Tutorial Python - Starship

instrucţiunea global.
Parametrii actuali ai unei funcţii apelate sunt introduşi în tabela de simboluri locală a acelei funcţii în momentul
apelării ei. Astfel transferul argumentelor se face utilizând apelul prin valoare (unde valoare este totdeauna un
obiect referinţă, nu valoarea obiectului). 1
Când o funcţie apelează o alta funcţie, este creată o nouă tabelă de simboluri pentru funcţia apelată.
Definirea unei funcţii trece numele funcţiei în tabela de simboluri curentă.
Funcţia nou creată este recunoscută de interpretor ca o funcţie definită de utilizator. În Python există un mecanism
de redenumire a funcţiilor:
>>> fib
>>> f = fib
>>> f(100)
1 1 2 3 5 8 13 21 34 55 89
Aţi putea obiecta că funcţia fib este o procedură nu o funcţie. În Python, la fel ca în C, procedurile sunt
funcţii, numai că nu returnează nici o valoare. Tehnic vorbind, procedurile returnează totuşi o valoare, aceasta
este None(niciuna). None este un cuvânt cheie (predefinit). În mod normal valoarea None nu este afişată de
interpretor. Totuşi dacă doriţi să vă convingeţi că aşa funcţionează procedurile încercaţi următorul exemplu:
>>> print fib(0)
None
Este foarte simplu să construim o funcţie care întoarce ca rezultat şirul lui Fibonacci:
>>> def fib2(n): # Intoarce sirul lui Fibonacci pana la n
... "Intoarce o lista continand sirul lui Fibonacci pana la n"
... result = []
... a, b = 0, 1
... while b< n:
... result.append(b) # vezi mai jos
... a, b = b, a+b
... return result
...
>>> f100 = fib2(100) # apelarea functiei
>>> f100 # afisarea rezultatului
[1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89]
Acest exemplu demonstrează mai multe facilităţi ale limbajului Python:
• Instrucţiunea return întoarce rezultatul funcţiei. return fără nici un parametru întoarce ca rezultat al
funcţiei valoarea None. Puteţi folosi return fără parametrii pentru a încheia execuţia unei funcţii înainte
de a se ajunge la finalul instrucţiunilor din cadrul funcţiei. Valoarea None este de asemenea întoarsă ca
rezultat al unei funcţii atunci când au fost executate toate instrucţiunile procedurii.
• Instrucţiunea result.append(b) apelează o metodă a obiectului result. O metodă este o funcţie
care ‘aparţine’ unui obiect. Metodele sunt apelate folosind sintaxa obj.metodă(unde obj este un obiect,
poate fi şi o expresie, iar metodă este numele metodei ce este apelată). În funcţie de tipul lor, obiectele
pot avea diferite metode. Este posibil să existe metode de tipuri diferite fără a se crea confuzii. Este de
asemenea posibil să creaţi obiecte şi metode folosind clasele, dar despre clase vom discuta mai târziu.
Metoda append este definită pentru obiecte de tip listă, şi adaugă un element la sfârşitul listei. În acest
exemplu ar fi echivalentă cu ‘result = result + [b]’ dar mult mai eficientă.
1 De fapt apelul prin referinţă poate fi mai bine înţeles daca este transmis un obiect modificabil şi apelantul va vedea dacă în urma apelarii
obiectul s-a modificat ( ex.: un element inserat într-o listă).
22 Capitolul 4. Structuri de control