Tutorial Python - Starship

ANEXA
A
Editarea în linie de comandă şi repetarea
comenzilor anterioare
Unele versiuni ale interpretorului Python suportă editarea în linie de comandă şi repetarea unor comenzi anterioare,
facilităţi întâlnite în shell-urile Korn sau GNU Bash. Aceste facilităţi sunt implementate folosind biblioteca GNU
Readline care suportă stilurile de editare specifice Emacs şi Vi. Această bibliotecă are propria documentaţie pe
care nu o vom reproduce aici, ci vom face numai o scurtă introducere.
Facilităţile despre care vă vom vorbi sunt disponibile în versiunile UNIX şi CygWin ale interpretorului.
Acest capitol nu va explica facilităţile pachetelor Mark Hammond’s Python Win sau IDLE distribuite odată cu
Python.
A.1 Editarea în linie de comandă
Dacă este suportată, această facilitate va fi disponibilă atunci când interpretorul afişează promptul principal sau
cel secundar.
Linia curentă poate fi editată folosind caracterele de control convenţionale Emacs.
Cele mai importante sunt:
• C-A(Control-A) mută cursorul la începutul liniei;
• C-E(Control-E) mută cursorul la sfârşitul liniei;
• C-B mută cursorul cu o poziţie la stânga;
• C-F mută cursorul cu o poziţie la dreapta;
• BACKSPACE şterge caracterul de la stânga cursorului;
• C-D şterge caracterul de la dreapta cursorului;
• C-K şterge tot ce urmeză pe linie în dreapta cursorului;
• C-Y reface ultimul şir şters cu C-K;
• C-_ anulează ultima comandă efectuată. Operaţia poate fi repetată.
A.2 Repetarea comenzilor anterioare(History)
Toate comenzile executate sunt salvate într-o zonă tampon (Buffer). Atunci când este executată o nouă instrucţiune
aceasta este salvată la sfârşitul buffer-ului.
C-P revine la o comandă anterioară în buffer celei executate.
C-M înaintează la următoarea instrucţiune din buffer.
85