2008, decembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

84 AN 9, NR. 4 (31), DECEMBRIE 2008 FAMILIA ROMÂNÃ
Gyr, contemporan cu pictorul, ºi care a trãit pe aceste
meleaguri, iar solista Carmen Vasile a inter pretat doine,
mo ment ce a contribuit la crearea unei ambianþe solemne.
Succint cur ric u lum
Pictorul s-a nãscut la 26 mai 1907, la Beiuº. A fost
un elev em i nent al ªcolii de Belle Arte din Cluj, fi -
nalizând ultimul an de studiu la Bucureºti, crescând va -
loros sub îndrumarea unor profesori iluºtri ai vremii,
relevându-se unul din talentele deosebite ale gen eraþiei
sale. Din pãcate, al doilea rãzboi mon dial l-a rupt de
lumea creaþiei artistice purtându-l în vâltoarea urii ºi a
crimei pe fronturile de rãzboi.
Rãnit la Harcov ºi apoi luat prizonier, se întoarce
acasã marcat de drama vieþii acelor timpuri, pentru a
petrece, ca o ºi mai mare ironie a sorþii încã 16 ani de
temniþã grea la Gherla 1 , urmaþi de un domiciliu forþat în
Bãrãgan, datoritã politicii guvernelor de atunci care re -
curgeau la metode drastice de „ºcolire” a intelectualilor
incomozi.
Ispãºindu-ºi pedeapsa pentru vina de a gândi, se
în toarce acasã la Beiuº, unde din mila nu ºtim cui, pri -
meºte o slujbã de muncitor necalificat la fabrica de mo -
bilã. Privitor la aceastã perioadã, strãnepoata Ramona
Novicov spune: „ªi-a asumat tot acest destin cu o luminã
interioarã ºi cu se ninãtate extraordinarã, a pictat toatã
viaþa moþilor, iar întors în Apu seni, a pictat Beiuºul,
oamenii locului, dovedind a ceastã mo ra litate sensibilã,
rãmânând un reper de luminã ºi demnitate intelectualã ºi
moralã...”.
Cetãþenii ºi Primãria Beiuº i-au recunoscut
aceastã verticalitate, aceste nedreptãþi inumane care i-au
însoþit cursul vieþii, ºi i-au acordat titlul de Cetãþean de
onoare al urbei, iar alãturi de soþia sa, ºi ea profesoarã,
Beiuºul a avut prin aceastã familie reprezentanþi de ex -
cepþie. Ca ºi confesiune, era gre co-catolic, a rãmas loial
acestei religii, însã Niculiþã Pop era prieten cu orice om
bun din lumea aceasta, tratând oamenii cu generozitate ºi
blândeþe, ca o reacþie inversã a vicisitudinilor cu care el a
fost întâmpinat de cãtre alþii. Aºa cã nu este de mirare cã
manifestarea de suflet din zilele acestea a fost plinã de o
frumuseþe rarã a sinceritãþii cu care a fost comemorat,
deoarece din viaþa lui întunecatã asemeni aurului negru, a
ºtiut sã-ºi ridice flacãra luminii peste timpul prezent ca sã
dãinuie în eternitatea me mo rialã a acestui neam ºi a
acestor locuri ºi pentru ca urmaºa sa, strãnepoata lui, sã
afirme cu mândrie „cã amintirea vieþii lui lasã o dârã
luminoasã”.
Op era
Lucrãrile lui Niculiþã Pop sunt dis pa rate, o bunã
parte a acestora au fost do nate Muzeului din Beiuº, apoi o
altã parte se aflã în casa me mo rialã, în grija nepoatei V.
Novicov, dar ºi foarte multe lucrãri la colecþionari parti -
culari. A lucrat foarte mult în ulei, temele predilecte fiind
viaþa moþilor ºi în spe cial ciubãrarii din Apuseni, însã în
altele a ilustrat admosfera vre mii de la Beiuº. Inter -
locutoarea noastrã, de altfel spe cial ist în materie, amintea
cã „viziunea lui era mon u men talã, de mare fineþe, nu
intra în detalii, realiza forme aspre, dure, fãrã dul cegãrii
ºi care sã exprime viaþa asprã a þãranilor ºi a meºte -
ºugarilor folosind multe culori ale pãmântului, avea un cult
pentru ceea ce era nor mal ºi firesc în existenþa noastrã”.
Se doreºte dupã câte am aflat, editarea unui al bum
con sis tent ºi o monografie a acestui om de culturã, dar ºi
orga nizarea în perspectivã a unei expoziþii cuprinzãtoare
care sã fie reprezentativã pentru creaþia sa.
Casã þãrãneascã
1 Semnatarul acestor rânduri îºi aminteºte cu mare plãcere de pictorul beiuºean Niculiþã Pop, realizând cu acesta mai multe reportaje de
ra dio ºi televiziune, asumându-ºi riscul de a fi învinuit ul te rior de cãtre mai marii „partidului” cã a popularizat un fost puºcãriaº.