2008, decembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

74 AN 9, NR. 4 (31), DECEMBRIE 2008 FAMILIA ROMÂNÃ
în bi sericã, înfruntând teama care ne-a paralizat pe mulþi dintre
noi, despre regretatul profesor de limba ºi literatura românã,
Vasile Doniga ºi despre un personaj contemporan ce dã un plus
de culoare acestei aºezãri: inginerul electronist cunoscut în
urbe sub numele Mitruþ din Rus. Alãturi de aceste „umbre” a
cãror suflare parcã încã o mai auzim, avem bucuria de a
descoperi, mai mult sau mai puþin în treacãt, nume cum ar fi cel
al lui Ion ªiugariu, poetul mort pe front în primul rãzboi
mondial, dupã ce îºi fãcuse un renume pe tãrâm literar, al
episcopului greco- catolic Alexandru Rusu, pe care autoarea îl
surprinde într-unul dintre momentele cele mai importante ale
oraºului, cel al redeschiderii, în 1944, al Liceului „Gheorghe
ªincai”, al fol cloristului Mihai Pop, al moroºencei care ajunge
la Curtea re galã sau al botanistului care a înfiinþat Grãdina bo -
tanicã din Cluj-Napoca: Alexandru Borza, nume care a rãmas
în amin tirea contemporanilor sãi nu doar ca un mare in te -
lectual, ci mai ales ca un om cu o mare demnitate moralã.
Periplul printre personaje ºi personalitãþi dezvãluie o -
chiului atent ºi nume ale diasporei române prezentate, mai mult
sau mai puþin voalat, dintre care amintesc pe cel al artistul plas -
tic Mihai Olos sau pe medicul scriitor Vic tor Coroianu, evo -
carea lor fiind de fapt un prilej de a dezbate, la un mo ment dat,
condiþia emigrantului român în perioada în care România sta
amorþitã sub regimul comunist.
Evocarea atâtor nume sonore alãturi de per so na jele
cãrþii, printre care Omul albastru, face notã aparte întrucât el e
simbolul unei epoci, personaj pe care Teresia Bolchiº-Tãtaru îl
scoate în evidenþã ºi prin limbaj, îl obligã pe cititor sã pere -
grineze în mai multe locuri care au totuºi un punct cen tral de
sosire ºi plecare: oraºul Baia Mare care se bucurã de toatã
atenþia autoarei. Ea descrie locuri dragi oricãrui localnic al
acestor þinuturi, cum ar fi vechile biserici romano-catolice sau
Valea Roºie cu pitoreºtile sale case aparþinând minerilor, case
care au inspirat pictorii ªcolii bãimãrene de picturã, deºi erau
de fapt doar „case mãrunte… vopsite în albastrul tare al caselor
de munte, acoperite cu ºindrilã, cu buza aceea de acoperiº spre
stradã, ca o jumãtate de pãlãrie ce parcã po lit i cos îºi saluta
vizitatorul.”
Dezvãluind rând pe rând „enigmele” oraºului, cartea
amestecã, asemenea personajelor ºi personalitãþilor trecute,
fapte ºi întâmplãri urâte din regimul comunist cum ar fi inter -
minabilele cozi la alimentele pentru care pânã la urmã oamenii
duceau o adevãratã luptã nu doar fizicã, ci ºi moralã, cu cele de
mare bucurie cum ar fi, bunãoarã, zvonul cã actualul Arhi -
episcop Ma jor greco-catolic Lucian Mureºan urma sã conducã
biserica clandestinã sau atmosfera mocnitã din preajma re -
voluþiei din Decembrie 1989 dar ºi perioada tulbure care a
urmat.
Amalgamul de impresii, senzaþii ºi indivizi pe care este
construit acest ro man având totuºi ca persoanje centrale doar
cuplul Pia ºi Andrei, ei fiind de fapt liantul a tot ceea ce se
întâmplã ºi se povesteºte în naraþiune, este deseori luminat de
multe detalii ce, þinând de biologie, pun în valoare zestrea nat -
u ralã a României ºi în spe cial a Maramureºului. Aflãm, în acest
con text, despre castelul din Carpaþi care l-a inspirat pe Jules
Verne, despre caprele negre, care au fost vânate fãrã milã sub
comunism, despre di verse raritãþi ale florei, toate îm preunã:
peisaje, vegetaþie sau animale, dând farmecul aparte al acestei
þãri pe care, de ce sã n-o recunoaºtem, Teresia Bolchiº- Tãtaru
o iubeºte din depãrtare, poate mai mult decât mulþi dintre noi,
cei rãmaºi aici.
Lectura cãrþii, dincolo de ortografia despre care am
amintit dar care pânã la urmã poate fi interpretatã ca o am -
prentã a propriului stil, aºa cum a afirmat la lansare, prof. univ.
dr. Gheorghe Glodeanu, ºi dincolo de multitudinea de infor -
maþii oferite, este una antrenantã ºi fãrã a provoca greutãþi în
receptare, ea fiind de fapt un prim pas în a descifra un mesaj
foarte clar ºi anume cã întotdeauna ar trebui sã învãþãm din
trecut ceea ce ne-ar putea fi de folos pentru viitor, mesaj la care
se pare cã omenirea, în ansamblul ei, e mereu nepãsãtoare.
Oameni de culturã bãimãreni la lansarea volumului Restituiri