2008, decembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

FAMILIA ROMÂNÃ ACTUALITATEA ROMÂNEASCÃ 75
(e)migraþie fãrã exil 1
Cãlin-Andrei MIHÃILESCU
Profesor, Universitatea West ern On tario, Can ada
Rezumat: Sedentarã, tradiþia filosoficã eu ro peanã exi -
leazã exilul. Cum condiþia contemporanã este, cel puþin pentru
europeni, definitã de migraþie ori emigraþie, deci post-exilicã,
decurge cã prezentul e filosofic. Discuþia care ne va purta prin
labirinturile acestui sofism îi are ca actori principali pe emi -
grantul care pleacã din est cãtre vest ºi pe migratorul pentru
care elasticul estului e prea puternic pentru a-l lãsa sã emi -
greze. De aºteptat: consideraþii istorice, sociologice ºi filo -
sofice prezentate într-un stil migrator.
„Cum alþii nu pot ºti, sînt; ci nasc ºi la Moldova oameni,
dar – lesne de-nþelesne de-nþeles – pleacã”. Ce s-a schimbat în
deceniul de cînd am scris rîndul ãsta este cã mult mai mulþi
români pleacã de acasã, ºi mult mai mulþi se întorc. Cã o
migraþie fãrã pre ce dent re cent are loc ºi are timp sã se întîmple.
A apãrut, cum prea bine ºtiþi, unii, poate, chiar pe pielea per -
sonalã, a apãrut un fenomen nou prin masivitatea sa: cãp -
ºunarii. Numerele lor ajung la milioane de capete de mi grant ºi
miliarde de euro trimise acasã, ceea ce reprezintã o forþã
financiarã ºi elec toralã de neignorat.
Iatã trei ºtiri recente care accentueazã aspecte diferite
ale acestei stãri:
Actorul ºi regizorul spaniol Carlos Iglesias a filmat în
Coslada un documentar despre imigrarea româneascã în Spa -
nia, transmite Ro ma nian Global News. Filmul, care se pre -
gãteºte atât în þara noastrã cât ºi în România, va combina
personaje reale de imigranþi români cu scene din filmul Un
franco, 14 pe se tas. Mai ex act, acest film este condus de însuºi
Carlos Iglesias, retrãind experienþa dulce-amarã a spaniolilor
care s-au vãzut obligaþi sã emigreze în Europa între anii 50-60.
Premiat la diferite festivaluri, cineastul a participat cu filmul
Un Franco, 14 pe se tas la Festivalul de Film Eu ro pean din
Bucureºti, în mai 2007. Directorul, respectiv protagonistul, a
afirmat urmãtoarele: în Bucureºti, filmul a avut succes ºi s-a
înþeles per fect deoarece a avut mult de-a face cu experienþa de
viaþã a emigranþilor, de modul cum trãiesc în prezent, de aceea când
Guvernul român ne-a propus sã facem un documentar despre
emigranþii români în Spania, mi-a plãcut foarte mult ideea.
Obiectivul pe care l-a avut Carlos Iglesias este acela de a
realiza un paralelism între ceea ce s-a întâmplat în cazul spa -
niolilor în perioada menþionatã ºi ceea ce se întâmplã în prezent
cu emigranþii români. Istoriile lor, peripeþiile lor, suc ce sele ºi
eºecurile lor, decepþiile lor, stabilind un joc de sen sibilitãþi „nu de
sen ti men tal ism”, care a echilibrat, oferind o povestire orientatã ºi
adaptatã la realitatea româneascã din Spania.
„Ex istã mai multe lucruri ce ne unesc decât ce ne
separã; suntem naþiuni foarte similare, cu climã, tradiþii ºi
gusturi asemãnãtoare”, a precizat cineastul completând cã „ro -
mânul învaþã limba noastrã cu uºurinþã ºi se integreazã repede
cu spaniolii; ca dovadã sunt multitudinea de perechi spanioleromâneºti
formate”. (Ro ma nian Global News, on-line, 8 oc -
tom brie 2008)
A doua ºtire, provenind din aceeaºi sursã:
Cãlin-Andrei MIHÃILESCU
la conferinþa susþinutã în faþa
publicului bãimãrean
Relaþia dintre Italia ºi România „este un caz unic în
Europa. Este o situaþie în care douã popoare se intersecteazã”,
a spus Stefano Ronaldo, profesor de politici publice în comu -
nicare la universitatea IULM din Milano, în discuþiile de la
masa ro tundã „Valori comune. Per spec tive convergente”, care
a avut loc marþi, la Roma, în cadrul campaniei „Pi azza di Ro -
ma nia”. Scopul mesei rotunde, organizate de Ministerul Afa -
cerilor Externe, în colaborare cu Ministerul pentru In tre prinderi
Mici ºi Mijlocii, Comerþ, Turism ºi Profesii Li berale, a fost acela
de a gãsi soluþii ºi modalitãþi pentru con strucþia unei imagini
reale, pozitive, a comunitãþii române din Italia.
În fine, a treia ºtire, în care ni se spune cã Preºedintele
României, extatic dincolo de dorinþa de a-ºi crea cap i tal pol i -
tic, ºi-a încheiat, acum ca la douã luni, discursul susþinut în faþa
a aproape o mie de români, prezenþi la liturghia de inaugurare a
episcopiei ortodoxe române de la Roma, spunîndu-le ro mâ -
nilor din Italia cã banii pe care îi trimit ei în þarã sprijinã
economia româneascã ºi cã, în lipsa lor, Guvernul ar fi fost
obligat sã se împrumute. Bãsescu le-a declarat acestor fii
nerisipitori cã, fãrã forþa de muncã necesarã, în cîþiva ani
România nu-ºi va putea con tinua dezvoltarea, de aceea þara va
avea atunci mai mare nevoie de ei acasã, decît de banii pe care
îi trimit. „România are nevoie de voi acasã în perioada ur -
mãtoare, aºa cum acum are nevoie de banii voºtri în bãncile din
România. Prezenþa dumneavoastrã în þarã va fi mai im por tantã
decît banii pe care îi aduceþi. Ca sã concluzionez, în cel de-al
doilea mandat al meu, vã aºtept acasã!”.
(http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Politica/102738/
Basescu-catre-capsunari-Va-astept-acasa-in-cel-de-al-doileamandat-al-meu-.html).
Deºi viaþa fiecãrui soldat amer i can era estimatã la 15
mii de dolari în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, sigur
cã România nu a avut niciodatã un preºedinte mai bun, mai
onest, mai pop u lar ºi mai haios decît Traian Bãsescu. Sigur cã
nu ºtiu cine a spus asta. Dar ºi mai sigur e cã sîntem o naþie mai
1 În reproducerea acestui material a fost respectatã ortografia autorului.