Tutorial Python - Starship

# Seria lui Fibonacci:
... # Suma a doua elemente reprezinta urmatorul element.
... a, b = 0, 1
>>> while b < 10:
... print b
... a, b = b, a+b
...
1
1
2
3
5
8
Acest exemplu demonstrează următoarele noţiuni:
• Prima linie conţine o atribuire multiplă. Varibilele a şi b iau valorile 0 respectiv 1. Pe ultima linie, de
asemenea este folosită atribuirea multiplă. Evaluarea expresiilor din partea dreaptă a unei atribuiri se face
înainte de orice atribuire. Evaluarea se face de la stânga la dreapta.
• Bucla while se execută atâta timp cât b < 10 (atâta timp cât condiţia este adevărată). La fel ca în C,
zero înseamnă fals, şi orice număr diferit de zero înseamnă adevărat. Condiţia poate fi un şir, un element
de listă, absolut orice. Orice secvenţă de lungime diferită de zero înseamnă adevărat, şi invers. Condiţia
folosită în acest exemplu este o comparaţie. Comparatorii standard sunt la fel ca în C: (mai
mare), ==(egal), =(mai mare sau egal), !=(diferit).
• Instrucţiunile din buclă sunt aliniate. Alinierea (indentation) reprezintă modul în care Python grupează
instrucţiunile. Deocamdată (!) Python nu dispune de un editor în linie de comandă inteligent, astfel încât
alinierea, tabularea să se facă automat. Sunteţi deci obligat să folosiţi tab sau spaţii pentru a realiza gruparea
instrucţiunilor. Când veţi scrie programe Python veţi folosi un editor de text. Majoritatea editoarelor de la
ora actuală realizează automat tabularea. Pentru a încheia un bloc de instucţiuni trebuie introdusă o linie
goală pentru a indica editorului că editarea blocului de comenzi s-a încheiat (editorul nu poate ghici când
aţi introdus ultima linie. Atenţie ! fiecare instrucţiune dintr-un bloc de instrucţiuni trebuie să aibă aceleaşi
număr de spaţii şi taburi înainte, deci instrucţiunile trebuie să fie perfect aliniate.
• Instrucţiunea print afişează expresia pe care o primeşte ca parametru. Şirurile de caractere sunt afişate
fără ghilimele şi cu un spaţiu este inserat între elemente, astfel încât afişarea diverselor valori să meargă de
la sine:
>>> i = 256*256
>>> print ’Valoarea lui i este:’, i
Valoarea lui i este: 65536
O virgulă la sfârşitul listei de parametrii ai instrucţiunii print, inhibă saltul cursorului pe linia următoare
la sfârşitul instrucţiunii:
>>> a, b = 0, 1
>>> while b < 1000:
... print b,
... a, b = b, a+b
...
1 1 2 3 5 8 13 21 34 55 89 144 233 377 610 987
Observaţi că interpretorul sare la linia următoare înainte de a începe afişarea, dacă ultima linie a fost incompletă.
3.2. Primii paşi în programare 17