2008, decembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

FAMILIA ROMÂNÃ ACTUALITATEA ROMÂNEASCÃ 67
SURSÃ DE INFORMARE: Operele principelui De -
metriu Cantemiru. Publicate de Ac a de mia Românã, Vol.
I-VIII, Bucureºti 1883-1901; Opere com plete. Ediþie criticã
publicatã sub îngrijirea lui Vir gil Cândea, Vol. I-IX, Bucureºti
1973-1987; Mariana Iova: Dimitrie Cantemir, domnitor ro -
mân ºi sa vant de reputaþie mondialã. Bibliografie selectivã,
Bucureºti 1973; Divanul de Dimitrie Cantemir: bibliografie,
Iaºi 1998.
Pentru lãrgirea informaþiei, a se vedea ºi: Scrisoarea
Moldovei, Mãnãstirea Neamþ 1825; Hronicul Romano-
Moldo- Vlachilor. Ediþie îngrijitã de G. Sãulescu, Vol. I-II,
Iaºi 1835; Descrierea Moldovei, Iaºi 1851; Scrisoarea Mol -
dovei. Reeditare de T. Boldur-Lãþescu, Iaºi 1868; Din hro -
nicul Romano-Moldo-Vlahilor, Bucureºti 1896; Descrierea
Moldovei. Cu o notiþã introductivã, note ex pli ca tive, un por -
tret ºi o chartã de Miron Nicolescu, Bucureºti 1909; Pismo
kneaza Dimitria Kantemira k grafe Gavriilu Golovkinu,
în: Citenija imp. Obšèestvo istorii i drevnostej rossijskich,
Moskau, Vol. CCXXX, 1909, 23-27; Descrierea Moldovei.
Tradus de Giorge Pascu, Bucureºti 1923; Vita Constantini
Cantemyrii. Text latin revãzut ºi traducere româneascã de
Nicolae Iorga, Bucureºti 1925; Despre Coran. Dupã copia
latineascã acum mai întâiu tãlmãcit ºi tipãrit în româneºte de I.
Georgescu, în: Analele Dobrogei 7 (1927), 67-121; Lupta
dintre inorog ºi corb. Prefaþã ºi note de Emil C. Grigoraº,
Bucureºti 1927; Metafizica. Sacrosanctae scientiae inde -
pingibilis imago. Traducere de N. Locusteanu, cu o prefaþã de
Emil C. Grigoraº, Bucureºti 1928.
Lista operelor lui Dimitrie Cantemir, care vine în plan
cul tural ca al patrulea om uni ver sal la români, dupã Nicolae
Olahus, Nicolae Milescu ºi Constantin Cantacuzino, este
atât de bogatã, de ac a demicã ºi enciclopedicã totodatã, încât
poate cu temei da nume ºi substanþã eu ro peanã unei întregi
perioade a bibliografiei ret ro spec tive a României, în care s-a
depãºit dominanta cãrþii de stranã ºi al tar, din veacurile pre -
cedente, pãºindu-se decisiv cãtre raþionalismul ºi institu þiona -
lismul din veacul luminilor.
Introducerea unei diviziuni de bibliografie re tros pec -
tivã premodernã ºi mod ernã, cum am arãtat, ar rezolva acest
caz, foarte com plex, precum ºi altele. Socotim acest rezumat
doar ca o semnalare a problemei, care are acum din nou nevoie
de o consfãtuire, precum a fost cea de la Cãlimãneºti, din urmã
cu aproape trei decenii, cu regruparea nouã a argumentelor pro
ºi con tra, dar ºi cu trecerea la metodã nouã de descriere, ISBD
ºi MARC, atunci inoperante, trecerea la lucru, care stagneazã
dupã anul de graþie divinã 1989.
Încercând o schiþã a marelui subiect, care este civi -
lizaþia scrisului ºi cãrþii (manuscrise, sau tipãrite) în România,
pornesc de la prospectul publicat de cãtre Nicolae Bãlcescu în
Magazin istoric pentru Dacia, tomul întâi, la anul 1845, pe
nedrept uitat, trec prin planul ºi experienþa Ioan Bianu (1895)
ºi a celor, care l-au urmat, pânã în zilele noastre, ajungând la
urmãtoarea schemã de meditaþie: Corpusul despre civilizaþia
scrisului în România, cu trei mari secþiuni, Bibliografia ma -
nuscriselor (care sã includã începuturile scrisului an tic pe
piatrã, pe lemn, pe tex tile, scrisul brodat, scrisul pe ouã, pe ce -
***
ramicã, pe ciuperci, pe inele, pe orice suport, ajungând în Evul
Mediu la scrisul pe pergament ºi hârtie), apoi Corpusul în -
semnãrilor de pe cãrþi vechi, tratate dip lo matic, ca docu mente cu
formule caracteristice (a se vedea studiul Biblio teconomie din
însemnãri pe cãrþi ºi manuscrise vechi, în volumul In
honorem Ga briel ªtrempel, Bucureºti, 2006, p. 425-47),
respectiv Bibliografia retrospectivã a României, cu etapele
veche (1473-1688), premodernã (1688-1780), mod ernã
(1780- 1918), contemporanã (1830-1952). Acesta este un pro -
iect uriaº, care pluteºte de prea multã vreme între specialiºti,
pentru a fi ignorat în continuare. Marele lui avantaj este cã nu
pro duce o rupturã de lucru ºi poate prelua tot ce s-a descris
bine pânã acum, adicã asigurã o continuitate bunã de metodã ºi
materie, la care poate adãuga, dacã principalele instituþii de
specialitate, în primul rând Biblioteca Academiei Române, ar
fi dispuse sã-i dea importanþa cuvenitã ºi sã ne aducã în rând cu
lumea, dându-ne de lucru pe un plan bine întocmit. Ar fi cel
mai potrivit omagiu adus Liturghierului, la cinci sute de ani
de la apariþia fulgurantã din anul 1508.