2008, decembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

FAMILIA ROMÂNÃ 90 DE ANI DE LA MAREA UNIRE 7
accepta ºi lumea cultã, care nu poate fi pentru menþinerea
barbariei, a întunericului ºi a retrogresiunii. (Vii ºi îndelungate
aprobãri).
Sã nu trecem însã cu vederea, cã în calea împlinirii
idealului nostru nu dãm numai de prieteni, ci ºi de duºmani,
care, mânaþi de interesul lor rãu priceput, se vor sili cu sigu -
ranþã sã împiedice înfãptuirea hotãrârii noastre. Nu-i iertat sã
lãsãm necombãtutã nici bãnuiala celor neorientaþi, nici intriga
duºmanilor noºtri. Trebuie sã constatãm clar ºi peste orice
îndoialã ce înþelegem noi sub dreptatea, care vrem sã o înfãp -
tuim ºi sã lãmurim cum pricepem noi libertatea ºi unitatea
naþiunii noastre.
Pentru înlãturarea oricãror îndoieli asupra intenþiilor
poporului românesc, am þinut de lipsã ca în proiectul de rezo -
luþiune, ce am prezentat, sã precizãm principiile, care ne con -
duc, în faþa cãrora – sunt convins – toate intrigile duºmanului
trebuie sã amuþeascã. Am þinut sã accentuãm aceste principii,
care de altfel fiind totdeauna aproape de sufletul nostru sunt de
sine înþeles ºi pentru a da o icoanã întreagã a credeului nostru
pol i tic. (Sã auzim!).
Noi, Onoratã Adunare Naþionalã privim în înfãptuirea
unitãþii noastre naþionale un triumf al libertãþii omeneºti. Noi
nu voiam sã devenim din oprimaþi oprimãtori, din asupriþi
asupritori. Noi voim sã întronãm pe aceste plaiuri libertatea
tuturor neamurilor ºi a tuturor cetãþenilor.
Noi propunem decretarea unirii cu Regatul României a
întregii Transilvanii, a întregului Banat ºi a întregului teritoriu
locuit de Români ai Ungariei. Pe aceste teritorii locuiesc însã ºi
alte neamuri, cu alte însuºiri ºi cu alte tradiþii. Noi nu voim sã
rãpim limba nimãnui, ci vrem ca fiecare om sã aleagã liber
limba ºi credinþa în care vrea sã trãiascã atât în viaþa lui privatã
cât ºi în legãturã cu viaþa de stat. Noi nu vrem sã verse nimenea
lacrimile, pe care le-am vãrsat noi atâtea veacuri ºi nu voim sã
sugem puterea nimãnui, aºa, cum a fost suptã a noastrã veacuri
de-a rândul. Noi ne încredem în trãinicia noastrã ºi în vrednicia
proprie ºi nu vrem sã istovim forþele altora. (Aplauze lungi!).
Este adânc înrãdãcinatã în noi convingerea, cã numai
un regim cu adevãrat dem o cratic ne poate întãri þara ºi înãlþa
Neamul. Trebuie sã avem conlucrarea or ganicã a tuturor pãtu -
rilor sociale ºi a tuturor cetãþenilor în serviciul pros perãrii
Statului Român. Un stat mod ern, îndeosebi în vremuri ag i tate,
cum sunt cele de azi, pretinde mari sacrificii de la cetãþenii sãi.
Aceste sacrificii le pot presta cetãþenii numai atunci dacã sunt
în putinþa de a-ºi dezvolta toate forþele lor; iar aceasta numai pe
lângã o deplinã libertate pot sã o facã.
De aceea libertãþile interne ale cetãþenilor trebuie sã
creascã în raport cu sforþãrile externe ale statului. Nu se poate
spera, ca cetãþeni fãrã drepturi ºi þinuþi în întunerec sufletesc ºi
în mizerie so cialã sã devie stâlpi siguri ai unui stat mod ern.
Deplina libertate ºi egala împãrtãºire în puterea de stat a
cetãþenilor, este singura bazã solidã a dezvoltãrii unui stat.
(Aprobãri).
Pãtura so cialã cea mai puternicã a Neamului Românesc
este þãranul român agricultor. Toate aceste haine negre ºi frunþi
luminate, care le vedem aici, au ieºit din poporul nostru þãran.
Nu este aici nici unul dintre noi, a cãrui obârºie nu ar fi la
plugul românesc, la pãmântul român, la brazda þãranului ro -
mân, sfinþitã de suferinþele nesfârºite, decât care numai credin -
þele i-au fost mai mari. De aceea de gândirea Neamului Ro -
mânesc a fost strâns legatã strãduinþa de a fãuri o soartã mai
bunã þãranului român. O re formã agrarã rad i calã care sã dea
pãmânt þãranului român ºi sã posibiliteze concentrarea întregii
sale forþe la o producþiune cât se poate de intensã, a fost
totdeauna o þintã bine precizatã a luptelor politice româneºti.
Aceastã re formã agrarã nu tinde la un comunism strãin de
sufletul þã ranului român, nici la rãpirea proprietãþii pri vate, ci
la o nive lare justã a raporturilor ºi a puterilor sociale.
Când cu bucurie constatãm cã în þãrãnimea noastrã
avem un fac tor so cial puternic ºi un izvor nesecat al forþelor
naþionale – trebuie cu durere sã constatãm cã avem marele
neajuns de a dispune asupra unei industrii ºi comerþ abia în
dezvoltare. De aceea trebuie sã ne silim din toate puterile sã ne
formãm o puternicã industrie ºi un sãnãtos comerþ, ca astfel nu
numai sã fim liberi, independenþi ºi uniþi, ci sã fim prevãzuþi cu
toate cele de lipsã. Din munca noastrã proprie, structura noastrã
so cialã trebuie în curând sã fie corespunzãtoare cerinþelor unui
stat mod ern. Pe lângã marele rãu de a nu fi avut aceste clase
sociale, am avut ºi micul bine de a nu fi expuºi zguduirilor,
luptelor sociale. Cuminþenia pretinde însã ca sã profitãm pe
de-a-ntregul de experienþele Apusului, plãtite atât de scump.
Onoratã Adunare Naþionalã! Când decretãm unirea
noastrã cu Regatul Român, nu putem lãsa din vedere nece -
sitatea unui timp de tranziþie, în decursul cãruia vor trebui sã se
concordeze diferenþele ºi particularitãþile diferitelor institu -
þiuni de drept.
Schimbãri radicale nu se pot înfãptui în câteva zile. Mai
ales nu schimbãrile proiectate în administraþie ºi justiþie. De
aceea proiectul de rezoluþiune prezentat dv. prevede pentru
acest scurt timp de tranziþie o autonomie provizorie a þinutu -
rilor acum unite cu Regatul Român, ceea ce însã nu conturbã
faptul necondiþionatei noastre alipiri cãtre România.
Neamul Românesc la fondarea viitorului sãu ºi asigu -
rarea existenþei sale nu poate trece cu vederea raporturile
internaþionale cu celelalte neamuri. Dacã privim la urmãrile
catastrofale ale tragediei omeneºti, ce se petrecuse în timpul
re cent, nu e cu putinþã sã nu constatãm cã acestea nu se pot
înlãtura decât înlãturând totodatã ºi posibilitatea de a se repeta
aceastã tragedie.
Aceasta însã nu se va putea ajunge, decât numai punând
stavilã egoismului neîndreptãþit ºi putinþei de a strivi fãrã nici
un scrupul cel mai tare pe mai slab. În locul suveranitãþii rigid
aplicate, trebuie sã se înfãptuiascã o frãþietate uni ver salã.
Unitatea naþionalã româneascã (frag ment).
La Transylvanie : Or gan du Comité na tional des
roumains de Transylvanie, du Banat et de Bucovine,
Paris, 15 decembrie 1918.
Comitetul naþional de la Paris al românilor din Tran -
silvania, Banat ºi Bucovina ºi multe alte personalitãþi române
au trimis telegrama urmãtoare:
Domnului Iuliu Maniu, Preºedintele guvernului român
din Transilvania, Banat, Criºana ºi Maramureº.
Românii de la Paris felicitã Comitetul naþional al ro -
mânilor din Transilvania, Banat, Criºana pentru modul chib -
zuit ºi con form cu principiile Preºedintelui Wil son, adoptate
de lumea civilizatã, în care a reuºit sã rezolve problema unitãþii
naþionale a Românilor.
Obligând foºtii stãpâni ai provinciilor româneºti sã re -
cunoascã în faþa lumii dreptul la libertate ºi independenþã sub
un guvern naþional român, aþi îndepãrtat de la început orice
echivoc, orice intrigã ºi tocmealã cu ocazia Congresului de
pace. Deoarece vechile comitate care trebuie sã aparþinã Ro -
mâniei transcarpatice începând cu Torontalul, Timiºul ºi sfâr -
ºind cu Maramureºul au fost hotãrâte cu ocazia eliberãrii sale,
deoarece nu mai este contestat dreptul popoarelor de a hotãrî
pentru ele însele, luând în considerare voinþa neclintitã a Ro -