Tutorial Python - Starship

Timpul la care a fost modificat ultima oară fişierul ‘.py’ este înregistrat în fişierul ‘.pyc’ în momentul în care este
creat, iar în momentul importului dacă aceste momente de timp nu corespund fişierului ‘.pyc’ este ignorat.
De obicei nu trebuie să faceţi nimic deosebit pentru a crea fişierul ‘xxx.pyc’. Ori de câte ori ‘xxx.py’ este compilat
cu succes este creat sau suprascris şi fişierul ‘xxx.pyc’. Dacă scrierea fişierului compilat nu reuşeşte veţi fi avertizat
printr-un mesaj de eroare. Conţinutul fişierelor de tip ‘.pyc’ este independent de platformă, astfel încât Python
devine un limbaj foarte portabil.
Câteva indicaţii pentru experţi:
• Când interpretorul Python este apelat folosind opţiunea -O, se generează cod optimizat care va fi stocat în
fişiere de tip ‘.pyo’. La momentul actual optimizatorul nu este de prea mare folos, nu face decât să elimine
din cod instrucţiunile assert şi SET-LINENO. Atunci când se foloseşte această opţiune tot codul este
optimizat, fişierele ‘.pyc’ sunt ignorate iar fişierele ‘.py’ sunt compilate şi optimizate.
• Dacă interpretorul Python este lansat în execuţie folosind opţiunea -OO, compilatorul va genera cod optimizat,
care în cazuri rare să ducă la fucţionări eronate ale programului. În mod curentă se elimină numai
şirurile __doc__ din codul compilat, rezultând fişiere ‘.pyo’ mai compacte. Din moment ce unele programe
pot folosi aceste şiruri, eliminarea lor ar putea genera erori. În concluzie, ar trebui să folosiţi această
opţiune numai atunci când ştiţi foarte bine ce faceţi.
• Un program nu funcţionează mai rapid, atunci când este citit dintr-un fişier de tip ‘.pyc’ sau .pyo, faţă de
unul ‘.py’. Singurul lucru care diferă este viteza de încărcare a programelor în memorie.
• Atunci când este rulat un script, prin lansarea interpretorului avînd ca parametru numele fişierului în care se
află script-ul, codul script-ului nu este compilat şi nu se generează fişiere de tip ‘.pyc’ sau ‘.pyo’. În cazul
în care aveţi un script de dimensiuni mari, şi doriţi să creşteţi viteza de încărcare, puteţi să mutaţi bucăţi din
cod într-un modul pe care să îl importaţi apoi în script. Interpretorul Python poate fi lansat şi folosind direct
un fişier cu extensia ‘.pyc’ sau ‘.pyo’.
• Este posibil să lansaţi interpretorul Python doar cu un fişier de tip ‘xxx.pyc’ (sau ‘xxx.pyo’ dacă se foloseşte -
O), fără ca fişierul ‘xxx.py’ asociat să existe. Puteţi folosi această facilitate atunci când distribuiţi o bibliotecă
într-un format de cod greu de decriptat.
• Modulul compileall poate fi folosit pentru a crea fişiere ‘.pyc’ (sau ‘.pyo’, utilizând -O) pentru toate
modulele dintr-un director.
6.2 Module standard
Python dispune de o bilbliotecă de module standard, a căror descriere o puteţi găsi în ”Python Library Reference”.
Unele module sunt integrate în interpretor, deşi nu fac parte din nucleul limbajului, din definiţia acestuia, dar
sunt integrate pentru eficienţă sau pentru a facilita accesul la primitivele sistemului de operare. Setul de module
integrate este o optiune de configurare, care de asemenea depinde de particularitatea platformei. De exemplu
modulul amoeba este disponibil pe sisteme care pun la dispoziţie primitive Amoeba. Un anumit modul necesită
o atenţie specială: sys care este integrat în orice interpretor Python. Variabilele sys.ps1 şi sys.ps2 definesc
şirurile de caractere ce vor fi folosite de interpretor pentru prompt-ul principal şi cel secundar:
>>> import sys
>>> sys.ps1
’>>> ’
>>> sys.ps2
’... ’
>>> sys.ps1 = ’C> ’
C> print ’Yuck!’
Yuck!
C>
6.2. Module standard 39