegere al copilului, precum şi de a-i permite să-şi exprime punctul de vedere, 

ideile şi opiniile. 

51

Se cuvine o distincţie necesară între dreptul copilului de a fi ascultat şi măsura în care 

opinia sa este receptată. Legiuitorul nu instituie pentru nimeni obligaţia de a se conforma 

pur şi simplu cererilor copilului, indiferent de circumstanţe, ci, dimpotrivă, obligaţia este 

aceea de a se ţine seama (şi) de opinia copilului, cu moderaţia cuvenită în raport de vârsta 

şi gradul său de maturitate, însă decizia se va lua prin prisma interesului superior al 

copilului. Pe scurt, este vorba de consultarea copilului, şi nu de luarea consimţământului 

acestuia. Dacă aceasta este regula, excepţiile nu fac decât să o confirme. Este posibil ca în 

unele materii să intereseze însuşi consimţământul copilului, nu doar opinia sa, aşa cum se 

întâmplă în cazul adopţiei, când, în baza dispoziţiilor exprese ale legii, manifestarea de 

voinţă a copilului care a împlinit 10 ani are semnificaţia unui element constitutiv al 

operaţiunii juridice (art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic 

al adopţiei). 

Într-o manieră asemănătoare, legat de instituirea măsurilor de protecţie specială, art. 

53 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 pretinde consimţământul copilului care a împlinit 14 

ani faţă de măsura propusă, cu precizarea că, în situaţii temeinic motivate, instanţa poate 

trece peste refuzul acestuia de a-şi exprima consimţământul. 

Competenţa în materia protecţiei copilului 

Potrivit Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului 

măsurile de protecţie specială se stabilesc după caz de către comisia pentru protecţia 

copilului, de directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia 

copilului din unitatea administrativ teritorială unde se găseşte copilul găsit sau 

abandonat sau de instanţa judecătorească. 

Competenţa materială în cauzele cu minori 

• Competenţa judecătoriei 

Cu titlul de exemplu faţă de cele mai sus amintite arătăm că judecătoria are 

competenţă în materia înregistrării tardive a naşterii, anularea, modificarea, 

rectificarea sau completarea actelor de stare civilă, stabilirea şi contestarea 

filiaţiei, anularea actelor notariale şi soluţionarea plângerilor împotriva încheierii 

prin care s-a respins cererea de îndeplinire a unui act notarial, desfacerea 

căsătoriei, încredinţarea copiilor, stabilire sau modificare plată pensiei de 

întreţinere, stabilire de drepturi de vizitare a minorului sau orice altă modalitate 

de exercitare a drepturilor părinteşti şi obligaţii părinteşti, în cazurile 

referitoare la tutela şi curatela minorului, partajul judiciar, orice alte obligaţii 

pentru care nu se prevăd prin dispoziţii legale alte competenţe. 

Competenţa tribunalului 

Tribunalul judecă în primă instanţă printre altele şi: 

‣ Potrivit art.2 alin 1 lit. g) din codul de procedură civilă - cererile pentru 

încuviinţarea, nulitatea sau desfacerea adopţiei; 

‣ Art. 124.din Legea nr. 272/2004 - (1) “Cauzele prevăzute de prezenta lege 

privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de 

la domiciliul copilului. 

52

(2) Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competenţa revine 

tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială a fost găsit copilul”. 

‣ Legea nr. 273/2004 art. 61.- (1) Instanţele judecătoreşti române sunt 

competente să judece cererile prevăzute de prezenta lege dacă cel puţin una dintre 

părţi are domiciliul în România. 

(2) Instanţele judecătoreşti române sunt exclusiv competente să judece 

procesele privind încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne, încredinţarea 

în vederea adopţiei şi încuviinţarea adopţiei dacă cel ce urmează a fi adoptat are 

domiciliul în România şi este cetăţean român sau străin fără cetăţenie. 

(3) Cererile prevăzute de prezenta lege sunt de competenţa tribunalului în a 

cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea cărora 

nu se poate determina instanţa competentă se judecă de Tribunalul Bucureşti. 

‣ Potrivit art. 142. C. Fam. care face referire şi la incapacitatea minorului - Cel 

care nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei 

mintale ori debilităţii mintale, va fi pus sub interdicţie. Pot fi puşi sub interdicţie şi 

minorii. 

‣ Art. 143. - Interdicţia poate fi cerută de autoritatea tutelară, precum şi de toţi cei 

prevăzuţi în art. 115. 

‣ Art. 144. - Interdicţia se pronunţă de instanţa judecătorească, cu concluziile 

procurorului, şi îşi produce efectele de la data când hotărârea a rămas definitivă. 

Incapacitatea celui pus sub interdicţie nu va putea fi opusă unui al treilea decât de la 

data transcrierii hotărârii, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut interdicţia pe 

altă cale. Procedura de punere sub interdicţie este reglementată de Decretul nr. 

32/1954. 

Potrivit art. 35 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, 

tribunalele de drept comun vor judeca cererile menţionate până la înfiinţarea 

tribunalelor specializate. 

Competenţa tribunalelor, ca instanţe de apel, este stabilită în art. 2 pct.2 C. 

proc. civ.. Potrivit acestui text, tribunalele judecă „apelurile declarate împotriva 

hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă”. 

Potrivit art.2 pct.3 C. proc. civ. tribunalele judecă „recursurile declarate împotriva 

hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului”. 

• În competenţa curţii de apel se regăsesc recursurile în cazul 

divorţului, partajelor judiciare, adopţiei, etc. 

O chestiune asupra căreia există discuţii atât în practică cât şi în doctrină este 

cea legată de instituirea tutelei, ca măsură de protecţie alternativă, de către instanţa 

de judecată în cauzele cu minori. 

Sub aspect teritorial nu există dubii privind competenţa. Sub aspect material 

legislaţia actuală (art. 40 alin. 2 din Lege ) cât şi parte din doctrină sunt evazive şi 

menţionează doar o sintagmă generică „instanţa judecătorească” fără a o determina 

însă. Există opinii în practică că sub aspect material judecătoria ar fi instanţa 

competentă a institui tutela potrivit art. 1 pct. 1 C.p.c.. Potrivit art. 39 din lege, 

53

tutela este definită de legiuitor ca formă de protecţie alternativă alături de adopţie şi 

de măsurile alternative. Dacă în cazul adopţiei legiuitorul a instituit reglementări 

speciale prin Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei inclusiv în 

privinţa instanţei competente, în ceea ce priveşte tutela legiuitorul a reglementat 

doar situaţiile şi condiţiile în care se poate dispune instituirea tutelei chiar în 

cuprinsul legii nr. 272/2004 prin art. 40, 41, 42 . 

Cu toate acestea atunci când legiuitorul stabileşte competenţa materială de 

soluţionare a cauzelor ce privesc instituirea măsurilor speciale de protecţie 

alternativă, în art.124 face referire expresă doar la cele privind măsurile de protecţie 

specială, respectiv cele reglementate de art. 55 din Legea 272/2004, altele decât 

tutela şi adopţia, ca măsuri de protecţie alternativă. Cum dispoziţiile referitoare la 

competenţă sunt de strictă interpretare şi cum Legea 272/2004 cuprinde dispoziţii 

exprese în acest sens, doar pentru măsurile de protecţie specială, nu şi pentru 

măsurile de protecţie alternativă, cum este tutela s-a apreciat în doctrină şi practică 

că judecătoria este instanţa competentă să soluţioneze cererea de instituire a acestei 

măsuri. 

Un argument suplimentar invocat este cel al simetriei. Cu toate că art. 40 alin. 2 

din lege se referă exclusiv la instituirea tutelei, pentru respectarea simetriei juridice 

sunt de competenţa judecătoriei unele măsuri ca înlocuirea tutorelui, încetarea 

tutelei, îndepărtarea de la tutelă a tutorelui, etc. 

A doua opinie susţine că tribunalul este instanţa competentă să soluţioneze 

cauzele care privesc instituirea tutelei ca măsură de protecţie alternativă în baza art. 

124 alin. 2, art. 40 art. 68 alin. 2 din Legea nr. 272/ 2004 întrucât ar trebui să existe 

identitate de competenţă pentru toate măsurile de protecţie fie ca sunt alternative 

sau speciale, ceea ce a urmărit legiuitorul fiind judecarea cu celeritate şi cu 

respectarea anumitor norme de procedură speciale şi derogatorii de la normele 

generale. 

Atribuţiile instanţei privind ocrotirea părintească 

Instanţa judecătorească este chemată să decidă într-o serie de situaţii anume 

determinate de lege cu privire la modul în care părinţii îşi execită drepturile şi 

îndatoririle părinteşti şi anume: 

A) Încredinţarea copiilor în cazul divorţului părinţilor (art.42 C. fam.), al 

desfiinţării căsătoriei (art.24 C. fam.) şi în cazul copilului din afara căsătoriei care 

şi-a stabilit filiaţia faţă de ambii părinţi (art.65 C.fam). Pentru a decide, instanţa este 

obligată să asculte autoritatea tutelară, pe părinţi şi pe copiii respectivi, dacă au 

împlinit vărsta de 10 ani (cu posibilitatea de a-i asculta şi sub această vârstă în 

condiţiile arătate anterior). 

O hotărâre judecătorească pronunţată în materia dreptului familiei, are un efect 

covârşitor asupra copilului. De aceea în practica instanţelor de judecată în asemenea 

litigii se citează autoritatea tutelară ca instituţie menită să ocrotească interesele 

acestora. În anumite procese se efectuează de către autoritatea tutelară de la 

domiciliu copilului ancheta socială. 

De multe ori anchetele sociale nu sunt efectuate de specialişti, se dovedesc a fi 

insuficiente, nu redau elemente determinante ale dezvoltării psihosociale a 

54

copilului. Adesea devin o formalitate rezumându-se la a reda numărul membrilor de 

familie, veniturile, condiţiile de locuit. Chiar şi în concluzii, persoanele care 

întocmesc aceste anchete se mărginesc a lăsa la aprecierea instanţei soluţia, fără a 

face propuneri concrete. 

Ancheta socială 

Ancheta socială este un instrument de evaluare a unui context social, conţinând 

informaţii referitoare la momente importante - relevante - din evoluţia situaţiei 

respective. Ancheta socială conţine elemente de specificitate în funcţie de destinaţia 

şi de scopul realizării acesteia. 

Unul dintre cele mai utilizate modele-cadrul de evaluare a familiei este modelul 

McMaster, ce recomandă urmărirea competenţelor familiei în 5 domenii: 

1. Realizarea sarcinilor, rezolvarea problemelor, adică: 

• Sarcina de bază: asigurarea hranei, educaţia, protejarea 

familiei; 

• Sarcini de dezvoltare: adaptarea la schimbările determinate de 

evoluţia familiei (naşterea copiilor, plecarea lor la şcoală, 

părăsirea căminului) 

• Sarcini legate de o situaţie de criză: depăşirea unor momente 

dificile - boală, decesul unui dintre membri, etc. 

2. Comunicarea. Se va urmări a se determina dacă: 

• Există comunicare între membrii familiei/Este aceasta satisfăcătoare 

(mesajul este transmis direct persoanei căreia îi este adresat 

sau prin intermediul altor persoane, este transmis complet, 

clar/ambiguu, etc.) 

3. Rolurile (contribuţia fiecărui membru al familiei la funcţionarea 

acesteia). 

Se vor evalua: 

• Rolurile fiecărui membru al familiei şi gradul de satisfacere a 

nevoilor familiei ca întreg; 

• Modul de repartizare a rolurilor şi setul de sancţiuni pentru 

neîndeplinirea sarcinilor; 

• Distribuţia rolurilor comportamentale („oaia neagră”, „cel mai 

deştept”); 

• „Ţapul ispăşitor” - ce vini i se atribuie 

4. Exprimarea afectivităţii şi implicarea. 

• Exprimarea sentimentelor între membrii familiei; 

• Implicarea emoţională dovedită a membrilor familiei pentru 

nevoile, interesele şi activităţile fiecăruia dintre membri 

5. Controlul comportamentului (lipsa unor reguli - explicite sau 

implicite - şi a unor sancţiuni pentru nerespectarea acestora creează 

probleme în funcţionarea familiei). McMaster prezintă patru stiluri de 

control al comportamentului: 

• Stilul rigid - cu reguli şi sancţiuni stricte; 

55

• Stilul flexibil; 

• Stilul „laisser-faire" - controlul şi sancţiunile nu sunt 

reglementate clar, familia funcţionând după reguli şi sancţiuni 

adoptate din mers. 

• Stilul haotic, cu treceri imprevizibile de la stilul rigid la cel 

„laisser-faire". 

Pentru o înţelegere mai exactă a cerinţelor instanţelor cu privire la conţinutul 

acestor anchete sociale astfel încât ele să reprezinte un instrument util în 

soluţionarea cauzelor la care ne-am referit ne permitem să anexăm la finalul acestui 

material un astfel de model (anexa 1). 

B) Stabilirea întinderii, felul şi modalităţile de executare a obligaţiei de 

întreţinere datorate minorului de către părinţi, când aceştia nu se înţeleg, fie că nu 

sunt despărţiţi (art.107 C. fam), fie că neînţelegerea se iveşte în cazul divorţului 

părinţilor (art.42 C. fam) ori cel al desfiinţării căsătoriei (art. 24 C. fam), precum şi 

în cazul copilului din afara căsătoriei care şi-a stabilit filiaţia faţă de ambii părinţi 

(art.65 C. fam.). Instanţa judecătorească decide cu ascultarea autorităţii tutelare . 

În prezent, instanţele se confruntă cu un număr mare de acţiuni care au ca obiect 

stabilirea unei pensii de întreţinere faţă de unul din părinţi care se află în 

străinătate. 

Convenţia privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate încheiată la 

New York la 20 iunie 1956 şi la care România a aderat prin Legea nr.26/1991, are 

ca obiect să faciliteze unei persoane (creditor), care se găseşte pe teritoriul uneia 

dintre părţile contractante (statul creditorului), obţinerea pensiei de întreţinere la care 

ea pretinde că are dreptul din partea unei persoane (debitor), care se află sub 

jurisdicţia unei alte părţi contractante (statul debitorului). 

Creditorul poate să adreseze o cerere unei autorităţi transmiţătoare a statului 

unde se află, pentru a obţine pensia de întreţinere din partea debitorului. Cererea 

trebuie să fie însoţită de toate documentele pertinente şi mai ales, dacă este cazul, de 

o procură care autorizează instituţia intermediară să acţioneze în numele creditorului 

ori să desemneze o persoană împuternicită să acţioneze în numele creditorului; 

cererea va fi, de asemenea, însoţită de o fotografie a creditorului şi, dacă este posibil, 

de o fotografie a debitorului. 

Cererea trebuie să cuprindă: 

• numele şi prenumele, adresa, data naşterii, cetăţenia şi profesia creditorului, 

precum şi, dacă este cazul, numele şi adresa reprezentantului său legal; 

• numele şi prenumele debitorului şi, în măsura în care creditorul are 

cunoştinţă, adresele sale succesive din cursul ultimilor cinci ani, data sa de 

naştere, cetăţenia şi profesia sa; 

• expunere detaliată a motivelor pe care se întemeiază cererea, obiectul acesteia 

• orice alte date pertinente privind mai ales resursele şi situaţia familială ale 

creditorului şi debitorului. 

Autoritatea transmiţătoare trimite dosarul instituţiei intermediare desemnată de 

statul debitorului, în afară de cazul că ea consideră cererea ca nefiind de bunăcredinţă. 

56

Dosarul cuprinde o listă de acte (anexa 1), o cerere tip (anexa 2) şi o procură tip 

(anexa 3). Cererea şi procura se adresează către autoritatea centrală a statului parte 

la Convenţia de la New York (în funcţie de domiciliul celui obligat la pensia de 

întreţinere-anexa 4 autorităţi intermediare). Toate documentele din dosar se trimit 

atât în limba română, cât şi în limba oficială a statului unde se trimite dosarul. Nu 

sunt acceptate simple fotocopii. După actele originale se execută fotocopii care se 

legalizează la notariat şi se traduc de către traducătorii autorizaţi. 

Dacă nu se cunoaşte domiciliul celui în cauză, creditorul urmează să se adreseze 

cu o cerere, la care se anexează o copie a sentinţei Biroului Naţional Interpol din 

cadrul Inspectoratului General de Poliţie Bucureşti. 

Instituţia intermediară competentă poate fi identificată accesând: 

http://hcch.e-vision.nl/upload/wop/ny_conv.pdf. 

Durata şi procedurile de soluţionare a dosarelor sunt în exclusivitate de competenţa 

autorităţilor străine, iar procedura de executor sau de obţinere a unei noi 

hotărâri este supusă legii statului debitorului, inclusiv în materie de drept internaţional 

privat. 

Ministerul Justiţiei a fost desemnat ca autoritate centrală transmiţătoare în 

baza art. 2 paragrafele 1 şi 2 din Convenţie, iar Baroul de avocaţi Bucureşti a fost 

desemnat ca instituţie intermediară. 

În cazul în care România este statul solicitant, iar debitorul obligat la plata 

pensiei de întreţinere are domiciliul într-unul din statele semnatare ale Convenţiei şi 

se cunoaşte exact acest domiciliu, Ministerul Justiţiei, în calitate de autoritate 

centrală transmiţătoare, transmite, la cererea creditoarei, dosarul pe care aceasta îl 

întocmeşte, autorităţii centrale desemnată de statul contractant. 

În calitate de autoritate centrală transmiţătoare, Ministerul Justiţiei cooperează 

cu autorităţile centrale ale celorlalte state părţi la Convenţie şi comunică 

creditorului din România actele/informaţiile primite din străinătate. 

Dacă România este stat solicitat, autoritatea centrală transmiţătoare din statul 

contractant transmite cererea creditorului şi actele anexate acesteia, în vederea 

obţinerii pensiei de întreţinere de la debitorul cu domiciliul în România, Baroului 

de avocaţi Bucureşti, Strada Dr. Râureanu, nr. 3-5, Sector 5, Bucureşti - instituţia 

intermediară competentă să aplice prevederile Convenţiei. 

În domeniul recunoaşterii şi executării hotărârilor judecătoreşti privind 

obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate se mai pot aplica prevederile 

convenţiilor/tratatelor bilaterale încheiate de România cu următoarele state, 

care sunt în acelaşi timp, parte şi la Convenţia de la New York din 1956 privind 

obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate: Algeria, Belgia, Cehia, China, Cuba, 

Franţa, Italia, Maroc, Polonia, Serbia şi Muntenegru (prin declaraţie de succesiune), 

Slovenia, (prin declaraţie de succesiune), Slovacia (prin declaraţie de succesiune), 

Spania, Tunisia, Turcia, Ungaria. 

În relaţia dintre România şi statele care sunt parte la Convenţia de la New York 

din 1956 privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate, dar cu care au fost 

încheiate şi tratate/convenţii bilaterale în domeniul asistenţei judiciare în materie 

civilă sau comercială, transmiterea cererilor de asistenţă judiciară având ca obiect 

comunicarea/notificarea unor acte judiciare şi extrajudiciare se efectuează: 

57

• fie în baza Convenţiei de la New York; 

• fie în baza convenţiei/tratatului bilateral (în funcţie de opţiunea statului - parte), dar 

cu respectarea întocmai a procedurii prevăzute de convenţia/tratatul respectiv. 

În domeniul recunoaşterii şi executării hotărârilor judecătoreşti în materia 

obţinerii pensiei de întreţinere se mai aplică prevederile convenţiilor/tratatelor 

bilaterale încheiate de România cu următoarele state care nu sunt parte la Convenţia 

de la New York: Albania, Bulgaria, Coreea de Nord, Egipt, Moldova, Mongolia, 

Rusia, Siria. 

După aderarea la UE si până la 01.01.2008 România a aplicat Regulamentul 

nr. 44/2001 din 22 decembrie 2000 privind competenţa, recunoaşterea şi 

executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială şi Regulamentul 

Consiliului (CE) nr. 805/2004 din 21 aprilie 2004 privind stabilirea unui titlu 

executoriu european pentru creanţele necontestate cu statele membre UE (cu 

excepţia Danemarcei): Austria, Belgia, Marea Britanie, Cipru, Cehia, Estonia, 

Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxembourg, 

Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria. 

Anexele Regulamentelor cuprind mai multe formulare tip de cereri care se vor 

transmite direct între instanţe. Calea de transmitere şi adresa organului primitor se 

determină cu ajutorul atlasului judiciar. 

http://ec.europa.eu/justice_home/judicialatlascivil/html/index_en.htm 

După 01.01.2008 statele membre aplică Regulamentul Parlamentului European 

şi al Consiliului privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi 

executarea hotărârilor şi cooperarea în materia obligaţiilor de întreţinere 

(proiectul se află în stadiu avansat de negociere). 

Regulamentul II de la Bruxelles (Regulamentul Consiliului (CE) Nr. 

2201/2003 din 27 noiembrie 2003 cu privire la jurisdicţia, recunoaştere şi 

executarea hotărârilor în domeniul matrimonial şi al răspunderii părinteşti, 

care a abrogat Regulamentul (CE) Nr. 1347/2000) nu se aplică obligaţiilor de 

întreţinere 

Obligaţiile de întreţinere şi răspunderea părintească sunt adesea rezolvate în 

aceeaşi acţiune legală. Obligaţiile de întreţinere nu sunt, totuşi, acoperite de 

Regulament, având în vedere că sunt deja guvernate de Regulamentul I de la 

Bruxelles. În general, o instanţă care este competentă conform Regulamentului va 

avea cu toate astea competenţă de a hotărî asupra problemelor de întreţinere prin 

aplicarea articolului 5(2) din Regulamentul I de la Bruxelles. Această dispoziţie 

permite unei instanţe care este competentă să se ocupe de o problemă de răspundere 

părintească şi de a decide cu privire la întreţinere dacă această chestiune este 

auxiliară problemei de răspundere părintească. Deşi cele două probleme ar fi 

rezolvate în aceeaşi acţiune, hotărârea rezultantă va fi recunoscută şi intrată în 

vigoare conform unor reguli diferite. Partea hotărârii cu privire la întreţinere ar fi 

recunoscută şi intrată în vigoare într-un alt stat membru conform regulilor din 

Regulamentul I de la Bruxelles, pe când partea hotărârii cu privire la răspunderea 

părintească ar fi recunoscută şi intrată în vigoare conform regulilor noului 

Regulament II de la Bruxelles. 

58

C) Încuviinţarea copilului din afara căsătoriei de a purta numele părintelui faţă 

de care şi-a stabilit filiaţia (art.64 C.fam) 

D) Modificarea măsurilor privitoare la drepturile şi obligaţiile dintre părinţii 

divorţaţi şi copiii lor,dacă împrejurările avute în vedere la luarea acestor măsuri s-au 

schimbat (art.44 C.fam). Instanţa judecătorească decide cu ascultarea autorităţii 

tutelare şi a copilului dacă a împlinit 14 ani. 

E) Stabilirea locuinţei copilului în cazul în care părinţii nu locuiesc împreună şi 

nu se înţeleg cu privire la locuinţa acestuia (art.100 C.fam). Instanţa decide cu 

ascultarea autorităţii tutelare şi a copilului dacă a împlinit 10 ani. 

F) Decăderea părintelui din drepturile părinteşti, dacă sunt îndeplinite condiţiile 

art.109 C.fam., ori cele ale art.64 lit.d şi art.71 din C.pen. 

În cazul neîndeplinirii culpabile a obligaţiilor părinteşti, părintele este 

sancţionat cu decăderea din drepturile părinteşti. Astfel, conform art.109 din Codul 

familiei „dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este primejduită prin felul 

de exercitare a drepturilor părinteşti, prin purtare abuzivă sau prin neglijentă gravă 

în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, ori dacă educarea, învăţătura sau pregătirea 

profesională a copilului nu se face în spirit de devotament faţă de România, instanţa 

judecătorească, la cererea autorităţii tutelare, va pronunţa decăderea părintelui din 

drepturile părinteşti. Citarea părinţilor şi a autorităţii tutelare este obligatorie”. 

Decăderea din drepturile părinteşti nu scuteşte pe părinte de a da întreţinere 

copilului. Potrivit art.111 din Codul familiei, autoritatea tutelară, este autorizată să 

permită părintelui decăzut din drepturile părinteşti să păstreze legături cu copilul, 

afară numai dacă prin aceste legături, creşterea, educarea, învăţătura sau pregătirea 

profesională a copilului ar fi primejduită. 

Instanţa va reda părintelui decăzut din drepturile părinteşti exerciţiul acestor 

drepturi dacă au încetat împrejurările care au dus la decădere. 

G) Redarea exerciţiului drepturilor părinteşti, dacă au încetat împrejurările care 

au impus această măsură(art.112 C.fam.) 

H) Soluţionarea neînţelegerilor dintre părinţi cu privire la modalitatea de 

exercitare a dreptului pe care îl are părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul de a 

avea legături personale cu acesta . 

În această materie instanţele naţionale au reţinut în decizii de speţă următoarele: 

- nu constituie un motiv, pentru a refuza dreptul bunicilor de a menţine legăturile 

personale cu minorul, faptul că aceştia domiciliază în altă localitate; 

- constituie o încălcare a drepturilor copilului, respingerea cererii privind stabilirea 

unui program de vizitare formulată de părintele căruia nu i-a fost încredinţat 

minorul, pe considerentul că acesta domiciliază în străinătate; 

- refuzul tatălui de a permite deplasarea minorului în străinătate în scopul de a se 

stabili acolo, cu mama sa căreia i-a fost încredinţat, constituie, în opinia Curţii 

de Apel Alba Iulia, un abuz de drept, prin aceasta încălcăndu-se dreptul 

copilului de a menţine legătura cu familia (dec.civ.nr.59/2006); 

- stabilirea unui program de vizitare de 6 săptămăni în vacanţa de vară, pentru minoră 

nu este de natură să corespundă interesului superior al acesteia, perioada fiind 

prea lungă, putând perturba fetiţa (dec.civ. nr.52/2006 a Curţii de Apel Iaşi). 

59

Exercitarea efectivă a drepturilor părinteşti (executarea hotărârilor 

judecătoreşti prin care se consacră unul dintre drepturile părinteşti) în lumina 

C.E.D.O. 

În acest tip de cauze, după ce unul dintre părinţi a obţinut un drept părintesc, de 

regulă, printr-o hotărâre a unei instanţe judecătoreşti, întâmpină dificultăţi în 

exercitarea dreptului efectiv, ceea ce înseamnă o neexecutare a titlului executoriu. 

Asemănătoare cu cauzele în care statul trebuie să acţioneze în concret pentru a 

permite menţinerea legăturii dintre părinţi şi copil, deoarece acesta se află în 

plasament, deci în îngrijirea statului, aceste cauze sunt diferite totuşi, deoarece 

„debitorul” obligaţiei de a permite exercitarea dreptului este o persoană fizică. 

Intervine aşadar efectul pe care Convenţia îl poate avea între persoane de drept 

privat. Statul nu mai răspunde direct pentru acţiunile sale, ci pentru neîndeplinirea 

obligaţiilor pozitive ce îi revin. 

În ceea ce priveşte rolul părţilor în procedurile de executare, Curtea consideră 

că iniţiativa în urmărirea (continuarea) executării silite trebuie să revină autorităţilor 

naţionale din momentul în care reclamantul a prezentat aceste dovezi cu privire la 

nerespectarea drepturilor sale. 

În privinţa executări unor hotărâri judecătoreşti privind drepturile legate de 

copii împotriva României amintim trei hotărâri judecătoreşti: Ignaccolo-Zenide şi 

Pini şi Bertani, Manera şi Atripaldi, Monory. 

În concluzie, este posibil ca sugestiile de bune practici care le oferă acest material, 

să nu fie împărtăşite sau după un timp să fie contrazise de noi reglementări 

legislative, de alte opinii majoritare din jurisprudenţă sau de norme comunitare 

ce vor fi asimilate de dreptul intern. Un lucru însă e cert: în sala de judecată 

rămâne un copil, pentru care, cu toţii - autorităţi, instituţii, persoane - trebuie să 

depunem eforturi să remediem, să eliminăm situaţia defavorabilă în care se află 

şi să-l asigurăm că nu este ignorat, deci contează şi că este unic, deci important. 

60

Anexe 

Anexa 1. Ancheta Socială 

Persoana care completează ancheta socială 

Nume 

Funcţia 

Instituţia 

Data întocmirii 

Sursa sesizării 

Alte surse de informare (materiale accesate, cine a fost întâlnit şi când) 

Detalii privind copilul 

Nume 

Data naşterii 

Locul naşterii 

Adresa de domiciliu 

Adresa de rezidenţă 

Religie 

Origine etnică 

Părinţi 

Mama 

Nume 





Religie 


Ocupaţia 

Locul de muncă 

Tatăl 

Nume 





Religie 


Ocupaţia 

Locul de muncă 

Alţi membri ai familiei (fraţi, surori, alte persoane care locuiesc cu copilul) 

Nume Relaţia faţă de copil Data naşterii 

Situaţia economico-socială a familiei 

Climatul familial 

Reţeaua socială/legătura cu comunitatea 

61

Situaţia economică (venit etc.) 

Educaţia copilului/copiilor 

Locuinţa (condiţii sanitare, mobilă, utilităţi etc.) 

Satisfacerea nevoilor medicale 

Istoric familial relevant 

Descrierea problemei/problemelor copilului/familiei 

Prezentarea situaţiilor/evenimentelor 

Identificarea nevoilor 

Sumar al concluziilor asistentului social 

Recomandările asistentului social 

Semnătura 

asistentului social 

Semnătura şefului 

de serviciu 

Data 

Data 

62

Anexa 2. Planul de servicii 

Judeţul ..................................................... 

Serviciul public de asistenţă socială al Primăriei .......... 

Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului 

a sectorului ...................................... Bucureşti 

PLANUL DE SERVICII 

Numele şi prenumele copilului ............................................ 

CNP ...................................................................... 

Mama ..................................................................... 

Tata ..................................................................... 

Reprezentantul legal al copilului ........................................ 

Domiciliul ............................................................... 

Data realizării/revizuirii Planului de servicii .......................... 

Dosar nr./data ........................................................... 

Motivul întocmirii/revizuirii Planului de servicii ....................... 

Responsabilul de caz prevenire ........................................... 

Managerul de caz care asigură coordonarea metodologică a responsabilului de 

caz prevenire ............................................................. 

.......................................................................... 

Membrii echipei şi instituţia din care provin ............................ 

.......................................................................... 

.......................................................................... 

.......................................................................... 

Prestaţii 

Tipul 

Cuantumul/ 

cantitatea 

Autoritatea 

locală/instituţia/ 

OPA responsabilă 

Data 

începerii 

Perioada 

de acordare 

Servicii pentru copil 

Tipul 

Prevenirea separării 

copilului de părinţi 

Educaţie formală şi 

nonformală/informală 

Sănătate 

Instituţia 

responsabilă 

Obiective 

generale 

Data 

începerii 

Perioada de 

desfăşurare 

Responsabil 

de 

intervenţie/ 

persoana 

responsabilă 

Reabilitare 

Altele 

63

Servicii pentru familie 

Tipul 





Sănătate 

Instituţia 

responsabilă 

Obiective 

generale 

Data 

începerii 

Perioada de 

desfăşurare 

Responsabil 

de 

intervenţie/ 

persoana 

responsabilă 

Reabilitare 

Altele 

Servicii pentru persoana faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament 

Tipul 





Sănătate 

Instituţia 

responsabilă 

Obiective 

generale 

Data 

începerii 

Perioada de 

desfăşurare 

Responsabil 

de 

intervenţie/ 

persoana 

responsabilă 

Reabilitare 

Altele 

Observaţii ............................................................... 

Responsabil de caz prevenire, 

.................................. 

Membrii echipei, 

.................................. 

64

Anexa 3. Planul individualizat de protecţie 

Judeţul/Sectorul ............................................ 

Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului 

sau organism privat acreditat ............................... 

PLANUL INDIVIDUALIZAT DE PROTECŢIE 

Numele şi prenumele copilului ............................................ 

CNP ...................................................................... 

Cererea pentru instituirea unei măsuri de protecţie specială nr./data ...................., efectuată de 

........................................... 

Referire din partea ...................................................... 

Obiectivul general ....................................................... 

Finalitatea .............................................................. 

Măsura de protecţie ...................................................... 

În baza Hotărârii (Comisia pentru protecţia copilului/instanţa judecătorească) ................................. 

nr./data ................... 

Instituţia/Persoana responsabilă pentru aplicarea măsurii de protecţie 

.......................................................................... 

Reprezentantul legal al copilului ........................................ 

Domiciliul ............................................................... 

Data realizării/revizuirii Planului individualizat de protecţie .......... 

Dosar nr./data ........................................................... 

Manager de caz ........................................................... 

Delegarea totală/parţială a responsabilităţilor către responsabilul Planului de intervenţie specifică (PIS) 

............................................... 

Schimbarea managerului de caz (motive) ................................... 

Membrii echipei şi instituţia din care provin ............................ 

Prestaţii 

Tipul 

Cuantumul/ 

cantitatea 

Autoritatea locală/instituţia/ 

OPA responsabilă 

Data 

începerii 

Perioada 

de acordare 

Servicii pentru copil 

Tipul 

Protecţia copilului 



Sănătate 

Reabilitare 

Socializare şi petrecere a 

timpului liber 

Menţinerea legăturilor cu 

familia 

Dezvoltarea deprinderilor 

Instituţia 

responsabilă 

Obiective 

generale 

Data 

începerii 

Perioada 

de 

desfăşurare 

Responsabil de 

caz protecţie 

specială/ 

persoana 

responsabilă 

65

de viaţă 

Reintegrarea în familie 

Altele 

Servicii pentru familie 

Tipul 




Sănătate 

Instituţia 

responsabilă 

Obiective 

generale 

Data 

începerii 

Perioada de 

desfăşurare 

Responsabil 

de caz 

protecţie 

socială/ 

persoana 

responsabilă 

Reabilitare 

Altele 

Servicii pentru persoana faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament 

Tipul 




Sănătate 

Instituţia 

responsabilă 

Obiective 

generale 

Data 

începerii 

Perioada de 

desfăşurare 

Responsabil 

de caz 

protecţie 

socială/ 

persoana 

responsabilă 

Reabilitare 

Altele 

Observaţii ............................................................... 

Manager de caz, 

.......................................... 

Membrii echipei: 

.......................................... 

.......................................... 

Şef compartiment, 

.......................................... 

Directorul instituţiei responsabile, 

.......................................... 

66

Anexa 4 

I. INFORMAŢII GENERALE 

1. COPILUL 

Nume ..................................................................... 

Prenume .................................................................. 

Sex ...................................................................... 

Data şi locul naşterii ................................................... 

Rangul ................................................................... 

Domiciliul ............................................................... 

2. MEMBRII FAMILIEI BIOLOGICE SAU AI FAMILIEI ÎN CARE VA FI 

INTEGRAT COPILUL 

Nume şi prenume Data naşterii Ocupaţie Adresa Observaţii 

3. RELAŢIA COPILULUI CU FAMILIA BIOLOGICĂ 

3.1. Familia vizitează copilul: 

- săptămânal/lunar/trimestrial/anual/deloc 

- observaţii: 

................................................................................................................................................................. 

3.2. Familia telefonează/scrie copilului: 



................................................................................................................................................................. 

3.3. Copilul merge în familie: 



................................................................................................................................................................. 

3.4. Copilul scrie/telefonează familiei: 



................................................................................................................................................................. 

3.5. Serviciul rezidenţial/familia extinsă/familia substitutivă este în relaţie cu familia biologică 

(specificaţi tipul de relaţie): 

................................................................................................................................................................. 

3.6. Alte persoane decât familia biologică care manifestă interes faţă de copil (de exemplu: alte 

rude, vecini etc.); specificaţi cine şi în ce fel 

................................................................................................................................................................. 

II. EVALUAREA PSIHICĂ ŞI FIZICĂ A COPILULUI 

1. Dezvoltare fizică/motricitate 

................................................................................................................................................................. 

67

2. Autoîngrijire (alimentaţie, îmbrăcare, igienă) 

................................................................................................................................................................. 

3. Dezvoltare cognitivă (inclusiv aspecte legate de identitatea de sine, aptitudini şi interese, valori) 

................................................................................................................................................................. 

4. Dezvoltare socio-afectivă (inclusiv modalităţi de relaţionare cu celelalte persoane, atitudinea faţă 

de propria persoană, încrederea în sine) 

................................................................................................................................................................. 

5. Limbaj (comunicare verbală şi nonverbală) 

................................................................................................................................................................. 

Observaţii 

................................................................................................................................................................. 

III. EVALUAREA FAMILIEI BIOLOGICE SAU A FAMILIEI ÎN CARE VA 

FI INTEGRAT COPILUL 

1. Pentru fiecare membru al familiei se evaluează următoarele aspecte: 

Dezvoltare cognitivă 

Dezvoltare socio-afectivă 

Relaţiile cu ceilalţi membri ai familiei 

Atitudini şi comportamente faţă de copilului care urmează să fie reintegrat/integrat 

................................................................................................................................................................. 

................................................................................................................................................................. 

2. Resursele familiei pentru o integrare armonioasă a copilului 

................................................................................................................................................................. 

................................................................................................................................................................. 

3. Observaţii 

................................................................................................................................................................. 

IV. COMENTARII 

................................................................................................................................................................. 

V. PROPUNERI 

................................................................................................................................................................. 

Psiholog (nume şi prenume): .............................................. 

Data finalizării evaluării: .................................................... 

Semnătura: .......................................................................... 

68

Anexa 5 Surse de informaţii în domeniul protecţiei copilului şi familiei 

Site-uri internet 

Autoritatea Naţională 

pentru Protecţia Drepturilor Copilului 

Proiectul Phare pentru Drepturile Copilului 

(Drepturile copiilor sunt lege!) 

Programul Phare "Copiii mai întâi" 

Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei 

Ministerul Educaţiei şi Cercetării 

Ministerul Sănătăţii 

Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Handicap 

Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei 

Ministerul Administraţiei şi Internelor 

UNICEF 

Asociaţia Naţională a Birourilor de Consiliere 

pentru Cetăţeni 

Programul de dezvoltare instituţională a serviciilor 

sociale din România 

www.copii.ro 

www.drepturilecopiilor.ro 

www.childrenfirst.ro 

www.mmssf.ro 

www.edu.ro 

www.ms.ro 

www.anph.ro 

www.anpf.ro 

www.mai.qov.ro 

http://www.unicef.org/romania/activities.html 

www.robcc.ro 

http://users.skynet.be/sky53820/RO/index1.htm 

BIBLIOGRAFIE 

1. Emese, Florian, Dreptul familiei, edit. C.H.BECK, Bucureşti, 2006. 

2. Imbrescu, Ion, Tratat de dreptul familiei, Edit. LUMINA LEX, Bucureşti, 2006. 

3. Bacaci, Alexandru, Dumitrache, Viorica Claudia, Dreptul familiei, ediţia 5, edit. 

C.H.BECK, Bucureşti, 2006. 

4. Filipescu, Ion.P., Filipescu,Andrei I., Tratat de dreptul familiei, Bucureşti, 2007 

5. Tăbărcă,Mihaela, Drept procesual civil, vol. I, edit. Universul Juridic, Bucureşti, 2005. 

6 . UNICEF, Manual pentru Implementarea Convenţiei cu privire la drepturile copilului, 

Editura Vanemonde, 2004, ediţie revizuită. 

7. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, Rolul Judecătorilor şi 

Procurorilor în Protecţia şi promovarea Drepturilor Copilului, Editura Trei, Bucureşti, 

2006; www.copii.ro. 

8. UNICEF, Manual pentru Implementarea Legii nr.272/2004 privind protecţia şi 

promovarea drepturilor copilului, Editura Vanemonde, Bucureşti, 2006; 

9. Filipescu, Ion.P., Filipescu, Andrei I., Adopţia, Ediţia a III-a , Editura Universul Juridic, 

Bucureşti, 2005. 

10. Centrul de Resurse Juridice, Evaluarea sistemului de justiţie restaurativă din România, 

Editura Oscar Print, Bucureşti, 2004. 

11. Ministerul Justiţiei – www.just.ro 

12. Oficiul Român pentru Adopţii – www.adoptiiromania.ro 

69

13.Reţeaua Judiciară Europeană în materie civilă şi comercială: 

http://ec.europa.eu/civiljustice/ 

14. Avocatul Poporului – www.avp.ro 

15. Institutul Naţional al Magistraturii – www.inm-lex.ro 

16. Smarandache, Carmen, Dreptul familiei şi protecţia minorilor-Curs de formare 

formatori, 2008 

Webografie 

http://wwu 7 .ncrel.org/sdrs/ai"eas/issue/students/learning/ http://www. 1 educat.ro 

http:/M^;w.unesco.org/educatiori/pe^rtal/e_learning/index.shtml. 

http://www.imibuc.ro/eBooks/StiinteEDU http://www. crips.ro/ghid- formator.html 

http://www.dca.gov.uk/judicial/faqs.htm 

http://www.dca.gov.uk/magistrates/candidates/training.htm 

http://www.jsboard.co.uk/tribunals/ttp/2006/ttp_08.htm 

http://theworldcafe.com/knowhow.html 

http://www.criticalthinking.org/resources/articles/ct-moral-integrity.shtml 

http://www.ajs.org/js/materials.htm 

http://www.lawnerds.com/info/sitemap.html 

70

Evaluarea copiilor şi pregătirea acestora 

pentru abordarea sistemului de justiţie 

Diana Muntean * 

Evaluarea copiilor este o componentă importantă în cadrul procesului de luare a 

deciziilor în cazurile de divorţ, în special atunci când se pune problema custodiei 

copiilor. O schemă generală trebuie avută în considerare atunci când se ia o decizie, 

urmărim mai multe aspecte: protejarea copiilor, evaluarea impactului pe care 

trauma a produso asupra sa, recuperarea terapeutică şi evitarea punerii în pericol 

ulterior sau retraumatizării. În România aceste aspecte sunt uneori trecute în 

subsidiar, deciziile având la bază mai degrabă o evaluare exclusivă (relativ mai facil 

de probat) a condiţiilor materiale pe care părintele le poate oferi copiilor, în 

detrimentul considerării pericolului pe care un părinte violent îl poate constitui 

afectând dezvoltarea normală a copilului – în special atunci când nu se raportează în 

mod explicit situaţii de violenţă ca motivaţie pentru divorţ. 

Ca o bună practică a evaluării se recomandă, executată de către specialişti, a 

câte trei sesiuni de 45-50 de minute pe şedinţă pentru a realiza evaluarea, cu 

aprofundarea următoarelor arii: 

1) Istoria dezvoltării copilului înainte şi după traumă; 

2) Observarea interacţiunii dintre părinte şi copil; 

3) Nararea experienţelor traumatice de către copil prin intermediul jucăriilor, 

desenului, povestirilor şi altor materiale evocative. 

În mod optimal, evaluarea va creiona o perspectivă comprehensivă asupra dezvoltării 

copilului din punct de vedere al reglării neurofiziologice, funcţionării 

senzoriomotorii, calităţii relaţiei cu părinţii şi alte persoane importante pentru copil, 

abilităţilor lingvistice, nivelului jocului simbolic, al exprimării şi modularea afectelor, 

ariile de vulnerabilitate şi punctele forte, simptome care preced sau însoţesc 

evenimentele traumatice. 

Domeniile asupra cărora se va centra evaluarea: 

1) Rezumat asupra circumstanţelor şi secvenţelor traumei 

‐ Informaţiile acurate despre evenimentele traumatice permit înţelegerea 

răspunsurilor copiilor. Aceste informaţii includ: circumstanţele traumei, 

participanţii, secvenţe ale evenimentelor, modul în care copilul a fost 

implicat, disponibilitatea părinţilor şi a altor persoane de ataşament şi 

secvenţele după traumă. 

Evenimentele traumatice sunt în general bruşte şi neaşteptate, se produc rapid, 

astfel încât diferite persoane implicate pot avea amintiri şi percepţii diferite asupra 

celor întâmplate. 

* Diana Muntean este psiholog, specializat în violenţă domestică, preşedinta Asociaţiei Române pentru 

Terapia şi Studiul Traumei (ARTEST). 

71

72 

2) Funcţionarea emoţională, socială şi cognitivă a copilului 

Evaluarea trebuie să includă o perspectivă asupra funcţionării copilului înainte 

şi după traumă, în scopul determinării impactului asupra dezvoltării copilului. 

Răspunsul copilului la traumă poate fi influenţat şi de caracteristicile sale 

temperamentale. Spre exemplu, copiii mai timizi/rezervaţi tind să răspundă la 

traumă prin comportamente internalizate cum ar fi răcirea afectivă, izolare socială, 

anxietate de separare şi frici. 

În contrast, copiii foarte activi sunt înclinaţi să răspundă prin comportamente 

externalizate cum ar fi neglijenţa, accesele de furie, agresivitatea şi ostilitate. Copiii 

mici pot manifesta co-ocurenţa simptomelor externalizate şi pot alterna episoadele 

de „agăţare” cu frică şi episoade de furie şi sfidare. 

Deoarece comportamentele externalizate tind să fie mai frecvent raportate decât 

simptomele de anxietate şi depresie, evaluarea trebuie să caute probe sistematice 

pentru comportamentele internalizate cînd părinţii sau îngrijitorii raportează agresivitate, 

sfidare sau noncomplianţa copilului în timpul procesului de referire şi 

evaluare. 

Nivelul funcţionării emoţionale şi sociale este manifestat de copil prin calitatea 

ataşamentului pentru părinţi, aria de afectivitate orientată către alte persoane, 

capacitatea de a face faţă cerinţelor vârstei sale. Există variaţii culturale în valoarea 

pe care părinţii o alocă funcţionării autonome a copiilor şi deasemenea tendinţe în 

folosirea părinţilor ca bază de ataşament pentru copii în încercarea lor de a tolera 

frustrările cotidiene. 

Dezvoltarea cognitivă a copilului mic este strâns legată de funcţionarea sa 

socială şi emoţională. Experienţele traumatice pot deregla capacitatea copilului de 

învăşare fie temporar, fie pe termen lung, prin mecanisme ca hipervigilenţa, 

reducerea capacităţii exploratorii, interpretări eronate sau ostilitate orientată către 

ceilalţi, agresivitate – în scopul autoprotejării – sau frici generalizate şi preocupări 

excesive spre sine astfel încât atenţia sa este consumată în detrimentul explorării 

mediului. Afectele negative la copil se pot manifesta ca ambivalenţă, rejectare, furie 

şi retragere emoţională faţă de părinţi sau îngrijitori, confirmând tendinţa copilului 

la neîncredere în ceilalţi şi întărind astfel acele componente psihologice care 

interferează cu învăţarea şi formele de adaptare sănătoasă la mediu. 

Funcţionarea cognitivă se prijină pe capacitatea copilului de reamintire. Contrar 

credinţelor populare că cei mici nu-şi pot reaminti evenimente, studiile arată că sunt 

capabili să encodeze şi reamintească experienţele timpurii. 

Din perspectivă clinică, fără îndoială că un eveniment traumatic poate fi 

considerat memorabil pentru că este unic, dramatic şi declanşează emoţii intense. 

Unele studii clinice relevă faptul că, odată ce achiziţionează limbajul, copiii sunt 

capabili să nareze evenimentele traumatice pe care le-au trăit în perioada 

preverbală, şi că produc puneri în scenă comportamentale chiar în absenţa 

narativului verbal (Gaensbauer, 1995, Terr, 1988). Asta nu înseamnă că tot ceea ce 

copilul spune sau pune în scenă despre experienţa traumatică este acurat din punct 

de vedere al faptelor petrecute. Distorsiuni şi omisiuni pot apărea datorită diferiţilor 

factori, inclusiv datorită unor neînţelegeri a scopului acţiunilor. De exemplu, un

sugar sau copil mic poate interpreta o procedură medicală invazivă ca pe un atac 

furios asupra sa şi să răspundă prin frică intensă la vederea doctorilor mult timp 

după ce procedura s-a încheiat. 

Aceste schimbări în funcţionarea sistemului nervos central (SNC) pot lăsa unui 

copil traumatizat sentimentul de anxietate continuă sau amorţire psihică. De 

asemenea pot produce la copil experienţierea unor frici continue şi generalizate. De 

aceea intervenţiile ar putea avea ca scop restaurarea în copil a unui sentiment al 

predicitibilităţii mediului şi a relaţiilor interumane, restaurarea încrederii în 

propriile simţuri şi sprijinirea lui în evaluarea realistă a ameninţărilor. 

3) Calitatea relaţiei cu părinţii 

Evenimentele traumatice pot avea un impact de alienare a relaţiei părinte-copil. 

Copiii mici au expectanţe adecvate că părinţii îi protejează în toate circumstanţele şi 

percep experienţa traumatică astfel ca pe un indicator al incapacităţii părintelui de al 

proteja, ca furios sau indiferent faţă de copil. Încrederea copilului în părinte ca sursă 

de protecţie şi securitate poate fi afectată pe termen lung, uneori ireversibil, 

manifestată prin pierderea sentimentului de intimitate şi comportament afectuos, 

sporirea furiei, rejectării, controlului şi comportamentelor punitive orientate către 

părinte. Copilul poate să prefere un părinte în detrimentul celuilalt, motiv de 

creştere a tensiunilor. 

Când trauma este rezultatul unui accident, vina are un efect paradoxal creând în 

părinte o diminuare a atenţiei către nevoile copilului. Anumite procese defensive 

pot să apară, cum ar fi negarea, izolarea afectivă, supraidentificarea cu copilul sau 

alte mecanisme care interferează cu disponibilitatea emoţională a părintelui. 

Când trauma este produsă de către părinte, de exemplu prin abuz fizic sau 

expunerea la violenţă domestică severă, efectul unui eveniment particular poate fi 

amplificat de stresul cauzat de anumite tulburări psihologice, conflictele familiale şi 

dereglări în parentare. 

Relaţia părinte-copil poate fi agravată la modul negativ de circumstanţe externe, 

cum ar fi implicarea sistemului de justiţie sau plasamentul copilului pentru îngrijire 

foster. 

4) Declanşatori de reamintire 

Comportamentul copilului poate fi puternic influenţat de stimuli care acţionează 

ca triggeri pentru amintirile traumatice, afundând copilul în imagini intrusive sau 

alte experienţe senzoriale ori perceptive. Elementele de reamintire pot să rămână 

neidentificate atunci când operează înafara conştiinţei copilului sau când acesta nu 

poate folosi limbajul ca să descrie ce se întâmplă. Stimulii senzoriali pot acţiona ca 

declanşatori pentru răspunsurile de stres când sunt asociaţi cu stresul secundar 

traumei. De exemplu, sirena ambulanţei sau maşinii poliţiei, vederea unui poloţist 

sau intrarea în holul unui spital unde copilul a fost dus în urgenţă, poate afecta 

calitatea reamintirii evenimentului traumatic. 

73

5) Continuitate versus tulburarea rutinelor zilnice 

Un eveniment traumatic are adesea un efect disruptiv asupra vieţii familiale. 

Rutinele pot fi alterate, incluzând servirea mesei şi ritualurile de adormire care 

ancorează copilul într-un sens al predictibilităţii. Aceste tulburări pot acţiona ca 

stres secundar care amplifică efectele imediate ale evenimentului traumatic, 

introducând elemente adiţionale de incertitudine (Pynoos, Steinberg & Piacentini, 

1999). Evaluarea oferă oportunitatea de a strânge informaţii asupra rutinelor 

cotidiene şi abordarea cu părintele a capacităţii de restaurare a structurii zilelor. 

6) Circumstanţe familiale 

Identificarea contextului familial ajută în determinarea ariilor de rezilienţă şi 

vulnerabilitate în recuperarea după traumă. Un eveniment traumatic care survine ca 

un episod discret, deşi dăunător în sine, poate fi depăşit dacă copilul este înconjurat 

de un mediu familial capabil să furnizeze resurse materiale şi emoţionale pentru 

recuperarea copilului. Alternativ apare situaţia în care circumstanţe familiale 

stresante copleşesc copilul şi familia. Sărăcia, şomajul, carenţele în educaţie sau 

probleme de aculturaţie în familiile de imigranţi pot duce la inaccesul către servicii 

pentru copilul care ar avea nevoie de acestea. În circumstanţe foarte severe, 

traumatizarea copilului este o reflectare a contextului haotic sau periculos în care 

trăieşte acesta, cum ar fi abuzul de substanţe, boli mentale netratate şi neglijarea ori 

abuzul copilului. O evaluare atentă a circumstanţelor familiale este fundamentul 

pentru determinarea factorilor protectivi şi de risc în procesul de recuperare şi 

tratament al copilului. 

Pregătirea copiilor pentru prezentarea în faţa instanţelor 

şi a sistemului de Justiţie 

Este o fază necesară mai ales în lucrul cu copiii, în special a celor traumatizaţi, 

având mai multe scopuri clar definite: evitarea situaţiilor de retraumatizare a 

copiilor intraţi în sistemul legal, obţinerea deschiderii şi cooperării lor, evitarea 

“contaminării” memoriei copiilor ca probă (fie generată de stres, de înţelegeri 

eronate, alţi factori care pot determina distorsiuni). 

Astfel literatura de specialitate aduce următoarele aspecte ca relevante: 

Dacă un copil a raportat un abuz, nu poza neîncredere. Îndată ce ţi-a spus ce 

s-a întâmplat, pentru situaţiile în care a fost victimă, spune-i că nu e vina sa; 

Nu comenta asupra cisrcumstanţelor sau comportamentului abuzatorului; 

Focalizează-te pe nevoile sale ca victimă. 

Facilitează victimei contactul cu sistemul 

Nu negocia „înţelegeri” cu victima despre elemente ale situaţiei care presupun 

modificabilitatea faptelor; 

74

Respectă dorinţa victimei copil când acesta doreşte nedezvăluirea anumitor 

aspecte în faţa părinţilor sau altor persoane. 

Ce îngreunează contatul victimei copil cu sistemul: 

Când nu cunoaşte cum funcţionază sistemul sau la ce să se aştepte; 

Să nu aibă control asupra a ceea ce se întâmplă; 

Copil neînsoţit de către persoanele importante pentru el; 

Călătoria în altă locaţie pentru a putea fi prezent în faţa instanţei; 

Durata de timp cât durează procesele. 

Ce îi poate îngrijora pe copii în acest proces: 

Că îl revede pe abuzator; 

Oamenii care îl chestionează; 

Stânjeneala de a vorbi despre abuz; 

Ce să spună atunci când nu ştiu să răspundă la anumite întrebări; 

Cine îi va crede; 

Ce va urma unor ameninţări care au fost proferate asupra lor; 

Ce se va întâmpla cu mama, tata, etc. ; 

Dacă este luat de acasă şi dacă se va putea reîntoarce. 

DA –uri 

Pentru a oferi suport şi sprijin copiilor în sistemul de justiţie e preferabil ca 

acesta să fie însoţit de o persoană de încredere care să şi cunoască sistemul şi 

să-i poată da sprijin în accesarea acestuia şi educarea adulţilor referitor la 

nevoile copiilor; 

Dacă îngrijitorii copilului exprimă îngrijorări referitoare la comportamente 

ale copilului (probleme cu somnul, cu alimentaţia, sănătate etc.) procurorul 

şi consilierul copilului să fie informaţi despre acestea; 

Pentru a facilita contactul cu copilul anumite lucruri sunt relevante de a fi 

cunoscute referitoare la acesta, cum ar fi: ce îi place să mănânce ce prieteni 

are care sunt persoanele preferate în familia sa s-au produs în viaţa lui 

pierderi sau schimbări majore mai ales în ultimii ani ce anume speră copilul 

să se întâmple; 

Oferiţi sprijin deasemenea persoanelor adulte care au grijă de copil - 

informaţii despre sistem, ghidare despre cum să protejeze copilul de un 

posibil ulterior abuz. 

NU-uri 

Nu interoga insistent copilul despre abuz ; 

Nu face comentarii despre abuzator sau membri ai familiei care nu l-au 

sprijinit; 

75

Nu promite copilului că abuzatorul va merge la închisoare; 

Nu spune copilului că trebuie să depună mărturie pentru că astfel alţi copii 

vor fi protejaţi; 

Nu promite copilului că “lucrurile se vor termina în curând” – instanţele sunt 

notorii pentru termenele variabile; 

Dacă copilul a fost luat de acasă spre plasament, nu îi promite că va merge 

acasă după ce procesul se va termina. 

Ce se poate spune copilului despre instanţe: 

Ce este tribunalul, judecătoria...care este rolul judecătorului; 

Ce este un martor şi ce face acesta; 

Explicaţi copilului cine va fi în sală şi ce se va întâmpla (judecător, procuror, 

avocaţi, etc.). 

Ce se poate arăta copilului despre sălile de judecată: 

Unde este sala; 

Se poate face un desen despre aşezarea persoanelor în sală. 

Explicaţi copilului care sunt regulile în sălile de judecată, cine îl va însoţi, ce 

întrebări i se vor pune: 

că s-ar putea să fie întrebări care îl pot stânjeni sau întrista, dar că e 

important ca el să răspundă la toate întrebările; 

dacă nu ştie anumite răspunsuri să nu ghicească şi că nu e nici o problemă să 

spună că nu ştie; 

să îşi ia cât timp are nevoie pentru a răspunde; 

că e în regulă în cazul în care nu înţelege vreo întrebare care îi este adresată, 

să spună că nu a înţeles întrebarea. 

Confirmă-i faptul că o persoană curajoasă se află acolo. 

Bibliografie: 

1. Austin, W. G., Gould, J. W., Exploring Three Functioning in Child Custody 

Evaluation for the relocation case: Prediction, Investigation, and Making 

Reccomendations for a Long-Distance Parenting Plan, available online at 

http://jcc.haworthpress.com, doi: 10.1300/J190v03n03_04, 2006. 

2. Cohen, J. A., perel, J. M., DeBellis, M. D., Friedman, M. J., & Putnam, F. W., 

Treating traumatized children: Clinical Implications of the psychobiology of PTSD. 

Trauma, Violence and Abuse, 3, 91-108, 2002. 

3. Fivush, R., Long-term retention of infant memories. London: Erlbaum, 1994. 

76

4. Gaensbauer, T. J. & Siegel, C. H., Therapeutic approaches to posttraumatic stress 

disorder in infant and toddlers, in Infant Mental Health Journal, 16(4), 292-305, 

1995. 

5. Horn, P. Van, Hitchens, D. J., Partnership for Young Children in Court: How 

Judges shape Collaboration Serving Traumatized Children. In Osofsky, J (ed.), 

“Young Children and Trauma” – Guilford Press, New York, 2007. 

6. Heim, Chr., Nemeroff, Ch. B., The Role of Childhood Trauma in the Nurobiology 

of Mood and Anxiety Disorders: Preclinical and Clinical Studies. In “Biological 

Psychiatry”; 49: 1023-1039, 2001. 

7. Kolk, Bessel A. Van, Psychobiology of Posttraumatic Stress Disorders, in 

Textbook of Biological Psychiatry, ed. Panksepp, J., Wiley & Sons Publ., 319-338, 

2004. 

8. Kolk, Bessel A. Van, Fishler, R., Dissociation and the fragmentary nature of 

traumatic memories: Overview and exploratory study, in J. Trauma Stress; 9: 505- 

525, 1995. 

9. Luby, J. L. (ed.), Handbook of Preschool Mental Health. Development, Disorders, 

and Treatment, Guilford Press, New York – London, 2006 

10. Newport, D. J., Nemeroff, Ch. B., Neurobiology of Posttraumatic Stress Disorder, 

Focus, vol. I, No. 3:313-321, 2003. 

11. Osofsky, J. D. (ed.), Young Children and Trauma. Intervention and Treatment, 

Guilford Press, New York – London, 2007 

12. Pynoos, R. S., Steinberg, A. M., & Piacentini, J. C., A developmental 

psychopathology model of childhood traumatic stress and intersection with anxiety 

disorders, in Biological Psychiatry, 46, 1542-1554, 1994. 

13. Wilmshurst, L., Psihopatologia Copilului. Fundamente, Iasi, Ed. Polirom, 2007 

77

Memoria - elemente generale, particulare situaţiei traumatice 

şi psihopatologice 

Cătălin Luca ∗ 

1. Consideraţii generale asupra memoriei. 

Orice comportament uman este inexorabil legat de trecutul său, efectele 

cumulative ale experienţei trecute se află la originea cunoştinţelor noastre, a 

capacităţilor de comunicare prin limbaj, a modelelor de relaţii sociale, a 

individualităţilor, a competenţei de a opera sau funcţiona fără ca atenţia să fie 

constant solicitată 88 . 

Memoria este definită de Marele Dicţionar de Psihologie Larousse ca fiind 

„capacitatea unui sistem de procesare, natural sau artificial, de a encoda informaţia 

extrasă din experienţa lui cu mediul, de a stoca într-un format adecvat şi apoi de a 

recupera şi utiliza în acţiunile sau operaţiunile pe care le efectuează” 89 . 

În realizarea procesului de memorare au fost identificate trei stadii 90 implicate 

astfel: stadiul encodării, stadiul stocării şi stadiul reactualizării informaţiilor. 

Pentru a observa procesul de formare a memoriei prin cele trei stadii putem să le 

exemplificăm folosind o experienţă comună. Să presupunem că într-o dimineaţă în 

biroul dumneavoastră cunoaşteţi o nouă persoană implicată în dosarul pe care îl 

instrumentaţi. Pe aceasta o cheamă Cristian Brăduleanu. În după-amiaza aceleiaşi 

zile la sala de sport reîntâlniţi persoana în postura de antrenor şi-i ve-ţi spune: „Tu 

eşti Cristian Brăduleanu, ne-am întâlnit azi dimineaţă”. Vom observa procesul prin 

care dumneavoastră v-aţi adus aminte foarte clar numele persoanei nou cunoscute: 

Atunci când aţi făcut cunoştinţă cu Cristian Brăduleanu aţi introdus în memorie 

numele acestuia. Acest proces s-a realizat transformând undele sonore care 

conţineau numele persoanei într-un tip de cod sau reprezentare acceptată de 

memorie, această reprezentare s-a plasat apoi în memorie. Acest stadiu se numeşte 

encodare. 

În al doilea stadiu aţi reţinut numele persoanei, adică aţi reţinut informaţia 

encodată pe parcursul perioadei scurse dintre cele două întâlniri, acest stadiu poartă 

denumirea de stocare a informaţiei. 

În fine, în cel de-al treilea stadiu, aţi readus numele din stocaj, în momentul 

celei de-a doua întâlniri. Acest stadiu se numeşte stadiul reactualizării. 

Din perspectiva perioadei de timp în care informaţia este menţinută în memorie 

unii autori 91 împart memoria în memoria de scurtă durată şi memoria de lungă 

durată. Astfel, memoria de scurtă durată este activă timp de câteva secunde, maxim 

câteva minute cee ce înseamnă o capacitate de stocare a memoriei foarte limitată în 

∗ Cătălin Luca este psiholog specializat în psihologie judiciară şi director executiv la Asociaţia Alternative Sociale. 

88 Larousse, Marele Dicţionar al Psihologiei,Editura Trei, 2006, p.739. 

89 Idem. 

90 R. L.Atkinson, R.C. Atkinson, E. E.Smith, D. J. Bem, Introducere în psihologie, Editura Tehnică, 2002, p.343. 

91 H. R. Schaffer, Introducere în psihologia copilului, Editura ASCR, 2005, p.249. 

78

timp, adică 7 plus - minus 2 itemi. Aceasta este alcătuită din trei componente 92 : un 

depozit vizual-spaţial, care este responsabil de informaţia primită pe calea 

sistemului vizual, un depozit fonologic, care se limitează la informaţia auditivă, o 

componentă executivă centrală, care îndeplineşte funcţii de nivel mai înalt, cum ar 

fi coordonarea informaţiei care trece prin sistemul de scurtă durată şi aplicarea 

repetiţiei sau alte strategii. 

Memoria de scurtă durată a mai fost denumită ca „spaţiu de lucru” mental 

pentru rezolvarea anumitor probleme, cum ar fi calculul aritmetic mental şi 

răspunsurile legate de textul citit. Cu toate acestea memoria de scurtă durată nu pare 

a fi implicată în înţelegerea frazelor relativ simple 93 . 

Uitarea în memoria de scurtă durată 94 apare din două cauze: fie atunci când se 

atinge limita memoriei de scurtă durată, adică un item nou poate pătrunde în 

memoria de scurtă durată doar prin înlocuirea unuia vechi, fie că informaţia se 

stinge cu trecerea timpului. 

Memoria de lungă durată primeşte informaţia reţinută în memoria de scurtă 

durată şi o poate reţine luni de zile, ani sau o viaţă întreagă, cum ar fi spre exemplu 

amintirile din copilăria unui adult. Informaţia din memoria de lungă durată este 

encodată în mod principal în funcţie de semnificaţia informaţiei, deşi uneori codăm 

la fel de bine şi alte aspecte. Putem memora de exemplu poezii şi să le recităm 

cuvânt cu cuvânt. În această situaţie a fost codată nu numai semnificaţia poeziei ci 

şi cuvintele în sine. În memoria de lungă durată poate fi folosit codul acustic, spre 

exemplu sunetul unei voci anume, impresiile vizuale, gustul şi mirosul. 

Diferit de memoria de scurtă durată, uitarea din memoria de lungă durată rezultă 

dintr-o pierdere a accesului la informaţie, decât dintr-o pierdere a informaţiei în 

sine. O memorie săracă reflectă un eşec de rectualizare şi nu unul de stocaj. 

Plastic exprimat, a încerca să reactualizezi un item din memoria de lungă durată 

este ca şi cum ai încerca să găseşti o carte într-o bibliotecă mare. Faptul că nu vei 

găsi cartea nu înseamnă că ea nu există în bibliotecă, ci poate că o cauţi într-un loc 

greşit sau poate că este pur şi simplu înregistrată greşit, deci este inaccesibilă. 

Reactualizarea informaţiilor din memoria de lungă durată se va face cu atât mai 

uşor cu cât materialul supus encodării este mai bine organizat. Este mult mai uşor să 

ne amintim o listă de nume sau cuvinte dacă am encodat informaţia în categorii, iar 

apoi o reactualizăm categorie cu categorie 95 . 

De exemplu să presupunem că a-ţi participat la un seminar cu tema justiţia 

juvenilă, seminar la care au mai participat alături de judecători, procurori, poliţişti, 

psihologi şi asistenţi sociali. Când veţi încerca, mai târziu, să vă amintiţi numele lor, 

ar fi mai bine dacă iniţial veţi organiza informaţia cu privire la profesie. Apoi vă 

veţi pune întrebarea: Cine erau procurorii pe care i-am întâlnit Dar psihologii etc. 

Un al doilea factor care favorizează reactualizarea informaţiei este contextul în 

care a fost encodată şi stocată informaţia. De exemplu, abilitatea de reactualizare a 

numelor colegilor din clasa a VIII-a s-ar îmbunătăţi considerabil dacă veţi merge pe 

92 R. L.Atkinson, R.C. Atkinson, E. E.Smith, D. J. Bem, op. cit.p.387. 

93 Ibidem 

94 Ibidem 

95 R. L.Atkinson, R.C. Atkinson, E. E.Smith, D. J. Bem, op. cit, p.363. 

79

coridoarele şcolii generale. Aceeaşi situaţie este şi cu abilitatea de a reactualiza un 

moment emoţionant petrecut cu prietenii din copilărie, care va fi mai mare dacă vă 

veţi întoarce la locul unde s-a petrecut întâmplarea. 

Efectele contextului ambiental asupra reactualizării au fost studiate de 

D.R.Gooden şi A.D. Baddeley 96 în 1975 astfel: un grup de scafandri de mare 

adâncime au învăţat o listă de cuvinte în diferite medii ambientale, în timp ce erau 

pe plajă, un alt grup de scafandi au învăţat lista în timp ce se aflau la 4-5 metri sub 

apă. Ulterior fiecare grup de scafandri a fost împărţit în jumătate şi scafandrii au 

încercat să-şi amintească cuvintele învăţate fie în acelaşi mediu fie într-un mediu 

diferit. Nu s-a constatat nici un efect general al faptului că iniţial scafandrii au 

învăţat cuvintele pe plajă sau sub apă. Dar scafandrii care au fost testaţi într-un 

mediu diferit de cel în care au învăţat şi-au amintit cu 40% mai puţin decât 

scafandrii care au învăţat şi şi-au amintit informaţiile în acelaşi mediu. 

Psihologul E. Eich 97 , în anul 1985, a lansat conceptul de învăţare dependentă de 

stare, acesta mută atenţia din timpul encodării de pe contextul extern, adică mediul 

înconjurător, pe contextul intern, adică starea internă a individului. De exemplu, 

dacă un individ trăieşte un eveniment în timpul căruia este sub influenţa unui 

anumit drog (cum ar fi alcoolul sau marijuana), probabil că poate reactualiza cel 

mai bine informaţia când este din nou într-o stare indusă de drog. În acest caz 

memoria este parţial dependentă de starea internă din timpul învăţării. Deşi, dovada 

învăţării dependente de stare este controversată, ea sugerează că memoria întradevăr 

se îmbunătăţeşte dacă starea internă din timpul reactualizării corespunde cu 

cea din timpul encodării. 

Cercetările experimentale 98 arată că emoţia poate influenţa memoria de lungă 

durată în cel puţin cinci modalităţi distincte: 

1. Situaţiile cu încărcătură emoţională pozitivă sau negativă se reţin mai uşor 

decât situaţiile neutre, fără încărcătură emoţională; 

2. Situaţia în care memoria este afectată de amintirile blitz, acestea fiind 

înregistrări vii şi relativ permanente ale unor evenimente foarte importante 

(cutremure, inundaţii, pierderi etc.). Aceste evenimente declanşează un 

mecanism special de memorare, care înregistrează permanent orice lucru pe 

care persoana îl trăieşte la un moment dat. Este ca şi cum ai face o 

fotografie a momentului, de aceea se numeşte amintire blitz. Sunt 

cercetători 99 care susţin că nu ar fi implicate mecanisme speciale de 

memorare. Ei susţin că amintirile blitz devin cu timpul mai puţin 

reactualizabile cum se întâmplă cu amintirile de lungă durată normale; 

3. A treia modalitatea în care emoţiile pot influenţa memoria este atunci când 

emoţiile negative blochează procesul de reactualizare. În situaţiile în care 

96 Gooden & Baddeley, 1975, apud R. L.Atkinson, R.C. Atkinson, E. E.Smith, D. J. Bem, op. cit, p.365. 

97 Cf. E. Eich, Context, memory and integrated item/context imagery. Journal of Experimental Psychology: 

Learning, Memory and Cognition,1985, pp. 293-308. 

98 Neisser apud Rita L.Atkinson, Richard C. Atkinson, Eduard E.Smith, Daryl. J. Bem, op. cit.p.366. 

99 McCloskey, Wible, Cohen, 1998 într-un studiu realizat la câteva zile după explozia lui Challenger, s-a cerut 

subiecţilor să spună unde se aflau şi ce făceau când au auzit despre dezastru; nouă luni mai târziu aceloraşi 

persoane li s-au pus aceleaşi întrebări. Deşi indivizii au detaliat în mod deosebit amintirile evenimentului, după 

nouă luni de la producerea lui, anumite aspecte au fost uitate. 

80

stima de sine este scăzută, persoana nu are încredere în forţele proprii şi are 

de traversat o situaţie stresantă, de exemplu de susţinut un examen, 

răspunsul la stimulii din mediu este redus, de exemplu abia înţelegi 

întrebarea adresată, nu găseşti cuvintele ca să răspunzi, apar semnele de 

panică, anxietatea declanşată la prima întrebare se extinde şi la următoarea, 

astfel persoana intrând cmplet în panică. Gândurile legate de eşec produse 

pe fondul anxietăţii vor interfera cu orice încercare de a reactualiza 

informaţia relevantă pentru întrebare iar acesta poate explica de ce memoria 

eşuează în mod absolut. 

4. Reproducerea informaţiei este foarte bună atunci când emoţia dominantă 

din timpul reactualizării corespunde cu cea din timpul encodării 100 . O dată 

cu starea emoţională din timpul învăţării este o parte a contextului, dacă 

materialul pe care îl învăţăm ne face să fim trişti, cea mai bună reactualizare 

se va face atunci când suntem iarăsi trişti. 

5. Refularea este un concept din cadrul teoriei lui Freud. Acesta spune că 

unele experienţe emoţionale din copilărie sunt atât de traumatice încât 

pătrunzând în conştiinţă mulţi ani mai târziu, individul este total copleşit de 

anxietate. Mecanismul constă în stocarea informaţiilor în inconştient, ele 

pot fi reactualizate, dacă se retrăieşte o anumită emoţie asociată cu aceasta. 

Refularea reprezintă un ultim eşec de reactualizare, accesul la amintirile 

ţintă este blocat în mod activ şi este diferit calitativ de uitare. 

Cu privire la memoria persoanlă a copiilor şi a fidelităţii datelor obţinute de la 

ei, cea mai mare parte a cercetărilor experimentale 101 , care implică evenimente 

regizate pe care copiii trebuie să le reactualizeze după un anumit interval, fie liber, 

fie ca răspuns la un interviu au prezentat următoarele concluzii: 

- cantitatea de informaţii pe care şi-o pot aminti copiii în reactualizarea liberă 

variază în funcţie de vârstă. Copiii mai mici oferă de obicei material mai 

puţin. De la vârsta de aproximativ 5 ani această cantitate creşte brusc. 

- În ceea ce priveşte acurateţea amintirilor, există în mod surprinzător puţine 

diferenţe de vârstă, începând cu vârsta de 6 ani, cel puţin în privinţa 

evenimentelor importante care au semnificaţie personală. Acurateţea 

copiilor de şcoală în reactualizarea liberă este la fel de bună ca şi cea a 

adulţilor. 

- Totuşi, foarte multe depind de intervalul dintre evenimentul observat şi 

reactualizare. Atunci când aceasta este mai mare de o lună, diferenţele de 

vârstă la nivelul acurateţii devin mai pronunţate: peste această perioadă 

copiii mai mici uită mai mult decât cei mai mari. 

- Copiii mai mici sunt mai susceptibili de a fi sugestionaţi în timpul 

interviului. Atunci când se pun întrebări care induc în eruare, este mai 

probabil ca ei să fie impresionaţi de persoana care pune întrebări şi să îşi 

schimbe mărturia în consecinţă. 

100 R. L.Atkinson, R.C. Atkinson, E. E.Smith, D. J. Bem, op. cit, p.368. 

101 Bruck, M. & Ceci, S.J. „The Sugestibility of Children’s Memory” în Annual Review of Psychology, 1999, 50, 

pp.419-439. 

81

- Cu toate acestea, sugestibilitatea depinde de o gamă largă de factori, 

incluzând felul în care este condus interviul, tipul întrebărilor şi rolul 

perceput al intervievatorului. 

Cercetătorii John Livesley şi Dennis Bromley 102 au realizat un studiu cu peste 

300 de copii cu vârsta cuprinsă între 7 şi 15 ani în care aceştia erau rugaţi să descrie 

diferite persoane pe care ei le cunosc concetrându-se pe ce tip de persoană este 

individul şi nu doar pe înfăţişarea lui. Acest experiment a pus în vedere că dacă 

ascultăm descrierile spontane pe care le fac copiii persoanelor pe care le cunosc, 

sesizăm diferenţe considerabile datorate vârstei la nivelul calităţilor la care sunt 

atenţi la ceilalţi şi al etichetelor utilizate în caracterizarea lor astfel: 

1. De la atributele externe la cele interne. În ciuda instrucţiunilor copiii mai 

mici au descris mai ales înfăţişarea, posesiunile şi alte atribute externe ale 

persoanelor, mulţi nu au menţionat nici măcar o alitate psihologică. 

Calităţile psihologice sunt menţionate la vârstele mai mari; 

2. De la general la specific. Copiii tind să utilizeze etichete generale precum 

„drăguţ” sau termeni evaluativi ca „bun” şi „rău” . După un timp ei devin 

mai exacţi, apelând la cuvinte precum „modest” şi „nervos” care oferă mai 

multă informaţie specifică despre persoana descrisă; 

3. De la simplu la complex. La vârstele mici copiii au tendinţa de a face 

afirmaţii unilaterale despre oameni, astfel că ei nu pot înţelege că un individ 

poate fi şi bun şi rău dacă cineva un bun sportiv el nu poate fi şi mincinos. 

Pe măsură ce cresc încep să-şi dea seama de complexitatea personalităţii şi 

permit existenţa contradicţiilor în construcţia oricărei persoane; 

4. De la global la diferenţiat. Copiii mai mici tind să vorbească în termeni 

absoluţi („ea este rea”), cei mai mari nuanţează şi introduc gradaţii 

permiţând descrieri mai precise („...este chiar mai timid decât mine când 

este în preajma străinilor şi cu toate acestea este foarte vorbăreţ cu cei pe 

care-i cunoaşte şi îi place”). 

5. De la egocentric la sociocentric. Cu cât copilul este mai mic cu atât este mai 

probabil ca oamenii să fie văzuţi în termenii impactului lor asupra copilului 

însuşi („este draguţ pentru că îmi dă jucării”). O dată cu înaintarea în vârstă 

descrierile persoanei devin mai obiective; copilul numai are poziţia centrală 

în impresia exprimată. Mai mult copiii înţeleg că persoane diferite pot avea 

idei diferite despre unul şi acelaşi individ; 

6. Comparaţia socială. În timp ce înainte sunt întâlnite rareori, în jurul vârstei 

de 10 -11 comparaţia socială devine accentuată. Aceaste comparaţii sunt 

făcute fie cu sine, fie cu alţii. „Copilul pe care l-am văzut părea chiar mai 

timid de cât mine”; 

7. Organizarea. În descrierile copiilor mai mici, referirile la caracteristicile 

multiple sunt pur şi simplu puse la un loc. Pe de altă parte copiii mai mari, 

încearcă să creeze o imagine coerentă, astfel încât să iasă în evidenţă mai 

clar unicitatea individului; 

102 John Livesley şi Dennis Bromley apud H.R.Schaffer, Introducere în psihologia copilului,ASCR, Cluj Napoca, 

2005, pp.258-260. 

82

8. Stabilitatea. Odată cu vârsta, copiii înţeleg mai bine că se pot aşteptacel 

puţin la o minimă consistenţă în comportamentul unei persoane, astfel încât 

să se poată prezice acţiunile viitoare pe baza celor trecute. Copiii mai mici 

dau dovadă rareori că se gândesc la asemenea regularităţi comportamentale 

şi tind să îşi limiteze descrierile la trecut sau la prezent. 

2. Memoria evenimentelor traumatice. 

2.1.Consideraţii generale. 

Memoria evenimetului traumatic cuprinde reţinerea unui cumul de stimului 

vizuali, auditivi, gustativi, olfactivi, chinestezici, sentimente, trăiri, prezenţi în 

evenimentul traumatic. Aceste informaţii nu sunt în totalitate conştiente şi sunt 

izolate de restul memoriei de lungă durată şi formează memoria evenimentului 

traumatic 103 . 

Trauma psihică 104 este consecinţa unui eveniment suferit de un subiect care are 

din această cauză o foarte puternică reacţie afectivă şi emoţională, ce-i pune în joc 

echilibrul psihologic şi duce adesea la o decompensare de tip psihotic sau 

nevrotic 105 sau la diverse somatizări 106 . 

La copil pot fi numite traumatice două tipuri de evenimente: 

a) sunt traumatice situaţiile ş evenimentele care intră în rezonanţă cu dorinţele 

sau fricile fantasmatice actuale ale copilului în funcţie de nivelul său de 

maturizare; De exemplu o neînţelegere sau separare a părinţilor în perioada 

oedipiană 107 a copilului poate să meargă direct în sensul dorinţei oedipiene şi 

să suscite la copil o culpabilitate intensă. 

b) sunt traumatice evenimentele de o asemenea natură sau intensitate încât 

depăşesc capacităţile de a daptare ale Eului copilului; De exemplu violenţele 

fizice dintre părinţi în prezenţa copilului depăşeşte capacităţile copilului de 

aface faţă acestei situaţii. În această situaţie pot apărea două tipuri de reacţii la 

copil: 1) refuzul de a vedea şi a auzi cu atitudini de retragere, de fugă, ducând 

deseori la o incapacitate ulterioară de a face faţă situaţiilor de conflict, de 

violenţă şi de stres prin exces de refulare 108 ; 2) cele care prin brutalitatea, 

masivitatea şi violenţa lor par să inunde într-o manieră sistematică, capacităţile 

subiectului de „a face faţă” adică de a-şi activa mecanismele de coping 109 . 

103 G. L. Schiraldi, The Post-traumatic Stress Disorder, Sourcebook, A Guide to Healing, Recovery and Growth, 

Lowell House, Los Angeles, 2000, p. 14. 


105 Decompensarea este stare de epuizare sau de depăşire a resurselor unui organ. Decompensare nevrotică este 

criza asociată cu prăbuşirea defenselor nevrotice obişnuite la un subiect a cărui nevroză era până atunci relativ 

compensată şi care este brusc confruntat cu o situaţie dificilă din punct de vedere afectiv sau periculoasă, care nu-i 

poate face faţă pe plan emoţional. (Dicţionar de Psihiatrie La Rousse) Nevroticul este conştient de dificultăţi. 

Psihoticul ignoră tulburările, izolându-se de lumea exterioară. 

106 Tendinţă de a simţi şi a exprima o suferinţă somatică în chip de răspuns la un stres sau la un traumatism psihic. 

107 Teoria psihanalitică a lui Freud explică că în perioada de vârstă 3-6 ani al dezvoltării psihosexuale a copilului, 

energia libidinală se concentrează la nivelul organelor genitale, iar trăirile devin în mod clar, sexuale. În acest 

stadiu apare celebrul colmplex al lui Oedip (băiat-mamă) repectiv Electra (fiică-tată). În majoritatea cazurilor 

normale aceste complexe sunt lipsite de importanţă, rezolvându-se de la sine, permiţând identificarea copilului cu 

părintele de acelaşi sex. Însă în caz contrar, pot interveni o serie de probleme, de exemplu o cauză a nevrozei la 

adult poate fi un complex al lui Oedip nerezolvat. 

108 Refularea este un proces de îndepăratre a pulsiunilor care îşi văd refuzat accesul la conştiinţă. 

109 Copingul este un proces activ prin care un individ, datorită autoaprecierii propriilor sale capacităţi şi motivaţii, 

face faţă vieţii şi în special unei situaţii stresante şi reuşeşte să o stăpânească (Dicţionar La Rousse de Psihologie); 

83

2.2. Reacţia acută la stres şi sindromul de stres posttraumatic la copil 

2.2.1 Reacţia acută la stres 

În mod special la copii, o situaţii cauzatoare de traume sunt evenimentele care-i 

afectează pe cei apropiaţi şi al căror spectator este copilul: răni grave, moarte 

brutală într-un accident, incedii, situaţii care presupun venirea salvării şi a 

pompierilor 110 . 

În faţa acestor evenimente poate apărea la copil ca reacţie imediată tranzitorie, 

reacţia acută de stres 111 care se manifestă prin comportament agitat şi dezorganizat 

sau un comportament situat la cealaltă extremă manifestat printr-o atitudine rigidă 

cu atenţie forţată în orele şi zilele următoare, anxietate majoră, dificultăţi de somn, 

coşmaruri, atitudine retrasă sau agitată. 

2.2.2 Sindromul de Stres Posttraumatic 

Acesta survine în săptămânile care urmează unui traumatism grav la care 

copilul a fost supus sau a fost martor ca de exemplu abuz sexual, trafic de persoane 

etc. Tulburările specifice sindromului de stres posttraumatic la copii durează mai 

mult de o lună şi încep în primele trei luni după traumatism 112 . 

Pentru a evalua reacţia trebuie luaţi în calcul următorii parametri: natura traumatismului, 

durata şi intensitatea expunerii, eventuala repeţitie, vârsta şi sexul 

copilului, nivelul de maturitate psihologică, calitatea legăturilor familiale, nivelul 

socio-economic şi cultural, reacţia individuală sau de grup dacă trauma s-a produs 

în grup 113 . 

Similar adultului, această stare cuprinde trei categorii de manifestări: 

• sindromul de repetiţie; 

• manifestări de evitare; 

• simptome de hiperactivitate neurovegetativă, care la copil pot avea 

particularităţi semiologice 114 ; 

Sindromul de repetiţie se poate observa la copil prin: 

• jocuri repetitive, în care o parte a traumatismului este pusă în scenă, de 

exemplu jocuri cu păpuşi în care acestea se agresează fizic sau sexual etc.; 

• desene în care revine aceeaşi temă într-o manieră repetitivă; 

• coşmaruri, cu cât cât copilul este mai mic cu atât conţinutul coşmarurilor 

este mai inprecis; 

• reacţii inadecvate prin intensitatea lor cu ocazia unei poveşti sau istorisiri 

imaginare; 

Manifestări de evitare: 

• refuzul de a merge cu un anumit mijloc de transport; 

• refuzul unui traseu, a unui loc care seamănă sau poate să conducă la locul 

traumatismului; 

Procesul de coping este procesul de adaptare la mediul fizic şi social, adică mobilizarea tuturor resurselor personale 

pentru a face faţă stresului. 

110 D.Marcelli,Tratat de psihopatologia copilului, Editura Fundaţiei Generaţia, Bucureşti, 2003, p.442. 

111 Durata reacţiei acute la stres fiind de la câteva zile la maxim patru săptămâni. 

112 D.Marcelli,op. cit., p.444. 

113 Ibidem 

114 Semiologia este parte a medicinei care se ocupă cu descrierea simptomelor şi a semnelor diferitelor boli, precum 

şi a metodelor de a le pune în evidenţă şi a le diagnostica. 

84

• angoasă de separare sau refuzul de a se separa de figurile de care este ataşat 

(uneori această angoasă de separare poate lua forma unei fobii de grădiniţă 

sau şcoală); 

• mai rar se pot observa scăderea interesului sentiment de detaşare, tocire 

afectivă, sentiment de viitor eşuat. 

Hiperactivitate neurovegetativă: 

• dificultăţi de adormire, treziri nocturne; 

• iritabilitate, accese coleroase 115 ; 

• dificultăţi de concentrare cu scăderea eficienţei şcolare; 

• hipervigilenţă; 

• reacţii de alarmă exagerate la zgomot, la surpriză. 

Sindromul de strs posttraumatic nu este totdeauna complet, în manifestarea sa se 

pot întâlni toate stările intermediare de la reacţii limitate la un domeniu sau la un 

comportament, (spre exemplu coşmaruri intense, cotidiene sau izolate, copilul 

păstrând în timpul zilei o atitudine calmă şi chiar uneori cuminte; sau jocuri 

repetitive mai ales când copilul este singur), până la sindromul complet 116 . 

2.3. Sindromului de stres posttraumatic îi sunt des asociate simptome de 

anxietate, de depresie, disociere, iar în plus la copilul mai mare sau preadolescent 

consumul de substanţe (alcool, tutun, haşiş etc.) 117 

Anxietatea este o emoţie generată de anticiparea unui pericol difuz, greu de 

prevăzut şi controlat. Aceasta se transformă în frică în faţa unui pericol bine 

identificat 118 . Anxieta poate fi însoţită de o serie de simptome: 

• Fizice: tensiune motrică cu contracţii musculare, oboseală, tremur, greaţă, 

probleme ale tractului digestiv, creşterea ritmului cardiac, hiperventilare 

pulmonară, senzaţii de sufocare şi atacuri de panică; 

• Tulburări neuro-vegitative: uscarea gurii, transpiraţii, mâncărimi ale mâinii 

şi ale feţii, stări de surzenie, senzaţii de jenă la nivelul epigastrului sau 

strânsoare la nivelul gâtului; 

• Oboseală emoţională: iritare, dispoziţie fluctuantă, frică, emoţii exagerate, 

pierderea încrederii; 

• Oboseală mentală: confuzie, incapacitate de concentrare sau incapacitate de 

a lua decizii, amnezii temporare 119 . 

De exemplu scorurile ridicate la testele care investighează anxietatea la copil 120 

pot indica prezenţa unei tulburări de anxietate sau hipervigilenţă, asociate cu 

tulburarea de stres posttraumatic sau chiar ambele. Acstea mai pot indica temeri 

posttraumatice asociate cu victimizări anterioare sau cu asistarea la un act de 

violenţă asupra altei persoane. O situaţie specială poate fi atunci când un scor 

115 Care se înfurie, supără, mâniază uşor. 

116 D.Marcelli,op. cit., p.444. 

117 Idem p.445. 

118 R.Doron, F.Parot, Dicţionar de Psihologie, Humanitas, Bucureşti, 2006, p.75. 

119 G. L. Schiraldi, op. cit. p.13. 

120 J. Briere, Chestionar de simptome ale traumei pentru copil, Psychological Assessment Resources, Inc. 

85

idicat la factorul anxietate poate poate indica proiecţia anxietăţii copilului în temeri 

nerealiste referitoare la evenimente inexistente. 

Depresia este una dintre patologiile cele mai vechi şi cele mai frecvente (5-10% 

din întreaga populaţie) 121 . Depresia merge de la stimă de sine scăuztă, lipsă de 

speranţă, ruşine, sentiment de pierdere, sentimentul distrugerii permanente până la 

pesimism. 122 Copiii şi adolescenţii prezintă dezinteres, tristeţe, inhibiţie intelectuală, 

abordare negativă a existenţei, tulburări ale somnului, idei de suicid. Modalităţile de 

expresie ale copilului şi adolescentului dobândesc o mare diversitate în modul lor 

de apariţie: refuz şcolar, inhibiţie şi fobii, delincvenţă sau comportamente de 

opoziţie, tulburări alimentare, adicţii 123 . 

Scorurile ridicate la scala depresiei în testele psihologice aplicate copilului pot 

indica prezenţa unui episod depresiv, o reacţie depresivă sau un episod distimic 124 

de lungă durată. 

Este posibil ca indivizii cu scoruri ridicate să evite interacţiunile sociale cu alţi 

copii şi să se izoleze fizic, posibil să se perceapă ca fiind răi sau inutili şi pot avea 

sentimente de ură faţă de sine. Scorurile mari se mai pot asocia cu copmportamente 

suicidare, sau de autovătămare, auto-mutilare, (mai ales la adolescenţi), se taie, îşi 

fac piercing-uri, se ard pe braţe, picioare sau alte părţi ale corpului. 

Disocierea este o ruptură a unităţii psihice care provoacă o slăbire a proceselor 

asociative pe care se consideră că se bazează funcţionarea mentală 125 . În doemniul 

de studiu al memoriei, fenomenul de disociere face mai greu de reactualizat o 

amintire, dacă starea internă a organismului este diferită de cea din faza de achiziţie 

a acesteia 126 . Disocierea este un proces mental prin care persoana încearcă să scape 

de amintirile sau situaţiile tulburătoare. Mintea acestei persoane poate apărea ca 

fiind separată de experienţa corporală traumatizantă trăită. 

Individul poate evada mental dintr-o experienţă actuală neplăcută printr-o fugă 

din realitate sau poate evada temporar dintr-o amintire traumatică, separând şi 

îndepărtând amintirea. În loc ca el să fie conectat la toate amintirile sale, amintirea 

evenimentelor traumatice puternice, se disociază, se izolează, fiind îndepărate 

pentru un timp, nefiind integrată în memoria de lungă durată. 

Indiactori ai disocierii 127 : corpul devine rigid, emoţiile sunt amorţite, nu există 

sentimente, nu simte durerea aşteptată ca urmare a evenimentului traumatic, 

amnezie, pierde sentimentul a ceea ce se întâmplă, neatenţie, lapsus-uri, visează cu 

ochii deschişi în mod excesiv, dezorientare spaţio-temporală etc. 

Scorurile ridicate la testele psihologice care măroară disocierea la copil arată că 

aceştia manifestă de multe ori reacţie scăzută la mediul extern, detaşare emoţională 

şi o tendinţă de evitare cognitivă a emoţiilor negative. Tot scorurile ridicate mai pot 

121 R.Doron, F.Parot, op. cit., p. 227. 

122 Cf. D. Barbier, Ieşirea din depresie, medicamente sau psihoterapie. Editura Trei, Bucureşti, 2005. 

123 Idem. p.28. 

124 Distimia este o modificare în sens depresiv a tonusului afectiv; anxietate, angoasă, nelinişte. 


126 Ibidem.. 

127 C. Luca, „Psihologia traficului de fiinţe umane” în Traficul de fiinţe umane. Infractor. Victimă. Infracţiune., 

Asociaţia Alternative Sociale şi Asociaţia Magistraţilor, Iaşi, 2005. 

86

arăta o preocupare spre fantezie, mergând până la excluderea lumii reale şi a 

necesităţilor care derivă din ea. 

2.4. Mecanismul memoriei traumatice din perspectiva disocierii 128 . 

Figura alăturată prezintă modul în care memoria asociată şi cea disociată sunt 

stocate în creier. 

Memoria asociată. 

În partea dreaptă a peretelui despărţior se găseşte materialul mental asociat, 

normal. 

Aceasta înseamnă că amintirile normale, corelează între ele în mod constant sau 

sunt integrate, adică individul poate introduce în conştiinţa actuală şi folosi, în 

eforturile de adaptare, lecţiile învăţate şi ideile folositoare din experienţele de viață . 

Astfel, o persoană care în copilărie s-a simţit în siguranţă şi iubită poate aborda o 

nouă provocare cu gândul „Sunt în siguranţă, probabil totul va fi bine.” Toate 

amintirile poartă cu ele sentimentul că eşti aceeaşi persoană 129 . Cercetătorii 130 au 

descoperit că, în condiţii normale, părţi diferite ale creierului sunt activate pentru a 

procesa amintirile într-un mod organizat. Astfel, creierul face legătura între diferite 

128 Adaptare după G. L. Schiraldi, The Post-traumatic Stress Disorder, Sourcebook,A Guide to healing, recovery 

and growth, Lowell House, Los Angeles, 2000, p.15. 

129 G. Fischer, P. Riedesser, Tratat de psihotraumatologie, Editura Trei, Bucureşti, 2001, p.79. 

130 K. Spitanly, “Clinical Findings Regarding PTSD in Children and Adolescents” în Postraumatic Stress Disorders 

in Children and Adolescents, Handbook, Norton, 2004, New York, p. 125. 

87

aspecte ale unei singure amintiri pentru a forma un întreg unitar. Această amintire 

este adăugată altor amintiri astfel încât persoana să o poată plasa în timp şi spaţiu. 

Amintirile normale, netraumatice sunt procesate la nivel logic şi verbal. Ele sunt 

mai întâi înţelese, adică primesc o semnificaţie, pentru ca apoi să fie înmagazinate 

în memoria de scurtă sau lungă durată. Deşi amintirile conţin emoţiile adecvate 

momentelor encodării şi stocării, ele pot fi reactualizate fără componenta afectivă. 

Memoria disociată. 

În partea stângă a peretelui despărţitor se află materialul traumatic disociat. Iată 

câteva acracteristici ale acestui material: 

Zidul despărţitor este puternic instabil. Părţi ale creierului care în mod normal ar 

fi trebuit să înmagazineze amintirile traumatice în memoria de lungă durată au fost 

distruse în timpul traumatizării. Astfel, amintirile traumatice rămân în apropierea 

conştiinţei, fiind cu uşurinţă declanşate de aspecte ce pot aminti de traumă, sau 

chiar lucruri asociate cu stimulul declanşator. De exemplu o femeie care a fost 

violată în lift acum doi ani, în prezent trăieşte teruarea acelor momente atunci când 

se apropie de un lift. De când a intrat, la un moment dat, doar cu un bărbat într-un 

lift a unui magazin, magazinele supraetajate în general au devenit înspăimântătoare 

pentru ea. De fapt se simte înspăimântată de fiecare dată când trebuie să meargă la 

un magazin chiar dacă pentru a ajunge la acesta nu trebuie să folosească liftul. O 

nouă asociere s-a format între lift şi faptul de a face cumpărături. Acum ambele 

situaţii pot declanşa amintiri intruzive. Uneori amintirile traumatizante pot fi 

declanşate şi de emoţii ce au legătură cu situaţii stresante şi care par să nu aibă nicio 

legătură cu trauma. De exemplu un pompier blocat în trafic îşi aminteşte că se 

simţea neputincios pentru că nu putea ajuta un copil aflat într-o clădire în flăcări; o 

persoană care a fost abuzată în copilărie poate retrăi abuzul în situaţia în care este 

criticată de şeful său. Acestea se numesc amintiri dependente de stare, iar procesul 

se numeşte compensare dependentă de dispoziţie. 

Declanşatorul sau ceea ce declanşează amintirile intruzive pot să nu fie evidente 

în momentul în care traversează conştiinţa. 

Peretele despărţitor. Acesta este foarte permeabil, este ca un tavan cu fisuri care 

curge. Persoana afectată consumă multă energie încercând să nu permită scurgerea 

amintirilor traumatice care pătrund mereu în câmpul conştiinţei. 

Materialul disociat este puternic încărcat cu emoţii şi este relativ nonverbal. În 

comparaţie cu amintirile normale care sunt procesate la nivel logic şi verbal înainte 

să fie stocate, materialul traumatic este separat înainte de a se încheia procesarea 

acestuia. Dacă procesarea verbală este cât de cât realizată, de obiecei este incompletă, 

iar gândurile ce au legătură cu trauma vor fi gânduri automate, nerostite şi 

dezorganizate. 

Pe parcursul unei traume o persoană poate să fi rostit următorul gând „Sunt 

complet neajutorat, vulnerabil”, iar acum orice situaţie stresantă declanşează în mod 

automat acelaşi gând. Persoana poate să nu fie conştientă de acest gând nerostit dar 

în schimb ea simte foarte puternic emoţia ce rezultă din gândul respectiv. 

În acest caz simplele idei care ar putea să ajute persoana să facă faţă amintirilor 

traumatice sunt deja stocate în amintirile asociate. În mod obişnuit, de exemplu, 

88

persoana ştie că nu toate situaţiile o fac să se simtă în nesiguranţă, în special cele 

pentru care s-au luat măsurile de siguranţă specifice. Cu toate acestea materialul 

traumatic intruziv, separat de această gândire adaptativă îi domină trăirile. 

Materialul traumatic nu este doar separat de materialul adaptativ asociat: 

amintirea traumatizantă însăşi poate fi fragmentată în diferite aspecte. Aspecte ale 

amintirii includ gânduri, imagini, emoţii, comportamente, identitate şi senzaţii 

fizice. Senzaţiile fizice includ sunete, mirosuri, gusturi şi amintiri kinetezice 

(senzaţii tactile, durere, senzaţia de mişcare, tensiune sau poziţie). 

Datorită fragmentării, emoţiile aferente amintirii traumatizante pot inunda 

conştiinţa în absenţa aspectelor legate de alte amintiri sau imagini. 

Iată un exemplu în acest sens: Maria se bucura într-o seară alături de prietenii ei 

la o cină. Dintr-o dată a devenit anxioasă şi i s-a făcut rău de la stomac. Nu-şi 

dăduse seama că unul dintre bărbaţii din grupul de prieteni se dăduse cu acelaşi 

parfum pe care-l avea bărbatul care o violase. În acest caz doar fragmente ale 

amintirii neprocesate, ca de exemplu senzaţiile fizice şi mirosurile, au fost 

declanşate de miros. 

Materialul traumatic este ca un copil care ţipă în mijlocul sufrageriei în timp ce 

părintele încearcă să se uite la televizor. Părintele îşi doreşte câteva momente de 

linişte, dar cu cât ignoră copilul cu atât acesta cere mai multă atenţie şi părintele 

depune tot mai mult efort asupra programului pe care doreşte să-l urmărească. Dacă 

părintele vede în acel program un copil îşi aminteşte de propriul copil care ţipă. 

Eventual părintele acordă copilului atenţie şi intruziunea ia sfârşit. 

Declanşatori. Mulţi stimuli din mediul înconjurător pot deveni declanşatori care 

activează materialul traumatic şi stimulează intruziunile. Declanşatorii sunt stimuli 

din mediu, inofensivi, care au fost asociaţi cu trauma originală. Într-un fel aceştia 

amintesc de traumă şi aduc amintirile traumatice în prezent. 

2.Problematica falselor amintiri. 

Foarte nouă această problematică a falselor amintiri a apărut cu prilejul multiplelor 

plângeri de abuz asupra copilului produs în mediul intrafamilial şi are ca 

temă centrală de discuţie validitatea amintirilor depre abuzul sexual infantil pe care 

le poate avea un adult 131 . 

Cele mai multe din victimele abuzurilor sexuale nu pierd niciodată amintirea 

evenimentelor traumatice la care au fost supuse, în cazurile deosebit de grave, în 

care abuzul sexual se leagă de maltratarea agresivă prelungită, se ajunge la deformări 

ale memoriei. 

Conţinuturile temei traumatice nu pot să fie amintite verbal conştient. Ele devin 

inaccesibile memoriei explicite, fiind totuşi trăite sub forma simptomelor corporale, 

înscenărilor comportamentale şi stărilor excepţionale, care sunt legate de afectele şi 

emoţiile originare, traumatice 132 . De exemplu, în timpul unei şedinţe de psihoterapie, 

se pot reîntoarce amintirile până acum clivate ale evenimentelor traumatice. 

La recunoaşterea semnelor particulare ale acestor amintiri (impresii senzoriale 

131 G. Fischer, P. Riedesser, op.cit.,p.225. Editura Trei, Bucureşti, 2001, p.79. 

132 Idem, p.255. 

89

disociate, vii şi hiperclare, amintirea fragmentelor situaţionale aparent lipsite de 

context în legătură cu afectele traumatice, acestea se pot diferenţia fiabil, după o 

verificare atentă, de iluzii de memorie, sugestii sau falsificare intenţionată. 

Susţinătorii falselor amintiri spun că apariţia unor imagini mnezice până atunci 

latente sau refulate se datorează numai unor sugestii din partea terapeutului. 

Amintirea falsă apare atunci când subiectul nu-şi aminteşte clar sursa informaţiei, 

de unde anume ştie el acea informaţie. 

Psihologul Elizabeth F. Loftus de la Universitatea din California a realizat o 

serie de studii prin care atrage atenţia asupra faptului că este posibil ca să nu fi fost 

trăite vreodată o parte din amintirile avute. 

Profesorii Tomas şi Loftus (2002) le-au cerut studenţilor să participe la 

experimentul lor. Unii dintre ei trebuiau să execute acţiuni bizare şi familiare, în 

timp ce alţi participanţi trebuiau să-şi imagineze că doar le realizează. Acţiunnea 

familiară costa în aruncarea unei monede, iar acţiunea bizară consta în zdrobirea 

unei ciocolate cu o cutie de aţă dentară. 

Două săptămâni mai târziu, cecetătorii le-au prezentat participanţilor o listă de 

acţiuni, întrebându-i: 

- dacă acele acţiuni fusese prezentate în prima fază a experimentului; 

- dacă şi le imaginaseră sau le executaseră. 

Surprinzător, studenţii au spus că-şi amintesc unele acţiuni bizare ce figurau pe 

listă, dar care nu le fusese prezentate în şedinţa iniţială. Mai ales, au raportat că-şi 

aiminteau că au efectuat unele dintre acţiuni, când de fapt nu le executaseră 133 . 

Un alt experiment realizat de E. Loftus arată că uneori ne fabricăm amintiri şi că 

memoria noastră nu este infailibilă cum ne place să credem. 

Crezînd că participă la o cercetare privind validarea unui instrument de 

măsurarea a frecvenţei evenimentelor rare produse foarte devreme în copilărie, 128 

de studenţi au primit spre completare un chestionar. Dintre toate întrebările la care 

trebuiau să răspundă studenţii, numai trei îi interesau realmente pe cercetători: „Teai 

rătăcit vreodată într-un spaţiu public” , „Ai fost abandonat (temporar) de părinţii 

tăi” şi „Te-ai aflat vreodată singur şi pierdut într-un loc puţin familiar”. 

Cercetătorii i-au păstrat pentru a doua fază a experimentului doar pe cei 50 de 

participanţi care răspunseseră cu negativ la aceste întrebări. Jumătate dintre ei, adică 

25, au primit după un timp telefon de la un psiholog clinician, complice al 

experimentatorului, care le solicita participarea la un studiu despre vise şi somn. 

Cealaltă jumătate constituia grupul de control şi nu a participat la această fază. 

În acdrul unei discuţii individuale terapeutul făcea o scurtă prezentare a funcţiei 

viselor, explicând că ele nu erau altceva decât manifestarea unor evenimente 

„reprimate” ce se produseră înaintea vârstei de trei ani, de exemplu faptul de a se fi 

rătăcit într-un loc public, sau de a fi abandonat de părinţi. În continuare, 

participanţii erau invitaţi să-şi descrie visul şi să-l comenteze. 

Psihologul dădea apoi propria interpretare a visului studentului. Conţinutul 

viselor nu era luat în considerare, toţi participanţii primind aceeaşi sugestie: „Din 

133 S. Ciccotti, 150 de experimente în psihologie pentru cunoaşterea celuilalt.mecanismele comportamentelor 

cotidiene. Polirom, Iaşi, 2007, p.33. 

90

visul tău se degajă o experienţă critică, prin care se pare că ai trecut în primii ani ai 

copilăriei...”. 

Dacă participantul declara că s-a visat urcând de unul singur spre vârful unui 

munte şi îi era frig, psihologul îi explica semnificaţia acestui vis punînd-o pe seama 

unei experienţe „reci”, traumatizante trăite de student într-o zi în care fusese singur. 

Iar dacă subiectul, uimit, susţinea că adoră muntele, atunci psihologul insista, 

spunând că „a visa că escaladezi un pisc reprezintă o provocare pe care ţi-o lansezi 

pentru a depăşi o amintire angoasantă. Când participantul susţine că nu-şi aminteşte 

de un asemenea eveniment, clinicianul argumenta prin faptul că experienţele 

dezagreabile trăite în copilărie pot fi refulate în memorie, dar se refrâng în vise. 

Pornind de la orice vis, psihologul foarte amabil, încerca să inducă ideea că în 

„inconştientul” studentului era refulată amintirea unui abandon. 

O lună mai târziu, cei 50 de studenţi au completat un al doilea chestionar 

referitor la evenimentele de viaţă. Cecetătorii au constat atunci că subiecţii care 

participaseră la faza de interpretare a viselor deveniseră mult mai convinşi decât cei 

din grupul de control de ideea că fuseseră abandonaţi sau pierduţi de părinţi înaintea 

vârstei de trei ani 134 . Asta însemnă că studenţii îşi modificaseră amintirile. 

3. Patologia memoriei 135 . 

Definită ca ansamblul proceselor de întipărire (memorare), conservare (păstrare) 

şi reactualizare prin recunoaştere şi reproducere a experienţei anterioare a omului, 

memoria este în acelaşi timp un produs al dezvoltării social-istorice umane, fiind 

legată de celelalte componente ale sistemului psihic uman. 

E. Minkowski 136 consideră memoria ca fiind o conduită de ordin temporal care stabileşte 

relaţia dintre „înainte” şi „după” , între ce a fost, ceea ce este şi ceea ce va fi. 

Clasificarea următoare a funcţiilor mnezice este strict didacticistă în tulburări 

cantitative şi tulburări calitative, deoarece pentru a fi tulburată calitativ memoria 

trebuie să fi suferit mai întâi tulburări cantitative, iar în practică aceste tipuri de 

perturbare mnezică sunt în majoritatea cazurilor intricate. 

3.1 Dismnezii cantitative: 

3.1.a. Hipermneziile, constau în evocări involuntare, rapide şi uşoare, 

tumultoase şi multiple, realizând o îndepărtare a subiectului de prezent. Acestea se 

pot întâlni în condiţii normale cât şi patologice. 

La persoanle aflate în starea de normalitate, evocările sunt legate de evenimente 

deosebite, cu caracter plăcut sau neplăcut din viaţa subiectului, dar trăite intens 

(evenimente deosebite de viaţă, succese, insuccese, cutremure, accidente, tâlhării, 

câştiguri neaşteptate etc.). 

La persoanele cu afecţiuni psihice se întâlneşte în psihopatia 137 paranoidă şi 

paranoia 138 , unele oligofrenii 139 , debutul demenţei luetice 140 , în nevrozele 

134 Idem, pp.34-35. 

135 Adaptare după F.Tudose, C.Tudose, L.Dobranici, Psihopatologie şi psihiatrie pentru psihologi, Editura 

InfoMedica, Bucureşti 2002 

136 E. Minkowski apud F.Tudose, C.Tudose, L.Dobranici, Psihopatologie şi psihiatrie pentru psihologi, Editura 

InfoMedica, Bucureşti 2002, p. 67. 

91

obsesionale şi isterice, în condiţii speciale (detenţie, prizonerat etc.), consecinţă a 

stărilor febrile, intoxicaţii uşoare cu eter, cloroform, barbiturice, în toxicomanii şi 

epilepsie. 

Forme particulare de hipermnezie sunt mentismul şi viziunea retrospectivă: 

Mentismul reprezintă o derulare involuntară caleidoscopică a unor amintiri şi 

idei. 

Viziunea retrospectivă este o formă supremă a himermneziei şi constă în 

retrăirea de către subiect în câteva momente a evenimentelor principale din întreaga 

sa viaţă. Se întâlneşte în situaţii de pericol existenţial iminent, în aproxisme 

anxioase, în stări confuzionale halucinatorii, în crize de epilepsie 141 temporală. 

3.1.b. Hipomneziile sunt tulburări cantitative ale funcţiei mnezice şi constau în 

evocări lente şi dificile, sărace şi trunchiate cu tot efortul făcut, realizându-se o 

situaţie jenantă pentru subiect în momentul respectiv. 

Ca şi hipermneziile, hipomneziile se pot întâlni în situaţii normale cât şi 

patologice: la persoanele normale apare când în activitatea curentă legată de 

evenimente insuficient fixate sau neglijate, prelucrate în stări de oboseală sau 

surmenaj. În afecţiunile psihice apare în nevroze prin deficit prosexic, în oligofrenie 

prin insuficienta dezvoltare cognitivă, în stări predemenţiale. 

Forme particulare a hipomneziei sunt lapsusul şi anecforia. Lapsusul este o 

dificultate pasageră de evocare cu aspect lacunar de element al frazei. Anecforia 

este o uşoară stare de tulburare a funcţiei mnezice, în care subiectul evocă cu 

ajutorul anturajului, anumite evenimente care păreau uitate. 

3.1.c. Amneziile. Acestea sunt tulburări cantitative ale funcţiei mnezice şi 

constau în prăbuşirea funcţiei mnezice cu imposibilitatea evocării sau fixării 

realizând o situaţie particulară, care obligă subiectul la găsirea unor situaţii de 

conjunctură. În funcţie de debutul evenimentului şi sistematizarea sa, în funcţie de 

sens, amneziile sunt anterograde (de fixare) şi retrograde (de evocare). 

Amneziile anterograde (de fixare), sunt caracterizate prin imposibilitatea fixării 

imaginilor şi evenimentelor după agresiunea factorială, dar cu conservarea 

evocărilor anterioare agresiunii factoriale. O deficienţa acestui tip de amnezie se 

datorează fixării informaţiei, stocajul fiind relativ nealterat, putându-se considera ca 

fiind o perturbare a memoriei imediate, în timp ce memoria evenimentelor 

îndepărtate este conservată, fapt care ar putea permite considerarea amneziei 

anterograde o disociere între memoria imediată (a prezentului) şi memoria 

evenimentelor îndepărtate (a trecutului) având ca moment de referinţă momentul 

agresiunii factoriale. Acest tip de amnezii se pot întâlni în stări nevrotice, 

137 

Psihopatie stare mentală patologică, deviaţie caracterială (afectivitate, voinţă) care determină conduite 

antisociale, fără culpabilitate aparentă. 

138 Paranoia este o psihoză cu caracter cronic, caracterizată printr-un delir în general bine construit şi sistematizat, 

asociat cu tulburări de judecată şi de percepţie, dar fără deteriorare intelectuală şi fără afectarea funcţiilor 

instrumentale. 

139 Oligofrenia este o deficienţă mentală globală de origine organică. 

140 Demenţa este o deteriorare mentală, toate funcţiile sunt atinse, câmpul conştiinţei se îngustează, atenţia devine 

deficitară, memoria este alterată, judecata este perturbată. Demenţa luetică, acest tip de demenţă este datorată unei 

leziuni cerebrale organice de natură infecţioasă (sifilitică). 

141 Boală a sistemului nervos central care se manifestă prin crize convulsive şi prin pierderea cunoştinţei. 

92

Sindromul Korsakov 142 (alcoolic, traumatic, infecţios), stări de confuzie 

mintală, psihoză maniaco-depresivă 143 , presbiofrenie 144 . 

Amnezii retrograde (de evocare), tulburare mnezică caracterizată prin 

imposibilitatea evocării imaginilor şi evenimentelor situate anterior agresiunii 

factoriale, dar cu conservarea posibilităţii de fixare pentru evenimentele situate 

posterior agresiunii factoriale. Deficienţa se datoreşte evocării, stocajul alterat, 

fixarea este relativ nealterată, putându-se considera o perturbare a memoriei 

evenimentelor îndepărtate, în timp ce fixarea memoriei evenimentelor recente este 

conservată, fapt care permite considerarea amneziei retrograde drept o disociere 

între memoria imediată (a prezentului), păstrată şi memoria evenimentelor 

îndepărtate (a trecutului) alterată, având ca moment de referinţă momentul 

agresiunii factoriale. 

Amnezii retrograde localizate (lacunare) pot fi considerate rezultatul absenţei 

sau superficialei fixări a unui moment,eveniment, etapă, ceea ce va face ulterior 

imposibilă evocarea, o adevărată „pauză de fixare”. 

Amnezii retrograde elective sunt totdeauna psihogene, cu încărcătură afectivă, 

unele amintiri înregistrate sunt „uitate” inconştient pentru că sunt de obicei 

dezagreabile, uitarea este însă reversibilă, la fel de rapid ca şi instalarea ei. 

Amneziile elective sunt uneori globale, subiectul uitând întreg trecutul, inclusiv 

identitatea sa, fenomen ce poate apărea periodic (memorie alternativă). 

Amnezii retrograde progresive. Acestea sunt considerate ca o alterare generală a 

funcţiei mnezice care interesează atât evocarea (memoria trecutului), cât şi fixarea 

(memoria prezentului), o adevărată lacună care se extinde fără a mai fi demarcată de 

momentul de referinţă (agresiunea factorială). S-a observat că amintirile cele mai 

recente se pierd primele, apoi amnezia progresează spre trecut, cu conservarea de 

obicei a amintirilor din copilărie şi tinereţe. 

J. Delay 145 compară memoria cu un caiet: „... în care uneori cîteva pagini au 

rămas albe-aceasta este amnezia lacunară”... „pasaje care se referă la anumite 

evenimente sau anumite persoane care s-au şters astfel încât au devenit nelizibile – 

aceasta este amnezia electivă” ... „alteori au fost rupte ultimile pagini şi continuă să 

fie rupte de la sfârşit la început – aceasta este amnezia retrogradă”. 

3.2. Dismnezii calitative (paramnezii) 

Dacă în tulburările cantitative cu deficit mnezic prezentate anterior, subiectul 

evidenţiază doar deficitul mnezic, în tulburările calitative subiectul afectat încearcă 

142 Sindromul Korsakov este o afecţiune mentală de origine toxică (alcoolism cel mai adesea), descrisă de S.S. 

Korsakov (1854-1900). Bolnavul pare confuz şi distrat; el îşi aminteşte de fapte trecute, dar nu mai fixează nicio 

amintire nouă. Pentru a-şi acoperi lacunele memoriei, el fabulează cu aplomb; este dezorientat în timp şi în spaţiu. 

La aceste tulburări se asociază de obicei dureri, o diminuare a reflexelor şi o atrofie musculară. 

143 Psihoza maniaco-depresivă este o maladie mentală caracterizată prin dereglări de dispoziţie, care evoluează prin 

accese ce se detaşează mai mult sau mai puţin net unele de altele şi de starea normală. 

144 Prezbiofrenie, formă de demenţă senilă în care, în perioada iniţială, afectarea memoriei predomină faţă de 

deteriorarea intelectuală. 

145 J. Dealay apud F.Tudose, C. Tudose, L. Dobranici, Psihopatologie şi psihiatrie pentru psihologi, Editura 

InfoMedica, Bucureşti 2002, p.69. 

93

să compenseze deficitul mnezic prin aranjarea evenimentelor fie în altă ordine 

cronologică, fie schimbând poziţia sa faţă de evenimentul evocat. 

Această categorie de tulburări are ca trăsătură comună o alterare a noţiunii de 

„timp trăit”. Pentru individ sentimentul că prezentul şi trecutul îi aparţine se 

estompează sau se prezintă în contratimp. 

Paramneziile se caracterizează prin evocări deteriorate ale evenimentelor 

produse recent sau îndepărtat, fără o legătură cu realitatea trăită de subiect, fie sub 

aspect cronologic, fie sub aspectul realităţii. 

Tulburări ale sintezei mnezice imediate (iluzii mnezice), cuprind evocări 

eronate ale trăirii subiectului, neîncadrate corect în timp şi spaţiu, sau care, deşi 

trăite nu sunt recunoscute de subiect ca proprii. 

Criptomnezia, este o iluzie mnezică în care o persoană necunoscută anterior de 

subiect este considerată drept cunoscută. Falsa recunoaştere poate fi difuză sau 

generală creând impresia de “déja vù 146 ”, “déja entendu 147 ”, “déja raconté 148 ” , “déja 

vecu 149 ” Sentimentul poate fi limitat la o singură persoană, obiect sau stare a 

conştiinţei. Mult mai rar se întâlneşte iluzia de recunoaştere care constă în credinţa 

persoanei afectate că cunoaşte pe care nu le-a văzut şi nu este sigur că cunoaşte 

persoane deja văzute. 

Confabulaţiile reprezintă falsificare mnezică sub aspectul situării în real şi 

constau în reproducerea de către persoana afectată a unor evenimente imaginare, 

încredinţat fiind că evocă trecutul trăit; act făcut fără alt scop decît de a suplini 

lacunele. Subiectul aflat în această situaţie, cu ultimile resurse ale criticii sale şi cu 

conştiinţa parţială a perturbărilor funcţiei mnezice, face eforturi de a-şi suplini 

lacunele, confabulaţiile, intrecalându-se printre evenimentele reale cât de cât 

subordonate cronologic. 

În funcţie de gradul de deteriorare sau de nedezvoltare a personalităţii, 

confabulaţiile pot fi ierarhizate în: confabulaţii de perplexitate, de jenă, de 

încurcătură, mnezice, fantastice şi onirice. Confabulaţiile trebuie diferite de „micile 

schimbări de ordine cronologică”, sau de „micile adausuri sau omisiuni” ale 

copilului sau ale adultului normal în situaţii când doreşte să altereze adevărul, prin 

carcterul net intenţional şi absenţa deficitului mnezic. Acestea sunt întâlnite în 

sindromul Korsakov, confuzia mintală, oligofrenie şi în accesul maniacal 

(confabulaţii cu caracter ludic). 

146 Din limba franceză:deja văzut 

147 Din limba franceză:deja auzit 

148 Din limba franceză:deja istorisit 

149 Din limba franceză:deja trăit 

94

Bibliografie 

1. Atkinson, R. L., Atkinson, R.C., Smith, E. E., Bem, D. J., Introducere în psihologie, 

Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 

2. Akerman, J.M., Essentials of Forensic Psychological Assesment, John Wyley & 

Sons,Inc., Toronto, 1999. 

3. Barbier, D., Ieşirea din depresie, medicamente sau psihoterapie, Editura Trei, 

Bucureşti, 2005. 

4. Doron, R., Parot, F., Dicţionar de Psihologie, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006 

5. Larousse, Marele Dicţionar al Psihologiei,Editura Trei, 2006 

6. Eich, E., Context, memory and integrated item/context imagery. Journal of 

Experimental Psychology: Learning, Memory and Cognition,1985 

7. Gudjonsson, G.H., Hawoard, L.R.C., Forensic Psychology. A guide to practice. 

Routledge, New York, 1998. 

8. Hayes,N., Orrell,S., Introducere în psihologie.Ediţia a III-a. Editura All, Bucureşti, 

2003 

9. Ionescu, Ş.,(coordonator),Copilul maltratat. Evaluare, prevenire, intervenţie, 

Fundaţia Internaţională pentru Copil şi Familie, Bucureşti, 2001. 

10. Tudose, F., Tudose, C., Dobranici, L.,Psihopatologie şi psihiatrie pentru psihologi, 

Editura InfoMedica, Bucureşti 2002 

11. Marcelli, D., Tratat de psihopatologia copilului, Editura Fundaţiei Generaţia, 


12. Melton, G.B., Petrila, J., Poythress,N.G., Slobogin, C., Psychological Evaluation for 

the Courts. A 12. Handbook for Mental Health Professionals and Lawyers. Second 

Editions.The Guilford Press, New York, 1997. 

13. Mateuţ, G., Ştefăroi, N., Petrescu, E.V., Prună, R., Tărniceriu, R., Luca. S., Gafta, 

L.G.,Dublea, A., Iovu, D., Onu, E., Luca, C., Traficul de fiinţe umane. Infractor. 

Victimă. Infracţiune. Asociaţia Alternative Sociale şi Asociaţia Magistraţilor Iaşi, 

Iaşi, 2000 

14. Schaffer, H. R., Introducere în psihologia copilului, Editura ASCR, Bucureşti, 2005 

15. Schiraldi, G. L.,The Post-traumatic Stress Disorder, Sourcebook,A Guide to healing, 

recovery and growth, Lowell House, Los Angeles, 2000 

16. Fischer, G., Riedesser, P., Tratat de psihotraumatologie, Editura Trei, Bucureşti, 

2001 

95

Clarificări conceptuale, extinderea şi impactul violenţei domestice 

psiholog Diana Muntean * * 

Până nu demult, violenţa domestică era considerată o problemă a sferei private, 

personale, “în spatele uşilor închise” – sintagmă ades folosită în domeniile care 

abordau acest fenomen. Anii ’70 au adus o dată cu mişcarea feministă şi transferul 

acestui subiect din mediul privat în sfera publică, a politicilor statelor civilizate. Ca 

atare, interesul manifestat pentru studiul violenţei interpersonale produsă în cadrul 

cuplurilor şi familiilor este de dată relativ recentă. În plus, transferul ei din sfera 

privată în cea publică a reuşit să implice cu mai mult „curaj” autorităţile 

responsabile cu asigurarea sănătăţii, apărarea drepturilor omului, justiţiei sociale, 

etc. 

Numită ca violenţă în familie, violenţă în cuplu, violenţă domestică, abuzul 

asupra partenerului/partenerei sau soţiei, violenţă intimă, definirea acesteia este 

conformă cu, sau diferită, în funcţie de abordarea psihologică, sociologică ori 

feministă care o supun decantării. Fiecare dintre aceste abordări definesc conceptul 

luînd în considerare anumite criterii. Majoritatea fac apel la incluziunea în sfera 

noţiunii a cauzelor, factorilor, tipurilor şi mediului de producere. 

Am preferat să decantăm o definiţie care include punctele comune şi de interes 

practic, astfel că, în lucrarea de faţă, vom folosi conceptul de violenţă domestică din 

mai multe motive: 1) nu limitează atât de mult sfera noţiunii, cum o fac celelalte 

concepte 2) acest tip de violenţă se regăseşte cu precădere, dar nu exclusiv, în 

spaţiul privat, în cadrul unei relaţii intime 3) se produce cu majoritate statistică 

asupra femeilor 3) o regăsim şi în cadrul cuplurilor neoficializate sau liber 

constituite 4) se produce după un tipar (pattern) similar şi în cuplurile de 

homosexuali de gen feminin ori masculin. 

Definiţia de lucru pe care o vom utiliza pe parcurs este mai degrabă cu conotaţii 

feministe din raţiuni practic-aplicative, deoarece, după două decade de abordare a 

violenţei de acest tip, este de departe cea care a reuşit sa aducă rezultate notabile în 

rezolvarea eficientă a situaţiilor, argumentele fiind aduse redus pe parcursul lucrării. 

Ca atare, violenţa domestică reprezintă forma de violenţă interpersonală, 

constituită din paternuri de comportamente de atac şi coerciţie, aplicate 

sistematic şi repetitiv, în cadrul unei relaţii intime, în scopul controlării şi 

dominării partenerei/partenerului, ataşate unei inegalităţi a distribuirii puterii 

în cadrul relaţiei. 

Ea include abuzuri de natură fizică, psihologică, sexuală, economică şi socială. 

Produsă asupra copiilor, violenţa domestică este regăsită în abordări sub numele de 

maltratarea, abuzul asupra copiilor. Violenţa domestică are un impact negativ 

asupra tuturor persoanelor implicate, studii referitoare la copiii martori, de exemplu, 

relevă că din punct de vedere al traumei, efectele asupra acestora sunt similare cu 

* Diana Muntean este psiholog, specializat în violenţă domestică, preşedinta Asociaţiei Române pentru 

Terapia şi Studiul Traumei (ARTEST). 

96

cele produse de abuzurile fizice. Cu alte cuvinte, efectele violenţei domestice asupra 

copiilor martori nu sunt mai “blînde” decât abuzul fizic direct asupra copilului. 

De departe, violenţa domestică este cea mai extinsă formă de violenţă 

interpersonală de pe glob asupra femeilor. Banca Mondială estimează că, în funcţie 

de regiune, violenţa domestică afectează sănătatea femeilor de vârstă reproductivă 

(15-44 ani) comparabil cu scurtarea ratei de viaţă în boli cum ar fi SIDA, cancerul 

sau afecţiunile cardio-vasculare (WHO-1996). 

Studii cantitative realizate pe populaţii din 24 de ţări de pe patru continente 

spun că 20-50% din totalul femeilor au fost cel puţin o dată maltratate fizic de către 

partenerul lor, iar mai mult de jumătate dintre acestea au fost violate (WHO-1996) 

(apud Bassuk&Donelan, 2003). 

O cercetare recentă pe un eşantion reprezentativ al populaţiei României, realizat 

de Gallup pentru Centrul Parteneriat pentru Egalitate în anul 2003, estimează că un 

număr de 800.000 de românce sunt victime ale violenţei domestice, însă doar o 

parte foarte mică apelează la instituţii cu atribuţii specifice în domeniu (în 

Cercetare naţională privind violenţa domestică şi la locul de muncă. CPE, 2003). 

Definiţia se bazează, deasemenea, pe statisticile şi studiile relevante în domeniu 

care spun: 

a) Comportamentele violente pe care un agresor domestic le aplică asupra 

partenerei se repetă, ele nu sunt limitate la atacuri singulare ori incidentale, 

ca atare sunt considerate intenţionale. Există în aceste cazuri o istorie a 

violenţei. b) Comportamentele abuzive se constituie în paternuri repetitive 

şi aplicate sistematic asupra victimei, care au drept scop c) menţinerea 

puterii şi controlului de către cel care le aplică, asta deoarece d) doar în jur 

de 10% dintre agresorii domestici suferă de psihopatologii care ar grefa o 

violenţă pe care cel afectat nu o poate ţine sub control, precum şi faptul că 

e) agresorii domestici nu se comportă identic-agresiv în alte medii (spre 

exemplu la serviciu ori în alte grupuri sociale), ceea ce denotă un grad de 

control şi intenţionalitate, precum şi “fixaţia” pe victima-partener sau 

victima-copil. 

Deasemenea, această definiţie are şi un grad mai mare de eficienţă în abordarea 

fenomenului, întrucât: 

a) psihopatologizarea violenţei absolvă de responsabilitate agresorul, 

rezultatul fiind reducerea şanselor de stopare a ei, punerea accentului pe 

factori “externi” (de ex.: consumul de alcool, stresul, istoria de viaţă, etc.) – 

ducând la confuzie în ceea ce priveşte diferenţa dintre cauzele şi factorii 

favorizanţi. Cauzele produc în mod direct un efect, pe când factorii 

favorizanţi catalizează producerea unui anumit fenomen. Cu alte cuvinte, 

dacă externalizăm cauzalitatea unui fenomen cum este violenţa domestică, 

atunci schimbarea comportamentelor violente nu mai este atribuită 

individului, ci unor „entităţi” exterioare. Spre exemplu, nu vom aborda 

agresorul referitor la comportamentul său violent şi rolul acestuia, ci 

referitor la consumul de alcool şi la stres. Problema aici ar fi că acest 

consum de alcool este folosit ca o justificare şi o neasumare a 

responsabilităţii schimbării. Vom ajunge în cercul: „consum alcool pentru 

97

că sunt stresat, îmi bat soţia atunci când consum alcool pentru ca sunt sub 

influenţa lui şi mă stresează când realizez ce am făcut.” În tot acest discurs, 

cauza se confundă cu efectul şi factorul. 

b) responsabilizarea celui violent referitor la faptele sale, modificarea 

comportamentelor acestuia, a cogniţiilor şi emoţiilor asociate, reduce 

violenţa domestică în condiţii de monitorizare strictă a rezultatului. 

c) repetarea sistematică şi repetată a abuzurilor denotă caracterul funcţionalinstrumental 

şi intenţional al comportamentelor abuzive. Cu alte cuvinte, un 

comportament se produce atât timp cât el aduce beneficii celui care îl 

produce sau, conform teoriei cost-beneficiu, persistă atât timp cât costurile 

plătite sunt mai mici decât beneficiile aduse. În cazul violenţei domestice, 

prin repetare, agresorul îşi atinge scopul de control şi dominare, 

comportamentele se produc pentru că beneficiile în termeni psihologici şi 

sociali sunt mai mari decît costurile (de ex. pedeapsa). Pentru a da un 

exemplu simplu, majoritatea agresorilor domestici nu îşi bat şefii la serviciu 

când sunt furioşi (pentru a nu-şi pierde slujba, statusul material, etc.) prin 

urmare la serviciu, el va găsi alte moduri de a rezolva conflictele şi înfrâna 

furia, dar nu prin bătaie. 

d) Un procent de aproximativ 40% dintre băieţii crescuţi în familii cu violenţă 

nu devin bătăuşi, ceea ce poate atrage ideea că violenţa domestică nu are un 

fundament genetic, ci este învăţată, internalizată ca model comportamental 

de exprimare şi rezolvare a situaţiilor de disconfort şi conflict. 

Concluzionăm că violenţa domestică are un caracter instrumental, intenţional şi 

învăţat, important de reţinut acest lucru în abordarea clinică, juridică şi socială a 

cazurilor. 

Trauma în contextul violenţei domestice 

Studiile şi interesul pentru traumă au evoluat oarecum paralel cu cele referitor la 

violenţă. Preferăm o accepţiune mai largă a termenului de traumă, referindu-ne atât 

la evenimentele traumatice şi experienţa subiectivă (ca impact psihologic şi 

biologic), cât şi la efectele şi răspunsurile pe care trauma le produce. Ca răspunsuri 

tipice la expunerea traumatică regăsim tulburări precum stresul acut, stresul posttraumatic 

şi simptome disociative. 

Nu insistăm asupra definirii acestor termeni decât în măsura înţelegerii acestora 

în contextul de faţă. Astfel, unul dintre cele mai frecvente efecte ale expunerii la 

violenţă domestică este stresul post-traumatic (SPT), care implică “experienţierea 

directă a unui eveniment ce comportă ameninţarea cu moartea, ori moartea cuiva 

apropiat, vătămarea serioasă sau ameninţare a integrităţii corporale proprii [...]” iar 

la copii apare „comportament agitat sau dezorganizat” (DSM IV-TR); răspunsul 

persoanei se regăseşte în frica intensă, neputinţă sau oroare. Elemente asociate sunt 

retrăirea şi amintirile recurente, evitarea situaţiilor ori a stimulilor similari şi 

hipervigilenţă. 

98

Acest tip de stres apare într-o mare măsură la femeile care au suferit bătăi 

repetate şi abuzuri sexuale. Unele rapoarte arată că un procent de 60% până la 80% 

dintre femeile care caută adăpost ca refugiu pentru violenţă, manifestă simptome de 

SPT, ele fiind considerate de către practicieni o categorie grav afectată, adăposturile 

fiind văzute ca refugii de ultimă instanţă, când alte modalităţi de scăpare au eşuat. 

Unul dintre rezultatele studiilor referitoare la traumă şi consecinţele sale, ca 

beneficiu pentru lucrul clinic cu supravieţuitorii, se referă la natura amintirilor 

traumatice. MacIntosh & Whiffen (2005) conchid că aceste amintiri tind să fie 

disociate de sfera conştientului şi stocate ca fragmente senzoriale ce au puţină forţă 

narativă asociată. La reactualizare însă, ele sunt vivid retrăite de către 

supravieţuitor. În general, aceste amintiri sunt reactivate într-o stare de alertă 

psihologică sau amorsate de către un stimul senzorial legat de evenimentul original. 

Dificultăţile narative pe care SPT le induce au o bază neurobiologică. 

Cercetările din acest domeniu sunt consistente în concluzia că nivele repetate de 

expunere la traumă, precum şi severitatea simptomelor , au la bază modificări pe 

axa hipotalamo-pituitaro-hipofizară (prin secreţia de cortizol şi catecolamine, 

primul dintre dintre ele, în exces, având o influenţă neurotoxică). Se produce şi o 

hipotrofiere a hipocampusului, efect care joacă un rol important în tulburările 

mnezice şi comportamentale ale persoanelor cu stres post-traumatic apud 

MacIntosh & Whiffe (2005), Bevans & all (2005); ceea ce explică, desemenea, 

vulnerabilitatea persoanelor în situaţii de reexpunere la traumă cât şi asocierea cu 

consumul de substanţe. 

Victimele şi supravieţuitorii din violenţa domestică sunt mărturii vii ale acestor 

influenţe şi modificări pe care trauma le generează. 

Implicaţiile clinice ale acestor descoperiri sunt evidente, în primul rând, pentru 

că validează experienţele supravieţuitorilor şi diagnosticul de SPT, în al doilea rînd, 

spun autorii citaţi, pentru că se extrage necesitatea de a lucra cu aceştia la toate 

nivelele, fiind insuficient numai a vorbi despre traumă. 

Continuă ideea că e important ca în lucrul cu supravieţuitorii “să-i ajutăm a 

encoda fragmentele senzoriale în narativ, să creăm o semantică şi memorie 

autobiografică ce în ultimă instanţă le poate permite alinarea durerii şi autoreglarea 

afectelor, atunci când sunt bombardaţi de semnalele interne ale pericolului.” 

În 1986, regizorul David Linch o aduce pe frumoasa actriţă Isabella Rosellini în 

filmul Catifea Albastră (engl. Blue Velvet), în care personajul Dorothy Vallens este 

supusă unei traume repetate prin cumplite violuri de către un străin psihopat, drogodependent 

şi violent, care-i ţine captivi pe fiul şi soţul său. Dorothy Vallens 

manifestă simptome disociative precum depersonalizarea, amnezia şi amorţirea 

afectivă ca modalitate de a rezista şi supravieţui acestui context dramatic. 

Simptomele disociative sunt o componentă semnificativă a răspunsului la 

traumă şi apar fie în perioada imediat următoare evenimentului traumatic, fie ca 

stres post-traumatic. Simptome ca depersonalizarea şi derealizarea, amnezia, 

amorţirea afectivă servesc apărării împotriva sentimentelor de neputinţă şi frică. 

Aceste simptome sunt amendabile prin psihoterapie, incluzînd şi tehnici din hipnoză 

(văzută ca o disociere controlată şi structurată). Terapia include accesarea şi 

restructurarea amintirilor disociate, sprijin pentru client în gestionarea sau 

99

managementul afectelor dureroase şi folosirea relaţiei terapeutice pentru suport şi 

reasigurare. (Cardena şi Spiegel, 1990). 

Funcţionarea cognitivă se prijină pe capacitatea copilului de reamintire. Contrar 

credinţelor populare că cei mici nu-şi pot reaminti evenimente, studiile arată că sunt 

capabili să encodeze şi reamintească experienţele timpurii. 

Sunt descrise două tipuri de memorie, la modul general în literatura de 

specialitate: implicită (sau nondeclarativă) şi explicită (sau declarativă). Memoria 

implicită presupune participarea unor părţi a creierului care sunt maturate încă de la 

naştere, incluzând amigdala şi alte arii limbice asociate cu emoţia; este de tip 

nonverbal şi destul de înafara conştiinţei şi a fost demonstrată experimental în 

studiile pe nou-născuţi şi sugari în primele luni de viaţă. 

Memoria explicită, de obicei exprimată verbal, presupune atenţie focalizată 

pentru encodare şi un sens subiectiv asociat reactualizării. 

O întrebare-cheie în determinarea faptului dacă sugarii şi copiii mici îşi 

reamintesc pe termen lung, este memorabilitatea evenimentului (Nelson, 1994). 

Acest concept se referă dacă evenimentele au valoare de reamintire peste timp, 

datorită progresului rapid în dezvoltare, schimbării intereselor şi abilităţilor în 

primii ani de viaţă. Evaluând ceea ce constituie un eveniment memorabil din 

perspectiva unui copil mic este un aspect cheie în cercetarea memoriei timpurii. 

Din perspectivă clinică, fără îndoială că un eveniment traumatic poate fi 

considerat memorabil pentru că este unic, dramatic şi declanşează emoţii intense. 

Unele studii clinice relevă faptul că, odată ce achiziţionează limbajul, copiii sunt 

capabili să nareze evenimentele traumatice pe care le-au trăit în perioada 

preverbală, şi că produc puneri în scenă comportamentale chiar în absenţa 

narativului verbal (Gaensbauer, 1995, Terr, 1988). Asta nu înseamnă că tot ceea ce 

copilul spune sau pune în scenă despre experienţa traumatică este acurat din punct 

de vedere al faptelor petrecute. Distorsiuni şi omisiuni pot apărea datorită diferiţilor 

factori, inclusiv datorită unor neînţelegeri a scopului acţiunilor. De exemplu, un 

sugar sau copil mic poate interpreta o procedură medicală invazivă ca pe un atac 

furios asupra sa şi să răspundă prin frică intensă la vederea doctorilor mult timp 

după ce procedura s-a încheiat. 

Funcţionarea senzorio-motorie, emoţională, socială şi cognitivă poate fi 

interpretată în contextul unui model comportamental creier-psihic. Cercetările 

ilustrează că se pot produce alterări neurobiologice atunci când răspunsul adaptativ 

al copilului este copleşit de experienţa traumatică, în special cînd aceasta ia forma 

maltratării (Cohen, Perel, DeBellis, Friedman & Putnam, 2002). Aceste alterări 

neurobiologice pot implica schimbări în structura şi funcţionarea creierului, 

incluzând o a) hiperactivitate a amigdalei – formaţiune implicată în procesarea 

mnezică şi a modulării emoţiilor; b) disfuncţii ale axei hipotalamo-pituitaroadrenocorticală 

care mediază răspunsul la stres; c) slăbirea reactivităţii în cortexul 

medial prefrontal, care în mod normal eliberează neurotransmiţători ca dopamina, 

norepinefrina şi serotonina – implicţi în planificarea comportamentului, memoria de 

lucru, motivaţia şi abilitatea de a diferenţia între lumea externă şi cea internă. 

Aceste schimbări în funcţionarea sistemului nervos central (SNC) pot lăsa unui 

copil traumatizat sentimentul de anxietate continuă sau amorţire psihică. Pot 

100

produce la copil experienţierea unor frici continue şi generalizate. De aceea, 

intervenţiile ar putea avea ca scop restaurarea în copil a unui sentiment al 

predicitibilităţii mediului şi a relaţiilor interumane, restaurarea încrederii în 

propriile simţuri şi sprijinirea lui în evaluarea realistă a ameninţărilor. 

Concluzii: 

Trauma produsă în contextul violenţei domestice, ca formă de violenţă 

interpersonală, este una dintre cele mai devastatoare experienţe pe care o persoană o 

poate trăi. Efectele psihologice generate de aceasta sunt cu atât mai grave, cu cît ea 

cumulează mai mulţi indicatori, cum sunt: 

- este produsă de către o persoană de încredere sau îngrijire; 

- este produsă în mod repetat şi impredictibil; 

- prin multiple tipuri de comportamente abuzive; 

- şi trăită începând din copilărie. 

Efectele depind şi de intensitatea, frecvenţa, severitatea actelor de violenţă. 

Persoanele care o experienţiază pot fi afectate, de asemenea, în alte planuri de 

funcţionare, cum ar fi traiectoria dezvoltării la copil sau somatic, şcolar, social, 

profesional, economic. 

Violenţa domestică şubrezeşte sensul securităţii, al ataşamentului şi autonomiei, 

încrederea în sine şi în ceilalţi oameni, debilizează capacitatea de luare a deciziilor 

şi rezolvarea de probleme, sentimentele de gol, pierdere, neputinţă, vinovăţie, ruşine 

pot duce la izolarea socială parţială sau totală – considerată element important de 

sprijin pentru ieşirea din situaţii de violenţă de nivel mediu. 

Majoritatea covârşitoare a victimelor este reprezentată de către femei, violenţa 

domestică fiind considerată orientată pe gen. Copiii şi bătrânii reprezintă două 

categorii de populaţii vulnerabile, afectate de asemenea de acest tip de violenţă. 

Grupurile cu risc crescut ale acestor categorii (deprivate social şi material, afectate 

de boală şi handicap, debilizate economic) sunt expuse în măsură mai puternică. 

Abuzurile directe şi indirecte din copilărie sunt factori de risc. 

Comportamentele violente sunt învăţate, intenţionale şi internalizate, violenţa 

domestică având o componentă de transmitere intergeneraţională. 

În cadrul abordărilor psihoterapeutice ale persoanelor afectate facem o distincţie 

didactică între “victimă” şi “supravieţuitor”, deşi o victimă este supravieţuitoare 

după fiecare “scăpare cu viaţă” din actul violent. Ea manifestă reacţii normale 

pentru situaţiile anormale la care face faţă, mecanismele de coping sunt considerate 

strategii de supravieţuire. 

Exercitarea puterii în mod distructiv, controlul şi dominarea partenerei, 

dependenţa reciprocă, caracterul intenţional, repetitiv şi aplicarea sistematică a 

tacticilor de control şi abuzurilor integrate unei traiectorii istorice personale, 

reprezintă elemente definitorii pentru violenţa domestică, ce diferenţiază acest tip 

de violenţă faţă de alte forme ale violenţei produse de om. 

Dintre reacţiile de stres traumatic amintim tulburarea de stres acut, tulburarea de 

stres post-traumatic, sindromul Stockholm, ataşamentul traumatic. 

101

Considerăm că de-psihopatologizarea efectelor şi a adicţiilor, scanarea prin 

întrebări directe pentru identificarea abuzurilor fizice şi sexuale, asigurarea 

securităţii cu primordialitate, sprijinul imediat şi necondiţionat, alianţa şi suportul 

terapeutic sunt principii fundamentale în abordarea clientelor afectate de violenţa 

domestică. 

Folosirea metaforelor are un rol fundamental în aceste demersuri, în special 

rolul de plantare în inconştient a seminţelor pentru vindecare. Sunt contraindicate 

folosirea tehnicilor confuzive şi a metaforelor foarte elaborate ori subtile. 

Sunt situaţii în care trauma lasă o creştere post-traumatică, dar aceasta nu a fost 

abordată empiric relevant la victimele violenţei domestice. Implicarea supravieţuitorilor 

în activităţi prosociale, acţiuni de advocacy, de influenţare a politicilor precum 

şi acţiuni caritabile pentru sprijinirea victimelor sunt doar câteva exemple de 

efecte pozitive. 

Nu secundară ca importanţă, însă uneori neglijată clinic, este traumatizarea 

vicariantă a psihoterapeuţilor şi consilierilor, generată prin expunerea secundară la 

materialul traumatic, ultimele abordări integrează apariţia efectelor negative şi 

asupra cercetătorilor din domeniul traumatologiei. Este recomandat tinerilor terapeuţi 

ori acelora aflaţi la început de carieră sau neexperimentaţi în lucrul cu victime, 

să apeleze la supervizare, intervizarea având, de asemenea, un rol terapeutic şi 

suportiv. 

Bibliografie: 

1. Bevans, K., Cerbone, A.B., Overstreet, S., Advances and Future Directions in the Study 

of Children’s Neurobiological Responses to Trauma and Violence Exposure. Journal of 

Interpersonal Violence. 20. 4. 418-425, 2005. 

2. Campbell, J.C., Kendall-Tackett, K.A., Intimate Partner Violence: Implications for 

Women’s Physical and Mental Health. în K.A. Kendall-Tackett (ed) Handbook of 

Women, Stress and Trauma. New York. Brunner-Routledge, 2005. 

3. Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Cercetare naţională privind violenţa în familie şi 

la locul de muncă. CPE. Bucureşti, 2003. 

4. Clark, A.H., Foy, L.G., Trauma Exposure and Alcohol Use in Battered Women. 

Violence against Women. 6. 1. 37-48, 2000. 

5. Iliffe, G., Steed, L.G., Exploring the Counselor’s Experience of Working with 

Perpetrators and Survivors of Domestic Violence. Journal of Interpersonal Violence. 

15. 4. 393-412, 2000. 

6. Dafinoiu, I., Vargha, J.L., Hipnoza clinică. Tehnici de inducţie. Strategii terapeutice. 

Iaşi, Polirom, 2003. 

7. Dutton, M. A., Empowering and Healing the Battered Women: a Model for Assessment 

and Intervention. New York, Springer Publishing Company, Inc., 1992. 

8. Goodman, L., Dutton, M.A., Vankos, N., Weinfurt, K., Women’s Resources and Use of 

Strategies as Risk and Protective Factors for Reabuse Over Time. Violence Against 

Women. 11.3. 311-336, 2005. 

102

9. Gucciardi, I., Hypnotherapy and Post Traumatic Stress Disorder. În Magazine for 

Hypnosis and Hypnotherapy, http://www.hypnogenesis.com/isathree.htm, 1998. 

10. MacIntosh, H.B., Whiffer, V.E., Twenty Years of Progress in the Study of Trauma. 

Journal of Interperssonal Violence. 20. 4. 488-492, 2005. 

11. Muntean, D., Faţa nevăzută a violenţei domestice – consideraţii etologice şi efecte 

psihologice. Revista de Securitate Comunitară. I. 2. 16-21, 2001. 

12. Muntean, D., Violenţa domestică: ghid de recunoaştere şi asistare. Iaşi. CMSC, 2002. 

13. Muntean, D., Prevenirea şi Intervenţia Eficientă în Violenţa Domestică, CRJ şi ICPC 

(eds.), Bucureşti, 2003. 

14. Spiegel, D., Hypnosis, Dissociation and Trauma. în G. Burrows, R. Stanley, P. Bloom 

(eds.): International Handbook of Clinical Hypnosis. West Sussex. John Wiley & Sons, 

LTD, 2001. 

15. Woods, S. J. Intimate Partner Violence and Post-Traumatic Stress Disorder Symptoms 

in Women. Journal of Interpersonal Violence. 20. 4. 394-402, 2005. 

103

Asistarea socială a copilului victimă 

asistent social Nelu Ivănuşcă * 

A scrie despre un subiect atât de cotidian pentru specialişti este cu siguranţă o mare 

responsabilitate. Interesul pentru acest subiect dar şi motivaţia lucrului pe cazuri ne fac să 

considerăm că acest subiect are nevoie de o abordare mai clară şi de înţelegerea situaţiilor 

cu care se confruntă copilul. Acest material este destinat specialiştilor în asistenţa socială 

dar şi altor specialişti care interferează cu domeniul protecţiei copilului sau care 

relaţionează cu minorul victimă. In acest material vom încerca sa abordam copilul victimă 

a abuzului fizic, psihologic si sexual din perspectiva situaţiilor sau contextelor în care a 

fost traficat sau exploatat. Pentru a înţelege mai multe despre natura, frecvenţa şi 

intensitatea domeniului, considerăm necesar pentru început enunţarea unor definiţii de 

lucru precum şi enumerarea instituţiilor care vor fi amintite în acest material şi care este 

natura colaborării lor, precum responsabilităţile atunci când sunt implicate în cazurile de 

trafic şi exploatare urmând ca ulterior să ne îndreptăm spre cauze şi partea de asistare 

socială. 

1.Definiţii de lucru 

Traficul de minorii neacompaniaţi ( neînsoţiţi) 

Recrutarea, transportul, transferarea, cazarea, sau preluarea unui minor în scopul 

exploatării lui, respectiv pentru: 

• executarea unei muncii sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat, cu încălcarea 

normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate 

şi securitate; 

• ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de 

libertate ori de aservire; 

• obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea 

producerii şi difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de 

exploatare sexuală; 

• obligarea la practicarea cerşetoriei; 

• prelevarea de organe chiar şi cu consimţământul victimei, se consideră 

trafic de minori. 

Forme grave ale muncii copilului 

Cele mai grave forme ale muncii copilului sunt: 

• toate formele de sclavie sau practicile similare, ca de exemplu: vânzarea 

sau comerţul cu copii, servitutea pentru datorii şi munca de servitor, 

precum şi munca forţată sau obligatorie inclusiv recrutarea forţată sau 

obligatorie a copiilor în vederea utilizării lor în conflictele armate; 

• utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil în scopul prostituării, 

producţiei de material pornografic sau de spectacole pornografice; 

* Nelu Ivănuşcă este asistent social grad principal, vicepreşedinte Asociaţiei Române pentru Terapia şi 

Studiul Traumei (ARTEST). 

104

• utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil în scopul unor activităţi 

ilicite, mai ales pentru producţia şi traficul de stupefiante, aşa cum le 

definesc convenţiile internaţionale pertinente; 

• muncile care prin, natura lor sau prin condiţiile în care se exercită 

dăunează, securităţii sau moralităţii copilului. 

( Convenţia nr. 182 din 17 iulie 1999 privind interzicerea celor mai grave 

forme ale muncii copiilor şi acţiune imediată în vederea eliminării lor. ) 

2.Principalele instituţii cu responsabilităţi în prevenirea, combaterea şi 

asistenţa minorilor victime a traficului şi exploatării 

Instituţiile care au în componenţă structuri specializate ce au responsabilităţi şi 

sunt implicate în prevenirea, combaterea traficului, exploatării şi reintegrarea 

minorilor victime ale traficului si exploatării sunt Direcţia Generală de Asistenţă 

Socială şi Protecţia Copilului, Inspectoratul de Poliţie Judeţean, Inspectoratul 

Judeţean al Poliţiei de Frontieră, Tribunalul cu parchetul de pe lângă acesta, 

Inspectoratul Şcolar Judeţean, Autoritatea de Sănătate Publică, Serviciul Public de 

Asistentă Socială, Centrul Regional din cadrul Agenţiei Naţionale Împotriva 

Traficului de Persoane, ONG-urile care au servicii pentru minori în situaţiile 

anterior menţionate, iar aceste servicii sunt autorizate de către autorităţile locale. 

Autorităţile menţionate, precum şi altele cu responsabilităţi în prevenirea, 

combaterea şi asistenţa copilului victimă, au obligaţia atunci când identifică o 

suspiciune de trafic sau o victimă a traficului adultă sau minoră să anunţe la 

telefonul 112, iar aceştia prin protocolul de lucru pe care îl au vor anunţa structurile 

specializate din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean precum si Direcţiile 

Generale de Asistenţă Socială si Protecţia Copilului, astfel încât timpul de acţiune şi 

de recuperare a minorului să fie cât mai mic, iar victimizarea acestuia sa fie 

minimalizată. 

Dacă întro situaţie sau alta cazul ce implică unul sau mai mulţi copii ajunge la 

DGASPC sau la IPJ aceste structuri se vor anunţa reciproc, iar cazul va fi investigat 

împreună pentru început urmând ca ulterior să fie implicate şi alte instituţii funcţie 

de nevoile cazului sau necesităţile persoanelor afectate. 

Pe parcursul derulării investigaţiei, atunci când minorul se afla întrun centru de 

tranzit din cadrul DGASPC sau în familie, atunci când el se deplasează pentru 

audieri sau alte proceduri juridice la poliţie, parchet sau instanţă acesta va fi 

obligatoriu însoţit de reprezentantul legal, părinte sau o altă persoană adultă din 

familie sau un asistent social, psiholog sau jurist din partea unei autorităţi, care participă 

la recuperarea şi integrarea socială a acestuia. Victima minoră, cât şi reprezentantul 

legal sau specialistul care o asistă vor beneficia de protecţie cu personal 

specializat din partea IPJ, dar şi cu tehnică atât pe timpul deplasării la (şi de la) 

audiere (sau altă procedură juridică), cât şi pe timpul aşteptării sau desfăşurării 

investigaţiei atât la poliţie şi parchet, dar în special la instanţe. 

Această nevoie de protecţie vine dintro nevoie reală surprinsă în practică atunci 

când din cauza unor aspecte neprevăzute sau scăpări procedurale, victima se vedea 

sau chiar era pusă să aştepte împreună cu agresorii, traficanţii iar acest timp aceştia 

105

cereau indulgenţe şi milă sau chiar ameninţau cu moartea în cazul în care această îi 

incrimina. Menţionăm că ameninţările erau inclusiv la adresa persoanei care o 

însoţea pe victimă reprezentant legal sau specialist aceştia fiind chiar fotografiaţi cu 

telefonul mobil de către rudele sau apropiaţii agresorilor cu ocazia aşteptării pe 

holul sau în sălile instanţelor de judecată. 

Când autorităţile implicate (IJP, Parchetul şi Instanţa) încheie investigarea şi 

finalizează cazul trebuie să informeze în scris DGASPC şi să menţioneze dacă 

minorul nu mai se află în pericol, urmând ca SPAS, ASP, ISJ, DGASPC şi ONGurile 

să continue planul de servicii şi/sau de intervenţie pentru reintegrarea şi 

monitorizarea medicală, psihologică, şcolară, familială şi în general socială a 

minorului. 

3.Cauzele traficului şi exploatării minorilor 

Aşa cum ne arată practica noastră de zi cu zi dar şi din analiza de cazuri şi 

practica altor instituţii există cauze ce ţin de următoarele: 

- aspectele socio-economice care implică nivelul de trai, minorii provenind 

din familii cu un venit scăzut care se confruntă cu dificultăţi materiale, 

copii fiind în general neglijaţi în unele cazuri până la limita abandonului; 

- aspecte educaţionale arătându-ne în general că nivelul de instruire este 

redus, ceea ce tinde să determine uneori, ceea ce se numeşte în literatura de 

specialitate, „postură de victimă “. Această sintagmă poate sugera 

neadaptare şcolară, stimă de sine scăzută, lipsă de încredere în sine, 

precum şi aspecte emoţionale şi intelectuale şubrede gata să cedeze cu 

uşurinţă. 

- aspecte ce ţin de “modelul de succes”, promovarea în exces a poveştilor de 

succes, adică a celor care muncesc (de obicei) în alte zone geografice decât 

cea în care se află victima fie că se află în tară sau în afara ţări, victimele 

sunt manipulate şi intoxicate cu naraţiuni cum că în altă parte curge „miere 

şi lapte”, că „viaţa este uşoară” şi că în general ce trebuie să faci dacă vrei 

să îţi fie bine este doar să „mergi acolo şi totul va fi în favoarea ta”. Astfel 

de mesaje transmise pe mai multe canale, dar în special prin „cercul de 

prieteni sau alte persoane de încredere” creează în victimă entuziasm, o 

înflăcărează, ea se mobilizează şi îşi doreşte să plece cât mai repede, chiar 

este sfătuită să nu vorbească cu prea multă lume “că nu sunt locuri pentru 

toţi pentru început”. 

Sumarizând, putem spune că aceste aspecte triste însă reale ţin de apartenenţa la 

anumite grupuri, de lipsă de informare şi educaţie, de o dorinţă de câştig imediat 

fără a avea sau a şti ce înseamnă o calificare profesională căutată pe piaţa muncii, 

fără un suport familial, şcolar sau social real. 

4. Deschiderea cazului şi asistarea socială 

Abordarea acestor cazuri poate fi realizată de către asistenţi sociali specializaţi, 

formaţi în instituţii de învăţământ superior care au dobândit competenţe şi abilităţi 

106

profesionale în procesul de formare profesională continuă atât din punct de vedere 

teoretic cât şi practic în acest domeniu. 

Astfel din momentul în care cazul a fost desemnat asistentului social de către 

managerul de caz, recomandăm ca procesul de evaluare iniţială şi complexă să fie 

iniţiate de urgenţă, bineînţeles după confirmarea abuzului, iar recomandările 

specialistului să ajungă la coordonatorul de caz pentru a putea fi corelate cu 

recomandările şi concluziile celorlalţi specialişti solicitaţi să evalueze cazul în 

vederea măsurilor de protecţie ce se impun. 

5. Etapa de evaluare iniţială şi asistarea socială 

După sesizare şi înregistrarea cazului etapa de evaluare iniţială presupune 

culegerea informaţiilor primare de la cei care au referit cazul presupune informaţii 

din domeniul medical, social şi psihologic şi identificarea nevoilor individuale de 

baza pentru stabilirea primilor paşi până la evaluarea şi intervenţia propriuzisă. 

Printre informaţiile primare trebuie să se descrie o situaţie de abuz în care să fie 

necesară o intervenţie imediată, dar nu înainte de verificarea stării de fapt (a 

informaţiei). 

Astfel, în momentul în care avem confirmarea unui episod de abuz se stabilesc 

timpii de intervenţie în funcţie de riscul ca abuzul să se repete, există şi alte victime 

(alţi copii sau adulţi), au mai fost sesizate şi alte instituţii şi protecţia imediată a 

victimei 

Prima întrevedere pe care o avem cu victima trebuie să aibă loc în condiţii bune, 

atât pentru copil şi familia acestuia cât şi pentru specialist. Astfel, pentru a putea 

dezvolta şi stabilii relaţii reciproce de încredere, întrevederea poate avea loc atât la 

domiciliul clientului cât şi la locul de muncă al asistentului social sau într-un loc 

stabilit de comun acord, urmând ca cea de-a doua întrevedere să fie obligatoriu în 

locul în care beneficiarul locuieşte. 

6. Etapa de evaluare propriu-zisa şi asistarea socială 

Presupune explorarea problemei, culegerea informaţiilor din teren, observarea 

stării sociale individuale, familiale, educaţionale, de sănătate, informaţii şcolare, 

informaţii despre grupul de prieteni, informaţii despre conjunctura în care s-a 

desfăşurat episodul traumatizant, evidenţierea altor factori interni sau externi, 

evidenţierea resurselor personale, familiale sau comunitare care pot ajuta victima. 

Evaluarea are ca scop elaborarea unei strategii de suport care să conţină un 

ansamblu de măsuri şi servicii, potrivit nevoilor sociale identificate la beneficiar. 

Evaluarea este corelată cu evaluările celorlalţi specialişti pentru a crea o 

strategie de intervenţie ce are în vedere un ansamblu de măsuri şi servicii ce se vor 

plia pe nevoile beneficiarului dar şi pe resursele comunitare existente. 

Ca regulă generală la început se procedează la culegerea datelor de identificare, 

educaţie, sănătate, rude, persoane cu care beneficiarul locuieşte şi date despre locul 

unde locuieşte, venituri etc. Pentru a completa tabloul informaţional asistentul 

social poate culege date de la rude, vecini, şcoala, locul de munca, medicul de 

107

familie, preotul comunităţii, poliţistul de proximitate, etc. Familia beneficiarului va 

fi informată despre acest demers şi despre scopul sau final. 

După finalizarea culegerii de informaţii din sursele susmenţionate asistentul 

social procedează la sistematizarea materialului pe categorii şi stabileşte în acelaşi 

timp factorii cauzali şi de risc care au produs trauma astfel încât prin măsurile pe 

care le recomandă să îndrume beneficiarul către resurse reale care există la nivelul 

său personal, al familiei, al grupului de apartenenţă şi al comunităţii în general. 

După recomandările finale asistentul social şi clientul discută situaţia reală şi 

împreună creează şi negociază un program de intervenţie, refacere şi recuperare 

care trebuie să duca la mobilizarea copilului şi la reclădirea sa în punctele în care a 

fost afectată. 

Esenţa acestei acţiuni are la bază mobilizarea tuturor resurselor din jurul 

copilului adică familia, asistentul social, grupul de prieteni alte resurse, comunitatea 

în general. Doar astfel clientul va putea fi motivat, mobilizat şi convins să creadă în 

sine, să creadă în depăşirea problemelor apărute în reuşita sa. Fără o reclădire a 

stimei de sine şi a încrederii în sine demersul va fi un eşec încă din faza de propunere 

şi copilul îşi va pierde siguranţa. În ceea ce priveşte reţeta de succes ea nu poate 

fi enunţată decât de la caz la caz în funcţie de problematica implicată, personalitatea 

în dezvoltarea a copilului, mediul de viata, educaţia şi starea de sănătate. 

7. Descrierea sumară a activităţii asistentului social şi asistarea socială 

Activitatea asistentului social în cadrul echipei de investigare şi de reintegrare 

a victimei constă în primul rând în identificarea împreună cu ceilalţi specialişti a 

formei de abuz, care este gradul traumei, mai precis care a fost frecvenţa şi intensitatea 

formei sau formelor de abuz precum şi cum încearcă victima să depăşească 

singur aceste momente, care sunt „scările” prin care el conştient sau inconştient 

încearcă să iasă singur din această situaţie sau cum acţionează sistemul propriu de 

autoprotecţie. După această etapă de lucru care chiar dacă a fost enunţată prima nu 

se finalizează prima urmează aflarea situaţiei familiale, care sunt relaţiile familiale, 

modelele familiale cunoscute dezvoltate şi practicate de părinţi în special în cazul 

în care copilul nu răspunde la stimulul lor (nu face ce spun aceştia), ce probleme 

personale au părinţii şi cum afectează acestea cadrul general al familiei sau în 

particular copilul şi care sunt reacţiile acestuia. O altă etapă este cea legată de 

evaluarea familiei din punct de vedere material si sprijinul acesteia prin căutarea de 

resurse imediate pe termen scurt precum şi încercarea de a crea la nivelul familiei a 

unei autonomii financiare sau materiale şi mobilizarea beneficiarilor în găsirea unui 

loc de muncă, participarea la cursuri de calificare pentru o ocupaţie mai bine plătită 

sau mai căutată pe piaţa muncii, completarea studiilor în diferite forme de 

învăţământ, iniţierea în educaţia antreprenorială etc. 

Din momentul conferinţa de caz s-a finalizat şi asistentul social a primit cazul în 

evaluare toţi paşii importanţi de urmat au ca obiectiv principal completarea 

tabloului informaţional cu date corecte şi concrete despre victimă şi agresor şi tot 

ceea ce se petrece în jurul acestora precum şi tabloul abuzului. 

108

De la primele contacte cu aceştia asistentul social va aduce în atenţie copilului 

şi familiei acestuia, rolul pe care îl are în investigarea cazului, precum şi limitele 

profesionale în care se poate încadra şi care sunt rolurile lor. 

Activitatea asistentului social nu poate fi imaginată altfel decât în parteneriat cu 

alţi specialişti, cu alte servicii guvernamentale sau neguvernamentale şi prin 

implicarea membrilor comunităţii. 

Misiunea principală a asistentului social actuale este de a evalua situaţia în care 

se afla victima precum şi de a le asista pe acestea cu mijloacele specifice muncii de 

asistent social. 

După conferinţa de caz în care echipa interdisciplinara hotărăşte tipul 

intervenţiei şi după ce s-a decis preluarea cazului de către serviciul social, asistentul 

social îşi propune un plan de lucru care are în vedere: 

- evaluarea primară; 

- informarea, clientului în legătură cu drepturile sale şi demersurile ce ar 

putea iniţiate precum şi finalitatea acestora; 

- evaluarea socială: 

- îndrumarea şi însoţirea clientului la diferite instituţii şi autorităţi şi 

intermedierea relaţiei cu acestea; 

- consiliere; 

- sprijin material; 

- referire către alte instituţii care ar putea completa paleta intervenţiilor 

sociale sau care pot oferii aceleaşi servicii pe un timp mai îndelungat sau 

care sunt specializate pe un anumit tip de serviciu; 

- monitorizare. 

În evaluarea sa specialistul va surprinde prin mai mulţi itemi viaţa şi problematica 

clientului atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ. Astfel, în componenţa 

calitativă a evaluării, asistentul social va urmări aspecte legate de riscul de 

recidivă (de a deveni din nou victimă sau chiar de a prelua modelul şi a deveni 

agresor) a clientului său. 

În baza analizei nevoilor de bază, a mediului de viaţă, a gradului de implicare 

în procesul de educaţie sau de instrucţie (implicare şi rezultate), a stării de sănătate 

şi de dezvoltare a copilului (fizică şi psihică), a gradul de relaţionare cu familia sau 

cu mediul de apartenenţă, precum şi a modelelor comportamentale pe care copilul le 

cunoaşte şi ar putea să le preia, putem face aprecieri legate de situaţia de risc şi 

gradul de recidivă. 

Un alt segment calitativ ce are în atenţie recidiva este legat de ameninţări 

promovate de părţi (victima – făptuitor), de accesul la arme (de foc sau albe) sau la 

obiecte cu care anterior au mai fost săvârşite fapte penale, de comportamentul de 

control al furiei (managementul furiei), de gelozie, de consumul de droguri (în 

special alcool), de starea de sănătate psihică (depresia), de izolare sau de autoizolare, 

de starea de tensiune între părţi şi de escaladarea violenţei. Toate cele enumerate 

mai sus intra în categoria stărilor, comportamentelor şi atitudinilor de „culoare 

galbenă” adică „de atenţie”. 

În cadrul itemilor cantitativi ai evaluării asistentul social va surprinde date de 

identificare ale părţilor, calitatea lor, date de contact de la persoane apropiate sau 

109

specialişti din instituţii ce au intrat în contact cu clienţii şi pot oferi informaţii 

despre aceştia în scopul identificării altor victime sau a potenţialelor victime. 

În toate demersurile sale alături de copil, asistentul social îi va propune acestuia 

măsuri de protecţie şi autoprotecţie, care în esenţa lor formulează strategii, programe 

de evitare a riscului de victimizare prin expunerea la persoane periculoase sau 

situaţii ameninţătoare, deci în general abordarea unor tactici de descurajare a 

agresorului şi minimalizare pericolelor. 

Finalitatea intervenţiei sociale în acest caz are ca scop reechilibrarea în plan 

social şi emoţional şi a minimalizării efectelor negative dezvoltate în plan personal 

şi comunitar. 

Asistentul social poate aprecia ca reuşită, intervenţia sa, atunci când nevoile 

copilului implicat au revenit în normalitate, adică atunci când a fost restabilit un 

minim echilibrul în sistem. 

8. Servicii şi asistarea socială a copilului victimă 

Serviciile şi asistarea copilului victimă presupun propuneri concrete şi 

ameliorarea aspectelor comportamentale, educaţionale, profesionale, medicale şi 

sociale aflate în dezechilibru. 

Planul de servicii pe care părintele îl ia la cunoştinţă porneşte de la măsurile ce 

trebuiesc luate pentru a putea soluţiona situaţia în care se află copilul. Astfel, planul 

conţine obiective care trebuie atinse, factori ai abuzului care trebuie eliminaţi, 

aspecte familiale ce trebuie schimbate, ameliorate sau monitorizate, precum şi 

persoana, rolul, instituţia, resursele şi timpul pus la dispoziţie pentru ca specialistul 

să lucreze la intervenţie alături de familie. De asemenea pot fi menţionate alte 

servicii comunitare ce pot acorda asistenţă beneficiarului. 

9. Monitorizarea 

Evaluarea şi reanalizarea planului de către specialist şi părinte după perioadă 

stabilită, evidenţierea progreselor cât şi a stagnărilor şi eventual prelungirea lui până 

la atingerea obiectivelor propuse în lucrul cu minorul victimă şi familia sa. 

10. Închiderea cazului 

Închiderea cazului poate fi făcută în momentul în care beneficiarul a ieşit din 

perioada de monitorizare şi au dispărut factorii de risc care au dus la abuz, iar 

familia a devenit autonomă şi poate să răspundă tuturor nevoilor minorului fără 

sprijinul serviciilor sociale. 

Concluzii 

Asistarea socială a copilului victimă (abuz şi/sau trafic de persoane) pot sa aibă 

un impact pozitiv asupra sa numai prin participarea la şedinţele de consiliere şi la 

activităţile întreprinse în cabinetele specializate. 

Întâlnirile de grup cu părinţii şi specialiştii se fac în scopul discuţiilor deschise 

despre nevoi, competenţe parentale, disciplină pozitivă şi mai ales, trebuie să 

evidenţieze importanţa şi consecinţele abuzului prin trafic sau exploatare. 

110

Rezultatele lucrului cu copilul victimă pot consta în faptul că acesta învaţă să 

recunoască situaţiile de abuz potenţial, să-şi respecte propriile sentimente, să se 

apere cunoscându-şi drepturile şi să vorbească despre situaţiile problemă profesioniştilor 

din jurul său. 

Pentru o mai bună eficientizare şi o evoluţie a serviciilor în domeniul protecţiei 

copilului victimă, trebuie să se ţină cont de formarea specialiştilor şi diversificarea 

serviciilor sociale atât pentru victimă cât şi pentru agresor. 

Bibliografie 

1. Bocancea, C., Neamţu, G., Elemente de asistenţă socială, Editura Polirom Iaşi, 1999. 

2. Krogstrug , Practica asistenţei sociale, Editura Polirom Iaşi, 2006. 

3. Loghin, Corneliu, Model restaurativ de asistare complexă a cazurilor ce au ca obiect 

infracţiuni comise de minori, Editura IMPAKT, Iaşi , 2007. 

4. Muntean, Ana, Violenţă domestică şi maltratarea copilului, Editura Eurostampa, 2000. 

5. Neamţu, G., ( coord. ), Tratat de asistenţă socială, Editura Polirom, Iaşi, 2003 

6. Rădulescu, S. M., Devianţă, criminalitateşi patologie socială, Editura Lumina LEX, 

Bucureşti 

7. Spânu, Mariana, Introducere în asistenţa socială a familiei şi protecţia copilului, Editura 

Tehnică Chişinău, 1998. 

8. Roth-Szamoskozi Maria, Protecţia copilului, Cluj Napoca, 1999. 

9. UNICEF, Traffiching in human beings in south eastern europe, 2005. 

10.UNICEF, Ghid de prevenirea a traficului de fiinţe umane, Editura MarLink , Bucuresti, 

2004. 

11. Mateuţ, G., Ştefăroi, N., Petrescu, E.V., Prună, R., Tărniceriu, R., Luca. S., Gafta, 

L.G.,Dublea, A., Iovu, D., Onu, E., Luca, C., Traficul de fiinţe umane. Infractor. Victimă. 

Infracţiune. Asociaţia Alternative Sociale şi Asociaţia Magistraţilor Iaşi, Iaşi, 2000 

12. Alternative Sociale Iaşi, Ghid de practici institutionale în instrumentarea cauzelor cu 

minori, 2005 

13. Alternative Sociale Iaşi, Ghid de informare, 2006 

14. Organizaţia Salvaţi Copiii, Ghid de bune practici pentru prevenirea abuzului asupra 

copilului, Bucureşti, 2005 

15. Organizaţia Salvaţi Copiii, Ghid juridic privind protecţia copiilor şi a familiei, 


16. Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară Iaşi, Violenţele intrafamiliale, Bucureşti, 

2004 

17. http://www.copii.ro 

18. http://www.crj.ro/reforma.php 

111

Anexe 

Fişă iniţială de preuare a cazului 

Data _______________ Ora ____________ 

Numele şi prenumele persoanei solicitante: 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________ 

Adresă / Numărul de telefon: 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________ 

Prezentarea problemei pe scurt 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

______________________________________________________ 

Concluzii / Recomandări 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

______________________________________________________ 

112

Specialist 

___________________ 

Fişa şedinţei de consiliere individuală 

Data ________________ 

Locul desfăşurării___________________________________________________ 

Numele şi prenumele ____________________________________ 

Vârsta ____________ Ocupaţia _____________________________ 

Conţinut 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________ 

Probleme remarcate de specialist 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

______________________________________ 

Concluzii / Recomandări 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

__________________________________________________________________________ 

________________________________________________________________ 

Specialist 

______________________________ 

113

Fişă de monitorizare 

(cazuri exploatare prin muncă) 

I. Date generale despre copil: 

Nume Prenume Porecla 

Sex Vârstă 

Data naşterii Rangul naşterii 

Z Z L L A A 

Nivel de educaţie (nr. clase absolvite) 

Frecventează şcoala: Da Nu 

Dacă Da, care 

Dacă Nu, ultima şcoala pe care a frecventat-o 

Domiciliul legal 

U R 

Judeţul Localitatea 

Adresa

Adresa la care locuieşte: 

Judeţul Localitatea 

Adresa 

Unde trăieşte copilul 

În familia naturală Da Nu 

În centru de plasament Da Nu 

La familia lărgită Da Nu 

La o persoană / familia Da Nu 

La asistent maternal profesionist Da Nu 

Altele 

Data la care a fost găsit muncind Z Z L L A A 

Locul în care a fost găsit muncind 

II. Date despre părinţii copilul 

Tata 

Nume Prenume 

Mama 

U R

Nivel de educaţie Tata 

Mama 

Fără şcoală 

Şcoală primară 

Şcoală generală 

Şcoală profesională 

Şcoală complementară 

Liceu 

Studii postliceale şi universitare 

Nivelul veniturilor 

Ocupaţia 

Muncitor calificat 

Muncitor necalificat 

Şomer 

Zilier 

Patron 

Fără ocupaţie 

Altele 

Tata Mama 

Domiciliul legal/ reşedinţa – tata 

Judeţul Localitate 

Adresă

Adresa la care locuieşte mama 

Judeţul Localitate 

Adresă 

II. Forme ale muncii copilului (Convenţia 182/1999) 

Nr. 

crt 

Tipul de activitate Durata Perioada Nr. 

ore 

1. Victima traficului intern 

2. Victima traficului extern 

3. Prostituţie 

4. Pornografie 

5. Trafic de droguri 

6. Cerşetorie 

7. Munca de servitor 

8. Munca în agricultor 

9. Alte activităţi ilicite: 

zile sapt luni pe zi Pe 

sapt 

Da Nu Dacă DA care: 

1. 

2. 

3. 

4. 

Contract Plata 

cu fara cu fara

III. Forme ale muncii copilului (conform recomandării 190/1999) 

10. Munca sub pământ (în mină) 

11. Munca în construcţii şi/sau 

demolări 

12. Munca în spaţii restrânse 

13. Munca prin manipularea de 

maşini, materiale sau instrumente 

periculoase 

14. Munca prin manipularea de 

maşini, materiale sau instrumente 

periculoase 

15. Munca prin manipularea sau 

transportul unor greutăţi 

16. Munca la temperaturi extreme 

(sub 0ْ C sau peste 40ْC) 

17. Munca în condiţii de zgomot 

18. Munca pe o perioadă prelungită 

19. Munca în timpul nopţii 

20. Muncă în condiţii de vibraţii 

21. Munca la înălţime 

22 Altele: Da Nu 

1. 

2. 

3. 

4.

La cine munceşte Da Nu 

a) părinţii – în gospodăria proprie 

b) rude 

c) angajator sistem privat 

d) angajator sistem public 

e) alte persoane / care 

e.1) 

e.2) 

e.3) 

De ce munceşte Da Nu 

a) pentru „bani de buzunar” 

b) m-au forţat părinţii 

c) m-a forţat “şeful găştii” 

d) c asă mă întreţin 

e) trebuie să-mi ajut părinţii 

f) Altele/ care: 

f.1) 

f.2) 

f.3) 

IV. Consecinţe ale exploatării copilului prin forme grave de muncă 

1.Frecvenţa redusă la şcoală Da Nu Da Nu 

1.a.Dacă Da câte absenţe 8. a dacă Da câte zile 

2. Tulburări de nutriţie 9. Accidente 

3. Tuberculoză 10. A devenit copil al străzii 

4. Infecţii cu transmitere sexuală 11. Handicap 

5. Boli dermatologice 12. Delincvenţă

6. A primit tratament ambulatoriu 13. Altele / specificaţi: 

13. a) 

7. A necesitat spitalizare 13. b) 

IV. Modalităţi specifice de intervenţie pe caz 

Nr. Instituţia Nr. înregistrare a 

cazului 

1. SPSPC 

2. IT 

3. IJP 

4. IŞJ 

5. DSP 

6. OPA 

7. Sindicate 

8. Patronate 

9. Altele 

Tipul intervenţiei Data 

începerii 

intervenţiei 

V. Modul de rezolvare a cazului 

Modul de rezolvare a cazului luna 

Nr. crt 

1. Copil retras din formele grave de muncă 

2. Acţiuni de reabilitare 

3. Caz închis prin semnalare nejustificată 

4. Caz în monitorizare 

Semnătura _______________________ 

Data 

finalizării

Dreptul copilului de a fi protejat împotriva abuzului, 

neglijenţei şi traficului 

din perspectiva reglementărilor internaţionale 

Ioana Atasiei * 

La nivel mondial peste 275 milioane de copii sunt expuşi abuzurilor. Această 

problema este una dintre cele mai mari provocări ale timpurilor noastre în ceea ce 

priveşte drepturile omului. Conform Global Initiative to End All Corporal 

Punishment of Children (Iniţiativa Globala pentru Încetarea tuturor Pedepselor 

Corporale aplicate Copiilor), cel puţin 106 ţări nu interzic aplicarea pedepselor 

corporale în şcoli, 147 de ţări nu interzic aplicarea acestora în instituţii de îngrijire 

alternativă şi doar 16 ţări au interzis aplicarea pedepselor corporale acasă. 

Totuşi, studiile privind violenţa asupra copiilor confirmă că există violenţă în 

toate ţările lumii, traversând culturi, clase sociale, educaţia, veniturile şi originea 

etnică. În fiecare regiune, în contradicţie cu obligaţiile privind drepturile omului şi 

cu nevoile de dezvoltare ale copiilor, violenţa asupra copiilor este aprobată din 

punct de vedere social şi este frecvent legală şi autorizată de stat. 

Statele trebuie să militeze pentru încetarea justificării adulţilor privind violenţa 

asupra copiilor, fie că aceasta este acceptată ca „tradiţie” sau mascată sub forma 

„disciplinei”. Nu poate exista nici un compromis în contestarea violenţei asupra 

copiilor. Unicitatea copiilor – potenţialul şi vulnerabilitatea acestora, dependenţa de 

adulţi – face să devină imperativ faptul că au nevoie de mai multă, nu de mai puţină 

protecţie împotriva violenţei. 

Fiecare societate, indiferent de cultura acesteia, de contextul economic sau 

social, poate opri violenţa asupra copiilor. Aceasta nu înseamnă doar pedepsirea 

abuzatorilor, ci necesită schimbarea „mentalităţii” societăţilor şi a condiţiilor 

economice şi sociale de bază asociate cu violenţa. 

Formele extreme de violenţă asupra copiilor – incluzând exploatarea sexuală, 

traficul, mutilarea genitală , exploatarea economică sau implicarea copiilor în 

conflictele armate - au provocat întotdeauna o reacţie energică a comunităţii 

internaţionale şi o unanimă condamnare a lor deşi nu există încă o modalitate rapidă 

de a interveni şi de remedia situaţia. 

Fiecare copil are dreptul la protejarea integrităţii sale fizice şi psihice împotriva 

oricărei forme de abuz, neglijenţă sau trafic. Copiii, ca şi persoane, sunt îndreptăţiţi 

să se bucure de toate drepturile garantate de numeroasele instrumente internaţionale 

ale drepturilor omului care au fost adoptate de-a lungul timpului, începând cu 

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Astfel, din 

anul 1948, anul adoptării Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, peste 60 

de tratate şi convenţii internaţionale ce privesc abolirea sclaviei, administrarea 

justiţiei, statutul minorităţilor etc. au fost elaborate. Toate au drept concepte 

* Ioana Atasiei este avocat în Baroul Iaşi şi psihopedagog. Are un master în Drepturile Omului la 

Universitatea Central Europeană din Budapesta, Ungaria şi a lucrat ca şi avocat asistent la Curtea 

Europeana a Drepturilor Omului din Strasbourg, Franţa.

centrale non - discriminarea, egalitatea în drepturi şi recunoaşterea demnităţii 

fiecărei persoane, la fel cum toate aceste instrumente internaţionale precizează că 

drepturile ce le promovează se aplică tuturor persoanelor, incluzând copiii, pe baza 

egalităţii de şanse. 

Astfel, copiii beneficiază de drepturile şi procedurile stabilite în Convenţia 

Internaţională cu privire la Drepturile Economice, Sociale şi Culturale şi în 

Convenţia Internaţională cu privire la Drepturile Civilie şi Politice, ambele 

elaborate în anul 1966. Aceste tratate internaţionale, obligatorii pentru statele care 

le-au ratificat, conţin prevederi ce se referă la eliminarea violenţei împotriva 

copiilor sau la măsuri specifice de protecţie a copiilor. 

Convenţia Internaţională cu privire la Drepturile Economice, Sociale şi 

Culturale include dispoziţii care prevăd ca statele membre ce ratifică Convenţia să 

ia toate măsurile necesare în vederea protejării copiilor împotriva exploatării 

economice şi sociale, dar şi pentru ca folosirea copiilor în activităţi ce sunt 

periculoase sănătăţii şi dezvoltării acestora, să fie pedepsite prin lege. De asemenea, 

Convenţia Internaţională cu privire la Drepturile Civilie şi Politice interzice expres 

aplicarea pedepsei cu moartea copiilor şi tinerilor sub 18 ani, incluzând de 

asemenea prevederi ce se referă la tratamentul adecvat aplicat copiilor acuzaţi sau 

condamnaţi în urma proceselor penale şi anume separarea acestora de adulţi în 

instituţiile unde aceştia sunt încarceraţi. 

Deşi, copii au fost protejaţi, din punct de vedere legal, de către instrumente 

internaţionale ce se referă la drepturile omului în general, încă din etapele de 

început ale activităţii Naţiunilor Unite, comunitatea internaţională a recunoscut 

nevoia unei reglementări specifice care să protejeze drepturile copilului în special şi 

nu într-un context al drepturilor omului în general. 

Drept urmare, Declaraţia Drepturilor Copilului, adoptată de Adunarea Generală 

a Naţiunilor Unite în 1959 a prevăzut un număr de 10 principii, opţionale din punct 

de vedere legal, care au urmărit a stabili drepturi separate pentru copii (dreptul la 

educaţie, nume şi cetăţenie, securitate socială, protejare împotriva oricărei forme de 

abuz şi neglijenţă etc.). Declaraţia din 1959 a însemnat primul pas către 

recunoaşterea copilului ca persoană cu propriile sale drepturi. Este primul document 

care face referire la drepturile copilului, însă Declaraţia cuprinde în exclusivitate 

drepturi protective şi nu cuprinde proceduri care să asigure implementarea acestora. 

Convenţia cu privire la Drepturile Copilului, ce prevede standarde obligatorii 

din punct de vedere legal, a fost adoptată de Naţiunile Unite în anul 1989. 

Convenţia, care recunoaşte fără nici un dubiu personalitatea distinctă şi într-o 

continuă dezvoltare a copilului, este instrumentul legal internaţional acceptat de cel 

mai mare număr de state, fiind ratificat de un număr de 192 de state. Cele 42 de 

articole principale stabilesc o serie de drepturi politice, civile, economice, sociale şi 

culturale formulate pentru a răspunde nevoilor specifice ale copilului, definit de 

Convenţie în art.1 ca fiind „ orice persoană cu o vârstă mai mică de 18 ani, 

exceptând cazurile când legea aplicabilă copilului stabileşte limita majoratului sub 

această vârstă”. 

Convenţia stabileşte o serie de principii legale şi standarde detaliate care ar 

trebui să guverneze toate legile, politicile şi practicile ce se referă la copii. Acestea 

122

includ promovarea protecţie copiilor împotriva violenţei, neglijenţei şi oricărei 

forme de trafic. Numeroase articole ale Convenţiei prevăd drepturi ale copilului la 

integritate fizică şi personală şi stabilesc standarde ridicate pentru protecţie. 

Astfel, art. 19 din Convenţie prevede ca „Statele părţi vor lua toate măsurile 

legislative, administrative, sociale şi educative corespunzătoare, în vederea 

protejării copilului împotriva oricăror forme de violenţă, vătămare sau abuz, fizic 

sau mental, de abandon sau neglijenţă, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv 

abuz sexual, în timpul cât se afla în îngrijirea părinţilor sau a unuia dintre ei, a 

reprezentantului ori reprezentanţilor legali sau a oricărei persoane căreia ia fost 

încredinţat”. Această definire a violenţei este reluată de definiţia din Raportul 

mondial privind violenţa si sănătatea (World Report on Violence and Health, 2002): 

„folosirea în mod intenţionat a forţei fizice sau a puterii, prin ameninţare sau de 

fapt, împotriva unui copil, de către o persoană sau un grup, care are sau poate avea 

ca rezultat afectarea de fapt sau potenţială a sănătăţii, supravieţuirii, dezvoltării sau 

demnităţii copilului”. 

Aceste obligaţii au fost susţinute şi de către Comitetul pentru Drepturile 

Copilului de la Geneva care a subliniat în numeroase ocazii necesitatea ca orice 

formă de violenţă asupra copilului să fie interzisă. Comentariul General nr.8 - cu 

privire la Protecţia Copilului împotriva oricărei forme de pedeapsă sau tratament 

inuman - al Comitetului pentru Drepturile Copilului, adoptat în sesiunea a patruzeci 

şi doua a Comitetului din iunie 2006, evidenţiază obligaţia statelor de a interzice şi 

de a elimina orice formă de pedeapsă corporală şi alte forme de pedeapsă 

degradante prin măsuri legislative şi educative adecvate. 

Convenţia cu privire la Drepturile Copilului este suplimentată de către două 

Protocoale Opţionale, ambele adoptate în anul 2000, care prevăd dispoziţii mai 

detaliate în ceea ce priveşte protecţia copiilor împotriva unor forme speciale de 

violenţă şi abuz. 

Astfel, Protocolul Opţional cu privire la Vânzarea Copiilor, Prostituţia şi 

Pornografia Infantilă defineşte într-o primă fază aceste forme de abuz asupra 

copilului după care cere statelor membre să incrimineze aceste activităţi nu numai 

în forma lor terminată, dar şi sub formă de tentativă. De asemenea, Protocolul 

prevede faptul ca statele membre să ia măsurile necesare pentru a închide orice 

locaţie unde au fost săvârşite infracţiunile prevăzute în prezentul Protocol dar şi de 

a confisca toate instrumentele care au ajutat sau au rezultat în urma săvârşirii 

activităţilor incriminate. Nu în cele din urmă, Protocolul prevede dispoziţii care se 

referă la tratamentul copilului victimă a traficului, pornografiei şi prostituţiei 

infantile. 

Protocolul Opţional cu privire la implicarea copiilor în conflicte armate 

limitează implicarea copiilor în conflicte armate la cei peste 18 ani şi obligă statele 

să ia toate măsurile necesare pentru a asigura reabilitarea fizică şi psihică a acestora, 

dar şi sprijin în reintegrarea lor în sânul societăţii. 

În întreaga lume, copii sunt expuşi celor mai grave forme de violenţă. În ultimul 

Raport al expertului independent pentru studiul ONU privind violenţa asupra 

copilului se relevă următoarele statistici în ceea ce priveşte impactul violenţei 

asupra copiilor: 

123

• Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a estimat, prin folosirea 

datelor limitate existente la nivel naţional, că aproape 53.000 de copii 

au murit în lume, în anul 2002, ca urmare a omorurilor. 

• Conţinând informaţii despre un număr mare de ţări în curs de 

dezvoltare, Global School-based Health Survey (Studiul global privind 

sănătatea, realizat în şcoli) a descoperit recent că între 20% şi 65% din 

copiii de vârstă şcolară au fost agresaţi verbal sau fizic într-un interval 

de 30 de zile. Terorizarea copiilor este frecventă şi în ţările 

industrializate. 

• OMS estimează că, în anul 2002, 150 de milioane de fete şi 73 de 

milioane de băieţi sub 18 ani au fost forţaţi să întreţină raporturi sexuale 

sau au trecut prin alte forme de violenţă sexuală care au presupus 

contact fizic. 

• Conform unei estimări OMS, între 100 şi 140 de milioane de fete din 

lume au fost victimele unei forme de mutilare genitală a femeilor. 

Estimările UNICEF, publicate în 2005, sugerează că în Africa Subsahariană, 

Egipt şi Sudan, 3 milioane de fete şi femei sunt supuse 

mutilării genitale în fiecare an. 

• Estimări recente ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) indică 

faptul că, în anul 2004, 218 milioane de copii erau exploataţi prin 

muncă, dintre care 126 de milioane erau implicaţi în munci periculoase. 

Estimările din anul 2000 arătau că 5,7 milioane de copii erau victime 

ale muncii forţate, 1,8 milioane erau implicaţi în prostituţie şi 

pornografie, iar 1,2 milioane erau victime ale traficului. Totuşi, 

comparativ cu estimările publicate în 2002, incidenţa exploatării 

copiilor prin muncă a scăzut cu 11%, iar cu 25% mai puţini copii erau 

implicaţi în munci periculoase. 

Dezvoltarea economică, statutul, vârsta, sexul sunt printre numeroşii factori 

asociaţi riscului la violenţă cauzatoare de moarte. OMS estimează că rata 

omorurilor în rândul copiilor a fost în anul 2002 de două ori mai mare în ţările cu 

venituri mici, comparativ cu ţările cu venituri mari (2,58, respectiv 1,21 la 100.000 

de persoane). Cele mai mari rate ale omorurilor în rândul copiilor apar la 

adolescenţi, în special băieţi cu vârste între 15 şi 17 ani (3,28 pentru fete, 9,06 

pentru băieţi) şi în rândul copiilor între 0 şi 4 ani (1,99 pentru fete, 2,09 pentru 

băieţi). 

Conform studiilor realizate de OMS, copiii cu vârste mai mici prezintă un grad 

mai ridicat de risc la violenţa fizică, în timp ce violenţa sexuală îi afectează 

predominant pe cei care au ajuns la pubertate sau la adolescenţă. Băieţii prezintă un 

grad mai ridicat de risc la violenţa fizică decât fetele, dar fetele prezintă un risc mai 

ridicat la violenţa sexuală, neglijare şi la prostituţia forţată. De asemenea, modelele 

sociale şi culturale de comportament, rolurile stereotipizate şi factorii socioeconomici, 

cum sunt veniturile şi educaţia, joacă un rol important. 

Studiile realizate la scară redusă scot în evidenţă faptul că anumite grupuri de 

copii sunt deosebit de vulnerabile la abuzuri. Acestea includ copiii cu dizabilităţi, 

124

pe cei aparţinând minorităţilor şi altor grupuri marginalizate, copiii străzii şi cei în 

conflict cu legea, copiii refugiaţi şi cei dislocaţi din anumite zone. 

Inegalitatea din ce în ce mai mare a veniturilor, globalizarea, migraţia, 

urbanizarea, ameninţările la adresa sănătăţii, în special HIV/SIDA, progresul 

tehnologic şi conflictele armate afectează modul în care tratăm copiii. Abordând 

aceste provocări, precum şi atingând obiectivele asupra cărora s-a căzut de acord la 

nivel internaţional, cum sunt Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, statele lumii 

trebuie să încerce eliminarea violenţei asupra copiilor. 

Abuzurile asupra copilului pot apărea în diferitele medii pe care copilul le 

frecventează. Astfel, conform Raportului expertului independent pentru studiul 

ONU privind violenţa asupra copilului, prevalenţa violenţei părinţilor sau a altor 

membri ai familiei asupra copiilor - violenţă fizică, sexuală şi psihologică, precum 

şi neglijarea deliberată – au fost recunoscute şi documentate în ultimele decenii. Din 

fragedă copilărie, până la vârsta de 18 ani, copiii sunt vulnerabili la diferite forme 

de violenţă în casele lor. Abuzatorii pot varia în funcţie de vârsta şi gradul de 

maturitate al victimei şi pot include părinţii, părinţii vitregi sau adoptivi, fraţi sau 

surori, alţi membri ai familiei sau cei care au copiii în îngrijire. 

Apariţia violenţei sexuale în mediul familial este recunoscută din ce în ce mai 

mult. O trecere în revistă a studiilor din 21 de ţări (cele mai dezvoltate) a arătat că 

7-36% dintre femei şi 3-29% dintre bărbaţi au declarat o victimizare sexuală în 

timpul copilăriei, iar majoritatea studiilor au arătat că fetele au fost abuzate de 1,5-3 

ori mai mult decât băieţii. Cele mai multe abuzuri au apărut în cercul familiei. În 

mod similar, un studiu realizat de OMS în mai multe ţări, care a inclus ţări 

dezvoltate şi în curs de dezvoltare, a arătat că între 1% şi 21% dintre femei au 

declarat că au fost abuzate sexual înaintea vârstei de 15 ani, în cele mai multe cazuri 

de membri de sex masculin ai familiei, alţii decât tatăl sau tatăl vitreg. 

Abuzurile asupra copilului în mediul educaţional pot fi destul de frecvente. 

Violenţa profesorilor şi a personalului didactic, cu sau fără aprobarea publică sau 

tacită a ministerelor educaţiei şi a altor autorităţi care coordonează şcolile, include 

pedepse corporale, forme crude şi umilitoare ale pedepselor psihologice, violenţă 

sexuală şi diferenţiată pe criterii de gen şi terorizarea copiilor. Pedepse corporale 

cum sunt bătaia sau lovirea cu băţul reprezintă practici standard în şcolile dintr-un 

mare număr de ţări. 

Convenţia cu privire la Drepturile Copilului cere Statelor Părţi să ia toate 

măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că disciplina în şcoli este administrată 

într-un mod care corespunde cu convenţia. Global Initiative to End All Corporal 

Punishment of Children (Iniţiativa Globală pentru Încetarea tuturor Pedepselor 

Corporale aplicate Copiilor) precizează că 102 ţări au interzis pedepsele corporale 

în şcoli, dar aplicarea nu se face în mod uniform. 

Violenţa în şcoli apare şi sub forma bătăilor şi a terorizării elevilor. În anumite 

societăţi, comportamentul agresiv, inclusiv bătăile sunt percepute drept o problemă 

disciplinară minoră. Terorizarea este frecvent asociată cu discriminarea elevilor care 

provin din familii sărace sau din grupuri etnice marginalizate sau cu caracteristici 

individuale speciale (de ex., înfăţişare, dizabilitate fizică sau mentală). Terorizarea 

este în mod obişnuit verbală, dar apare şi violenţa fizică. Şcolile sunt afectate şi de 

125

evenimentele din comunitate, cum este, de exemplu, incidenţa culturii bandelor şi 

activităţile criminale ale acestora, în special cele legate de droguri. 

Copiii aflaţi în detenţie sunt adesea victimele violenţelor personalului, inclusiv 

ca formă de control sau de pedepsire, adesea pentru infracţiuni minore. În cel puţin 

77 de ţări, pedepsele corporale şi alte pedepse violente sunt acceptate ca măsuri 

disciplinare legale în instituţiile penale. Copiii pot fi bătuţi, loviţi cu băţul, închişi în 

spaţii izolate şi supuşi unor tratamente umilitoare, cum ar fi dezbrăcarea în pielea 

goală şi lovirea cu băţul în faţa celorlalţi deţinuţi. 

În ciuda obligaţiilor specificate în articolul 37 al Convenţiei cu privire la 

Drepturile Copilului de a se asigura că detenţia copiilor trebuie folosită doar ca 

măsură la care se recurge în ultimă instanţă şi pentru cea mai scurtă perioadă de 

timp, s-a estimat că, în anul 1999, 1 milion de copii au fost privaţi de libertate. Cei 

mai mulţi dintre aceştia au fost acuzaţi de delicte sau de infracţiuni minore şi au 

comis astfel de fapte pentru prima oară. Mulţi sunt deţinuţi din cauza chiulului de la 

şcoală, a vagabondajului sau a faptului că nu au un adăpost. În unele ţări, 

majoritatea copiilor aflaţi în detenţie nu au fost condamnaţi pentru o infracţiune, ci 

aşteaptă procesul. 

Comunitatea este o sursă de protecţie şi de solidaritate pentru copii, dar poate fi 

şi locul violenţei, inclusiv al violenţei între cei de aceeaşi vârstă, al celei legate de 

armele de foc şi de alte tipuri de arme, al violenţei bandelor, a poliţiei, al violenţei 

fizice şi sexuale, răpirilor şi traficului. Copiii de vârste mai mari prezintă un risc 

mai mare la violenţă în comunitate, iar fetele prezintă un risc mărit la violenţe 

sexuale şi pe criterii de gen. 

O creştere foarte mare şi bruscă a fost observată în ceea ce priveşte ratele 

violenţei (victimizarea şi abuzarea), în special în rândul băieţilor în jurul vârstei de 

15 ani, indicând că o serie de factori se întrepătrund la vârsta adolescenţei şi fac ca 

violenţa între cei de aceleaşi vârste să fie un lucru obişnuit. Datele disponibile 

indică faptul că, în cele mai multe părţi ale lumii, rata omorurilor la băieţii între 15 

şi 17 ani este de cel puţin trei ori mai mare decât la băieţii între 10 şi 14 ani. 

Această creştere bruscă a violenţei în rândul copiilor de peste 15 ani apare chiar şi 

în regiuni cu rate reduse ale omorurilor şi implică luarea de măsuri pentru a 

restrânge comportamentul violent, acestea fiind importante înainte şi în perioada 

adolescenţei. 

Copiii sunt vulnerabili la violenţa sexuală şi la exploatarea de către membrii 

comunităţii. Violenţa sexuală este comună atunci când este comisă de o persoană 

cunoscută copilului, cum ar fi membri ai familiei sau adulţi aflaţi într-o poziţie de 

încredere (de exemplu, antrenori sportivi, clerici, poliţie, profesori, angajatori), dar 

şi atunci când este comisă de o persoană pe care copilul nu o cunoaşte. Cercetări 

recente arată că violenţa este o caracteristică frecventă a relaţiilor dintre adolescenţi. 

Rezultatele preliminare ale Studiului Global privind Sănătatea realizat în Şcoli, 

în rândul elevilor de 13-15 ani, arată un nivel ridicat de violenţă fizică în cadrul 

relaţiilor de prietenie dintre elevi. Întrebaţi dacă au fost loviţi, pălmuiţi sau răniţi în 

mod intenţionat de către un prieten sau o prietenă în ultimele 12 luni, 15% dintre 

fetele şi 29% dintre băieţii din Iordania au răspuns „da”, ca şi 9% din fetele şi 16% 

126

din băieţii din Namibia, 6% dintre fetele şi 8% dintre băieţii din Zair şi 18% dintre 

fetele şi 23% dintre băieţii din Zambia. 

Abuzul asupra copilului este o problema gravă şi în sânul societăţii româneşti, 

iar studiile si cercetările realizate în acest domeniu prezintă dimensiunea acestui 

fenomen. 

Incidenţa abuzului fizic asupra copilului este de 75% conform unui studiu 

realizat de Salvaţi Copiii in 2000 si de 84% conform unei cercetări naţionale 

realizate in 2001 de ANPCA, OMS, Banca Mondiala si Salvaţi Copiii. Pedeapsa 

fizica reprezintă o formă de violenţă îndreptată asupra copiilor aplicată de adulţi în 

scopul "educării copiilor". 

Pedeapsa fizică include lovirea copilului cu mâna sau cu un obiect (un băţ, o 

curea, bici, pantof, etc.); lovirea, bruscarea, trântirea copilului, ciupirea sau tragerea 

acestuia de păr, forţarea unui copil sa stea într-o poziţie incomodă sau jenantă, sau 

sa facă un număr mare de exerciţii fizice. Aplicarea unei „corecţii educative" sub 

forma bătăii provoacă nu doar durere fizică, ci şi durere psihică, umilinţa, neputinţa. 

Copilul care a cunoscut violenţa prin lovituri, neglijare sau pedepse stochează 

aceste experienţe traumatice în memoria vieţii lui personale. 

Traficul de fiinţe umane reprezintă, la rândul ei, una dintre cele mai grave 

forme de încălcare a drepturilor fundamentale ale omului. Atunci când victima este 

copil, cu atât consecinţele negative la nivel fizic şi psihologic asupra dezvoltării 

acestuia sunt mai puternice. 

Fenomen global, traficul de persoane poate fi naţional sau transnaţional. 

Adeseori asociat cu crima organizată, în cadrul căreia reprezintă una dintre 

activităţile cele mai profitabile, traficul de persoane trebuie să fie combătut în 

Europa la fel de ferm ca şi traficul de droguri sau spălarea banilor. Într-adevăr, 

potrivit unor anumite estimări, traficul de persoane este a treia operaţiune ilegală în 

lume, după traficul de arme şi cel de droguri. 

În acest context, Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea 

traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia 

Naţiunilor Unite împotriva Criminalităţii Transnaţionale Organizate şi adiţional la 

Convenţia Naţiunilor Unite împotriva Criminalităţii Transnaţionale Organizate 

(numit în continuare „Protocolul de la Palermo”) a pus bazele acţiunii internaţionale 

împotriva traficului de persoane. Convenţia Consiliului Europei, având ca punct de 

plecare Protocolul de la Palermo şi luând în considerare şi alte instrumente juridice 

internaţionale, fie ele universale sau regionale, relevante pentru combaterea 

traficului de persoane, îşi propune să întărească protecţia oferită de acele 

instrumente şi să ridice nivelul standardelor pe care acestea le-au impus. 

Protocolul de la Palermo conţine prima definiţie a termenului „trafic de 

persoane”, asupra căreia s-a căzut de acord la nivel internaţional. Astfel, traficul de 

persoane indică „recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de 

persoane, prin ameninţare de recurgere sau prin recurgere la forţă ori la alte 

forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate sau de o 

situaţie de vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plăţi ori avantaje 

pentru a obţine consimţământul unei persoane având autoritate asupra alteia în 

scopul exploatării.” 

127

Traficul de copii este definit în aceeaşi manieră, diferenţa constând în vârsta 

victimei, (termenul de „copil” fiind similar cu cel adoptat de Convenţia ONU cu 

privire la Drepturile Copilului: orice persoană sub 18 ani) şi mijloacele de 

recrutare, în cazul copiilor neavând importanţă dacă s-au folosit sau nu metode de 

constrângere. 

Este important să se sublinieze la acest moment că trebuie să se facă distincţie 

între traficul de persoane şi contrabanda cu emigranţi. Aceasta din urmă face 

subiectul unui protocol separat care completează Convenţia Naţiunilor Unite 

împotriva Criminalităţii Organizate Transfrontaliere (Protocolul împotriva 

Contrabandei cu Migranţi pe cale terestră, maritimă şi aeriană, adiţional la 

Convenţia Naţiunilor Unite împotriva Criminalităţii Organizate Transfrontaliere). 

În timp ce scopul contrabandei cu emigranţi este trecerea ilegală a graniţei pentru a 

obţine, direct sau indirect, un beneficiu financiar sau un unul de ordin material, 

scopul traficului de persoane este exploatarea. Mai mult, traficul de persoane nu 

presupune neapărat un element transnaţional; el poate exista şi la nivel naţional. 

Există şi alte instrumente internaţionale care au o contribuţie în combaterea 

traficului de persoane şi în protejarea victimelor acestuia. Dintre instrumentele 

Naţiunilor Unite, pot fi amintite următoarele: 

• Convenţia privind Munca Forţată (nr. 29) din 28 iunie 1930; 

• Convenţia pentru Suprimarea Traficului de Persoane şi a Exploatării 

Prostituţiei altora, din 2 decembrie 1949; 

• Convenţia privind Statutul Refugiaţilor din 28 iulie 1951 şi Protocolul său 

adiţional privind Statutul Refugiaţilor; 

• Convenţia referitoare la Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare 

împotriva Femeilor, din 18 decembrie 1979; 

• Convenţia privind Drepturile Copilului, din 20 noiembrie 1989; 

• Convenţia Organizaţiei Internaţionale pentru Muncă, referitoare la 

Interzicerea şi Acţiunea Imediată pentru Eliminarea Celor mai Rele Forme 

de Muncă a Copilului, din 17 iunie 1999; 

• Protocolul Opţional al Convenţiei Drepturilor Copilului, privind vânzarea 

copiilor, prostituţia şi pornografia infantilă, din 25 mai 2000. 

Experienţa a arătat că implementarea instrumentelor legale la nivel regional 

consolidează semnificativ acţiunile împotriva traficului de persoane la nivel global. 

În contextul european, Decizia Cadru a Consiliului din 19 iulie 2002, referitoare la 

combaterea traficului de persoane şi Directiva Consiliului 2004/81/EC din 29 

aprilie 2004 referitoare la permisul de rezidenţă emis naţionalilor din state terţe, 

care sunt victime ale traficului de persoane şi au fost supuşi unei acţiuni care a 

facilitat imigrarea ilegală sau care cooperează cu autorităţile competente 

reglementează unele dintre întrebările referitoare la traficul de persoane. Decizia 

Cadru a Consiliului din 15 martie 2001 referitoare la statutul victimelor pe 

parcursul procesului penal este de asemenea relevantă în domeniul traficului de 

persoane. 

128

De asemenea au fost adoptate două instrumente legale ale Consiliului 

Europei, care se concentrau exclusiv asupra traficului de persoane în scopul 

exploatării sexuale, ale cărui victime sunt în cea mai mare parte femei şi copii: 

- Recomandarea nr. R (2000)11 a Comitetului de Miniştri către statele membre 

cu privire la acţiuni împotriva traficului de persoane în scopul exploatării sexuale; 

- Recomandarea nr. R (2001) 16 a Comitetului de Miniştri către statele membre 

cu privire la protejarea copiilor împotriva exploatării sexuale. 

Complexitatea fenomenului traficului de copii necesită, fără a omite toate 

celelalte instrumente de lucru, o abordare din prisma drepturilor copilului. 

Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului (CRC) reprezintă cel mai bun 

instrument de protejare şi promovare a interesului superior al copilului, ca punct 

central al abordării traficului de copii. 

Traficul de copii şi alte abuzuri adiacente, îi privează pe aceştia de dreptul la 

supravieţuire, protecţie şi dezvoltare. De aceea, politicile şi programele adresate 

copiilor traficaţi în ţările de origine şi de destinaţie trebuie să aibă ca scop protejarea 

interesului superior al copilului. Mai mult, este de o importanţă crucială ca aceste 

politici să fie adoptate atât în ţările de destinaţie, cât şi în cele de origine, interesul 

superior al copilului fiind linia directoare a acţiunilor dezvoltate în fiecare ţară 

privind protecţia, prevenirea şi reintegrarea copiilor traficaţi, dar şi în combaterea 

traficului de copii. 

Odată ce copilul este prins în procesul de traficare, ieşirea din reţeaua de 

exploatare reprezintă o adevărată încercare, necesitând încurajarea şi sprijinul 

guvernelor (prin politici şi legislaţie orientate în favoarea copiilor), dar şi a ONGurilor 

care activează în domeniu. Toţi actorii sociali trebuie să aibă permanent în 

vedere faptul că în acest proces sunt implicaţi copii. Nu există nici o posibilitate de 

a ieşi din reţeaua de traficare dacă nu există mecanisme optime de recuperare şi 

reintegrare a victimelor, în special în ţările de origine. În cazul în care aceste 

mecanisme nu există, chiar dacă un copil a reuşit să scape din reţeaua de traficare, 

cea mai probabilă alternativă pentru acesta este retraficarea, reîntoarcerea în cercul 

exploatării şi abuzului. 

Abordarea traficului de copii nu este doar o problemă de securitate şi control a 

criminalităţii, implicând încălcări flagrante a unei palete largi de drepturi 

fundamentale ale omului. Protecţia şi promovarea drepturilor omului este în primul 

rând responsabilitatea Statelor şi Guvernelor (şi în particular responsabilitatea 

ministerelor). Legislaţia antitrafic, politicile, programele şi intervenţiile nu trebuie 

să interfereze cu drepturile omului şi demnitatea persoanelor. Drepturile victimelor 

trebuie protejate şi respectate. Sub incidenţa legislaţiei internaţionale privind 

drepturile omului, nevoile speciale şi drepturile copiilor sunt recunoscute de 

Convenţia ONU privind Drepturile Copilului. 

În relaţie directă cu fenomenul traficului de copii, Art. 35 CRC stipulează: 

“Statele Părţi vor lua toate măsurile necesare, pe plan naţional, bilateral şi 

multilateral, pentru a preveni răpirea, vânzarea sau traficul de copii în orice scop 

şi sub orice formă”. 

129

Adoptat în 2000, Protocolul Opţional la CRC privind Vânzarea Copiilor, 

Prostituţia Copiilor şi Pornografia Infantilă are ca scop clarificarea acestui articol. 

Art. 2 al protocolului defineşte vânzarea copiilor ca: 

“…orice act sau tranzacţie prin care un copil este transferat de orice persoană 

sau grup de persoane către o altă persoană ori către un alt grup contra cost sau 

contra oricăror avantaje materiale” 

Art. 3 al aceluiaşi protocol stipulează faptul că Statele Părţi vor asigura 

definirea următoarelor acte drept criminale, indiferent sau chiar dacă ele sunt 

comise domestic (intern) sau transnaţional, de către un individ sau de către o formă 

de crimă organizată: 

„a) … (i) Oferirea, livrarea sau acceptarea unui copil, indiferent de mijloacele 

utilizate, în scopul: 

- exploatării sexuale a copilului; 

- transferului de organe de copil pentru profit; 

- supunerii la muncă forţată a copiilor, 

(ii) obţinerea consimţământului, în mod fraudulos, ca intermediar pentru adopţia 

copiilor, prin încălcarea instrumentelor juridice internaţionale în materia adopţiei. 

b) Oferirea, obţinerea, procurarea sau furnizarea copiilor pentru prostituţie, astfel 

cum este definită la art. 2 

c) Producerea, distribuirea, difuzarea, importul, exportul, oferirea, vinderea sau 

deţinerea în scopurile menţionate de materiale de pornografie, astfel cum este 

definită la art. 2” 

Protocolul Opţional semnat de 105 State şi ratificat de 43 de State întăreşte 

prevederile CRC privind exploatarea sexuală a copiilor, şi extinde jurisdicţia asupra 

adulţilor care se dovedesc a fi implicaţi în aceste forme de exploatare. 

Traficul de copii încalcă în diferitele sale stadii, o paletă largă de drepturi ale 

copilului. Iată patru astfel de categorii: 

1) Dreptul copilului la viaţă (Art. 6.1 CRC) 

2) Dreptul la supravieţuire şi dezvoltare (Art. 6.2 CRC) 

3) Dreptul la protecţie: 

- împotriva discriminării şi sancţiunilor (Art. 2.2 CRC) 

- împotriva violenţei fizice şi mentale (Art. 19.1 CRC) 

- împotriva exploatării economice (Art. 32) 

- împotriva exploatării sexuale (Art. 34) 

4) Dreptul la participare (Art. 12) 

Traficul de copii implică o categorie atât de largă de situaţii, încât ar fi 

imposibilă oferirea unei liste exhaustive de drepturi ale copilului încălcate în 

diferitele sale stadii. De fapt, această situaţie este direct dependentă de contextul 

concret al regiunilor şi ţărilor, atât de origine, cât şi de destinaţie. 

În multe cazuri, copiii traficaţi sunt arestaţi şi reţinuţi ca şi emigranţi ilegali, 

nefiind recunoscuţi ca şi copii victimă. Urmărirea penală a traficanţilor trebuie sa 

fie complementată cu legislaţie care se axează pe protecţia copiilor victimă a 

traficului. Ofiţerii de poliţie ce instrumentează astfel de cazuri trebuie să se asigure 

că minorii traficaţi pot lua legătura cu familiile lor şi cu servicii de consiliere. 

130

Natura invizibilă şi clandestină a traficului de persoane face dificilă o 

cunoaştere acurată a numărului global de copii victime ale traficului. Totuşi, 

conform ultimelor estimări ale UNICEF, un număr de 1.2 milioane copii sunt 

traficaţi în lumea întreagă în fiecare an. 

• În Asia de Est şi Asia Pacifică majoritatea copiilor traficaţi sunt 

folosiţi pentru prostituţie, deşi o parte din ei sunt folosiţi şi în 

scopul exploatării economice ( în activităţi industriale şi 

agricultură). În Asia de Sud, traficul de copii este în cele mai multe 

cazuri asociat cu acoperirea datoriilor pe care părinţii copiilor 

traficaţi le au faţă de terţi. 

• În Europa, copiii sunt traficaţi de cele mai multe ori din est spre 

vest, reflectând cererea pentru mână de lucru ieftină şi prostituţie 

infantilă 

După căderea comunismului, instabilitatea economică şi slăbirea controlului 

graniţelor au condus la extinderea alarmantă a traficului de fiinţe umane în sud-estul 

Europei. România, prin poziţia sa geografică, a devenit o ţară de origine dar şi de 

tranzit a victimelor traficului. Astfel, copii, femei, persoane cu dizabilităţi sau alte 

grupuri vulnerabile au fost vândute şi exploatate în diverse ţări (fostele state 

Iugoslave, ţări vestice dar şi asiatice). 

România este în primul rând o ţară de origine pentru copiii victime ale 

traficului. De asemenea, România este o importantă rută în tranzitul victimelor din 

Republica Moldova şi Ucraina. În acest sens, o parte din aceste victime care 

tranzitează România sunt exploatate aici, deşi nu există evidenţe oficiale în acest 

sens. 

Există o strânsă legătură între traficul de fiinţe umane şi sărăcie, nivelul scăzut 

al educaţiei, dorinţa de a avea o viaţă mai bună în afara ţării, migraţia pentru muncă, 

lipsa informaţiilor privind traficul şi lipsa unei culturi a migraţiei. Copiii cu un grad 

ridicat de risc de a fi traficaţi provin din comunităţi cu o incidenţă ridicată a 

migraţiei temporare pentru muncă în străinătate, din familii sărace, sunt copii 

abuzaţi / neglijaţi, copii lipsiţi de îngrijire părintească (copiii străzii, copiii din 

instituţii rezidenţiale de protecţie). De asemenea, copiii separaţi sunt într-o situaţie 

cu grad ridicat de risc de a fi traficaţi în scopul exploatării în ţările de destinaţie. 

Modalităţile prin care copiii ajung să fie traficaţi în scopul exploatării sexuale 

sau a exploatării prin muncă sunt diferite. Cea mai des întâlnită modalitate de 

recrutare în cazul traficului în scopul exploatării sexuale este promisiunea falsă a 

unui loc de muncă în afara ţării, venită din partea unor cunoştinţe recente, a unor 

prieteni sau rude. Uneori chiar părinţii sunt implicaţi în traficarea propriilor copii, 

dându-şi acordul în scris pentru părăsirea ţării, chiar dacă ştiu ce va urma. În alte 

cazuri, prieteni sau cunoştinţe recente abordează viitoarea victimă promiţându-i o 

slujbă foarte bine plătită în afara ţării (de obicei bonă, chelneriţă sau menajeră) şi 

care nu necesită o pregătire profesională specială. Abordarea are loc în locaţii 

frecventate de către copil /adolescent (în discotecă, pe stradă sau chiar în casa 

părintească). 

În cazul traficului de copii în scopul exploatării prin muncă, familia copilului 

este implicată într-un mod direct sau indirect în acest proces. În multe cazuri este 

131

vorba de migraţia întregii familii în altă ţară, de obicei cu destinaţie vest europeană. 

Acest proces este văzut ca singura modalitate de a duce o viaţă cu mult mai bună, 

uneori ca singura şansă de supravieţuire. Plecarea familiei este organizată din timp, 

urmărindu-se asigurarea transportului, a trecerii graniţei (de cele mai multe ori în 

mod legal) şi a asigurării unui contact în ţara de destinaţie. De obicei familia îşi 

pregăteşte plecarea bazându-se pe experienţa altor rude, prieteni sau cunoştinţe care 

au mai fost plecate sau se află în străinătate. 

La nivel regional se estimează că 10% – 15% din numărul persoanelor traficate 

îl reprezintă adolescente sub 18 ani traficate în scopul prostituţiei. Copiii sub 13 ani, 

atât fete cât şi băieţi, sunt traficaţi din Albania, Moldova şi România în ţările vestice 

în special în scopul exploatării prin muncă. De asemenea, numărul copiilor 

neacompaniaţi şi a femeilor care migrează a crescut, aceştia având un grad ridicat 

de risc de a fi traficaţi (Trafficking in Human Beings in South Eastern Europe, 

UNICEF, UNOHCHR, OSCE-ODIHR, 2003). 

Din statisticile oferite de OIM reiese faptul că numărul copiilor repatriaţi în 

Romania, victime ale traficului, a cunoscut fluctuaţii în ultimii ani. Începând cu 

anul 2000, copiii reprezintă un procent de aproximativ 23% din totalul victimelor 

repatriate. În 2003, copiii au reprezentat un procent de 18,4% din totalul victimelor 

asistate de OIM. Chiar dacă numărul copiilor repatriaţi este mai mic în 2003 

comparativ cu perioada 2000 - 2002, OIM exprimă îngrijorarea faţă de tendinţa de 

scădere a vârstei copiilor care devin victime ale traficului. 

În prezent, România are un set legislativ comprehensiv privind fenomenul 

traficului de fiinţe umane, iar cadrul instituţional pentru implementarea prevederilor 

legale a început să se dezvolte. Unităţi de poliţie specializate în prevenirea şi 

combaterea traficului de fiinţe umane operează la nivel judeţean, în timp ce la nivel 

naţional a fost înfiinţat Grupul Interministerial care coordonează şi monitorizează 

implementarea Planului Naţional privind combaterea traficului de fiinţe umane. 

Unele instituţii ale statului au început să acorde importanţă fenomenului, dezvoltând 

programe sau departamente specializate. De asemenea, la sfârşitul anului 2003 şi-a 

început activitatea Sub-grupul Interministerial privind prevenirea şi combaterea 

traficului de copii. 

Traficul de persoane constituie o problemă majoră a Europei zilelor noastre. În 

fiecare an, mii de persoane, în cea mai mare parte femei şi copii, cad victime 

traficului pentru exploatare sexuală sau în alte scopuri, fie în propria lor ţară, fie în 

străinătate. Toţi indicatorii arată o creştere a numărului de victime. Acţiunile de 

combatere a traficului de persoane trebuie să beneficieze de atenţie la nivel global, 

deoarece traficul ameninţă drepturile omului şi valorile fundamentale. 

Abuzul, neglijarea şi traficul de copii - fenomene care afectează atât ţările 

industrializate cât, mai ales, cele în curs de dezvoltare sau sub-dezvoltate, reprezintă 

realităţi ale lumii în care trăim. Este necesar să încercăm să prevenim apariţia sau 

dezvoltarea acestor fenomene dăunătoare dezvoltării copilului iar prevenţia se poate 

face, în primul rând, prin crearea unui mediu protectiv pentru toţi copiii. 

Construirea unui mediu sigur pentru copii are loc prin acţionarea la trei nivele: 

1. dezvoltarea capacităţii de protejare a copiilor împotriva abuzurilor a persoanelor 

care au responsabilitatea primară în îngrijirea copiilor ( părinţi, tutori, 

132

unici etc.) dar şi a capacităţii de recunoaştere a abuzului sau situaţiei de 

exploatare; 

2. dezvoltarea unor politici şi legi capabile să protejeze copiii împotriva 

abuzurilor dar şi dezvoltarea unor sisteme adecvate care să asigure 

implementarea corectă a acestor politici şi legi 

3. protejarea copiilor împotriva atitudinilor adverse, tradiţiilor, obiceiurilor şi a 

unor practici care le-ar pune în pericol dezvoltarea. 

În concluzie, statele trebuie să ia toate măsurile pe plan intern pentru a crea, în 

primul rând, un mediu protectiv pentru toţi copiii. Mediul protectiv se referă la 

diferitele elemente din jurul copilului ce acţionează în mod individual sau colectiv 

pentru a proteja copiii împotriva abuzurilor, neglijării şi traficului şi este alcătuit din 

membrii familiei, comunităţii şi societăţii dar şi din politicile, serviciile, 

profesioniştii, instituţiile şi forurile decizionale care formează sistemul de protecţie 

a copilului. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Cunoaşterea şi respectarea drepturilor copilului în Romania- Organizaţia Salvaţi 

Copiii în colaborare cu UNICEF România, Bucureşti 1999 

2. Raport al expertului independent pentru studiul ONU privind violenţa asupra 

copiilor - http://www.onuinfo.ro/onu_romania/ 

3. Raport al Salvaţi Copiii România către Comitetul Naţiunilor Unite pentru 

Drepturile Copilului – Geneva referitor la al Doilea Raport Periodic al Guvernului 

României pentru intervalul 1995 – 2002- www.salvaticopiii.ro 

4. Drepturile Copilului între principii şi realitate - www.salvaticopiii.ro 

5. Ghid de bune practici pentru asistarea copiilor traficaţi în scopul exploatării 

sexuale – www.salvaticopiii.ro 

6. Eliminating violence against childrenhttp://www.unicef.org/protection/files/Violence_against_Children.pdf 

7. Child protection information sheet : Commercial sexual exploitation - 

http://www.unicef.org/protection/files/Sexual_Exploitation.pdf 

8. Child protection information sheet : Trafficking 

http://www.unicef.org/protection/files/Trafficking.pdf 

9. Violence against children and international human rights law standards. World 

report on violence against children- www.violencestudy.org 

10. Action to prevent child trafficking in South Eastern Europe. A preliminary 

assessment- http://www.unicef.org.uk/publications/pdf/traffick3008.pdf 

133

Bune practici în intervievarea persoanelor cu dificultăţi 

în managementul furiei şi controlul impulsurilor 

Cercet. şt. dr.Liviu Măgurianu * 

1.Desensibilizarea. Ce înseamnă să fii desensibilizat 

Senzitivitatea este un termen frecvent folosit astăzi. Auzim deseori de traininguri 

de senzitivitate şi cât de important este să fii sensibil la diverse sarcini, stimuli 

sau indivizi. În lucrul cu agresorii este foarte important să ne desensibilizăm noi 

înşine până la un anumit grad. Agresorii folosesc deseori limbajul nonverbal care 

determină o formă de abuz emoţional şi psihologic asupra victimei. Comportamentul 

lor poate fi atât de îndepărtat de civilizaţie încât suntem şocaţi în mod 

natural. Profesionistul trebuie să înţeleagă agresorul într-un mod specific, astfel 

încât să nu-l judece. În acest sens profesionistul trebuie să suspende temporar 

credinţele şi să afişeze reacţia care ar fi normală în faţa acestuia. Există un simţ 

individual al dreptăţii, dar cei cu experienţă, subliniază faptul că trebuie suspendată 

temporar judecata pentru a putea funcţiona ca un adevărat profesionist. Suspendarea 

judecăţii nu înseamnă că un astfel de comportament al agresorului trebuie 

considerat normal sau legal. 

Tehnicile pentru desensibilizare pentru profesionist (terapeut, anchetatori) pot 

include: 

• Familiarizarea cât mai mult posibil cu cazul, natura delictului, impactul asupra 

victimei; acest lucru este prioritar pentru primul interviu pentru a minimiza 

riscul de ineficienţă; 

• Adoptarea deliberată a unui ton neutru şi anticiparea că anumite mărturisiri sau 

discuţii ale detaliilor agresiunii pot fi repede evitate de către agresor. O tehnică 

de realizare a unei reacţii neutre este un răspuns de genul: “lasă-mă puţin să 

scriu” ; acest lucru întrerupe contactul vizual, dă profesionistului ocazia ca 

atenţia să fie îndreptată asupra lui şi oferă un răspuns neutru, de rutină; 

• Discutarea cazului cu alt profesionist poate fi realizată în managementul 

cazului; astfel există şi altcineva care să înţeleagă situaţia şi care poate oferi un 

feed-back cu privire la cazul în lucru. 

* Liviu Măgurianu este cercetător ştiinţific doctor la Institutul de Cercetări Economice şi Sociale 

„Gh.Zane”, Filiala Iaşi a Academiei Române. 

134

2. Menţinerea controlului interacţiunilor. Tehnici şi strategii 

Cunoscând faptul că agresorii sunt de cele mai multe ori experţi în manipulare 

şi înşelăciune este vital pentru profesionist să dezvolte o strategie de menţinere a 

controlului interacţiunilor şi raporturilor cu agresorul. Acest lucru este foarte 

important pentru realizarea unei corecte evaluări şi pentru a aprecia riscul prezenţei 

agresorului în comunitate. Astfel, putem utiliza o serie de strategii care-i permit 

profesionistului să controleze aceste interacţiuni. Acestea ar putea fi: 

• Stabilirea propriei competenţe şi cunoştinţe. Fii pregătit pentru orice 

interacţiune cu agresorul în special în timpul primului interviu. Demonstrează 

că ştii multe despre agresiune şi că ai un background serios în această privinţă. 

Fă referire la experienţa ta care te ajută să înţelegi cât de greu îi este agresorului 

să discute prima dată despre agresiune. 

• Stabilirea scopului vizitei. Afişarea respectului, fair-play-ului ne poate ajuta să 

interacţionăm mai uşor cu agresorul. O bună practică profesională arată că 

agresorului trebuie să i se dea o foarte clară explicaţie a scopului şi naturii 

oricărui contact sau interviu şi cum va fi folosită această informaţie. Nu permite 

agresorului să mute discuţia pe alt teren mai puţin important sau să te facă să 

pierzi timpul cu interviul. Dacă scopul vizitei este o discuţie despre sesiunea 

anterioară, începe cu aceasta. Dacă scopul discuţiei este obţinerea de informaţii 

privind, de exemplu violul de care se face vinovat, fii la fel de clar. 

• Folosirea unui ton neutru al vocii. Un ton neutru, o voce care să nu judece 

poate determina obţinerea de numeroase informaţii. 

• Stabilirea împreună cu agresorului a standardelor de comportament şi a 

îmbrăcămintei. Trebuie insistat ca agresorul să respecte standardele impuse de 

relaţia profesionist – client, precum şi alte standarde de rutină cum ar fi: să-şi ia 

ochelarii de la ochi şi pălăria sau căciula din cap în timpul discuţiei. 

• Stabilirea faptului că tu comunici foarte bine cu terapeutul, avocatul victimei, 

examinatorul la poligraf (dacă există) şi cu alte persoane care joacă un rol 

activ în monitorizarea comportamentului şi acţiunilor sale cum ar fi: parteneri, 

membri ai familiei etc. Toţi membri echipei au acces la acelaşi tip de informaţii 

iar agresorul nu va rezolva nimic dacă va furniza informaţii diferite unui 

membru al acestei echipe. 

• Setarea şi menţinerea limitelor. Agresorii au tendinţa „de a se da bine” pe lângă 

profesionist. Ei pot oferi cadouri, notiţe sau scrisori; pot întreba despre viaţa 

personală a profesionistului sau pot încerca să arate că el este mai “special.” 

Acest lucru face acţiunile de disciplinare foarte dificile. Strategiile de a combate 

aceste tendinţe de manipulare este menţinerea profesionistului pe calea dreaptă 

de la început. Profesionistul nu trebuie să aibă la biroul său fotografii, scrisori 

sau alt gen de informaţii personale în condiţiile în care lucrează cu astfel de 

agresori. De asemenea, nu trebuie să divulge informaţii despre ei sau familiile 

lor în contextul unei întâlniri cu agresorul. Profesionistul trebuie să respingă 

orice cadou sau corespondenţă subliniind faptul că acest lucru nu este normal. 

Profesionistul nu trebuie să treacă cu vederea nici un comportament anormal, 

oricât de mic, fără să fie raportat şi explicat agresorului: “Ceea ce vrei tu să faci 

nu este normal pentru că…”. În completare profesionistul trebuie să aranjeze 

135

iroul astfel încât să creeze un spaţiu neutru între birou şi scaunul pe care stă 

agresorul. 

• Aminteşte-ţi că poţi fi înşelat. Mulţi agresori au abilitatea de a minţi şi de a 

manipula. Pentru a fi sigur verifică şi alte surse (terapeutul, ofiţerul care 

investighează cazul, afirmaţiile victimei, interviurile colaterale) şi toate 

informaţiile pe care le-ai primit despre agresor. 

3. Tehnici şi strategii de interviu pentru interviurile iniţiale 

Tehnicile menţionate mai înainte – desensibilizarea şi menţinerea controlului 

interacţiunilor – sunt foarte relevante în pregătirea interviului. Folosirea mai multor 

tehnici este utilă cel puţin în prima perioadă a supervizării în comunitate. Acest 

lucru presupune faptul că profesionistul are deja obţinute documentele colaterale şi 

descrierea pattern-urilor agresorului. Rapoartele colaterale pot include afirmaţiile 

victimei, raportul poliţiei şi verificarea cazierului. 

• Preluarea controlului interacţiunilor. Toate tehnicile descrise mai înainte se 

aplică aici. 

• Onestitate în timpul stresului. Profesionistul trebuie să informeze agresorul că 

el se va ocupa de caz şi că va conduce un interviu detaliat. Agresorul trebuie 

informat că dacă minte, va fi foarte greu pentru profesionist să aibă încredere în 

agresor şi va suporta anumite consecinţe care se vor specifica. De exemplu, 

dacă un agresor nu recunoaşte agresiunea comisă nu va avea şansa unui 

tratament şi monitorizarea în cadrul comunităţii. Acelaşi lucru este valabil şi 

pentru profesionist. Agresorului nu trebuie să i se spună lucruri neadevărate sau 

să i se promită lucruri ce nu pot fi realizate. 

• Istoricul general . Profesionistul trebuie să înceapă cu întrebări generale care nu 

sunt dificile pentru agresor. Este bine ca profesionistul să-i explice agresorului 

că iniţial nu doreşte să vorbească despre agresiunea comisă. Dacă profesionistul 

întreabă prea curând acest lucru iar agresorul neagă agresiunea, profesionistul îi 

dă ocazia să mintă în legătură cu fapta, iar mai târziu va fi foarte dificil să-l facă 

pe agresor să spună adevărul. Întrebările pot fi despre condiţiile de trai ale 

agresorului, mediul în care trăieşte sau alte informaţii demografice. Acest lucru 

îl face pe agresor să-i vină mai uşor să vorbească şi pentru profesionist să 

dezvolte un anumit raport cu agresorul. 

• Distrugerea miturilor agresorului. Agresorii au aceleaşi credinţe despre 

agresori şi agresiune ca şi publicul larg. În timpul interviului iniţial este 

importantă eliminarea acestor mituri. Profesionistul trebuie să-i arate 

agresorului că a înţeles corect astfel încât să simtă şi agresorul că a fost bine 

înţeles. Profesionistul trebuie, de asemenea, să fie conştient cât îi este de greu 

agresorului să vorbească despre agresiune. Profesionistul trebuie să-i comunice 

agresorului în acelaşi timp că vede în aceasta o serioasă problemă şi că 

agresorul poate obţine ajutor ca să depăşească situaţia. 

• Informaţii despre istoria sexuală a agresorului şi istoria sexuală a agresiunii. 

Majoritatea timpului petrecut cu agresorul trebuie folosit pentru a afla 

informaţii despre agresiune. Dacă este o agresiune sexuală trebuie accesată 

istoria sexuală a agresorului. Acest lucru trebuie făcut fără nici o abatere şi într- 

136

o anumită manieră. Se vor lua date despre educaţia sexuală, traume sexuale, 

fantezii din timpul masturbaţiei, folosirea pornografiei, folosirea accesoriilor 

sexuale şi frecvenţa relaţiilor sexuale, disfuncţii sexuale, parafilie, 

caracteristicile victimei, antecedente ale agresiunii, comportamente de hărţuire 

sau atac, detalii despre actuala agresiune, empatie, acceptare şi responsabilitate. 

• Lasă-i o ieşire. Este extraordinar dacă agresorul este complet sincer privind 

istoria sa sexuală în timpul interviului iniţial. Este important ca interviul să fie 

„setat” astfel încât agresorul să aibă timp în următoarele întâlniri să aducă noi 

informaţii. Profesionistul trebuie să-i explice că este normal să-şi aducă aminte 

despre un singur comportament sexual la prima întâlnire. Profesionistul trebuie 

să-i spună agresorului că este dificil să-şi aducă aminte toate lucrurile de la 

primul interviu şi că vor avea timp să discute mai mult în viitoarele întâlniri. 

• Plan de viitor. Interviul trebuie să se termine lăsându-i o speranţă agresorului. 

Este relaxant şi în acelaşi timp motivant pentru agresor să ştie că cineva este 

interesat să-l ajute. 

4.Negarea. Tipuri de negare 

De la majoritatea agresorilor se aşteaptă un anumit nivel al negării faptei, cel 

puţin în primele etape ale monitorizării. Unii dintre agresorii sunt experţi în 

minciuni şi manipulare. La început este bine să-i lăsăm o portiţă de amânare a 

adevărului însă după un anumit timp acesta trebuie confruntat cu datele reale. 

Negarea poate să vizeze mai multe situaţii: 

• Negarea abuzului în sine; 

• Negarea că agresorul ar fi avut intenţia să comită agresiunea – în special în 

cazurile de abuz sexual (“pur şi simplu s-a întâmplat”!); 

• Negarea că agresorul este pe de-a-ntregul responsabil (crede că victima a iniţiat 

atacul şi că şi ea a vrut); 

• Negarea altor pattern-uri sau comportamente deviante; 

• Negarea că victima are vreo problemă. 

5. Tehnici şi strategii de realizare a interviului 

• Interviuri colaterale separate. Profesionistul trebuie să fie foarte atent când 

intervievează un agresor ce are legătură cu familia, deoarece ei pot să 

stabilească de comun acord ce să spună. De aceea, e bine ca fiecare membru al 

familiei, partener, prieten sau victimă să fie intervievate individual chiar de la 

început, astfel încât profesionistul să cunoască cel mai bine opiniile tuturor. 

Aceste informaţii pot fi folosite pentru a creşte influenţa profesionistului în faţa 

agresorului. 

• Este bine să nu i se spună agresorului ce se ştie despre el. Anumiţi agresori 

încearcă să afle ce ştie profesionistul despre agresiune pentru ca să recunoască 

numai acest lucru. Profesionistul trebuie să informeze agresorul că ştie aproape 

totul, timp în care va spune câte ceva vag până când agresorul va detalia 

întreaga istorie fiind încurajat să nu uite nici un detaliu. 

137

• Dezvoltarea unui set de “Da-uri”. În prima etapă a interviului profesionistul 

poate să adreseze numai întrebările la care agresorul să răspundă cu “Da”. 

Acordul şi cooperarea cu agresorul în prima etapă este foarte importantă, chiar 

dacă nu se obţin informaţii decât referitoare la ziua de naştere sau unde 

locuieşte. Mai târziu se vor discuta aspectele mai complicate. 

• Pot fi ignorate răspunsurile în care profesionistul nu are încredere. Eventual 

profesionistul poate cere agresorului să clarifice anumite puncte care 

generaează confuzie, decepţie sau nu concordă. Este mai uşor pentru 

profesionist să spună că n-a înţeles bine dacă a auzit un răspuns neadecvat. 

Profesionistul trebuie să reformuleze întrebarea într-o manieră relaxantă. 

• Repetarea întrebărilor. O strategie eficientă este repetarea aceleeaşi întrebări 

sau adresareah de întrebări diferite pe aceeaşi temă. Agresorii dezvăluie 

anumite aspecte la o întrebare pentru ca la următoarea, pe aceeaşi temă, 

adresată mai târziu, să aducă mai multe detalii, informaţii şi explicaţii. 

• Povara minciunilor este bine să fie lăsată pe agresor. Profesionistul trebuie să 

pună întrebări care angajează agresorul într-un anumit tip de comportament. De 

exemplu, trebuie evitate întrebările cum ar fi: “Ai făcut vreodată…”, şi trebuie 

accentuate întrebările de genul: “Când ai făcut prima dată…” sau “Cât de des 

ai…”. 

• Folosirea aproximărilor succesive. Dacă un agresor neagă faprul că a avut un 

anumit comportament raportat de victimă, se începe chestionarea prin stabilirea 

faptelor aproximative ale comportamentului. De exemplu, dacă un agresor 

neagă un act sexual cu victima, întrebările se recomandă să fie progresive 

începând cu stabilirea următoarelor lucruri: dacă era dezbrăcat în faţa victimei, 

dacă penisul său atingea piciorul acesteia, dacă penisul a atins vulva, dacă 

penisul a intrat în vagin. 

• Alternarea suportului cu confruntarea. Agresorii dezvăluie mai multe lucruri 

atunci când simt că sunt înţeleşi şi sprijiniţi. În acelaşi timp ei trebuie să se 

simtă responsabili să spună adevărul. Profesionistul se va mişca cu abilitate 

înainte şi înapoi între rolul de “suporter” şi rolul celui care-l confruntă cu 

realitatea pe parcursul interviului. 

• Permiterea unor raţionalizări. Unul din scopurile interviului este să deschidă 

canale de comunicaţie cu agresorul şi obţinerea de informaţii privind 

comportamentul său şi ce gândeşte agresorul despre aceasta. Dacă 

profesionistul îl confruntă permanent pe agresor la fiecare raţionalizare a 

acestuia, agresorul va evita să spună adevărul despre pattern-urile sale de 

gândire şi comportament în viitoarele conversaţii. 

• Utilizarea cuvintelor. Cuvinte cum ar fi “molestator” sau “violator”, “abuzator” 

pot avea diferite semnificaţii pentru diferite pentru diferiţi oameni. Se 

recomandă a se folosi întrebări care să se refere la comportamentul specific al 

agresorului decât să se folosească nişte fraze care dau naştere la interpretări 

eronate. 

• Accentul este bine să fie pus pe ce s-a întâmplat. Iniţial este mult mai important 

să se determine ce a făcut abuzatorul decât de ce a făcut-o. “De ce” este o 

speculaţie şi invită la scuze. “Ce” înseamnă comportamentul tipic. 

138

• Evitarea întrebărilor multiple. A întreba mai multe lucruri odată dă naştere la 

confuzie, întreruperea fluenţei interviului poate permite agresorului să răspundă 

numai în parte la întrebări; 

• Foc-rapid de întrebări. Această strategie forţează agresorul să răspundă 

spontan la întrebări fără a avea timp de gândire şi acoperă materialul 

informaţional necesar. 

• Mărturisirea este pozitivă. Permanent trebuie menţionat avantajul mărturisirii 

pentru a evita încarcerarea pe termen lung şi a fi admis în tratament sau pot fi 

prezentate alte avanzaje posibile. 

Pe măsură ce monitorizarea continuă, strategiile de intervievare şi control al 

negării se schimbă într-un fel. Dacă la început ne interesează obţinerea de cât mai 

multe informaţii pentru a evalua riscul în comunitate al agresorului, scopul 

monitorizării este altul. Unul din scopurile importante ale monitorizării este acela 

de a ajuta agresorul să accepte responsabilitatea faptelor sale. Profesioniştii cred că 

sunt de folos următoarele tehnici: 

• A nu se permite nici o negare; este bine să se realizeze confruntarea de 

fiecare dată! 

• A se realiza în mod constant confruntarea erorilor de gândire! 

• A nu se permite nici o diminuare a responsabilităţii agresorului pentru 

acţiunile sale. 

6. A fi pregătit pentru comportament neadecvat 

În această secţiune vom analiza sintetic anumite comportamente pe care 

profesionistul le poate întâlni în supervizarea agresorului şi cum se poate răspunde 

adecvat la acestea. 

• Intimidarea. De obicei majoritatea agresorilor colaborează dar profesionistul 

poate întâlni situaţii când un agresor vrea să intimideze. El poate, de exemplu, 

să stea foarte aproape de profesionist violându-i spaţiul personal. Poate să se 

holbeze. Poate să acţioneze provocator. Profesionistul trebuie să se simtă liber 

să-i ceară agresorului să stea într-un anumit loc şi să nu facă pe vedeta. 

Agresorul poate să facă anumite gesturi provocatoare care au rolul să-l pună în 

defensivă pe profesionist şi să distragă atenţia de la subiectul principal: 

agresiunea în sine. 

• Prăbuşire emoţională. Un agresor poate să cadă jos în faţa profesionistului în 

timpul interviului. Cel mai bine este să accepţi acest lucru ca un răspuns normal 

din partea agresorului. Lasă-l să “compună” singur scenarii scurte şi apoi treci 

mai departe cu interviul. Nu lăsa ca acest comportament să te manipuleze. 

• “Despicare” şi manipulare. Agresorul va testa aproape sigur echipa care îl 

monitorizează, spunând diferite informaţii la diferiţi membri ai echipei; de 

exemplu, că terapeutul i-a spus ceva ce contrazice cele afirmate de profesionist. 

De asemenea, va discredita orice informaţie negativă despre el. Este vital în 

139

acest caz ca profesionistul să comunice deschis şi constant cu ceilalţi membri ai 

echipei. În acest fel va fi foarte greu pentru agresor să distrugă echipa şi să 

manipuleze anumiţi membri ai acesteia. 

• Interpretare creativă a condiţiilor sau a oricăror instrucţiuni. Agresorii sunt 

maeştri în interpretarea informaţiei în favoarea lor. De aceea, este important să 

le dăm instrucţiunile în scris iar ei să semneze pentru acestea precum că le-au 

primit, le-au citit, au înţeles ce înseamnă şi că le vor respecta. 

7. Managementul cazurilor de abuz sexual în familie 

Profesionistul trebuie să fie instruit privind dinamica familiei privind incestul. 

Fiecare demers se recomandă a fi îndeplinit cu atenţie pentru a obţine tratamentul 

familiei sau educaţie pentru parteneri, victime, fraţi. Membrii familiei care neagă 

comportamentul agresorului, care pot fi manipulaţi de agresor sau care cred că 

agresorul s-a schimbat sunt persoanele care vor favoriza accesul agresorului la 

victimă. 

Incestul 

Este foarte dificil de lucrat pentru profesionist atunci când celălalt părinte 

neagresor vrea să rămână împreună cu părintele agresor. Pentru început este bine de 

stabilit clar atât pentru agresor cât şi pentru partenerul său că trebuie să-şi recâştige 

rolul şi dreptul de părinte. Chiar dacă un agresor incestuos prezintă risc mic pe scala 

de risc, profesionistul trebuie să ştie că dacă îl plasează pe agresor înapoi în familie 

atunci îl pune într-o situaţie de risc crescut. O întâlnire supervizată la un restaurant 

sau un birou în afara casei este total diferită de intimitatea de acasă, unde copii nu 

sunt îmbrăcaţi, uşile de la baie sau de la dormitor sunt deschise iar celălalt părinte 

dă semne că doarme buştean. Mulţi agresori dezvăluie în timpul tratamentului că în 

mod “accidental” au lăsat uşa de la baie deschisă când erau dezbrăcaţi, fermoarul de 

la pantaloni deschis sau au intrat în timp ce fiica lor făcea baie. Deseori spun că au 

fost provocaţi de atingerile copiilor lor. 

Partenerii neagresori. 

Înainte de împăcare, partenerul (de obicei mama) trebuie să fi urmat şi ea un 

tratament; trebuie să fie familiarizată complet cu modul de atac al agresorului, 

comportamentele şi pattern-urile sale, ciclul agresiuni şi cu strategiile de prevenire a 

recăderii pentru a identifica din timp semnele care marchează repetarea agresiunii. 

În această situaţie ea este o victimă secundară la fel cum sunt şi fraţii Ea este 

deseori o victimă nerezolvată a abuzului sexual din trecut furioasă pe sistem şi are 

nevoie de ajutor profesional pentru a nu fi dependentă de partener şi a şti să acorde 

suport victimei. Ea este deseori pusă între sentimentele pentru bărbatul pe care l-a 

iubit sau pe care îl iubeşte încă, copiii săi şi membrii din familia extinsă. Deoarece 

capacitatea mamei de a hrăni şi proteja copilul poate fi cel mai important factor în 

recuperarea victimei, aceasta are nevoie de asistenţă profesională. 

140

Incestul din familia extinsă. 

Incestul poate să fie comis de către orice membru al familiei (fraţi, unchi şi 

mătuşi, nepoţi şi nepoate, bunici şi nepoţi etc.). Provocările în aceste cazuri depind 

de relaţiile dintre membri familiei. Unele din aceste dinamici pot avea loc chiar 

dacă agresorul nu este din familie. În cazul unui incest între bunic şi nepot părinţii 

sunt puşi în situaţia de a alege între cuvântul unui om bătrân şi matur şi cel al unui 

copil. Eforturile trebuie îndreptate către toţi membrii familiei care au un rol în viaţa 

victimei şi a agresorului. 

Concluzii 

Interviul pentru persoane cu dificultăţi în managementul furiei şi controlul 

impulsurilor impune o formare prealabilă pe teme precum: psihologia agresorilor, 

terapia acestora, modalităţi de intervenţie în echipă interdisciplinară, managementul 

furiei şi, nu în ultimul rand, tehnici de interviu. Chiar dacă în această lucrare au fost 

prezentate o serie de tehnici şi reguli de abordare a agresorilor pe parcursul 

evaluării lor, trebuie avut în vedere faptul că fiecare caz în parte necesită o 

intervenţie specifică. Cu alte cuvinte, toate aceste tehnici trebuie adaptate şi adesea 

îmbunătăţite în funcţie de fiecare client. Nu se poate da o reţetă standard de aplicare 

a unui interviu însă tehnicile prezentate de noi pot orienta un posibil interviu. 

Pregătirea unui chestionar sau a unui ghid de interviu de către profesionist poate fi 

de mare utilitate în practică. De asemenea, creativitatea fiecărui profesionist în 

abordarea cazurilor poate constitui un factor de succes în acest tip de intervenţie. 

Bibliografie generală 

1. Cumming, G. and Buell, M., Supervision of the Sex Offender, Safer Society Press, 

1997. 

2. CSOM Training Curriculum: Educating the Community About Sexual Assault and 

About a Comprehensive Approach to the Management of Sex Offenders in the 

Community, Center for Sex Offenders Office of Justice Program, U.S.Department 

of Justice, 2001. 

3. Nyman, A., Risberg, O., Svensson, B., Young Offenders. Sexual Abuse and 

Treatment, Save the Children Sweden, 1999. 

4. Nyman, A., Svensson, B., Boys – Sexual Abuse and Treatment, Printed by Grafiska 

Punkten, Vaxjo, Radda Barnen, Sweden, 1995. 

5. Kaiser Family Foundation, Hoff, Tina, Greene, Liberty, Davis, Julia, National 

Survey of Adolescents and Young Adults: Sexual Health Knowledge, Attitudes and 

Experiences, Henry J. Kaiser Family Foundation, Menlo Park, California, 2003. 

6. Marshall, W.L., Laws, D.R. and Barbaree, H.E. (eds.), Handbook of Sexual 

Assault: Issues, Theories, and Treatment of the Offender, 1990. 

141

Rolul psihologului în lucru cu copilul abuzat / neglijat 

Corina Mighiu * 

Psihologul poate fi implicat atât în procesul de evaluare a abuzului, cât şi în 

procesul terapeutic de recuperare a copilului care suferit o formă de abuz. De 

asemenea, psihologul are un rol important în echipa multidisciplinară implicată în 

investigarea, evaluarea şi intervenţia cazurilor de abuz asupra copilului. Intervenţia 

acestuia este cerută în general de către asistentul social medic, profesor, avocat sau 

alţi profesionişti implicaţi în asistarea unui caz de abuz sau neglijare. 

Psihologul, în cadrul echipei, deţine un rol important în procesul de evaluare a 

abuzului. În cadrul acestui proces el realizează o evaluare psihologică a copilului 

care poate fi utilă în înţelegerea: 

• mecanismelor care stau la baza comportamentului şi atitudinii 

copilului; 

• efectele abuzului asupra dezvoltării psihosociale a copilului; 

• factorilor care determină apariţia comportamentelor abuzive asupra 

copilului. 

De asemenea, psihologul este perceput ca un specialist în dezvoltarea copilului. 

Dacă este necesară implicarea lui din punct de vedere legal, este considerat ca un 

expert ce poate depune mărturie în privinţa dezvoltării psihologice a copilului, a 

consecinţelor comportamentelor abuzive ce s-au petrecut asupra copilului, precum 

şi prognosticul în ceea ce priveşte recuperarea acestuia. 

Domeniul de evaluare 

Evaluarea psihologică a copilului în privinţa dezvoltării include trei domenii: 

• nivelul de dezvoltare cognitiv; 

• caracteristicile personale ale copilului, inclusiv dezvoltarea 

socială şi emoţională; 

• calitatea interacţiunilor cu părinţii. 

Nevoi ale copiilor abuzaţi fizic 

• Copilul trebuie abordat într-o manieră caldă, deschisă şi de 

suport. 

• Uneori copilul va vorbi cu uşurinţă despre abuz, alteori s-ar 

putea să se teamă de eventuale repercusiuni sau nu va dori să 

cauzeze neplăceri părinţilor. 

• Este bine ca în cazul în care nu doreşte să dea informaţii în mod 

voluntar despre abuz să nu fie presat în acest sens. 

* Corina Mighiu este psihoterapeut principal în terapie de familie, director de programe Salvaţi Copiii Iaşi 

142

Nevoi ale copiilor abuzaţi sexual după agresare sau dezvăluire sunt 150 : 

• Continuă să crezi copilul şi nu-l acuza pentru cele întâmplate; 

• Consultă medicul indicat cu privire la nevoia examenului medical şi / sau a 

tratamentului; 

• Instruieşte copilul să-ţi spună imediat dacă agresorul încercă din nou 

contactul sexual sau îl deranjează în vreun fel; 

• Asigură copilul în mod repetat că este în siguranţă; 

• Răspunde calm şi firesc întrebărilor şi sentimentelor pe care copilul le 

exprimă în legătură cu molestarea, dar nu insista să vorbească despre 

aceasta; 

• Respectă dreptul copilului la viaţa privată., confidenţialitate şi interzicând 

chestionarea copilului de către alte persoane care nu sunt implicate direct în 

instrumentarea cazului. 

• Părinţii sau alte persoane care îngrijesc copilul trebuie să-l încurajeze să 

respecte regulile casei (îndatoriri obişnuite, ore de culcare, reguli, etc.); 

• Părinţii trebuie să-i informeze pe fraţii/surorile copilului că acestuia i s-a 

întâmplat ceva, dar că este în siguranţă şi că totul va fi bine. Nu discutaţi 

detaliile agresiunii cu fraţii şi surorile. Asiguraţi-vă că toţi copiii din familie 

au primit suficientă informaţie petru a se feri de agresor; 

• Părinţii trebuie să-şi facă timp să discute situaţia cu o persoană de încredere 

– membru de familie, preot, consilier (dar nu de faţă cu copilul/copiii). 

Discutaţi şi exprimaţi ceea ce simţiţi. 

Evaluarea abuzului sexual asupra copilului are două faze: 

1. Stabilirea aspectelor reale ale abuzului 

2. Dezvoltarea strategiei aplicate în tratament. 

Evaluare şi tratament bazat pe dezvoltarea vârstelor 

Copii până la 4 ani 

Prezentare Probleme Terapia 

• nu sunt învăţaţi să-şi facă • localizarea principalelor • Terapie prin joc (2 –8 

nevoile la oliţă; 

semnificaţii; 

şedinţe) 

• au probleme cu somnul; • tatăl abuziv de obicei • Scopul: 

• se tem de bărbaţi; 

pleacă de la şedinţele de • Ajută copilul să-şi exprime 

• se agaţă în mod excesiv de terapie (sau este furia faţă de părintele 

orice persoană; 

• înroşirea vulvelor; 

• vorbeşte despre sex 

îngrijorător de tăcut); 

• mamele cooperează. 

abuzator; 

• Ajută copilul să-şi ia rămas 

bun de la tatăl abuzator 

care va pleca; 

• Rezolvă problemele legate 

de anxietate (ex: să poată 

dormi în propriul pat). 

150 Adaptat după notele Grupului de Consiliere. Sursa originală necunoscută. 

143

Copii între 4-6 ani 


• Probleme de ordin fizic; 

• Scurgeri vaginale; 

• Gonoree faringală 

• Depresie; 

• Conflicte cu familia. 

• Conflicte între părinţi; 

• Copilul se simte vinovat şi 

se înstrăinează de mamă; 

• Mama este furioasă; 

• Există posibilitatea 

divorţului . 

• Terapie maritală (devine o 

terapie de divorţ) 

• Terapie prin joc – permite 

copilului să – şi exprime 

furia faţă de ambii părinţi; 

• Manifestarea unui 

comportament compulsiv 

de a face curăţenie; 

exprimă sentimentele de 

învinovăţire pentru relaţia 

incestuoasă: copilul trebuie 

îndepărtat de la domiciliu 

până la rezolvarea situaţiei 

maritale. 

Copii între 7 şi 12 ani 


• majoritatea victimelor au 

vârste între 9 şi 12 ani; 

• vorbesc despre ceea ce s-a 

întâmplat din dorinţa de a 

se face dreptate; 

• au note scăzute la şcoală 

(de la începerea abuzului); 

• prezintă dureri de stomac; 

• depresii. 

• copilul vrea să rămână 

acasă (teama de pierdere);; 

• copilul are nevoie de 

confidenţialitate; 

• teama de abuzul fizic este 

mai pronunţată decât 

aspectele sexuale ale 

abuzului. 

• terapia de familie este 

indicată; 

• copilul foloseşte metafore, 

desene pentru evitarea 

discutării directe a 

problemelor. 

Adolescenţa 


• fuga de acasă; 

• promiscuitate; 

• încercări de suicid 

• adolescenta îşi schimbă 

starea de spirit; 

• frica de sarcină; 

• îşi priveşte critic părinţii; 

• se simte vinovată 

• terapia de grup; 

• în fazele iniţiale victimele 

explorează detalii c privire 

la incidente şi la relaţiile 

emoţionale ale membrilor 

familiei. 

144

Procesul evaluării psihologice 

Natura specifică a evaluării psihologice variază foarte mult în funcţie de stilul 

individual şi orientarea teoretică a clinicienilor. 

În mod ideal o evaluare trebuie să includă: 

• interviu cu părinţii; 

• test de dezvoltare cognitivă, de personalitate 

• scale de măsurare a diverselor simptoame (anxietate, stres post traumatic, 

etc) 

• observaţii ale interacţiunii părinte-copil. 

Interviul cu părintele 

Scopul acestei etape este de a obţine date despre copil şi de a iniţia formularea 

unor ipoteze care pot fi confirmate sau nu pe parcursul întregii evaluări. Datele 

obţinute pe parcursul interviului cu părintele include: 

• istoricul dezvoltării copilului; 

• evaluarea cunoştinţelor părintelui în ceea ce priveşte copilul. 

Întrebările specifice din care psihologul poate afla cât de bine îşi cunosc părinţii 

copiii sunt: 

• cât anume ştiu părinţii despre temerile, constrângerile, îngrijorările copilului, 

problemele de dezvoltare; cum se comportă atunci când este trist sau când e fericit 

• cum este descris copilul de către părinţi: negativ, pozitiv, îl laudă fără suport 

• aşteptările părinţilor privind copilul şi dezvoltarea sa sunt realiste 

Interviul cu părinţii trebuie aşadar să urmărească: 

‣ Înţelegerea percepţiilor părinţilor şi a sentimentelor acestora pentru copil, 

nivelul de îngrijire oferit şi reacţia copilului la acesta; 

‣ Observarea interacţiunilor copilului cu alţii: 

‣ Istoria dezvoltării: 

‣ Percepţiile copilului, exprimate vebal sau nonverbal 

Întrebările trebuie aplicate ambilor părinţi, nu doar mamei. Acest proces trebuie 

derulat cu multă atenţie şi alocând suficient timp pentru interviu, pentru a căpăta o 

imagine clară a interacţiunilor în familie. De asemenea, diferenţele de percepţie 

între părinţi şi specialist (psiholog, asistent social, psihopedagog, cadru didactic) 

trebuie discutate (de pildă, dacă părinţii îşi descriu copilul ca vesel şi roşu la faţă iar 

specialistul îl vede mereu palid, e important să dicutaţi acest aspect). 

Pentru a evalua percepţiile părinţilor se începe interviul cu întrebări deschise 

pentru a încuraja părinţiii să vorbească despre orice îi deranjează sau îngrijorează cu 

privire la copilul lor. Părinţii au nevoie să simtă că sunt ascultaţi când vorbesc 

despre felul în care problemele copilului îi afectează. Practicienii trebuie să 

evalueze gradul în care părinţii sunt conştienţi de nevoile copilului, descrise ca fiind 

următoarele: 

145

‣ Îngrijire fizică elementară – include adăpost, căldură, mâncare şi odihnă 

adecvată, igienă şi protecţie în faţa pericolelor 

‣ Afecţiune – contact fizic, îmbrăţişări, săruturi, mângâieri, securitate, admiraţie, 

tandreţe, răbdare, timp, aprobare şi camaraderie 

‣ Securitate – ce include continuitatea în îngrijire, familie stabilă, un mediu 

predictibil, prezenţa rutinelor de îngrijire, reguli simple şi consistente de control 

şi asigurarea armoniei familiale 

‣ Stimularea potenţialului personal – prin încurajare, recompensă, laudă, 

încurajarea curiozităţii şi a comportamentului de explorare, dezvoltarea 

abilităţilor oferind răspunsuri la întrebările copilului şi se joacă, promovând 

oportunităţile de educaţie 

‣ Îndrumare şi control – educarea unui comportament social adecvat ce include 

disciplină, ţinând cont de nivelul de înţelegere al copilului; acest lucru solicită 

răbdare şi formarea unui model pentru copil demn de a fi preluat - de pildă 

modele de onestitate şi bunătate faţă de alţii 

‣ Responsabilitate – pentru lucruri mici ca îngrijirea personală, curăţarea locului 

de joacă şi gradual ajutarea să decidă singur pentru a funcţiona adecvat, să ştie 

să înveţe din greşeli şi din succese, să primească încurajări pentru a face 

progrese 

‣ Independenţă – părinţii trebuie să încurajeze deciziile proprii şi să ajute copilul 

să înveţe din consecinţele acţiunilor lui dar în limitele capacităţilor copilului. E 

necesară protejarea copilului, dar hiperprotecţia e la fel de periculoasă ca şi 

încurajarea responsabilităţii şi independenţei prea timpurii. 

Nu există un patern comportamental caracteristic copilului abuzat. Acesta 

depinde de vârsa copilului, de sex şi natura abuzului, de personalitatea copilului şi 

circumstanţele sociale. Totuşi s-a observat că aceşti copii provoacă respingerea 

adulţilor. Ei au probleme de stimă de sine, unii sunt agresivi şi opoziţionişti. O altă 

trăsătură specifică abuzului sexual este prezenţa unor comportamente sexuale 

inadecvate vârstei lor. 

Profesioniştii trebuie să fie atenţi în evaluarea spuselor părinţilor, să ţină cont de 

observaţiile personale, ale persoanelor din reţeaua familială şi de particularităţile de 

vârstă şi dezvoltare ale acestui copil. 

Observarea relaţiilor părinte-copil 

Un aspect important în evaluarea relaţiilor părinte – copil include : 

• Ataşamentul copilului faţă de părinţi; 

• Gradul de acceptare a separării de părinţi; 

• Nivelul de încredere ; 

• Calitatea relaţiei părinte-copil; 

• Natura identificării cu părinţii; 

• Modalităţile de coping; 

• Gestionarea anxietăţii. 

146

Pentru a obţine informaţiile privind aceste aspecte, psihologul trebuie să se 

focalizeze atât pe părinţi, cât şi pe copii şi interacţiunile dintre aceştia. Începând din 

acest moment, datele empirice trebuie limitate, ele fiind utile la început, pentru 

punerea bazelor interpretării datelor obţinute prin observarea relaţiei părinte-copil. 

Aceste interpretări sunt strict legate de experienţa psihologului cu copiii şi de 

training-urile de pregătire ale acestuia. 

Întrebările specifice pe care trebuie să şi le spună psihologul sunt: 

• Cum şi ce determină diferenţa de comportament a copilului în prezenţa sau 

în absenţa părinţilor 

• Cum răspund părinţii la nevoile şi întrebărilor copilului 

Evaluarea psihologică formală a părinţilor (în afara observării relaţiilor cu copiii 

şi răspunsurilor din timpul interviului) nu este necesară. Aceasta se face numai dacă 

sunt indicii ale unui comportament bizar şi extrem. În aceste cazuri, 

psihodiagnosticul formal include teste de personalitate proiective care pot fi 

folositoare în clarificarea naturii dificultăţilor de personalitate ale părinţilor. 

Informaţiile calitative şi cantitative obţinute din interviurile cu părinţii, testele 

formale şi observaţiile realizate pot determina o înţelegere generală a dezvoltării 

copilului şi nevoilor copilului. 

Datele din evaluarea psihologică sunt integrate în datele obţinute din evaluările 

celorlalţi profesionişti implicaţi. 

Abuzul asupra copiilor - eveniment traumatic 

Tipologia traumei 

În funcţie de persistenţa stresorilor, Terr (1991) deosebeşte traumele de tipul I ( 

rezultat în urma unui singur atac) şi cele de tipul al II-lea ( în urma unei serii de 

atacuri). Cele două traume duc la percepţii şi consecinţe pe termen lung diferite. 

Trauma de tipul I este numită şi trauma de şoc şi este amintită detaliat, de obicei ea 

este consecinţa unui singur eveniment traumatic. O traumă de gradul al II-lea este 

o traumă durabilă care poate avea drept consecinţe negarea şi anestezia emoţională, 

frecvent apar depersonalizarea şi disocierea. Adaptarea la traumă se realizează prin 

intrarea în funcţiune a mecanismele de apărare. Copii se străduiesc să uite de 

traumele lor cronice, să evite să se gândească la ele sau să vorbească despre ele. 

Diminuarea reactivităţii la lumea exterioară şi insensibilitatea psihică 

(încremenirea) au semnificaţia desensibilizării în faţa durerii provocate de abuz. 

Traumele care au loc în afara familiei nu zdruncină fundamental încrederea 

copilului în lumea exterioară deoarece se păstrează nealterată figura parentală care 

îl poate apăra, sistemul de relaţii şi de siguranţă intrafamilială rămânând neatins. 

Schema este relativ simplă: lumea este periculoasă şi ameninţătoare, dar acasă 

există siguranţă şi susţinere demnă de încredere. 

O situaţie mult mai complexă apare atunci când, în cazurile violenţei familiale 

sau abuzului sexual în familie, chiar persoanele de încredere au devenit agresorii. 

Aici eforturile de compensare ale copilului ajung într-o înfundătură periculoasă. 

Copilul nu mai are criterii prin care să diferenţieze între figurile de relaţie 

147

prietenoase şi duşmănoase, ameninţătoare şi de ajutor. Aceasta are drept consecinţă 

incapacitatea copilului sau a viitorului adult de a stabili relaţii de durată, el va intra 

destul de uşor într-o relaţie, dar va avea probleme în menţinerea acesteia. 

Relele tratamente au asupra copilului efectele unui eveniment traumatic. 

Pornind de la înţelegerea psihanalitică a conceptului de traumă Laplanche şi 

Pontalis (1994, p 444) îl circumscriu ca fiind “evenimentul din viaţa subiectului 

care se defineşte prin intensitatea sa, incapacitatea în care se găseşte subiectul de a-i 

răspunde în mod adecvat, tulburarea şi efectele patogene durabile pe care le 

provoacă în organizarea psihică; în termeni economici, traumatismul se caracterizează 

printr-un aflux de excitaţii care este excesiv în raport cu toleranţa 

subiectului şi capacitatea acestuia de a le controla şi elabora psihic” 

În literatură sunt descrişi o serie de factori care influenţează gradul de traumatizare, 

aceştia sunt : 

1. EXPUNEREA LA TRAUMĂ. Cu cât persoana este mai implicată în 

evenimentul traumatic şi expusă o perioadă mai lungă de timp, cu atât 

este mai mare riscul dezvoltării unei psihopatologii. 

2. RELATIA CU VICTIMA. În afară de expunerea la un eveniment 

traumatic, relaţia cu victima este unul dintre factorii cei mai importanţi 

asociaţi traumei psihice. Cu cât mai apropiată este relaţia, cu atât mai 

mare este riscul de traumatizare. 

3. SEVERITATEA STRESULUI. Nu numai răspunsul imediat la un 

eveniment stresant influenţează capacitatea de răspuns adaptativ. 

Studiile arată că aceia care manifestă reacţii severe (ex. atacuri de 

panică sau disociere) prezinta un risc mai mare de traumatizare. 

4. PERCEPEREA AMENINŢĂRII. Impresia subiectivă a individului 

despre evenimentul traumatic poate fi mai importantă decât 

evenimentul în sine. Astfel, persoanele care percep evenimentul ca 

extrem de ameninţător vor dezvolta reacţii traumatice. 

Reacţiile copiilor la traume 

Un număr semnificativ de persoane care sunt expuse unor evenimente 

traumatice stresante (abuzul sexual fiind un astfel de eveniment) dezvoltă reacţii 

psihologice de victimă. Două dintre cele mai frecvente manifestări sunt tulburarea 

de stres acut şi tulburarea de stres posttraumatică. DMS IV menţionează că starea 

acută de stres intervine în cazul în care: “1.subiectul a trăit, a fost martor sau s-a 

confruntat cu evenimente în timpul cărora (…) integritatea fizică a sa sau a altuia a 

fost ameninţată; 2. Reacţia subiectului în faţa acestui eveniment se poate traduce 

printr-o frică intensă, un sentiment de slăbiciune sau de oroare. La copii, acestor 

manifestări li se poate substitui un comportament dezorganizat sau agitat.” 

148

Cum se recunoaste Sindromul de stres posttraumatic 

Tipul de stress 

Exemple 

Militar 

Serviciul militar într-o companie activa in lupta 

Agresiune sexuală Viol sau tentativă de viol 

Abuz sexual asupra 

copilului 

Incest, viol, sau contact sexual cu un adult sau copii mult mai 

mari 

Abuz fizic asupra Lovituri,împingeri,constrângeri, privare 

copilului sau neglijare 

Impactul stresului 

Stresul trebuie să fie extrem , nu doar 

sever 

Stressorul determină un răspuns 

foarte puternic subiectiv 

Evenimentele includ moartea, ameninţări serioase, 

viol sau abuz sexual asupra copilului. Stresul sever 

cum ar fi pierderea slujbei, divorţ, pierderea unui 

examen, aşteptarea morţii unei persoane iubite, nu 

sunt incluse. 

Persoana simte o frică intensă, neajutorare sau 

oroare. 

Simptomele-cheie ale Sindromului de Stres Posttraumatic 

Retrăirea traumei ‣ Intrusiv,studierea repetată a evenimentelor stresante 

‣ Amintiri flash (sentimente sau evenimente care apar în 

starea de veghe) 

‣ Coşmaruri (sentimente sau imagini cutremurătoare în 

timpul visului) 

‣ Reacţii fizice şi emoţionale exagerate la stimuli care-i aduc 

persoanei respective aminte de evenimentul traumatic 

Evitarea 

Locurilor, activităţilor, gândurilor, emoţiilor sau discuţiilor 

referitoare la traumă 

Amorţire emoţională ‣ Pierderea interesului 

‣ Se simte detaşat de ceilalţi 

‣ Emoţiile sunt restricţionate 

Creşterea alertei ‣ Insomnii 

interioare 

‣ Iritabilitate sau mânie 

‣ Dificultăţi de concentrare 

‣ Hipervigilenţă 

‣ Răspunsuri exagerare de la început 

Durata simptomelor 

Dacă simptomele Diagnosticul este Observaţii 

durează 

Mai puţin de o lună Sindrom acut de Acestea sunt simptome care apar în imediata 

stress (nu este apropiere a stressorului şi pot fi tranzitorii şi 

Sindrom de stres autolimitate.Prezenţa anumitor simprome 

postraumatic) severe în această perioadă pot declanşa SSPT 

1-3 luni SSPT acut Un tratament activ în această perioadă a fazei 

149

acute a SSPT-uli poate contrubui la 

reducerea considerabilă a riscului apariţiei 

unui SSPT cronic- 

> 3 luni SSPT cronic Simptomele pe termen lung au nevoie de un 

tratament mai complex şi de durată şi poate 

fi asociat cu incidenţa comorbidităţii 

Alegerea psihoterapiei iniţiale: 

Scurtă descriere a celor mai recomandate tehnici de psihoterapie. 

Managementul anxietăţii (training de inoculare a stressului): învăţarea unor serii de 

abilităţi care ajută pacienţii să gestioneze stresul 

- Training de relaxare: pacienţii învaţă cum să deţină controlul furiei şi 

anxietăţii 

150 

- Exerciţii respiratorii se învaţă încet respiraţia abdominală care ajută pacientul 

să se relaxeze şi/sau evitarea hiperventilaţiei cu senzaţii fizice neplăcute 

- Training pe asertivitate – participanţii învaţă cum să-şi exprime dorinţele, 

opiniile în mod normal fără să ascunde pe celelalte 

- Gândirea pozitivă: persoana învaţă cum să înlocuiască gândurile negative 

(sunt pe cale să-mi pierd controlul) cu gânduri pozitive (am reuşit s-o fac 

înainte şi acum pot din nou)la anticiparea sau confruntarea cu stressorul 

Oprirea gândurilor – tehnici de distragere a persoanei de la gândul traumei. 

Terapie cognitivă: ajută la modificarea unor asumări nerealiste,credinţe şi gânduri automate 

care conduc la emoţii negative şi perturbarea activităţii. De exemplu, victimele traumei se 

simt în mod nejustificat vinovate: o victimă a violului se poate blama pe ea însăşi pentru 

viol; un veteran de război se gândeşte că poate din vina lui cel mai bun prieten a fost ucis; 

Scopul terapiei cognitive este să înveţe pacienţii să identifice propriile cogniţii 

disfuncţionale, să le scoată în evidenţă şi să lupte împotriva lor şi să adopte o gândire 

realistă care să echilibreze emoţiile. 

Terapie de expunere: ajută persoana să se confrunte cu situaţii specifice, oameni, obiecte, 

memorii sau emoţii care s-au asociat cu stresorul şi acum acestea evocă o frică intensă. 

Aceasta se poate realiza pe două căi: 

• Expunerea imaginativă – retrăiri emoţionale repetate a traumei până ce acestea 

nu mai evocă stresul 

• Expunerea reală – confruntarea cu situaţii care acum nu prezină pericol dar pe 

care persoana le evită pentru că persoana le asociaşă cu trauma (conducerea 

din nou a maşinii după ce a suferit un accident; folosirea lifturilor după ce a 

fost atacată într-un lift). Expunerile repetate ajută persoana să realizeze că 

situaţiile care generează frică nu mai sunt periculoase iar teama va dispare 

dacă persoanele rămân în situaţie până scapă de ea. 

Ludoterapie – este pentru copii şi implică jocuri care permite introducerea unor situaţii care 

altfel nu pot fi introduse în mod direct şi care ajută copilul să se expună şi să reprocezeze 

memoria traumatică.

Psihoeducaţie: educarea pacienţilor şi familiilor lor privind simptomele SSPT şi 

tratamentele necesare. Se dă asigurarea că SSPT este normal şi este de aşteptat apariţa sa 

după o traumă şi că va trece cu timpul şi prin aplicarea tratamentului. De asemenea include 

educaţia simptomelor şi tratamentul oricărei tulburpri comorbide. 

Tehnici terapeutice orientate pe diferite simptoame 

Trei tehnici terapeutice: terapie de expunere, terapia cognitivă şi managementul 

anxietăţii – sunt considerate cele mai folositoare în tratamentul SSPT.Aşa cum se 

arată în tabelul de mai jos, terapeuţii fac distincţie între tehnici în funcţie de 

proeminenţa unui anumit simptom. Psihoeducaţia este recomandată ca o a doua 

linie înaltă de acţiune pentru toate tipurile de simptome. Totuşi aceasta nu este în 

sine suficientă. 

Cel mai proeminent 

simptom 

Tehnici recomandate 

Alte tehnici luate în 

consideraţie 

Gânduri intrusive Terapie de expunere ‣ Terapie cognitivă 

‣ Managementul 

anxietăţii 

‣ Psihoeducaţie 

‣ Ludoterapie pentru 

copii 

Amintiri flash ‣ Terapie de expunere ‣ Managenetul 

anxietăţii 

‣ Terapie cognitivă 

Trauma determina frică, 

panică şi evitare 

‣ Terapie de expunere 


‣ Managenetul anxietăţii 



copii 

Detaşare de 

ceilalţi/pierderea interesului 


‣ 

Iritabilitate / furie ‣ Terapie cognitivă 

‣ Managenetul anxietăţii 





Vinovăţie/ruşine ‣ Terapie cognitivă ‣ Psihoeducaţie 


copii 

Anxietate generală 

(vigilenţă) 

‣ Managementul anxietaţii 




‣ Ludoteapie 

Tulburări de somn ‣ Managementul anxietăţii ‣ Terapie de expunere 

151



Dificultăţi de concentrare ‣ Managementul anxietăţii ‣ Terapie cognitivă 


Reacţiile copilului la traume – stadii de dezvoltare 

Reacţii generale la 

traume 

- întreruperi ale 

somnului şi nevoi 

repetate la toaletă; 

- izbucniri bruşte, 

zgomotoase; 

- “îngheţare” – 

imobilitatea 

temporară a 

corpului; 

- confuzie, plâns 

neobişnuit; 

- pierderea 

capacităţii de 

comunicare; 

- teamă de zgomot; 

- răspuns tipic la 

alarmă implicând 

semne şi senzaţii 

psihice. 

Perioada de la naştere până la 2 ani şi jumătate 

Abuz sexual – 

reacţii specifice* 

- îngrijorare / atenţie 

neobişnuită la 

părţile intime ale 

corpului propriu 

sau a altora; 

- masturbarea 

intensă şi 

neobişnuită; 

- atingeri improprii 

ale părţilor intime 

ale celorlalţi; 

- dureri genitale, 

inflamaţii, 

sângerări sau 

simptome ale unei 

boli cu transmitere 

sexuală. 

Amintiri despre 

traumă 

- amintirile despre 

traume pot fi 

evidente în comportament 

şi 

acţiuni; 

- fragmente de 

traume sau imagini 

pot rămâne în 

memorie şi pot fi 

descrise verbal de 

către copil. 

Suport parental 

- Menţineţi rutina 

copilului în jurul 

somnului şi al 

hrănirii. 

- Evitaţi separarea 

copilului de 

îngrijitorul său dacă 

nu este necesar; 

- Ajutaţi copilul să 

numească 

sentimente 

puternice prin 

cuvinte simple; 


traume 

- pierderea 

interesului pentru 

activităţi zilnice; 

- tulburări ale 

somnului: 

coşmaruri, 

somnambulism, 

teama de a merge 

la culcare şi de a fi 

singur noaptea; 

- inţelegerea 

neadecvată, stare 

de confuzie asupra 

Perioada de la 2 ani şi jumătate la 6 ani 



- jocuri sexuale cu 

păpuşi sau cu alţi 

copii; 

- atenţie deosebită 

asupra părţilor 

intime ale corpului 

propriu sau a altor 

copii; 

- frecvenţă şi 

intensitate mare a 

masturbării; 

- atingeri sexuale , 

uneori brutale ale 


traumă 

- amintiri sau 

fragmente vizuale 

despre evenimentul 

traumatic ce pot fi 

utilizate cu 

precădere în 

activitatea 

copilului sau în 

conversaţie; 

- pot reproduce prin 

discuţii sau desene 

fragmente din 

traumă. 


- ascultaţi povestirile 

copilului despre 

eveniment; 

- protejaţi copilul să 

nu fie expus la 

situaţii 

înfricoşătoare care 

să-i amintească 

trauma : filme de 

groază, povestiri 

sau revenirea la 

amintiri despre 

traumă; 

152

evenimentelor , 

evidentă mai mult 

în joc decât în 

discuţii; 

- acuzarea unor 

dureri ale corpului 

sau boli care nu au 

o explicaţie 

medicală; 

- imagini vizuale şi 

amintiri neplăcute 

despre traumă; 

- pierderea energiei 

şi a concentrării; 

- teama de 

posibilitatea 

repetării traumei; 


traume 

- teamă şi nelinişte 

evidentă; 

- teama de 

repetabilitatea 

evenimentelor; 

- repetări 

posttraumatice ale 

evenimentelor ce 

pot avea loc în 

secret cu propriul 

corp sau cu jucării; 

- scăderea capacităţii 

de concentrare şi 

atenţie la şcoală, 

diminuarea 

performanţelor 

şcolare; 

- comportament 

distrat, “aerian”; 

- comportament şi 

personalitate 

schimbătoare; 

- poate fi reţinut şi 

tăcut sau agresiv 

peste limită; 

- pierderea 

interesului faţă de 

părţilor intime ale 

altor copii; 

- neîncredere şi frică 

faţă de bărbaţi sau 

femei, faţă de 

locuri specifice; 

- dureri genitale; 

- sângerări, 

inflamări, 

simptome ale unei 

boli contagioase. 

Perioada de la 6 ani la 11 ani 



- se angajează în 

discuţii despre sex 

implicând şi alţi 

copii sau chiar 

adulţi; 

- descrieri verbale 

ale unor practici 

sexuale; 

- atenţie excesivă 

asupra unor părţi 

intime ale adulţilor 

sau asupra unor 

comportamente 

sexuale; 

- căutarea de noi 

experinţe sexuale; 

- teama faţă de 

bărbaţi, femei sau 

de un anumit loc; 

- indicaţii verbale 

sau comportamentale 

necorespunzătoare 

pentru vârsta 

copilului faţă de 

comportamentul 

sexual al adulţilor: 


traumă 

- copilul poate avea 

amintiri detaliate şi 

de lungă durată 

despre traumă. 

- ajutaţi copilul să 

numească 

sentimentele 

puternice legate de 

traumă; 

- pot apărea regresii 

ale copilului cu 

privire la 

activităţile din 

familie; 

- pot apărea 

comportamente 

dificile şi 

necorespunzătoare; 

- menţineţi climatul 

de linişte în familie 

pentru a se simţi 

securizat. 


- acordaţi copilului 

să-şi înlăture frica, 

teama; 

- concentraţi+vă 

atenţia asupra 

jocului copilului, 

aici pot apărea 

repetări ale unor 

scene din timpul 

traumei; 

- facilitaţi punerea în 

practică de către 

copil a unor idei noi 

pentru a-şi înfrunta 

teama; 

- reasiguraţi copilul 

că sentimentele 

legate de traumă 

sunt temporare şi 

sunt normale după 

un astfel de 

eveniment; 

- încurajaţi copilul să 

discute despre: 

nelămuririle pe care 

le are, vise, 

rememorări din 

153

activităţile care 

erau principale 

înainte de traumă; 

- tulburări ale 

somnului; 

- acuzarea unor 

dureiri ale corpului 

fără o explicaţie 

medicală; 

- sentimente de 

vinovăţie şi 

autoblamare. 


traume 

Perioada de la 11 la 18 ani 




traumă 

timpul traumei; 

- amintiţi copilului că 

aceste sunt reacţii 

normale 

posttraumatice; 

- menţineţi legătura 

cu învăţătorii de la 

şcoală şi observaţi 

dacă copilul se 

încadrează în 

activităţile şcolare 

sau în cele ale 

comunităţii în care 

trăieşte. 


Îngrijorarea acută 

despre traumă. 

Vulnerabilitatea la 

depresie, concepţie 

despre viaţă 

pesimistă. 

Personalitate schimbătoare. 

Trecerea în lumea 

adulţilor pare a fi 

calea de scăpare de 

amintirile traumei 

(căsătorie timpurie, 

graviditate, părăsirea 

şcolii, abandonarea 

grupului de prieteni). 

Teama de a se 

maturiza şi dorinţa 

de a rămâne în 

continuare în sânul 

familiei. 

Monitorizaţi tinerii 

la şcoală, în grupul 

de prieteni, acasă. 

Ajutaţii pe cei tineri 

să-şi găsească un 

sens, o perspectivă 

de viitor a 

impactului traumei şi 

să găsească să 

înţeleagă cât de 

important este 

timpul de recuperare. 

Încercaţi să 

înţelegeţi 

comportamentul 

uneori violent şi 

autodistructiv, 

căutaţi să eliminaţi 

din viaţa copilului 

elemente care pot 

spori interesul la 

violenţă. 

Aduceţi în discuţii 

cazuri de acest gen 

care s-au rezolvat cu 

ajutorul unor 

persoane în 

domeniu. Încurajaţi 

marile decizii. 

154

Rolul consilierului psihologic în recuperarea copilului abuzat 

Terapeutul are un rol important în procesul terapeutic al copilului abuzat / 

neglijat. Rolurile acestuia includ: 

- suport acordat copilului abuzat/ neglijat; 

- oferirea unui model de relaţie normală adult/copil; 

- îmbunătăţirea relaţiilor , a funcţionării familiei; 

- suport pentru reintegrarea copilului în familie, şcoală şi societate. 

Premise ale unei consilieri eficiente a copilului care a suferit o formă de abuz: 

Scopurile fundamentale 

ale consilierii 

psihologice a copilului 

- să-l faci capabil pe 

copil să se vindece de 

problemele emoţionale; 


copil să dobândească un 

anumit nivel de 

congruenţă cu privire la 

gânduri, emoţii şi 

comportamente; 


copil să se simtă bine cu 

el însuşi; 


copil să – şi accepte 

limitele şi rezistenţele lui 

şi să se simtă bine cu el; 


copil să-şi schimbe 

comportamentele ce au 

consecinţe negative; 


copil să funcţioneze 

confortabil şi adaptativ în 

mediul extern ( de 

exemplu acasă şi la 

şcoală); 

- a crea condiţii pentru 

copil astfel încât acesta 

să urmeze stadiile de 

dezvoltare. 

Calităţile relaţiei 

copil-consilier (şi 

influenţa acestor 

calităţi asupra 

relaţiei părinte - 

consilier) 

- trebuie să fie liant 

între lumea copilului 

şi cea a consilierului; 

- exclusivă; 

- sigură; 

- autentică; 

- confidenţială; 

- non-intrusivă; 

- cu un scop. 

Consilerul trebuie 

să fie 

- congruent, adică 

copilul să perceapă 

relaţia sa cu 

terapeutul ca o 

relaţie bazată pe 

încredere şi 

siguranţă; 

- să ajungă la 

universul interior al 

copilului, adică la 

înţelegerea 

sentimentelor şi 

percepţiilor 

copilului; 

- să accepte – să nu 

judecăm copilul 

pentru ceea ce face 

sau spune; 

detaşare 

emoţională. 

Abilităţile de a 

consilia copilul 

- a fi împreună 

(alături) cu 

copilul; 

- observarea 

copilului; 

ascultarea 

activă; 

- ridicarea 

nivelului de 

conştientizare şi 

soluţionarea 

problemelor 

pentru a facilita 

schimbarea; 

- a răspunde 

nevoilor 

copilului; 

- facilitarea 

schimbării în 

mod activ; 

- terminarea 

consilierii. 

155

Procesul terapiei copilului abuzat poate include mai multe modele. 

Modelul prezentat de Katheryn şi David Geldard cuprinde: 

1. Faza iniţială care include: 

• primirea informaţiei de referinţă; 

• contractul cu părinţii. 

2. Terapia pentru copil care include: 

• Selectarea mijloacelor adecvate; 

• Asocierea cu copilul; 

• Invitarea copilului să-şi spună povestea: 

- Utilizarea abilităţilor de consiliere şi a mijloacelor 

auxiliare; 

- Abilitatea copilului de a-şi spune povestea; 

- Confruntarea cu rezistenţa şi depăşirea ei; 

• Rezoluţia problemei: 

- Reevaluarea tipului de mediu utilizat; 

- Confruntarea şi depăşirea transferului. 

3. Abordarea problemelor de sistem: 

• Implicarea părinţilor sau a familiei; 

• Feed-back spre sursele de referinţă (şcoală, etc.); 

• Munca educaţională 

4. Revizuirea rezultatelor terapeutice: 

• Evaluarea finală; 

• Închiderea cazului. 

Modelul dimanicilor traumatogene a lui Finkelhor şi Browne 

Finkelhor şi Browne (1985) au elaborat un model ce propune patru dinamici 

traumatogene pentru a explica impactul abuzului sexual în copilărie. Ei ne oferă şi 

o definiţie a dinamicelor traumatogene: o experienţă care alterează orientarea 

emoţională şi cognitivă a copilului spre lume şi provoacă traume prin 

distorsionarea conceptelor personale ale copilului, modul de a privi lumea, sau 

capacităţile afective. Aceste dinamici traumatogene desfăşoară fiecare propria sa 

acţiune patogenă. 

Urmărind aceste distorsiuni ei pot observa efectele abuzului sexual în copilărie 

asupra comportamentului. 

Cele patru dinamici sunt descrise astfel: 

1.Sexualizarea traumatică 

Prima dinamică explică cum este formată sexualitatea într-o manieră disfuncţională, 

improprie prin câteva procese. Aceste dinamici sunt unice în abuzul sexual 

în copilărie şi nu pot apărea în alte traume ale copilăriei. În acest proces sunt incluse 

răsplata şi câştigurile secundare ale abuzatorului în comportamentul sexual 

156

impropriu. Ca rezultat al câştigurilor, copilul poate adopta comportamentul sexual 

pentru a manipula pe alţii pentru a obţine anumite gratificaţii. 

Consecinţe psihice: 

• hiperaccentuarea domeniului sexual; 

• confuzie legată de propria identitate corespunzătoare vârstei, ca şi de 

normele sexuale; 

• amestecarea sau înlocuirea sexualităţii cu grija şi dragostea; 

• aversiune împotriva intimităţii sexuale. 

Simptome : 

• Comportament sexual compulsiv; 

• Promiscuitate; 

• Prostituţie, tulburări sexuale, evitarea sexualităţii; 

• Sexualizarea relaţiilor, inclusiv cu proprii copii. 

2. Stigmatizarea 

Această dinamică se focalizează pe recepţionarea negativă a mesajelor care 

operează în experienţa abuzului. Aceasta include răutate, lipsa valorii, ruşine şi 

vinovăţie. Aceste mesaje pot fi comunicate de către abuzator în timpul abuzului ca 

o modalitate de blamare (de exemplu: “m-ai sedus; uite ce m-ai făcut să fac!”) sau 

injurii aduse copilului cum ar fi “Târfă !” sau comunicarea acoperită pentru a păstra 

secretul. În anumite cazuri mesajul este perceput mai târziu, în special în timpul 

dezvăluirii când judecata morală privind devianţa experienţelor lor este comunicată 

de alţii cum ar fi mama, membrii familiei, vecini sau profesionişti. Copilul este 

făcut responsabil de către alţii. 

Consecinţe psihice : 

• Sentimente de culpabilitate şi de ruşine; 

• Sentiment de sine diminuat; 

• Sentimentele de înstrăinare de alţii datorită faptului că experinţele 

ruşinoase nu pot fi comunicate. 

Simptome: 

• Autoizolare; 

• Delincvenţă; 

• Comportamnet autolitic, autorănire până la suicid; 

• Consum de droguri şi de alcool. 

3. Trădarea 

Sunt folosite încrederea şi dependenţa copilului. Sunt dezamăgite aşteptările sale de 

apărare şi de grijă din partea persoanelor de relaţie, este nesocotit dreptul copilului 

la bunăstare. Nu sunt realizate susţinerea şi protecţia din partea unei presoane de 

relaţie care nu sunt abuzive. 


• Doliu, depresie, dependenţă extremă; 

• Neîncredere mai ales faţă de bărbaţi; 

157

• Mânie, ostilitate, ca expresie a dorinţelor de răzbunare; 

• Vulnerabilitate crescută pentru experienţe abuzive ulterioare; 

• Supunere în relaţiile intime. 

Simptome: 

• Comportament agresiv; 

• Comportament de cramponare; 

• Transmiterera transgeneraţională la proprii copii. 

4. Slăbiciune 

Dinamica : Graniţele corporale sunt încălcate împotriva dorinţei copilului; se 

exercită violenţă sau manipulare pentru seducerea copilului; copilul se simte 

incapabil să se protejeze sau să oprească abuzul. 


• Sentiment de mare vulnerabilitate a graniţelor corporale; 

• Angoasă; 

• Sentiment scăzut al eficienţei personale; 

• Autopercepţie ca victimă fără apărare; 

• Trebuinţa crescută de control; 

• Identificare cu agresorul. 

Simptome: 

• Coşmare, fobii, tulburări somatice; 

• Tulburări ale comportamentului alimentar şi de somn; 

• Depresie, disociere, fugă, probleme şcolare; 

• Pericolul unei revictimizări pe baza neajutorării învăţate; 

• Comportament agresiv până la delincvenţă; 

• Preluarea rolului făptaşului pentru a transforma neputinţa în putere. 

În Tratatul de Psihotraumatologie autorii introduc un alt model care poate fi 

observat în cazul abuzului intrafamilial:parentificarea şi atribuiri sociale de rol 

deformate. Astfel, copilul preia un rol de adult, adesea de părinte. Adultul abuziv îi 

acordă o atenţie deosebită, recompense inadecvate vârstei şi este preferat fraţilor. 


• Slabă toleranţă la frustrare; 

• Pierderea distanţei; 

• Inversare a rolulrilor intergeneraţionale; 

• Pierderea copillăriei. 

Simptome: 

• Tulburări ale comportamentului social; 

• Comportament revendicativ, dominator, manipulativ; 

• Conflicte cu colegii de generaţie, rivalitate, lupte pentru putere cu adulţii; 

• Comportament expresiv precoce, pseudoadult. 

158

Modelul “DESA” – modalitate de intervenţie terapeutică 

Modelul de intervenţie terapeutică DESA reprezintă modalitatea de intervenţie 

terapeutică în cazurile de abuz asupra copilului utilizată de terapeuţii suedezi de 

Clinica de Băieţi din Stockholm. 

Modelul DESA : 

D – description – descrierea abuzului; 

E - expression – exprimarea sentimentelor; 

S – say “NO” – situarea limitelor; 

A – acceptance – acceptarea. 

Acest model sintetizează anumite arii centrale şi teme de terapie care pot servi 

drept paşi în demersul terapeutic. Cele patru etape ale modelului nu sunt strict 

delimitate, în multe cazuri pot constitui aspecte diferite ale aceeaşi probleme. 

Modelul trebuie înţeles ca dimensiuni diferite ale terapiei, procese care au 

centre de concentrare diferite şi care se pot să intefereze secvenţial sau concurenţial. 

Descrierea abuzului 

Descrierea abuzului reprezintă modul de a face “realitatea reală”. În cadrul 

acestei etape copii folosesc diferite moduri de expresie în funcţie de vârstă şi 

dispoziţie. Pentru unii copii limbajul este cea mai bună modalitate, exprimând astfel 

în cuvinte actele abuzive la care au fost supuşi. Alţii preferă în schimb să arate prin 

joc ce au experimentat, mai ales copiii mici. Totuşi pentru unii cele mai bune 

modalităţi de exprimare pe care le folosesc în descrierea abuzului sunt desenele 

şi/sau folosirea păpuşilor anatomice. Pentru unii copii poate fi imposibil să descrie 

abuzul la care au fost supuşi indiferent de mijloacele de expresie care îi stau la 

dispoziţie. 

În cadrul acestei etape apar ca şi teme de abordat în cadrul terapiei: secretele, 

uitarea şi disocierea. 

Secretul 

Secretele devin o temă terapeutică importantă în cazurile de abuz asupra 

copilului. Câteodată copilul refuză să vorbească despre abuz pentru că i s-a spus că 

acesta este un secret care trebuie fie să rămână numai între el şi abuzator, fie în 

familie. De aceea este important să le explicăm copiilor ce înseamnă “secretul bun” 

şi “secretul rău” . 

Unul din cele mai mari obstacole în a-i determina pe copii să descrie prin ceea 

ce au trecut este faptul că abuzul a fost în cele mai multe cazuri ţinut secret şi 

asociat cu ruşinea şi ameninţările. 

Ex: 

”Diana a ţinut secret abuzul la care a fost supusă de către tatăl său timp de 12 

ani. Acesta o ameninţa că dacă spune ceva atunci el va abuza şi de surorile ei. De 

la 6 ani la 18 ani a ţinut secret ce se întâmpla între ea şi tatăl său. Totul a fost 

dezvăluit că de fapt el abuza în acelaşi timp şi de surorile ei. ” 

159

“Irina a ţinut secret abuzul tatălui vitreg trei ani până când bunica sa a 

observat anumite schimbări în dispoziţia ei. Ameninţările cu bătaia şi cu faptul că îi 

omoară mama au determinat-o să ţină secretul. ” 

O poveste despre secretele bune şi cele rele pot ajuta copilul. Secretele bune 

sunt tentante, chiar este bine să-i faci o surpriză mamei sau cuiva drag cumpărândui 

un cadou şi ţinându-l secret până la ziua lui. Secretele rele însă îţi pot da 

coşmaruri, te pot speria şi îngrijora. Copiii nu ar trebui să ţină astfel de secrete. Ele 

trebuie spuse unui adult, chiar dacă a promis că nu îl va spune nimănui, altfel ele 

vor fi greu de uitat şi teama nu va dispărea. 

Există posibilitatea ca unii copii să nu simtă ruşine sau vină, ei ar putea pur şi 

simplu să hotărască că nu au despre ce vorbi. În acest caz nu trebuie să insistăm să 

ne vorbească. Terapeutul în astfel de cazuri le poate spune ce ştie sau ce i s-a 

raportat de la investigaţiile poliţiei sau din alte surse. 

Exprimarea sentimentelor 

Terapeutul depune mult efort pentru a ajuta copiii să îşi descrie sentimentele 

asociate abuzului. Aceasta este una din treptele majore ale terapiei. În această etapă 

sunt utilizate o gamă variată de materiale pentru a-i ajuta pe copii să-şi exprime 

sentimentele. Folosirea poveştilor în care anumite animale pot fi simboluri ale 

binelui şi răului, pericolului şi siguranţei, fricii şi curajului, încrederii şi neîncrederii 

are un rol major în a-i ajuta pe copii să-şi identifice propriile lor sentimente şi trăiri. 

Situarea limitelor 

Orice persoană căreia i s-a violat teritoriul spaţial, somatic şi emoţional prin 

abuz sexual riscă să violeze la rândul său limitele celorlalţi oameni. Ei au nevoie de 

ajutor în identificarea şi exprimarea emoţiilor care au legătură cu “a vrea” şi “a nu 

vrea”, “acceptarea ” şi “infirmarea”, “a se pune în locul altei persoane”, a situa 

limite vis a vis de propriul corp, dar şi de ceilalţi. 

Acceptarea 

În final aceşti copii trebuie să înveţe să-şi vadă în continuare de viaţă, să evite să 

cadă în identitatea de victimă, să se reconcilieze în ceea ce priveşte ce li s-a 

întâmplat şi să lase asta în trecut, să renunţe la ideea că trecutul poate fi refăcut sau 

negat şi să accepte faptul că dreptatea deplină nu va putea fi obţinută niciodată. 

Nu este sigur faptul că copiii abuzaţi sexual vor fi vreodată capabili să îşi 

accepte soarta. Mulţi vor purta în suflet furia, frica, şi mai ales ruşinea pentru mult 

timp de acum înainte. 

Ideea acceptării şi reconcilierii este o experienţă a credinţei că există o cale de 

ieşire din neputinţă. Pentru asta aceşti copii au nevoie de mult sprijin din partea 

celor din jurul lor pentru a putea să se accepte ca şi normali în ciuda experienţelor 

neobişnuite şi anormale prin care au trecut. 

Ex.: ”Oana, o fetiţă care a fost abuzată sexual mi-a spus că ea nu mai este ca 

celelalte fete, că este altfel şi că îi este ruşine să meargă să se joace cu ele. Când 

am întrebat-o cum adică este altfel mi-a răspuns că se simte murdară faţă de ele şi 

că nu poate să se mai joace. ” 

160

Este important ca aceşti copii care au fost molestaţi sexual să poată să îşi reia o 

parte a activităţilor pe care le fac în mod curent copii de vârsta lor. 

Există riscul ca nu numai copilul, dar şi cei din jurul lui să rămână cu ideea că 

abuzul este cauza tuturor problemelor lor, abuzul fiind luat ca o scuză. Acceptarea 

şi reconcilierea sunt la fel de dificile şi necesare şi pentru adulţii care fac parte din 

viaţa copilului abuzat. 

O parte importantă a acceptării o constituie faptul că în cadrul terapiei îţi este 

permis să-ţi consumi doliul asupra faptului că lucrurile ar fi putut să fie diferite. A 

duce dorul unui tată sau durerea de a nu fi avut unul niciodată este o temă de 

terapie. Copiii care au fost abuzaţi de tatăl lor biologic duc dorul unui tată “bun” şi 

îşi doresc de asemenea ca mama sau altcineva să fi fost în stare să-i înţeleagă şi să fi 

intervenit pentru ei. Durerea şi dorinţa devin teme importante în această parte a 

tratamentului, şi bineînţeles speranţa. 

Abordarea terapeutică 

Tratarea tulburărilor psihotraumatice necesită, aşa cum este subliniat şi în 

literatura de specialitate, integrarea metodologiei terapeutice. Regulile de urmat în 

terapia copilului traumatizat, cât şi ariile centrale şi temele de terapie permit 

abordările integrative. Tendinţa actuală este de a se trece de la lucrul intuitiv şi 

pragmatic la elaborarea unor principii care să aibă rol în crearea “unui cadru 

conceptual care sintetizează cele mai bune elemente ce aparţin la cel puţin două 

abordări terapeutice” ( I.Dafinoiu, 1999),subliniind faptul că “în psihoterapie, 

integrarea este o formă de sinteză în care sunt incluse cel puţin două teorii, cu 

speranţa de a obţine rezultate superioare celor ale utilizării separate a teoriilor 

iniţiale. 

Terapiile cognitiv-comportamentale 

Terapiile cognitiv - comportamentale au ca scop reperarea factorilor de 

declanşare şi de menţinere a perturbărilor percepute de subiect, scopul ultim fiind 

acela de a găsi posibilităţile de schimbare şi autosugestie a subiectului. 

Tehnicile sunt variate: 

• Expunerea şi desensibilizarea sistematică; 

• Restructurarea cognitivă; 

• Controlul anxietăţii prin: oprirea gândurilor, relaxare, tehnici de 

control a respiraţiei. 

„Aceste terapii au o eficienţă evidentă când sunt dominante comportamentele 

evitante caracteristice stresului post traumatic, cu precădere la adolescenţi”, 

subliniază G. Lopez. 

Terapiile cognitiv-comportamentale sunt foarte utile şi convin clienţilor care 

vor rezultate obiective pentru diminuarea tulburărilor psiho-traumatice 

confruntându-se direct cu problema într-un cadru terapeutic securizant. 

Terapia sistemică include următoarele teorii: 

161

1. Implicarea familiei si a societăţii în viaţa copilului 

2. Interesul familiei şi impactul acesteia asupra copilului 

3. Intervenţii folositoare şi practice cu familia, şcoala, comunitatea 

Terapiile familiale şi în special cele de reţea sunt utile pentru tratamentul 

famililior atât cât e posibil în cazul relevării tardive a abuzului sexual în familie. Ele 

postulează că trebuie să existe un interes nu numai pentru victimă ci în egală 

măsură pentru sistemul familial şi mai departe social, adică pentru toate 

intervenţiile care i-au parte în procesul declanşat prin revelaţie. 

Agresorul nu trebuie sub nici un pretext să ia parte la şedinţe. 

De exemplu pentru a ajuta familiile incestuoase să iasă din impasul 

comunicaţional se poate utiliza tehnica de amplificare a crizei care urmează 

descoperirii incitând familia să se supună legii penale şi să denunţe vinovatul. 

Conjunctural, pentru a lupta împtriva confuziei sistemului de comunicare care 

guvernează aceste familii, membrii lor sunt incitaţi să se întrebe despre propria lor 

istorie traumatică. Aceasta permite familiei să suplinească sistemul său de 

comunicare confuz prin emoţia împărtăşită. Terapia familială permite modificarea 

regulilor de funcţionare a familiei. 

Obiective terapeutice pentru familii incestuoase 

1. Restabilirea limitelor structurale 

• societate/ familie 

• intergeneraţionale 

• interpersonale 

• intrapsihice 

2. Corectarea abuzului de putere 

• probleme ale diferenţei de sex 

• procese de rezolvare a conflictului 

• procese de rezolvare a problemelor 

3. Facilitarea echilibrării controlului extern/intern (în funcţie de vârstă) 

4. Restaurarea capacităţii de empatie (restructurarea experienţelor anterioare de 

victimizare) 

5. Îmbunătăţirea comunicării în familie 

6. Diminuarea sentimentelor de ruşine, creşterea respectului de sine al tuturor 

membrilor familiei 

7. Desexualizarea şi resexualizarea relaţiilor 

8. Căutarea altor “simptome” 

Concluzii 

Dintre aspectele psihopatologice, cele care apar la copilul abuzat sunt, 

după Ferenczi, identificarea cu agresorul ca un mecanism de apărare psihologică, 

confundarea limbajelor, copilul se aflându-se pe terenul tandreţei în timp ce adultul 

pe cel al genitalului. Adultul care trece la act nu ştie sau se face că nu ştie regula 

jocului, trişând. 

162

Indiferent de abordarea terapeutică, în cazul copiilor, jocul şi terapia prin joc 

stă la baza tuturor tehnicilor indiferent din ce abordare terapeutică vin. În 

procesul terapeutic jocul îşi exercită de asemenea funcţia sa educativă. 

În terapia copilului abuzat sexual este important să existe o persoană de suport 

în familie, să se asigure un cadru securizant pentru copil, atât în camera de terapie, 

cât şi acasă, să fie separat de abuzator, acesta să fie scos din familie, să se 

realizeze o evaluare corectă a simptomelor copilului. 

Oricare ar fi metoda utilizată, este indicat să se respectate anumite principii de 

bază. Principiile de bază ale îngrijirii victimelor pot fi rezumate astfel: a lăsa 

pacientul să vorbească într-un climat de empatie activă, cu scopul de ai permite 

să-şi ordoneze amintirile pentru a da un sens traumatismului şi pentru a elimina, 

fără grabă, dispozitivul de apărare fără de care disocierea traumatică pare 

determinantă. 

Bibliografie 

1. Dafinoiu, I., Elemente de psihoterapie integrativă, Iaşi, Editura Polirom, 1999. 

2. Lopez, G., Violenţele sexuale asupra copiilor, Cluj, Editura Dacia, 2001. 

3. Fischer, G., Riedeser, P., Tratat de psihotraumatologie, Bucureşti, Editura Trei, 

2001. 

4. Geldard,K. şi D., Children counseilling, London, 1999. 

5. Roth, Maria, Protecţia copilului – Dileme, concepţii şi metode, Cluj – Napoca, 

Editura Presa Universitară Clujeană, 1999. 

6. Ionescu, Ş., Copilul maltratat –Evaluare, prevenire, intervenţie, Bucureşti, 2001. 

7. Nyman, A., Stevensson, B., Boys –sexual abuse and treatment,Vaxjo, 1995. 

8. Shapiro, S., Dominiak, G., Sexual trauma and psychopatology clinical intervention 

with adult survivors, New York, Lexington Book, 1991 

163

Disciplina pozitivă, o nouă abordare în dezvoltarea abilităţilor parentale 

cert.şt.dr. Liviu Măgurianu * *, 

adaptare după 

Joan E. Durrant Ph.D, 2007, 

Positive Discipline, What i tis how to do it, 

Global Initiative to End All Corporal Punishment of Children, 

Save the Children Sweden 

Introducere 

Meseria de a fi părinte este o călătorie veselă, frustrantă, animată şi extenuantă. 

Provocarea este enormă – să iei de mână un nou născut şi să-l ghidezi pentru a 

deveni adult, să-l înveţi tot ce are nevoie pentru a şti cum să-şi facă o viaţă fericită 

şi de succes. Există momente în viaţa părinţilor când provocarea pare să-i 

depăşească. Uneori nu ştim pur şi simplu ce să facem. Uneori nimic din ce facem nu 

pare a fi bine. Şi uneori suntem copleşiţi de toate celelalte stresuri din viaţă. Avem 

puţine informaţii cu privire la dezvoltarea copilului, aşa că ne bazăm pe instinctele 

noastre sau pe experienţele din propria noastră copilărie. Dar de multe ori 

instinctele noastre sunt doar reacţii emoţionale care nu sunt exteriorizate. Şi uneori 

experienţele din propria noastră copilărie au fost negative sau chiar violente. Ca 

rezultat mulţi părinţi cred că disciplina nu este altceva decât a certa şi a lovi. Alţii se 

simt rău atunci când nu-şi mai pot controla emoţiile. Şi alţii se simt neajutoraţi Dar 

există şi o altă cale. „A disciplina” înseamnă de fapt „a învăţa”. A învăţa se bazează 

pe stabilirea obiectivelor pentru a studia, a planifica o apropiere eficientă faţă de 

copil şi a găsi soluţiile care funcţionează. Arareori găsim timp pentru a planifica ce 

anume avem de învăţat sau ce obiective trebuie să atingem din perspectiva rolului 

de părinte. De aceea psihologul de familie poate deveni specialistul care să propună 

familiei momente de reflexie cu privire la modelul de educaţie pe acare îl transmit 

copiilor lor. Psihologul de familie poate începe să lucreze la dezvoltarea abilităţilor 

de părinte pornind de la principiile Convenţiei ONU cu privire la Drepturile 

Copilului. Aceasta garantează copiilor protecţie faţă de orice formă de violenţă, 

inclusiv pedeapsa fizică. Se recunosc de asemenea drepturile copiilor la respect şi la 

demnitate. 

Copiii au dreptul la protecţie faţă de orice formă de violenţă 

Art. 19 din Convenţia Drepturilor Copilului UN 

„Disciplina pozitivă” nu este violentă şi respectă copilul ca persoană care 

învaţă. Aceasta este o abordare de învăţare care ajută copiii să reuşească, le dă 

informaţii şi le sprijină creşterea. 

* Liviu Măgurianu este cercetător ştiinţific doctor la Institutul de Cercetări Economice şi Sociale 

„Gh.Zane”, Filiala Iaşi a Academiei Române. 

164

Disciplina pozitivă reprezintă un fundament pentru părinţi. Aceasta este 

formată dintr-un set de principii care se pot aplica într-o gamă variată de situaţii. 

Este un set de principii care vă ghidează toate interacţiunile pe care le aveţi cu 

copiii, nu reprezintă doar o provocare. 

Convenţia Drepturilor Copilului recunoaşte că părinţii au dreptul să fie 

sprijiniţi în ducerea la îndeplinire a rolului lor important. 

Părinţii au dreptul la sprijin şi asistenţă în creşterea copiilor lor. 

Art. 18 şi19 din Convenţia ONU cu privire la Drepturilor Copilului 

Disciplina pozitivă pune la un loc: 

ceea ce ştim despre dezvoltarea sănătoasă a copiilor 

descoperirile făcute în cercetările referitoare la modul eficient de a fi părinţi şi 

principiile drepturilor copilului 

Disciplina pozitivă nu înseamnă 

- Disciplina pozitivă nu înseamnă a fi un părinte care permite orice copilului. 

- Disciplina pozitivă nu înseamnă să laşi copilul să facă ce vrea. 

- Disciplina pozitivă nu înseamnă lipsa de reguli, de limite sau de aşteptări. 

- Disciplina pozitivă nu înseamnă reacţii pe termen scurt sau pedepse alternative cum 

ar fi pălmuirea sau bătaia. 

Disciplina pozitivă înseamnă: 

- Disciplina pozitivă înseamnă soluţii pe termen lung care dezvoltă la copilul 

dumneavoastră auto - disciplina . 

- Disciplina pozitivă înseamnă comunicarea clară a aşteptărilor, regulilor şi limitelor 

dumneavoastră. 

- Disciplina pozitivă înseamnă crearea unei relaţii reciproce de respect cu copilul 

dumneavoastră. 

- Disciplina pozitivă înseamnă a-l învăţa pe copilul dumneavoastră să-ţi însuşească 

deprinderile de viaţă pe termen lung. 

- Disciplina pozitivă înseamnă creşterea competenţei copilului şi sporirea încrederii 

acestuia pentru a face faţă situaţiilor care incită interesul. 

- Disciplina pozitivă înseamnă a învăţa ce înseamnă curtoazia, non violenţa, empatia, 

respectul de sine, drepturile omului şi respectul faţă de ceilalţi. 

De la 1 la 2 ani 

Aceasta este perioada cu cele mai uimitoare schimbări. În această etapă de 

vârstă, copilul va începe să meargă şi va avea loc „o explozie a limbajului”. Mersul 

schimbă totul. Acum copilul poate să meargă oriunde vrea. Poate să ajungă la 

lucrurile la care nu putea să ajungă înainte. El este incitat şi emoţionat de noua sa 

independenţă. Îi place să exploreze orice colţ. Îi place să atingă şi să afle gustul la 

orice. Această explorare reprezintă începutul unei călătorii pe tărâmul descope- 

165

irilor. Este modul lui de a afla totul despre o lume care devine fascinantă cu fiecare 

pas pe care îl dace. Toţi copiii au nevoie să exploreze, să atingă şi să guste. Aceste 

lucruri sunt absolut necesare pentru dezvoltarea creierului lor. Atunci când 

explorează, copilul este un mic om de ştiinţă. El va face experimente pentru a vedea 

care lucruri fac zgomot, care lucruri cad, care lucruri plutesc. Aceste experimente îi 

învaţă câte ceva despre obiectele din lumea sa. De exemplu el va lăsa să-i cadă 

jucăria în mod repetat. Nu face acest lucru ca să vă enerveze. El face acest lucru ca 

să înţeleagă ce înseamnă „căderea”. Copilul îşi va băga mâna în mâncare pentru a 

vedea din ce-i făcută. El îşi va băga jucăriile în gură pentru a afla ce gust au. Va 

scuipa mâncarea din gură pentru a vedea cum se simte. Nimic din comportamentul 

lui nu este „rău”. Este sarcina copilului în această etapă de a-şi descoperi lumea. El 

este un explorator. Sarcina părintelui este de a securiza copilul, de a configura şi 

restrucura mediul astfel încât lumea pe care o explorează copilul său să devină 

sigură. Dacă pruncul său poate explora în siguranţă, el va învăţa foarte repede multe 

lucruri. El va afla de asemenea că lumea sa este un loc sigur. Prin explorările sale, 

copilul dumneavoastră va învăţa foarte repede un număr uimitor de mare de cuvinte 

noi. El va dori să ştie numele a tot ce vede. Aceasta este o ocazie minunată de a-i 

oferi copilului ocazia să-şi formeze un vocabular bogat şi dragostea faţă de cuvinte. 

Este de asemenea important: să se vorbească cu copilul, să i se citească poveşti, să 

fie ascultat, să i se răspundă la întrebări. În această etapă a vieţii sale, una din 

sarcinile importante ale părinţilor este de a i se insufla copilului primele mesaje de 

independenţă în creştere. El are nevoie să ştie că îi veţi respecta nevoia de 

independenţă şi că îl veţi sprijini în dorinţa sa puternică de a învăţa. Nevoia 

copilului de independenţă poate determina apariţia unor mici conflicte pe care le-ar 

avea cu părinţii sau adulţii care îl îngrijesc. La această etapă a vieţii, copiii încep să 

spună „nu”. Când copilul spune „nu”, nu înseamnă că el vă sfidează sau că nu vă 

ascultă. El încearcă să vă spună ce simte. Dacă ei învaţă la această etapă de vârstă să 

numească multe obiecte, ei nu ştiu încă să-şi definească sentimentele. Este foarte 

greu pentru ei să-şi exprime sentimentele. Atunci când un prunc spune ”nu”, el 

încearcă să spună: „Nu-mi place asta”, ”Nu vreau să merg”, „Nu vreau asta”, 

„Vreau să-mi aleg singur hainele cu care mă îmbrac”, ”Sunt frustrat”. Ei nu ştiu 

nici ce simt ceilalţi oameni. Dacă ei nu ştiu să-ţi exprime sentimentele, cu siguranţă 

că nu pot şti ce sentimente au alţi oameni. Atunci când adultul e obosit şi are nevoie 

de puţină linişte, copilul nu poate înţelege ce simte şi de ce are nevoie adultul care îl 

îngrijeşte. Dacă el face gălăgie, nu înseamnă că este un copil „rău”, face acest lucru 

pentru că nu ştie ce simt părinţii sau cei care au grija de el. 

Atunci când vă grăbiţi şi copilul dumneavoastră nu este îmbrăcat, nu înseamnă 

că el face intenţionat asta pentru a vă face să întârziaţi, face acest lucru pentru că 

nu înţelege de ce trebuie să plecaţi chiar în momentul când el îşi desenează 

capodopera. Atunci când plouă şi vreţi ca el să-şi pună haina pe el şi el spune 

„nu”, este pentru că nu înţelege încă ce înseamnă să fie udat de ploaie – sau pentru 

că vrea să-şi aleagă singur hainele pe care să le poarte. 

Copiii se simt foarte frustraţi în viaţa de zi cu zi. Ei vor să fie independenţi, dar 

nu pot întotdeauna să facă ceea ce vor. 

166

Copiii spun adesea „Nu” dar şi aud de mulkte ori acest cuvânt în jurul lor. 

Pruncii sunt frustraţi de multe ori pe zi pentru că adulţii le spun „nu” atât de des. 

Încercăm să-i păzim pentru a fi în siguranţă şi să-i învăţăm să respecte reguli 

importante. Dar ei nu înţeleg intenţiile noastre. Ei simt doar frustrarea de a auzi 

„nu”. Ca rezultat, copiii pot dezvolta traume sau pot fi la un pas de dezvolta o 

traumă emoţională. Frustrarea se adună în ei şi nu ştiu cum să o exteriorizeze. Nu au 

limbajul atât de bine dezvoltat pentru a-şi exprima sentimentele.Aşa că adesea ei 

clachează şi devin trişti, sunt descurajaţi şi frustraţi. Ei îşi exprimă sentimentele 

plângând, ţipând sau trântindu-se pe podea. Mulţi părinţi pot relata aceste lucruri. 

Atunci când nu înţelegem intenţiile copiilor noştri atunci când ei spun „nu” şi noi ne 

simţim frustraţi şi devenim stresaţi. În aceste situaţii, putem să-i învăţăm pe copii 

lucruri importante cum a r fi: cum să-şi stăpânească frustrarea şi cum să-şi exprime 

sentimentele într-un mod constructiv. Acestea sunt lecţiile timpurii pentru 

rezolvarea conflictelor. Acestea vor întări relaţiile cu părinţii şi-şi vor însuşi 

deprinderi pe care le vor avea toată viaţa. 


În această etapă a vieţii, se pot vedea schimbări în comportamentul copilului 

care pot îngrijora, dar acestea sunt doar semnele lui de creştere şi dezvoltare. 

Copilul vrea să înţeleagă lumea din jurul său. În mod obişnuit aceste schimbări iau 

forma unor temeri. Este perioada când copilului începe să-i fie frică de întuneric. 

Sau ar putea să-i fie teamă de animale, de sunete noi sau de umbre. Sau ar putea să 

plângă în continuu atunci când plecaţi şi îl lăsaţi liber. 

Părinţii sunt adesea îngrijoraţi de asemenea schimbări însă acestea sunt semne 

de maturizare ale copilului. Deoarece copilul înţelege bine ce înseamnă pericolul, 

învaţă să-i fie frică să nu se rănească. Deoarece imaginaţia copilului se dezvoltă şi 

poate analiza lucrurile pe care le vede, începe să-i fie frică de monştri şi de fantome. 

Aceasta este etapa cea mai înspăimântătoare pentru copilu. El nu are destulă 

experienţă pentru a face diferenţa dintre imaginar şi real. El crede că ceea ce vede 

există cu adevărat. Ar putea să-i fie frică de măşti, de desenele din cărţi, de 

personajele din desene animate sau de jucăriile care arată înspăimântător. Aceste 

lucruri se întâmplă deoarece a învăţat ce înseamnă pericolul dar nu ştie încă faptul 

că unele lucruri nu sunt reale. În mintea copilului totul este animat. Dacă-ţi pui o 

mască înspăimântătoare, el crede că va-ţi schimbat în acea creatură; dacă-şi 

imaginează că sub patul său există un monstru, el crede că există cu adevărat acel 

monstru. 

Copilului poate să-i fie frică atunci când plecaţi. Acest lucru se întâmplă 

deoarece înţelege ce înseamnă pericolul, dar nu înţelege încă faptul că întotdeauna 

vă întoarceţi la el. Copilul poate fi foarte înspăimântat atunci când este lăsat singur 

sau este lăsat cu persoane pe care nu le cunoaşte foarte bine. La această etapă de 

vârstă copilul dumneavoastră are mult nevoie de asigurare că totul este în regulă. El 

are nevoie să ştie că adultul îl înţelege, îi respectă sentimentele şi îl protejează. 

Un alt semn al dezvoltării copilului este timiditatea. Chiar şi copiii care erau 

foarte expansivi când erau prunci pot acţiona destul de diferit în această etapă a 

vârstei. Deodată, copilul poate fi timid atunci când este înconjurat de străini. Acest 

167

lucru este un semn al creşterii iar copilul dă dovadă că înţelege ce înseamnă relaţia 

dintre oameni. Acest comportament nou nu înseamnă lipsă de politeţe sau 

respingere. Este un răspuns inteligent la situaţie. Copilul dumneavoastră înţelege ce 

înseamnă pericolul şi ştie să facă diferenţa dintre străini şi persoanele pe care-i 

cunoaşte. Un alt lucru în dezvoltarea copilului de care sunt îngrijoraţi părinţii este 

refuzul de a fi ţinut de mână sau în braţe de rude sau de prieteni. Când se întâmplă 

acest lucru nu înseamnă că el este nepoliticos. Înseamnă că vrea să aibă autocontrol 

asupra propriului corp. Vrea să decidă singur cine poate să-l atingă. Acest lucru este 

un element foarte important în dezvoltarea copilului. Pentru a-i învăţa pe copii să 

fie siguri de corpul lor şi ce înseamnă intimitatea, trebuie să le respectăm drepturile 

de a-şi controla propriile corpuri. Este bine de ştiut că în această perioadă copiii nu 

înţeleg încă modul cum simt ceilalţi oameni. Atunci când copilul strigă după 

dumneavoastră, el nu înţelege că trebuie să plecaţi. Atunci când copilul nu vrea să 

vorbească cu un străin, acesta nu înţelege că acel copil încearcă să fie prietenos. 

Copilul începe să-şi înţeleagă propriile sentimente. Va trece ceva timp înainte să 

poată să înţelege sentimentele altor oameni. 

La această etapă de vârstă, sarcina cea mai importantă pentru părinţi este să 

respecte sentimentele copiilor lor. Îi învăţăm pe copii să respecte sentimentele 

altora, respectându-le pe ale lor. Atunci când copiii au încredere că părinţii lor le 

respectă sentimentele, vor deveni mai încrezători pentru că se simt în siguranţă. 

Respectarea sentimentelor copilului înseamnă se poate realiza în diverse forme: 

să fie ajutat să-şi exprime sentimentele prin cuvinte; să i se spună că aveţi 

întotdeauna aceleaşi sentimente pentru ei; să nu existe ruşine în exprimarea 

sentimentelor prin îmbrăţişare; să nu fie pedepsit că lui îi este frică. 


Această etapă de vârstă este o etapă incitantă atât pentru copil cât şi pentru 

adulţi. Copilul dumneavoastră vrea să ştie totul. Mintea copilului se dezvoltă 

uimitor la această vârstă. Acum el înţelege că este capabil să înveţe orice. Atunci 

când vede ceva nou, el vrea să ştie denumirea acestuia, la ce foloseşte, cum 

funcţionează, de ce se mişcă în acel mod. La această vârstă, copiii adresează foarte 

multe întrebări. Uneori părinţii obosesc încercând să răspundă la toate întrebările 

copiilor lor. Uneori nici ei nu ştiu răspunsurile, dar părinţii pot construi o fundaţie 

solidă la dezvoltarea copiilor lor, răspunzând politicos la întrebările acestora. Dacă 

respectăm curiozitatea copiilor, ei vor experimenta bucuria de a învăţa. Acest 

sentiment este important deoarece în scurt timp vor intra la şcoală. 

Părinţii care încearcă să răspundă la întrebările copiilor lor sau îi ajută să 

găsească răspunsurile, îi învaţă de fapt pe copiii lor să utilizeze următoarele scheme 

cognitive: „nu este o problemă dacă nu ştiu totul”, „ideile mele contează”, „există 

multe căi de a găsi informaţiile necesare”, „căutarea răspunsurilor şi rezolvarea 

problemelor este o activitate plăcută, distractivă. 

Copiii care învaţă aceste lucruri vor fi mai încrezători când sunt puşi în faţa 

provocărilor. Vor învăţa să fie răbdători. Şi vor învăţa că este bine să dorească să 

înveţe. 

168

Uneori copiii vor să afle câte ceva despre lucruri periculoase. S-ar putea să 

dorească să înveţe cum se aprinde o lumânare; sau ce s-ar întâmpla dacă vor sări 

dintr-un copac înalt; sau ce s-ar întâmpla dacă scapă jos farfuria dumneavoastră 

preferată. Deoarece copii nu au voie să facă sau să folosească lucruri periculoase, ei 

încep să înveţe să respecte reguli la această vârstă. 

Cu cît copilul dumneavoastră înţelege mai multe despre motivele aplicării unor 

reguli, cu atât mai mult le va respecta. 

Copilul vrea să ştie „de ce” De exemplu: „De ce plouă”, „De ce soarele stă 

sus pe cer” „De ce păsările zboară” 

Atunci când copilul dumneavoastră vă întreabă „de ce” el nu vă provoacă. 

Vrea să ştie într-adevăr răspunsul. 

Copiii au dreptul să caute informaţii. 

Art. 13 din Convenţia ONU cu privire la Drepturilor Copilului 

La această vârstă copiilor le place să joace jocuri imaginare. Ei se identifică cu 

tot felul de obiecte, îşi imaginează că sunt alte persoane, inclusiv adulţi. Uneori se 

simt absorbiţi de joc deoarece pentru ei jocul în sine este real, este viaţa lor în 

desfăşurare. 

A se juca este „ocupaţia” copilului. Este modul de a practica pe sine ceea ce alţi 

oameni simt. El se pune în situaţia altor oameni şi vede lucrurile prin prisma lor. 

Jocul este extrem de important pentru că le dezvoltă empatia. 

Jocul este de asemenea important pentru dezvoltarea creierului copilului. Prin 

joc, copiii rezolvă problemele, inventează lucruri noi, experimentează şi-şi imaginează 

cum funcţionează lucrurile. 

Copiii au dreptul să se joace. 


Copiii au nevoie de timp pentru a se juca. Acesta este un alt set creativ în 

dezvoltarea lor. 

Dacă ei au timp pentru a-şi dezvolta imaginaţia, ei vor deveni mai creativi în 

rezolvarea problemelor. Dacă reconfigurează lucruri, cuvinte separate şi le pot 

„asambla”, ei îşi vor da seama că pot să rezolve probleme. Dacă pot să deseneze şi 

să cânte, ei vor deveni mai încrezători în a se exprima în artă. Dacă au ocazia de a 

aduce argumente într-o dispută, ei vor deveni mai buni în rezolvarea conflictelor. O 

altă caracteristică bună de fructificat la această etapă de vârstă este dorinţa lor de a 

ajuta. Ei vor să şteargă pe jos, să facă mâncare, să spele hainele, să văruiască, să 

vopsească prin casă şi să construiască. Prin ajutor ei exersează „ucenicia”. Ei învaţă 

şi pun în practică deprinderi importante pentru viaţă prin privit şi prin ajutor. 

169

Atunci când copiii ajută, ei fac multe greşeli. Ei nu fac lucrurile perfect. Ei au 

puţină experienţă să facă aceste lucruri aşa că s-ar putea să nu le facă aşa cum 

doresc adulţii. Dar astfel ei învaţă. Aşa cum noi nu facem prea bine o activitate 

pentru prima oară, tot aşa copiii au nevoie de şansa de a face greşeli şi de a învăţa. 

Atunci când încurajăm copiii să ne ajute, le dăm şansa să înveţe. Şi atunci când îi 

lăsăm să practice ceva, le arătăm că le respectăm deprinderile şi capacităţile. Acest 

mesaj are un impact mare asupra copiilor. Dacă văd că sunt capabili, ei vor deveni 

mai încrezători să înveţe lucruri noi. La această etapă de vârstă, părinţii au un rol 

important în a întări la copii încrederea în abilităţile lor, răspunzând la întrebările 

lor sau ajutându-i să găsească răspunsurile singuri, asigurându-le timpul de joacă, 

încurajându-i să-şi ofere ajutorul. Insuflarea încrederii copilului în abilitatea sa de a 

învăţa stă la baza învăţării viitoare. El va face faţă multor provocări şi încercări în 

anii care vin. Dacă el începe această „călătorie” crezând că este capabil, el va fi 

mult mai atras să treacă peste acestea. 


Această etapă marchează o schimbare majoră în viaţa copilului şi în viaţa 

părinţilor. La această etapă, majoritatea copiilor vor începe şcoala. Când un copil 

intră la şcoală, lumea sa se schimbă. Va trebui să înveţe repede: cum să se descurce 

singur, fără părinţi; cum să se integreze fiind înconjurat de mulţi copii noi; să 

satisfacă aşteptările multor adulţi noi; să urmeze noi scheme orare. 

Primele experienţe ale copilului referitor la şcoală, îi pot afecta sentimentele 

faţă de şcoală şi de învăţătură mulţi ani. Deşi toţi copiii încep şcoala la aceeaşi 

vârstă, nu toţi sunt gata în acelaşi timp. Copiii au temperamente foarte diferite care 

pot afecta mult modul lor de a răspunde solicitărilor şcolare. Temperamentul 

copilului este înnăscut. Nu poate fi schimbat. Acesta reprezintă o mare parte din 

ceea ce este copilul. Nu există temperamente „bune” sau „rele”- ci acestea sunt doar 

diferite. Temperamentul nostru este cel care ne face unici. Fiecare temperament are 

o serie de puncte tari specifice. 

Câteva aspecte importante ale temperamentului sunt următoarele: 

1. Activismul 

Unii copii sunt foarte activi, dorind să fugă, să sară, să se caţere mai tot timpul. 

Cu greu stau liniştiţi. Ei par să fie întotdeauna în mişcare. Alţi copii sunt inactivi, 

preferând activităţile liniştite, cum ar fi să se uite într-o carte sau să facă puzzle-uri 

mai tot timpul. Există şi alţi copii la care gradul de activitate se situează undeva 

între cele două. 

2. Regularitatea 

Unii copii au un ritm de viaţă uşor de prezis. Le este foame la intervale regulate 

de timp şi se trezesc, se culcă sau merg la baie în fiecare zi cam la aceeaşi oră. Alţi 

copii îşi schimbă ritmul de viaţă. Într-o zi le este foame la prânz, în altă zi se 

întâmplă să nu le fie foame deloc. Se poate să se trezească foarte devreme într-o zi 

şi să doarmă până târziu a doua zi. Ritmul de viaţă a altor copii se situează undeva 

între cele două. 

170

3. Răspunsul la noile situaţii 

Unii copii sunt incitaţi de situaţiile noi. Ei zâmbesc la străini, se plimbă cu 

grupuri noi de copii şi se alătură în jocul lor, îşi fac uşor prieteni noi, le place să 

mănânce noi feluri de mâncare şi se bucură atunci când merg în locuri noi. Alţi 

copii se retrag când sunt puşi în faţa unor situaţii noi. Ei fug atunci când se 

întâlnesc cu persoane străine, le trebuie mult timp să se alăture noilor grupe de 

copii, scuipă mâncarea atunci când li se dă noi feluri de mâncare şi ezită sau evită să 

meargă în locuri noi. La alţi copii, răspunsurile acestora la situaţii noi se situează 

undeva între cele două. 

4. Adaptabilitatea 

Unii copii se adaptează repede la noile situaţii de rutină, la noile locuri, cu 

oamenii noi cu care intră în contact sau cu noi feluri de mâncare S-ar putea să le 

trebuiască doar 2-3 zile pentru a se adapta la noul orar, să trăiască într-o casă nouă 

sau să meargă la o nouă şcoală. Alţi copii se adaptează mai greu. S-ar putea să le 

trebuiască luni pentru a-ţi face prieteni atunci când au vecini noi, pentru a se simţi 

confortabil într-o nouă şcoală sau să urmeze un nou orar. La alţi copii, 

adaptabilitatea se situează undeva între cele două situaţii.. 

5. Atenţia 

Unii copii trec de la un lucru la altul, în funcţie de ce văd sau aud în acel 

moment. Le trebuie mult timp pentru a finaliza sarcinile care le-au fost date, 

deoarece atenţia lor este atrasă constant în diferite direcţii. Dar atunci când sunt 

trişti sau dezamăgiţi, este uşor pentru ei să-şi schimbe atenţia îndreptându-se spre 

altceva şi atunci îşi schimbă şi starea sufletească. Alţi copii nu sunt distraţi. Ei pot 

sta ore întregi să citească. Si atunci când le este foame sau sunt trişti nu-şi schimbă 

uşor atenţia. La alţi copii, gradul de sustragere a atenţiei se situează undeva între 

cele două. 

6. Persistenţa 

Unii copii sunt foarte persistenţi şi atunci când li se dă o sarcină, ei stau şi-şi bat 

capul până o rezolvă. Ei au un obiectiv în minte şi vor continua până îl realizează. 

Ei nu vor renunţa în caz de eşec. Dar nu este uşor să-i opreşti să facă lucruri pe care 

vor să le facă. Alţi copii sunt mai puţin persistenţi. Dacă se întâmplă să cadă, ei nu 

se ridică singuri. Dacă nu reuşesc să rezolve repede un puzzle, pierd interesul pentru 

acesta. Si este uşor să-i opreşti să facă lucruri pe care nu vor să le facă. La alţi 

copii, gradul de persistenţă se situează undeva între cele două. 

7. Intensitatea 

Unii copii au răspunsuri profunde la evenimente şi situaţii. Dacă întâmpină 

greutăţi în rezolvarea unui puzzle, ei ţipă şi aruncă piesele acestuia. Ei prezintă o 

supărare şi tristeţe mare dar şi o mare bucurie. Plâng tare când sunt trişti şi râd tare 

când sunt fericiţi. Veţi şti întotdeauna ceea ce simt aceşti copii. Alţi copii au reacţii 

stăpânite. Atunci când sunt supăraţi, ei plâng încet. Atunci când sunt fericiţi ei doar 

zâmbesc. Este greu să ştiţi ce simt aceşti copii. La alţi copii, gradul de intensitate se 

situează undeva între cele două. 

171

Potrivirea dintre temperamentul adultului şi al copilului temperament poate 

avea un efect puternic asupra relaţiei dintre cei doi. Recunoscând rolul 

temperamentului din comportamentul copilului şi propriul comportament, pot fi 

înţelese motivele care stau în spatele multor conflicte care se iscă. Se poate înţelege 

de ce bătaia şi ţipatul la copil nu ajută. Temperamentul copilului nu se poate 

schimba la fel cum nu se poate schimba nici temperamentul adulţilor. Atunci când 

temperamentele nu se potrivesc, pot fi identificate căi de rezolvare a diferenţei fără 

bătăi sau certuri. Adultul este cel care poate găsi căi pentru a respecta şi rezolva 

diferenţele existente. 

În primii ani de viaţă, relaţia socială a copiilor a devenit din ce în ce mai 

importantă. Lumea copilului lor se extinde. El învaţă mai mult despre modul cum 

alţii gândesc, ce cred alţii şi cum se comportă ceilalţi. Uneori, părinţii se 

îngrijorează pentru că pierd controlul asupra copiilor lor la această vârstă. Ei se tem 

de toate influenţele noi pe care le au copiii lor. Dar aceasta este o parte necesară şi 

importantă a dezvoltării copilului lor. În această etapă a vieţii, el află multe lucruri 

despre oamenii din jurul lui. Află chiar mai multe lucruri despre sine. În această 

etapă a vieţii, când este pentru prima oară, copiii trebuie să-şi imagineze lucruri 

foarte complicate. Ei trebuie să înveţe cum: să rezolve conflictele cu alţi copii; să 

comunice cu ceilalţi chiar dacă aceştia nu sunt de acord; să se bazeze pe ei înşişi; să 

se bazeze pe alţii; să se descurce cu lăudăroşii;; să fie loial chiar şi atunci când este 

dificil; să fie amabil chiar şi atunci când ceilalţi nu sunt. 

Deprinderile şi încrederea pe care şi le-a însuşit copilul în primele etape ale 

vieţii formează o fundaţie puternică pentru a face faţă noilor provocări. Copiii care 

cred că sunt buni, sunt grijulii şi sunt capabili. Copiii care ştiu că sunt susţinuţi şi 

acceptaţi de părinţii lor le cer adesea sfatul şi ajutorul. Copiii care au fost martorii 

unor conflicte, furie şi stres rezolvate de părinţii lor pe cale paşnică, fără agresiune 

sau violenţă, rezolvă bine propriile conflicte. Copiii care au învăţat de la părinţii lor 

cum să asculte, să comunice şi să-i trateze pe ceilalţi cu respect va face acelaşi lucru 

cu camarazii şi cu profesorii săi. Tot ce se face pentru a realiza o relaţie strânsă, 

bazată pe încredere cu copilul în primele etape ale vieţii îi va da tăria să rezolve 

situaţiile dificile. Datoria majoră a adulţilor la această etapă a vieţii este să-şi 

susţină şi să-şi ghideze copiii. Copiii ne văd ca modelele şi ghizii lor. 

172 

Noi trebuie să fim oamenii care dorim să devină copiii noştri. 

Noi fiind primii şi cei mai importanţi profesori ai copiilor noştri, putem să le 

arătăm prin comportamentul nostru cum să respecte drepturile altor oameni, să ne 

arătăm amabilitatea, să-i ajutăm pe ceilalţi, să-şi ceară scuze, să fie loiali. Această 

etapă este foarte importantă deoarece face trecerea de la copilărie la adolescenţă. 

Trebuie să clădim pe fundaţia pe care am creat-o în primii ani. 


Copilul intră în perioada de pubertate. Este perioada când încep să apară multe 

schimbări incitante. Corpul său se va schimba. Nu mai este un băieţel. Copilul se 

pregăteşte pentru a deveni adult dar el este încă un copil. Această situaţie poate

duce la conflicte în familie. De ce conflictele de familie sunt atât de obişnuite la 

această etapă de vârstă a copilului O parte dintre aceste motive ar putea fi 

următoarele: 

• La această etapă de vârstă, copiii vor să aibă mai multă independenţă, dar 

părinţii sunt îngrijoraţi că ei nu posedă încă toate cunoştinţele şi deprinderile 

de care au nevoie pentru a lua singuri deciziile potrivite. 

• Schimbarea imensă care se produce în corpul copilului poate duce la 

schimbarea stării sufleteşti. Un copil care obişnuia să fie vesel ar putea 

deveni deodată ursuz şi se enervează repede 

• Copiii petrec mai mult timp cu camarazii lor şi mai puţin timp cu părinţii lor. 

Uneori vor să facă ceea ce fac camarazii lor, chiar dacă părinţii lor 

dezaprobă aceste lucruri. 

• La această etapă de vârstă, copiii realizează că pot să nu fie de acord cu 

părinţii lor. Îşi formează propriile crezuri şi prefigurează cum sunt ei ca 

indivizi. 

• La această etapă de vârstă, părinţilor le este teamă pentru copiii lor. Ei pot fi 

îngrijoraţi pentru siguranţa lor sau pentru sănătatea lor. Ei pot fi îngrijoraţi 

pentru copii lor deoarece cred că pot intra în bucluc sau pot avea rezultate 

slabe la şcoală. Uneori părinţii se simt neputincioşi. 

Aceste motive împreună pot duce la frecvente conflicte de familie. Prieteniile 

devin din ce în ce mai importante la această etapă de vârstă a copilului. Prietenii 

sunt foarte importanţi pentru starea emoţională a copiilor. Ei pot fi o sursă de 

sprijin, confort şi distracţie. De la ei copilul dumneavoastră învaţă să-şi însuşească 

deprinderi noi şi-l ajută pe copilul dumneavoastră să-şi dezvolte interese noi. La 

fel ca adulţii, copiii au nevoie de suport social. Dar interesul din ce în ce mai mare 

al copiilor de a-şi face şi de a-şi menţine prietenii pot duce la îngrijorarea părinţilor. 

La această etapă de vârstă, părinţii sunt îngrijoraţi de „presiunea pe care o pot 

exercita camarazii” asupra copilului dumneavoastră. Uneori copiii vor face lucruri 

dezaprobate de părinţii lor doar pentru a fi acceptaţi de camarazii lor. La această 

etapă de vârstă, o sarcină majoră a părinţilor este să asigure siguranţa copilului, 

respectându-le nevoia lor de independenţă. 

Există numeroase modalităţi de a clădi siguranţa copilului: 

• Petrecerea timpului împreună 

- să faceţi lucrurile împreună ca o familie; 

- vorbiţi cu copilul dumneavoastră despre prietenii lui; 

- ascultaţi-i îngrijorările şi preocupările; 

- recunoaşteţi-i realizările; 

- spuneţi-i despre provocările cărora trebuie să le facă faţă în anii care vor veni 

şi lăsaţi-l să înţeleagă că-i veţi fi de ajutor; 

- fiţi onest cu el; 

- fiţi apropiat de el; 

- încercaţi să-i înţelegeţi sentimentele care stau în spatele comportamentului 

său; 

173

• Clădirea stimei de sine 

- ajutaţi-l să se descopere şi să-i placă de sine; 

- încurajaţi-l să creadă în abilităţile sale; 

- ajutaţi-l să vadă de ce este în stare şi caracteristicile sale speciale; 

• Fiţi implicat în problemele lui de la şcoală 

- mergeţi la evenimentele şcolii; 

- cunoaşteţi-i profesorii; 

- discutaţi cu el despre temele sale şi oferişi-vă să-l ajutaţi să le facă; 

- arătaţi-i că sunteţi interesat de ceea ce citeşte şi discutaţi cu el despre cartea pe 

care o citeşte; 

• Cunoaşteţi-i prietenii 

- lăsaţi-l să-şi aducă prietenii acasă pentru a-şi petrece timpul împreună; 

- faceţi cunoştinţă cu familiile prietenilor copilului dumneavoastră; 

- participaţi la evenimentele în care sunt implicaţi copilul dumneavoastră şi 

prietenii lui; 

• Fiţi aproape – dar şi la distanţă 

- trebuie să ştiţi unde este şi cu cine este copilul dumneavoastră dar respectaţi-i 

nevoia de independenţă şi intimitate 

- arătaţi-i că aveţi încredere în el ţi credeţi în el. 

De asemenea, există şi numeroase modalităţi de a încuraja independenţa copilului: 

• dezbateţi împreună despre ce înţelege el prin bine sau prin rău 

- vorbiţi-i despre activităţile riscante şi explicaţi-i de ce ar trebui să le evite, cum ar fi 

de exemplu fumatul, consumarea drogurilor şi eforturile fizice periculoase; 

- ascultaţi care sunt valorile sale; 

- vorbiţi cu el despre schimbările fizice şi emoţionale pe care le va avea la 

pubertate; 

- vorbiţi cu el despre presiunile cărora trebuie să le facă faţă atunci când face 

lucruri pe care le consideră a fi greşite sau periculoase; 

- ajutaţi-l să planifice dinainte pentru a fi pregătit să facă faţă presiunii 

camarazilor săi; 

• ajutaţi-l să-şi dezvolte competenţele şi sentimentul de responsabilitate 

- determinaţi-l să se implice în activităţile casnice; 

- vorbiţi cu el despre bani şi despre modul inteligent de a-i cheltui; 

- implicaţi-l în crearea regulilor şi a aşteptărilor familiei. 

• ajutaţi-l să-şi dezvolte empatia şi respectul faţă de ceilalţi 

- încurajaţi-l să sprijine oamenii care au nevoie de ajutor; 

- vorbiţi cu el despre ceea ce trebuie să facă atunci când ceilalţi nu sunt amabili. 

• ajutaţi-l să se gândească la viitorul său 

- ajutaţi-l să-şi fixeze propriile obiective; 

- vorbiţi cu el despre deprinderile şi cunoştinţele pe care ar vrea să le aibă 

atunci când va fi mai mare; 

- ajutaţi-l să aibă un vis, să-şi imagineze cum ar vrea să-i fie viaţa; 

174

- ajutaţi-l să găsească modalităţile pentru a-şi atinge obiectivele. 

Toate programele de dezvoltare pe care părinţii le folosesc în primii ani de 

vârstă la copii devin foarte importante acum. Copiii ai căror părinţi le-au cultivat 

spiritul de independenţă atunci când erau mici, par mai puţin dispuşi să fie 

influenţaţi negativ de camarazii lor. Copiii ai căror părinţi le-au respectat 

sentimentele atunci când erau mici, sunt mai dispuşi acum să-şi exprime temerile şi 

îngrijorările faţă de părinţii lor. Copiii ai căror părinţi le-au cultivat de timpuriu 

spiritul de încredere, sunt mai dispuşi acum să creadă în ei. Copii care au fost 

sprijiniţi şi îndrumaţi de părinţii lor, sunt mai dispuşi acum să se adreseze lor 

înainte de a intra în bucluc. Relaţia care s-a creat între dumneavoastră şi copilul 

dumneavoastră va fi ancora în drumul lui spre adolescenţă. 


Aceasta este etapa caracterizată printr-o mare bogăţie de sentimente şi 

evenimente. Copilul dumneavoastră va deveni curând adult. Toată copilăria s-a 

pregătit pentru această etapă. El a învăţat: 

- cum să respecte pe celălalt; 

- cum să rezolve conflictele fără violenţă; 

- cum să-şi exprime sentimentele în mod constructiv; 

- cum să se bazeze pe sine şi pe ceilalţi. 

La această etapă de vârstă va folosi toate aceste deprinderi în viaţa de zi cu zi. 

Părinţii adesea spun că la această etapă de vârstă că nu-şi prea văd copiii. Copilul 

dumneavoastră trebuie să-şi folosească deprinderile pe cont propriu. A fi părintele 

unui adolescent este o experienţă fericită. Copilul dumneavoastră este aproape un 

adult, capabil să discute cu dumneavoastră aproape de orice subiect. El poate să 

aibă noi idei, să-şi dezvolte propriile idei şi să-şi traseze propriul curs. Există multe 

provocări în modul de a negocia relaţia în schimbare cu propriul dumneavoastră 

copil. Dar, ca întotdeauna, aceste provocări oferă ocazii pentru a vă învăţa copilul să 

ia decizii bune, să rezolve conflictele şi să facă faţă sau să treacă peste eşec. La 

această etapă, copilul dumneavoastră experimentează noi tipuri de posibilităţi în 

efortul de a descoperi cine este cu adevărat. Prima sa sarcină este de a-şi descoperi 

propria sa identitate care este unică. 

Copilul dumneavoastră are un impuls puternic de a exprima cine este nu ceea ce 

aşteaptă alţii ca el să fie. El poate să exprime o schimbare bruscă în alegerea: 

- muzicii; 

- a hainelor; 

- a coafurii; 

- a prietenilor; 

- a crezurilor sale; 

- a preferinţelor culinare; 

- a activităţilor extraşcolare; 

- a intereselor academice; 

- a planurilor de viitor. 

175

Părinţii au uneori temeri la această vârstă. Ei cred că tot ce i-au învăţat pe copiii lor a 

fost în zadar. Copiii lor pot avea noi crezuri religioase şi politice. Ei nu mai merg la 

biserică şi nu mai mănâncă anumite feluri de mâncare. S-ar putea ca ei să-şi vopsească 

părul sau să se îmbrace doar în negru. Aşa cum copilul tău când era mic făcea 

experimente cu obiecte, acum când este adolescent, el experimentează identitatea sa. El 

experimentează pe diferite persoane pentru a afla cu care se potriveşte cel mai bine. 

Pentru a realiza acest lucru, el trebuie mai întâi să se debaraseze de vechile obiceiuri. Este 

ca o omidă care-şi leapădă coconul. Trebuie să facă acest lucru pentru a apărea aşa cum 

este el, ca o persoană unică. Adesea adolescenţii încearcă identităţi care sunt foarte diferite 

de cele ale părinţilor lor. Ei ascultă muzica pe care părinţii lor nu „o gustă” şi nu le place, 

poartă haine iar părinţilor lor nu le place şi au puncte de vedere pe care le susţin cu tărie 

iar părinţii lor le dezaprobă. Devenind foarte diferiţi de părinţii lor, ei pot mai bine să-şi 

imagineze cine sunt. Dar părinţii se îngrijorează de faptul că se întreabă unde-i pot duce 

experimentele pe adolescenţi. Uneori tinerii încearcă să experimenteze cu drogurile şi cu 

alcoolul; sau consideră că ar putea experimenta sexualitatea şi noi relaţii interumane. 

Adolescenţii înţeleg greu că lucruri rele li se poate întâmpla. Încă nu înţeleg pe deplin că 

pot fi răniţi, că adolescentele pot rămâne însărcinate sau că pot chiar muri. Uneori, ei fac 

lucruri foarte riscante deoarece cred că nimic rău nu li se poate întâmpla. Încearcă să-şi 

asume roluri de adulţi şi experimentează cu lucruri interzise lor. Ei vor să facă lucruri pe 

care le-au văzut că le fac întotdeauna adulţii, incluzând aici şi pe părinţii lor. Părinţii se 

îngrijorează de asemenea că alţii tineri îi pot influenţa pe copiii lor, influenţându-i să facă 

lucruri periculoase. Câştigarea încrederii copilului dumneavoastră este acum un lucru 

foarte important. El trebuie să ştie că poate să vină la dumneavoastră fără frică pentru 

informaţii şi pentru sfaturi. El nu vrea să fie controlat. Dar el nu trebuie să ştie că sunteţi 

acolo, dându-le informaţii clare şi oneste, spunându-le clar şi structurat ce aşteptaţi de la el 

şi oferindu-le un mediu sigur. Acum este perioada când îşi testează încrederea, abilitatea 

de a lua decizii, deprinderile de comunicare, respectul de sine, empatia şi deprinderile de 

rezolvare a conflictelor pe care şi le-a însuşit. La această vârstă are nevoie de ele. 

Uneori în dorinţa lui arzătoare de a avea libertatea de a alege, el va face greşeli. Aşa 

cum s-a rănit el când era copil, când voia să afle informaţii despre obiecte, el poate fi 

rănit în dorinţa sa de a afla ce este viaţa. Aşa cum i-aţi oferit un mediu sigur, i-aţi dat 

informaţii şi i-aţi susţinut şi vegheat creşterea când era copil, puteţi face acelaşi lucru 

acum. Copilul dumneavoastră este acum ca o pasăre care-şi testează aripile. Va cădea câte 

o dată, dar va învăţa să zboare cu ajutorul dumneavoastră. Lucrurile cele mai importante 

pe care părinţii pot să le facă la această vârstă sunt: 

- să întărească relaţia părinte – copil; 

- să monitorizeze activităţile copilului; 

- să educe independenţa lor. 

Întărirea relaţiei dintre părinte şi copil 

Relaţia dintre părinte şi copil începe să se creeze încă de la naşterea copilului. 

Prin clădirea încrederii şi ataşamentului de la o vârstă fragedă, întărind relaţia în 

176 

Copiii au dreptul la libertatea de exprimare şi de gândire. 

Art. 13 şi 14 din Convenţia ONU cu privire la Drepturilor Copilului

timpul dezvoltării copilului, părintele a trasat relaţia care îl va lansa pe adolescent 

spre maturitate. 

Copiii par să treacă prin adolescenţă cu succes dacă relaţiile lui cu părintele sunt 

calde, bune şi pline de dragoste, stabile, consistente şi predictibile. 

Adolescenţii care au relaţii strânse cu părinţii, sunt predispuşi: 

• să aibă relaţii pozitive cu ceilalţi adolescenţi şi adulţi; 

• să aibă încredere în părinţi şi să menţină acea încredere; 

• să manifeste respect şi empatie faţă de ceilalţi; 

• să aibă încredere în sine; 

• să fie mai cooperativi cu ceilalţi; 

• să aibă o sănătate mintală mai bună; 

• să ţină cont de sfaturile părinţilor şi să le urmeze în acţiunile lui. 

Părinţii care tratează adolescenţii cu respect şi cu amabilitate par să fie trataţi la fel. 

Pe de altă parte, când relaţia părinte – copil este controlată şi punitivă, adolescenţii 

par să: 

• le fie frică de părinţi şi să-i evite; 

• mintă pentru a scăpa de pedeapsă; 

• manifeste depresie şi anxietate; 

• fie nervoşi şi revoltaţi; 

• să-şi exprime furia faţă de ceilalţi; 

• să se revolte împotriva părinţii lor. 

Relaţia emoţională dintre părinte şi adolescent reprezintă contextul tuturor interacţiunilor. 

Dacă relaţia este caldă, bună şi bazată pe dragoste este mult mai uşor 

să-l dirijezi pe tânăr să treacă prin adolescenţă. 

Monitorizarea activităţilor copilului 

Sarcina părintelui este să pună la dispoziţie schema de îndrumare a 

adolescentului/tânărului. Părintele îi va arăta acestuia care sunt căile mai dure şi 

care sunt cele mai sigure. Dar tânărul va decide în ce direcţie să o ia. Una dintre 

cele mai bune căi pentru părinte de a-şi ghida copiii să o ia pe căile cele mai sigure 

este prin monitorizare. 

Monitorizarea înseamnă să ştii ceea ce face adolescentul, în aşa fel încât să-i fie 

respectate nevoile sale şi dreptul său la privaţiune şi la independenţă. 

Părintele îşi poate monitoriza copiii adolescenţi astfel: 

• să arate interes în activităţile lor; 

• să-i ia adesea cu ei; 

• să vorbească adesea cu ei; 

• să fie în preajma lor cât de mult posibil dar să nu fie prea insistenţi; 

• să participe la evenimentele în care sunt implicaţi copiii lor; 

• să le cunoască prietenii; 

• să le primească prietenii în casă şi să-i întâmpine cu amabilitate; 

• să le invite prietenii şi familiile acestora în ieşirile lor; 

• să ştie ce fac în timpul lor liber; 

• să găsească activităţi plăcute de ambele părţi şi să facă acele lucruri împreună; 

177

• să-şi susţină copiii în atingerea obiectivelor lor. 

Monitorizarea are cel mai mare succes atunci când părinţii lor găsesc modalităţi 

de interacţiune frecventă, pozitive şi distractive cu copiii lor adolescenţi. 

Atunci când tinerilor le place cum îşi petrec timpul cu părinţii lor, ei pot avea 

următoarele mecanisme de gândire: 

• văd monitorizarea părinţilor ca pe ceva grijuliu 

• sunt dispuşi să-şi petreacă mai mult timp cu părinţii lor şi să fie mai puţin 

timp ne supravegheaţi; 

• se simt relaxaţi atunci când vorbesc cu părinţii lor; 

• ascultă şi ţin cont de sfaturile părinţilor lor; 

• vor să menţină o relaţie bună / pozitivă cu părinţii lor. 

Totuşi atunci când interacţiunile dintre părinte şi copil sunt negative, 

tensionate şi punitive, ei 

• văd monitorizarea părinţilor ca pe un control şi interferenţă; 

• petrec mai puţin timp cu părinţii şi preferă să fie mai mult timp ne 

supravegheaţi; 

• le este frică să vorbească cu părinţii lor atunci când au probleme; 

• resping sfaturile părinţilor; 

• se revoltă împotriva părinţilor. 

Este extrem de important ca monitorizarea să se facă în contextul unei relaţii 

calde, bune şi bazată pe dragoste. 

Educarea independenţei copilului 

Adolescenţa oferă părinţilor ocazia finală să-şi ajute copiii să-şi pună în practică 

deprinderile de luarea deciziilor într-un mediu sigur şi de susţinere. 

Părinţii pot să facă uz de această ocazie de a educa independenţa copiilor lor 

prin: 

• respectarea ideilor copiilor lor chiar şi atunci când ele sunt diferite de ale 

noastre; 

• încurajarea copiilor lor să decidă asupra valorilor lor; 

• să arate dragoste necondiţionată; 

• încurajarea discuţiilor lor cu copiii de la egal la egal; 

• arătând încredere în abilităţile copiilor de a lua decizii şi să facă faţă 

efectelor deciziilor luate de ei; 

• respectarea sentimentelor copiilor lor; 

• să-şi susţină copiii când aceştia fac greşeli; 

• încurajarea copiilor să încerce din nou atunci când aceştia eşuează; 

• să ia în consideraţie punctele de vedere ale copiilor lor atunci când aceştia 

simt că sunt trataţi incorect; 

• negociind soluţii referitor la dispute. 

Aceste experienţe îi determină pe adolescenţi să se simtă încrezători, optimişti şi 

capabili. 

Uneori părinţii descurajează fără să-şi dea seama. Ei fac acest lucru astfel: 

• criticând ideile copiilor lor; 

178

• făcându-i să se simtă vinovaţi atunci când aceştia nu sunt de acord cu ei; 

• schimbând subiectul atunci când copiii lor încearcă să vorbească cu ei; 

• respingând sentimentele copiilor lor; 

• spunând: „Ţi-am spus eu”, atunci când copiii lor fac greşeli; 

• respingându-i atunci când aceştia au probleme; 

• ignorând punctele de vedere ale copiilor; 

• fiind rigizi şi fără disponibilitatea de a negocia soluţii la diverse dispute. 

Aceste experienţe îi determină pe adolescenţi să devină nemulţumiţi, nervoşi şi 

deprimaţi. Ei încep să se îndoiască de valoarea lor ca oameni şi să creadă că nu sunt 

capabili să aibă idei bune sau să ia decizii bune. Ei devin mai puţin independenţi, se 

bazează mai mult pe ceilalţi oameni, aşteptând ca aceştia să ia decizii în locul lor. 

Independenţa este încurajată atunci când părinţii spun copiilor lor că îi respectă şi că 

au încredere în ei. 

Concluzii 

Înţelegând modul cum gândesc şi simt copiii la diferite vârste, părinţii sunt mult mai 

pregătiţi să răspundă la situaţii incitante într-un mod pozitiv şi constructiv. În loc să 

reacţionaţi pur şi simplu pe moment, gândiţii-vă la ce înseamnă comportamentul copilului 

dumneavoastră şi unde îl poate duce. Părinţii interpretează adesea greşit motivele unor 

comportamente ale copiilor. Atunci când credem că ei ne sfidează, noi răspundem cu furie şi 

pedepse. Atunci când înţelegem că ei fac ceea ce vor să fac pentru a trece la etapa 

următoare, suntem mai dispuşi să răspundem cu informaţii şi sprijin. A fi părinte nu este o 

destinaţie ci o călătorie. Pentru orice călătorie trebuie să fim pregătiţi. 

Aplicarea acestor principii la situaţii de viaţă vă va ajuta să găsiţi soluţii la o gamă 

largă de situaţii incitante. Desigur este mai dificil să gândeşti clar când eşti emoţionat. 

Atunci când simţiţi că deveniţi nervos, respiraţi adânc, închideţi ochii şi gândiţi-vă la: 

1. obiectivul dumneavoastră pe termen lung; 

2. importanţa prieteniei / a căldurii şi a structurii; 

3. nivelul de dezvoltare al copilului dumneavoastră; 

Gândiţi-vă un moment să oferiţi un răspuns care vă va duce la atingerea obiectivului 

şi să respectaţi nevoile copilului dumneavoastră. Astfel îl veţi învăţa pe copilul dumneavoastră 

cum să reacţioneze în caz de frustrare, conflict şi furie. Veţi oferi copilului 

dumneavoastră deprinderile necesare pentru a trăi fără violenţă. Si veţi câştiga respectul 

copilului dumneavoastră. 

Nici un părinte nu este perfect. Toţi facem greşeli. Dar trebuie să învăţăm din aceste 

greşeli şi să facem mai bine data următoare. Bucuraţi-vă de experienţa de a fi părinte! 

În toate acţiunile întreprinse pentru copii, 

interesele copilului vor fi pe primul plan. 


179

Descarcă - Salvati Copiii

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?