2008, decembrie (PDF) - Biblioteca judeÅ£eanÄ "Petre Dulfu"

More documents

Recommendations

Info

6 AN 9, NR. 4 (31), DECEMBRIE 2008 FAMILIA ROMÂNÃ RESTITUIRI Marea Unire oglinditã în presa vremii Selecþie fãcutã de Simona DUMUÞA ºi ªtefan SELEK Unitatea naþionalã. Drapelul, Lugoj, 20 noiembrie / 3 decembrie 1918. În prezenþa delegaþilor tuturor provinciilor locuite de Români ai Basarabiei, Bucovinei ºi ai liberului Regat român a dispus Duminecã de sine liberã ºi in de pend entã naþiunea ro - mânã din Ardeal, Banat ºi pãrþile ungurene, proclamând unirea pol i ticã într-un singur stat sub sceptrul dinastiei naþionale, reprezentatã astãzi prin Regele Ferdinand I. Care condei va putea descrie emoþiile sfinte ale acestei zile mari istorice! Nu numai emoþia celor ce au luat parte activã prin votul lor la acest act de întemeiere a unirii politice a Românilor, nu numai a celor multe zeci de mii care la Alba- Iulia au aclamat cu frenezie entuziastã votul pronunþat de delegaþi, ci ºi a multelor milioane din toate plaiurile ºi vãile locuite de Români, cãtre care se adreseazã ca o solie a Învierii cuvântul ce etern va rãmâne legat de numele Alba-Iulia! E dorul de veacuri care astãzi se înfãptuieºte. E dorul care a muncit atâtea suflete ºi a înflãcãrat atâtea inimi în lupta grea ce-am dus-o pânã acum. E dorul scãldat în nespuse dureri ºi cumplite jertfe, din care se încheagã istoria noastrã din ulti - mele veacuri. Câte lacrimi s-au vãrsat, câte inimi s-au sfâºiat, câte lovituri ºi dureri am îndurat, pânã ce am ajuns pe pragul istoric a ne vedea înfãptuirea acestui dor. Am fost sparþi ºi rãsfiraþi ºi nu odatã consideraþi deja ca morþi ºi exterminaþi. Nãvala popoarelor ne-a îngropat ºi multe veacuri nicio crestã - turã n-a pãstrat cronica lumii despre scânteia vieþii noastre ascunsã sub spuzã. Parcã cu Tabulele cerate am fost înghiþiþi ºi noi de pãmânt în Dacia de altãdatã. Abia reminiscenþe lingvis - tice ne aratã niºte urme ºterse din aceste veacuri de amorþealã ºi de absorbire în alte popoare ce s-au perindat prin aceste vãi ºi plaiuri, ivindu-se ca sã disparã precum au venit. A trebuit sã urmeze cataclismul Europei centrale pe la mijlocul veacului al 13-lea prin invaziunea cu foc ºi sabie a tãtarilor, ca de sub ruine sã se iveascã primele închegãri modeste politice ale Românilor în aceste pãrþi: cnezatele ºi voievodatele româneºti. ªi a mai trebuit sã treacã vreme, pânã ce din aceste mici începuturi de renaºtere naþionalã s-au închegat primele forme de stat ale vieþii româneºti: mai întâi Muntenia, apoi Moldova. ªi iarãºi veacuri au trebuit sã treacã pânã ce a putut spiritul românesc sã se emancipeze de sub influenþa ierarhiilor prepo - tente din împrejurime, dând duh românesc închegãrilor de stat româneºti. A trebuit sã urmeze al doilea cataclism al Europei centrale, invaziunea cuceritoare a osmanilor pentru ca sã zãbo - veascã acele prepotenþe, care ne ameninþau ºubreda viaþã cu to - talã nimicire. ªi iarãºi veacuri de durere ºi de reacþiune pânã ce prin Biblia lui ªerban Vodã s-a pus la mijlocul veacului al 17-lea temelia unitãþii limbii scrise de Români pretutindeni unde sunt acasã, însemnând aceastã datã totodatã ºi începutul unitãþii culturale a tuturor Românilor. ªi a trebuit sã urmeze al treilea cataclism eu ro pean, înfricoºatul rãzboi mondial provocat de nesaþiul imperialismului ger man, ca în sfârºit sã se înfãp - tuiascã unitatea pol i ticã a Românilor pe toate acele vãi ºi plaiuri unde cu 18 veacuri mai înainte au fost aºezaþi ºi înglo - baþi ca unitate prin coloniile Împãratului Traian. Optsprezece veacuri! Abia un veac ºi jumãtate de culturã înfloritoare ro - manã în Dacia lui Traian. Apoi înghiþiþi sub valurile migra - þiunii popoarelor pânã ce ne-au aruncat iarãºi la suprafaþã devastãrile Tãtarilor ºi ne-au unit sufleteºte cuceririle Turcilor ca sã reînviem politiceºte pe urmele expansiunii barbare ger - mane. Nu este al doilea popor în bãtrâna Europã a cãrui istorie sã se constituie din atâtea minuni. Astãzi se înfãptuieºte cea mai mare din toate aceste minuni: unirea pol i ticã a tuturor Românilor. Þie, zi mãreaþã a istoriei, în care s-a înfãptuit aceastã minune ne închinãm, înscriindu-te nu numai cu litere de aur pe paginile istoriei, ci ºi cu litere nepieritoare pe lespezile sufle - telor noastre. Am înviat! Suntem ºi vom fi. De aici înainte este depus prezentul ºi viitorul în mâinile noastre. Ne vom cârmui prin noi înºine ºi singuri vom de cide destinele noastre. De noi, de vrednicia noastrã va depinde viitorul nostru. Noi vom fi de aici înainte faurii norocului nostru ºi noi înºine va trebui sã cãutãm în viitor cauzele nãcazurilor noastre. Nu vom mai avea cuvânt, sã ne plângem con tra unei soarte vitrege, pentru cã soarta s-a împlinit, vraja fa talã a îndelungatului trecut de robie trupeascã ºi sufleteascã s-a spart, ca pasãrea Phönix din cenuºa proprie se renaºte libertatea, independenþa ºi unitatea naþionalã a tuturor Românilor. Nu soarta fa talã, ci voinþa naþionalã va de cide de aici înainte destinele noastre. Idealismul nostru, hãrnicia noastrã, avântul nostru ºi disciplina noastrã va da de aici înainte direcþia voinþei noastre naþionale. Ajunºi la acest punct epocal al istoriei noastre, trebuie sã ne dãm pe deplin seama de marea rãspundere ce o avem faþã de noi înºine, faþã de urmaºii noºtri, faþã de neamurile cu noi conlocuitoare, faþã de naþiunile din jurul nostru, faþã de toate popoarele lumii, cu care împreunã avem sã constituim acea familie a civilizaþiunii, în care ne renaºtem ºi din care avem sã facem parte ca fac tor pe deplin echivalent. N-avem numai sã sãltãm de bucurie ºi sã admirãm ziua mare a renaºterii, ci sã ne dãm ºi seama de toate acele mari datorinþe ce ne revin în urma acestei renaºteri. De aici înainte faptele noastre vor grãi mai elocvent decât orice vorbã ºi nici nu se vor mai lãsa întunecate prin nici o vorbã, faptele noastre ne vor arãta lumii vrednicia sau nevrednicia noastrã. Faptele noastre vor avea sã dovedeascã dacã a reuºit din focul suferinþelor seculare sã se lãmureascã aurul curat al civilizaþiei latine, care de la început ne-a destinat de santinelã a sa aici la porþile Orientului. Sã înþelegem acest mo ment ºi sã ne încordãm toate energiile întinerite pentru a fi vrednici de ziua mare a Învierii. Triumful libertãþii - din discursul rostit la Adunarea Naþionalã din Alba-Iulia de dr. Iuliu Maniu. Drapelul, Lugoj, 29 noiembrie / 12 decembrie 1918. Sã ne înviorãm sufletul cu nãdejdea, cu convingerea tare ºi sfântã cã hotãrând a face ceea ce justificã deopotrivã trecutul, dreptul, ºtiinþa ºi necesitatea, deciziunea noastrã o va
FAMILIA ROMÂNÃ 90 DE ANI DE LA MAREA UNIRE 7 accepta ºi lumea cultã, care nu poate fi pentru menþinerea barbariei, a întunericului ºi a retrogresiunii. (Vii ºi îndelungate aprobãri). Sã nu trecem însã cu vederea, cã în calea împlinirii idealului nostru nu dãm numai de prieteni, ci ºi de duºmani, care, mânaþi de interesul lor rãu priceput, se vor sili cu sigu - ranþã sã împiedice înfãptuirea hotãrârii noastre. Nu-i iertat sã lãsãm necombãtutã nici bãnuiala celor neorientaþi, nici intriga duºmanilor noºtri. Trebuie sã constatãm clar ºi peste orice îndoialã ce înþelegem noi sub dreptatea, care vrem sã o înfãp - tuim ºi sã lãmurim cum pricepem noi libertatea ºi unitatea naþiunii noastre. Pentru înlãturarea oricãror îndoieli asupra intenþiilor poporului românesc, am þinut de lipsã ca în proiectul de rezo - luþiune, ce am prezentat, sã precizãm principiile, care ne con - duc, în faþa cãrora – sunt convins – toate intrigile duºmanului trebuie sã amuþeascã. Am þinut sã accentuãm aceste principii, care de altfel fiind totdeauna aproape de sufletul nostru sunt de sine înþeles ºi pentru a da o icoanã întreagã a credeului nostru pol i tic. (Sã auzim!). Noi, Onoratã Adunare Naþionalã privim în înfãptuirea unitãþii noastre naþionale un triumf al libertãþii omeneºti. Noi nu voiam sã devenim din oprimaþi oprimãtori, din asupriþi asupritori. Noi voim sã întronãm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor ºi a tuturor cetãþenilor. Noi propunem decretarea unirii cu Regatul României a întregii Transilvanii, a întregului Banat ºi a întregului teritoriu locuit de Români ai Ungariei. Pe aceste teritorii locuiesc însã ºi alte neamuri, cu alte însuºiri ºi cu alte tradiþii. Noi nu voim sã rãpim limba nimãnui, ci vrem ca fiecare om sã aleagã liber limba ºi credinþa în care vrea sã trãiascã atât în viaþa lui privatã cât ºi în legãturã cu viaþa de stat. Noi nu vrem sã verse nimenea lacrimile, pe care le-am vãrsat noi atâtea veacuri ºi nu voim sã sugem puterea nimãnui, aºa, cum a fost suptã a noastrã veacuri de-a rândul. Noi ne încredem în trãinicia noastrã ºi în vrednicia proprie ºi nu vrem sã istovim forþele altora. (Aplauze lungi!). Este adânc înrãdãcinatã în noi convingerea, cã numai un regim cu adevãrat dem o cratic ne poate întãri þara ºi înãlþa Neamul. Trebuie sã avem conlucrarea or ganicã a tuturor pãtu - rilor sociale ºi a tuturor cetãþenilor în serviciul pros perãrii Statului Român. Un stat mod ern, îndeosebi în vremuri ag i tate, cum sunt cele de azi, pretinde mari sacrificii de la cetãþenii sãi. Aceste sacrificii le pot presta cetãþenii numai atunci dacã sunt în putinþa de a-ºi dezvolta toate forþele lor; iar aceasta numai pe lângã o deplinã libertate pot sã o facã. De aceea libertãþile interne ale cetãþenilor trebuie sã creascã în raport cu sforþãrile externe ale statului. Nu se poate spera, ca cetãþeni fãrã drepturi ºi þinuþi în întunerec sufletesc ºi în mizerie so cialã sã devie stâlpi siguri ai unui stat mod ern. Deplina libertate ºi egala împãrtãºire în puterea de stat a cetãþenilor, este singura bazã solidã a dezvoltãrii unui stat. (Aprobãri). Pãtura so cialã cea mai puternicã a Neamului Românesc este þãranul român agricultor. Toate aceste haine negre ºi frunþi luminate, care le vedem aici, au ieºit din poporul nostru þãran. Nu este aici nici unul dintre noi, a cãrui obârºie nu ar fi la plugul românesc, la pãmântul român, la brazda þãranului ro - mân, sfinþitã de suferinþele nesfârºite, decât care numai credin - þele i-au fost mai mari. De aceea de gândirea Neamului Ro - mânesc a fost strâns legatã strãduinþa de a fãuri o soartã mai bunã þãranului român. O re formã agrarã rad i calã care sã dea pãmânt þãranului român ºi sã posibiliteze concentrarea întregii sale forþe la o producþiune cât se poate de intensã, a fost totdeauna o þintã bine precizatã a luptelor politice româneºti. Aceastã re formã agrarã nu tinde la un comunism strãin de sufletul þã ranului român, nici la rãpirea proprietãþii pri vate, ci la o nive lare justã a raporturilor ºi a puterilor sociale. Când cu bucurie constatãm cã în þãrãnimea noastrã avem un fac tor so cial puternic ºi un izvor nesecat al forþelor naþionale – trebuie cu durere sã constatãm cã avem marele neajuns de a dispune asupra unei industrii ºi comerþ abia în dezvoltare. De aceea trebuie sã ne silim din toate puterile sã ne formãm o puternicã industrie ºi un sãnãtos comerþ, ca astfel nu numai sã fim liberi, independenþi ºi uniþi, ci sã fim prevãzuþi cu toate cele de lipsã. Din munca noastrã proprie, structura noastrã so cialã trebuie în curând sã fie corespunzãtoare cerinþelor unui stat mod ern. Pe lângã marele rãu de a nu fi avut aceste clase sociale, am avut ºi micul bine de a nu fi expuºi zguduirilor, luptelor sociale. Cuminþenia pretinde însã ca sã profitãm pe de-a-ntregul de experienþele Apusului, plãtite atât de scump. Onoratã Adunare Naþionalã! Când decretãm unirea noastrã cu Regatul Român, nu putem lãsa din vedere nece - sitatea unui timp de tranziþie, în decursul cãruia vor trebui sã se concordeze diferenþele ºi particularitãþile diferitelor institu - þiuni de drept. Schimbãri radicale nu se pot înfãptui în câteva zile. Mai ales nu schimbãrile proiectate în administraþie ºi justiþie. De aceea proiectul de rezoluþiune prezentat dv. prevede pentru acest scurt timp de tranziþie o autonomie provizorie a þinutu - rilor acum unite cu Regatul Român, ceea ce însã nu conturbã faptul necondiþionatei noastre alipiri cãtre România. Neamul Românesc la fondarea viitorului sãu ºi asigu - rarea existenþei sale nu poate trece cu vederea raporturile internaþionale cu celelalte neamuri. Dacã privim la urmãrile catastrofale ale tragediei omeneºti, ce se petrecuse în timpul re cent, nu e cu putinþã sã nu constatãm cã acestea nu se pot înlãtura decât înlãturând totodatã ºi posibilitatea de a se repeta aceastã tragedie. Aceasta însã nu se va putea ajunge, decât numai punând stavilã egoismului neîndreptãþit ºi putinþei de a strivi fãrã nici un scrupul cel mai tare pe mai slab. În locul suveranitãþii rigid aplicate, trebuie sã se înfãptuiascã o frãþietate uni ver salã. Unitatea naþionalã româneascã (frag ment). La Transylvanie : Or gan du Comité na tional des roumains de Transylvanie, du Banat et de Bucovine, Paris, 15 decembrie 1918. Comitetul naþional de la Paris al românilor din Tran - silvania, Banat ºi Bucovina ºi multe alte personalitãþi române au trimis telegrama urmãtoare: Domnului Iuliu Maniu, Preºedintele guvernului român din Transilvania, Banat, Criºana ºi Maramureº. Românii de la Paris felicitã Comitetul naþional al ro - mânilor din Transilvania, Banat, Criºana pentru modul chib - zuit ºi con form cu principiile Preºedintelui Wil son, adoptate de lumea civilizatã, în care a reuºit sã rezolve problema unitãþii naþionale a Românilor. Obligând foºtii stãpâni ai provinciilor româneºti sã re - cunoascã în faþa lumii dreptul la libertate ºi independenþã sub un guvern naþional român, aþi îndepãrtat de la început orice echivoc, orice intrigã ºi tocmealã cu ocazia Congresului de pace. Deoarece vechile comitate care trebuie sã aparþinã Ro - mâniei transcarpatice începând cu Torontalul, Timiºul ºi sfâr - ºind cu Maramureºul au fost hotãrâte cu ocazia eliberãrii sale, deoarece nu mai este contestat dreptul popoarelor de a hotãrî pentru ele însele, luând în considerare voinþa neclintitã a Ro -
Page 3 and 4: BAIA MARE AN 9, NR. 4 (31) DECEMBRI
Page 5 and 6: FAMILIA ROMÂNÃ AN 9, NR. 4 (31),
Page 7: FAMILIA ROMÂNÃ AN 9, NR. 4 (31),
Page 11 and 12: FAMILIA ROMÂNÃ 90 DE ANI DE LA MA
Page 25 and 26: FAMILIA ROMÂNÃ FILE DE ISTORIE 23
Page 37 and 38: FAMILIA ROMÂNÃ CUNUNA DE AUR A RO
Page 59 and 60:
FAMILIA ROMÂNÃ CUNUNA DE AUR A RO
Page 61 and 62:
FAMILIA ROMÂNÃ CUNUNA DE AUR A RO
Page 63 and 64:
FAMILIA ROMÂNÃ ACTUALITATEA ROMÂ
Page 65 and 66:
Page 67 and 68:
Page 69 and 70:
Page 71 and 72:
Page 73 and 74:
Page 75 and 76:
Page 77 and 78:
Page 79 and 80:
Page 81 and 82:
Page 83 and 84:
Page 85 and 86:
Page 87 and 88:
Page 89 and 90:
Page 91 and 92:
Page 93 and 94:
Page 95 and 96:
Page 97 and 98:
Page 99:
96 AN 9, NR. 4 (31), DECEMBRIE 2008
show all

2008, decembrie (PDF) - Biblioteca judeÅ£eanÄ "Petre Dulfu"

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?

2008, decembrie (PDF) - Biblioteca judeÅ£eanÄ "Petre Dulfu"