2008, decembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

FAMILIA ROMÂNÃ ACTUALITATEA ROMÂNEASCÃ 71
Dumneavoastrã mi-aþi trimis o pozã „interesantã”, o
pozã unde, datoritã pãlãriei pe care o aveaþi pe cap, aveaþi o
figurã de amazoanã. De sub pãlãrie... o figurã frumoasã, mân -
drã, curatã ºi relaxatã. Ataºatã la un articol, precum cel care
l-aþi trimis spre publicare revistei AGERO unde sunt re dac tor,
ar fi pãrut un pic cam ciudatã, poate chiar comicã. De ce
Pentru cã era o fotografie deosebitã, o fotografie care repre -
zenta parcã o vedetã din serialul „Dal las”, nu imaginea unei
scriitoare, sau jurnaliste din România postdecembristã. M-am
tot gândit ce sã fac cu ea pentru a o face mai neutrã. Aºa cã am
dublat-o prin rãsturnare asemeni unei imagini în oglinda unui
lac. Între cele douã segmente nou cre ate v-am scris numele.
ªi... mi-a plãcut. Atrãgea! Acum devenise o fotografie de artã,
nu o imag ine de cow girl! Desigur am folosit ºi câteva efecte ºi
schimbãri de culoare pentru a o face mai interesantã. Imaginea
aþâþa astfel (cred!) curiozitatea celor care o vedeau ºi, ine -
vitabil, îi atrãgea ca un mag net la citirea articolului.
M.D.P.: Goe the spunea: „Iartã-mã, clipã, sunt fe ri -
cit!”. Dacã omul, dacã dumneavoastrã intraþi în starea de
graþie, dacã treceþi prin „grãdinile” dumneavostrã ca prin
grãdinile raiului ºi nu vã opreºte nimeni fructul oprit, puteþi
numi aceasta, „fericire”
G.R.: Von Goe the a spus multe chestii deºtepte în
aforismele domniei sale. Oamenii au nevoie atât de puþin
pentru a fi fericiþi. Chiar ºi o clipã este suficientã! Cât despre
fructul oprit… con sider cã fiecare are „fructul” lui! Unii do -
resc sã aibã unul mai mare, mai parfumat ºi mai zemos... Eu
vreau esenþa... caut sã vãd ce-i înãuntrul lui! Nu mã intereseazã
dacã e mititel ºi stafidit. Sã fie gustos, sã-mi încânte unul dintre
simþuri ºi sã nu aibã viermi. Deci, îmi plac lucrurile sim ple ºi
cu rate. Nu fug dupã „fericiri”! N-am fu git niciodatã. Pre fer sã
fac ce vreau ºi ce îmi place, sã-mi ofer atât cât pot sã-mi ofer…
fãrã eforturi deosebite. ªi totuºi sã fiu fericit! Caut sã fiu!
Omul îºi face singur fericirea. Depinde însã ce pretenþii are.
Dacã vrei o fericire mai mare ºi nu poþi sã þi-o realizezi atunci
începi sã suferi, sã râvneºti, sã faci eforturi deosebite pentru a o
avea... Fericirea doritã ºi neîmplinitã aduce decepþii! Deci, nu
râvni la fructul cel mare din vârful pomului. Ia-þi fructul
fericirii tale, acela pe care poþi sã îl atingi cu mâna proprie.
M.D.P.: Sã ne întoarcem, vã rog, la presa scrisã. Re -
vista AGERO este deja un fenomen cul tural internaþional de
înaltã þinutã. A avut sorþi de izbândã datoritã efortului dum -
nea voastrã ºi celui al colectivului redacþional
G.R.: Revista AGERO a devenit una dintre cele mai
citite reviste de limbã românã de pe internet. Am depãºit deja
cifra de zece mii de accesãri pe zi. Asta înseamnã trei sute de
mii pe lunã ºi aproximativ trei milioane-plus pe an! Cum s-a
ajuns la o asemenea performanþã Datoritã partenerilor noºtri,
scriitori-colaboratori, ºi calitãþii materialelor prezentate! Lista
de corespondenþi se apropie de cinci sute, din care majoritatea
sunt activi. Sunt sãptãmâni la rând când ne etalãm cu mai bine
de douãzeci de articole noi. Tematicile diferite, atrag cititorii!
Redacþia e compusã din trei membri. Corvoadã ca la munca
silnicã. Satisfacþii însã cu carul! Nu, nu materiale! Spirituale,
sufleteºti... Cunoºti lume nouã, oameni inteligenþi, oameni de
litere. Îþi faci prieteni! Te bucuri de bucuria lor!
Per sonal, am editat pânã în prezent peste ºapte sute de
articole. Adicã le-am selectat, corectat, formatat, „diacritizat”,
înfrumuseþat, prezentat estetic ºi grafic. Colegii mei la fel! Dar
nici unul din noi nu ne plângem. De ce Pentru cã poþi sã faci
pauzã când doreºti. Dar parcã nu-þi vine sã abandonezi sau sã
stopezi misiunea de redactare, parcã te atrage din ce în ce mai
mult. Vrei sã cunoºti, sã prezinþi, sã ajuþi ºi sã faci ceva util
pentru semenii tãi. Pentru semenii tãi de aceaºi limbã cu tine!
Adicã... cititori ºi producãtori români de literaturã!
M.D.P.: Poporul român nu a avut în vechime Cava -
lerism, Renaºtere, Iluminism, Enciclopedesim, nici Burghezie
înstãritã et caetera, foarte puþinã viaþã cetãþeneascã, foarte
târziu Constituþie ºi Parlament. Dar ne-am sincronizat, sun -
tem un popor sãnãtos la spirit, România a dat de-a lungul
vremii multe capete luminate. Suntem tot aºa vãzuþi din afarã
sau altfel, domnule George Roca
G.R.: Ei, am avut noi câte puþin din fiecare el e ment
enumerat mai sus. Nu am putut face mai mult deoarece nu prea
ne lãsau cei care ne subjugau. Birul pleca la Stambul, aurul
Apusenilor pleca la Viena, intelighenþia la Paris ºi mai târziu în
Amer ica, uraniul ºi tezaurul la Moscova... Ba au mai cãrat ºi
romanii câteva zeci de cãruþe cu aur la Roma. ªi totuºi a mai
rãmas în visterie! De câte ori am avut ocazia sã ne debarasãm
de paraziþi ºi invadatori, ne-am adunat de pe jos ºi am renãscut
precum pasãrea Phoe nix. ªi culmea, mereu am rezistat mã -
celurilor, hoþiilor, invaziilor, calamitãþilor ºi ne-am consolidat
un perimetru naþional destul de vast.
Avem însã meteahna sã fim mereu nemulþumiþi, sã ne
plângem de milã. Mã întrebaþi cum suntem vãzuþi de afarã! Cui
prodest Cui bono La ce ajutã Ne dã cineva mai multã
mâncare Principalul este sã fim noi mulþumiþi ºi fericiþi.
Credeþi cã intereseazã pe cineva din afara þãrii dacã o ducem
bine sau rãu Slogane, pentru foruri ºi congrese... pentru a se
face comparaþii ºi pentru a se etala valorile altora. În rest totul e
busi ness! Doar trãim într-o lume unde este reginã economia de
piaþã. Dacã suntem buni cumpãrãtori sau oferim mãrfuri de
care alþii sunt interesaþi, atunci relaþiile sunt bune, þara e lãu -
datã ºi ambele partide sunt fericite. Daca ni se (im)pune un
„em bargo” sau o cortinã de fier, precum a fost cea comunistã,
atunci tot ei ne criticã, ne fac primitivi, amãrâþi, deoarece nu
pot sã câºtige nimic de pe urma relaþiilor cu noi!
Drepturile omului ºi mult trâmbiþata democraþie Unii
au voie sã o încalce, alþii nu! Þarã micã, þarã mare! Þarã
puternicã militar, egal þarã dom i nantã... ªi apoi, pe cei pu -
ternici nu este permis sã-i critici prea tare niciodatã! Tot ãla
micu’ e pus la in dex. De aceea e bine sã îþi gãseºti tovarãºi ºi
aliaþi! ªi ap ro pos, sã ºtiþi cã cei „din afarã” nu ne vãd aºa de rãu
precum credem! Am mai spus, nu-l prea intereseazã pe omul
de rând din afarã ce se întâmplã în iubita noastrã Românie. De
fapt, mulþi nici nu ºtiu unde este situatã aceastã þarã. Domniile
lor sunt cam slãbuþi la geografie. Atunci de ce sã fie tari la
economie pol i ticã, la istorie, sau la... „alte materii”! Ce credeþi
cã noi suntem mai cu moþ ca ei Enumeraþi repede cinci oraºe
din Bul garia! ªi câte cinci din Ungaria, Ucraina sau Iu gosla -
via. ªtiþi câþi locuitori au aceste þãri Cum se numesc poeþii lor
naþionali ªtiþi câþi elefanþi are Gua te mala Nu Atunci de ce
vreþi sã ºtiþi cum suntem vãzuþi NOI de alþii De care alþii De
politicieni De afaceriºti Sau de ºoferii de taxi din Ban gla -
desh Hagi-Haghi, vor striga unii. Comãneci-Comanici alþii...
sau Ceausesque-Ceucescu ºi Drachiula! Nu prea mulþi vor
exclama Eminescu, nici Decebal, ºi nici ªtefan cel Mare. Ei ºi
Principalul este cã îi avem noi în suflet ºi inimã!
M.D.P.: Încerc sã agit un con cept în curs de perimare:
„Estetica, ºtiinþa despre frumos ºi frumuseþe” invadatã glo -
balizant de „ºtiinþa violenþei imagistice”. Ce e de fãcut
G.R: De ce ziceþi perimare Lumea se împarte în douã.
Cei cu gust pentru frumos ºi cei care nu-l au, dar ar vrea sã se
afirme cu orice preþ, sã iasã în re lief. Frumosul se creeazã greu!