2008, decembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

FAMILIA ROMÂNÃ ACTUALITATEA ROMÂNEASCÃ 65
mai poate. Acestea au fost un Octoih, Triod-Penticostar
înflorit ºi Psaltirea în limba slavonã. Reþinem acum doar douã
opinii, ca punct de pornire în cercetare: Savantul rus A. Sobo -
levschi spune cã tipãriturile cracoviene s-au fãcut dupã texte
de origine româneascã, respectiv savantul A. I. Iaþâmirschii
afirmã cã în secolele 15-16 stilul moldovenesc do mina în
manuscrisele ruseºti, deoarece acestea: sunt pur ºi simplu copii
dupã cele moldoveneºti, iar vignetele, iniþialele ºi chenarele
desenate de cãlugãrii moldoveni se imitã întocmai de cãlugãrii
din scriptoriile mãnãstirilor ruseºti.
Tipografi de pe pãmânt românesc, itineranþi în vest
pânã la anul 1500:
Toma Septemcastrensis de Civitate Hermanni, tipã -
reºte la Man tua în 1473 ºi apoi la Modena; Ber nard din Dacia
lucreazã la Napoli: Mar tin Burciensis de Setedino, din Codlea,
lucreazã la Brunn; Andrei Corbul din Braºov lucreazã la
Veneþia.
Conclusiv, principiul înregistrãrilor bibliografice repe -
tabile ºi paralele poate sã per mitã luarea în descriere a tuturor
contribuþiilor la producerea cãrþii, atât de autor vedetã prin ci -
palã uni formã, cât ºi de vedetã secundarã, una, sau mai multe.
ªi astfel, vom putea sã facem dreptate popoarelor mai mici,
creatoare de meteoriþi culturali în plan eu ro pean, dar care fac ºi
ei parte din bolta bibliograficã a Europei ºi sã înregistrãm
corect un numãr apreciabil de incunabule, care s-au generat ºi
cu contribuþie din spaþiul nostru, a cãrui multiculturalitate este
foarte veche, este chiar genuinã, este în chiar etnogenezã ºi se
vede în teoria straturilor.
Despre un asemenea punct de vedere au mai fost gla -
suri, care s-au ridicat cu argumentaþia potrivitã, dintre care
menþionez în primul rând pe ale colegilor patrimoniºti de la
Galaþi, Nedelcu Oprea, Ana Andreiescu, dar mai ales Dan
Râpã Buiucliu, însã fãrã ecoul dorit, deoarece spiritul tra -
diþionalist, întemeiat pe purismul bibliografic, a fost mai pu -
ternic, cel puþin pânã acum. S-a încercat chiar desprinderea
cãrþii latine de cea chirilicã, despre care Doamna Ana Andre -
iescu concluzioneazã în cartea sa despre arta cãrþii: „Pentru
cartea tipãritã cu caractere chirilice, cercetãtorii din dome -
niul istoriei cãrþii ºi a tiparului sunt de acord cã perioada de
început (a incunabulelor) se prelungeºte pânã la anul 1525.” (p. 11)
***
Al doilea as pect, pe care îl aduc în discuþie priveºte
perioada de încheiere a BRV, adicã anul 1830 ºi care se poate
discuta, dacã este, sau nu este suficient de motivat. Încã în
consfãtuirile de la Iaºi, din 23-26 mai 1991, precum ºi la
Ploieºti, în 23 noiembrie 2003, am avansat pãrerea, cã ar fi
potrivit ca sã se introducã în lucru o perioadã, numitã Biblio -
grafia româneascã premodernã, pentru producþia ed i to rialã
din România dintre anii 1688-1830, sau mãcar pentru perioada
1780-1830. Criteriul nou, ce a stat ºi poate sta la temelia
acestei periodizãri, decurge din urmãtoarele:
A). În primul rând, nu mai suntem obligaþi sã con -
siderãm cã funcþioneazã o singurã periodizare a istoriei, pre -
cum ne cerea materialismul di a lec tic ºi istoric, cea decursã din
evoluþia po lit ico-eco nomicã a societãþii, adicã pentru toate
domeniile româneºti istoria mod ernã începea la 1821 cu Re -
voluþia lui Tu dor Vladimirescu. E mult mai interesant ºi mai
aproape de adevãr sã con siderãm cã fiecare domeniu are plasti -
ca lui istoricã ºi com portã o periodizare proprie a etapelor în
care s-a exprimat, desigur cu conexiunile inerente la contextul
societãþii.
B). Se poate socoti cã un popor intrã în epoca sa pre -
modernã, atunci când are o traducere bunã ºi completã a
Bibliei în limba sa! Dacã da, ºi noi suntem dintre cei care cred
astfel, înseamnã cã în plan cul tural, ºi spe cial în plan biblio -
grafic, epoca premodernã la români începe cu Biblia lui
ªerban Cantacuzino, de la Snagov, 1688, care este scrisã
într-o limbã românã frumoasã ºi flexibilã, putând reda mesajul
de înþeles al textului biblic. Ceea ce nu este puþin.
C). Se poate socoti cã un popor intrã în epoca sa mod -
ernã, atunci când are prima gramaticã tipãritã a limbii sale!
Dacã da, putem socoti cã prin Gramatica de la Viena, 1780, a
lui Samuil Micu ºi Gheorghe ªincai începe epoca mod ernã, în
civilizaþia cãrþii la români, cãci despre aceasta facem vorbire.
Criteriul este atractiv ºi serios, eu ºi alþii credem în el ºi ar fi
luminos ca sã fie adoptat ºi practicat ca atare în reperiodizarea
lucrãrii, ce s-ar putea numi Bibliografia retrospectivã a Ro -
mâniei – Epoca premodernã 1688-1780. Dacã am gândi ºi
lucra astfel, atunci s-ar elimina ºi nepotrivirea cu practica eu ro -
peanã, regãsibilã de pildã, în cazul unor cãrþi ale lui Dimitrie
Cantemir (1673-1723), care au fost traduse ºi tipãrite în vea -
cul al XVIII-lea la Berlin, Londra ºi Pe ters burg, fiind in cluse
în bibliografiile moderne ale þãrilor re spec tive, în timp ce la noi
sunt clasate în perioada veche. Cine are dreptate
Citãm mai întâi, pentru pornire, punctul de vedere din
tratatul de istorie a literaturii române, volumul întâi, Bucureºti,
1970, unde se spune despre acest subiect: „Fiind scrisã în
latineºte, Descrierea Moldovei nu face parte nemijlocit din
literatura românã, dar prin subiectele tratate… se leagã de
istoria literaturii noastre.”(p. 572) Uimitor punct de vedere,
confuz, care acum cade cu totului în desuetudine, deoarece s-a
scris mult ºi s-a lãmurit deja, pentru cine vrea sã perceapã, cã
istoria literaturii române poate sã includã operele scrise în
limba latinã de autori români, precum Elegia lui Gheorghe
ªincai, de la Oradea, 1804. Sau scrierile teologice, elab o rate în
secolul patru de cãtre Niceta din Remesiana, între care Te
Deumul. Toate fac parte din filologia ºi literatura românã.
Dar sã vedem despre ce cãrþi poate fi vorba în cazul lui
Dimitrie Cantemir (1673-1723). Dupã refugiul în Rusia, în
urma campaniei nereuºite de la Stãnileºti pe Prut, iulie 1711,
Dimitrie Cantemir
de unde se spune cã prinþul român a scãpat de turci, fiind
pitulat în careta im pe rialã sub fustele þarinei Ecaterina a tuturor
ruºilor, domnitorul român devine membru al Academiei de la
Berlin în anul 1714. La cererea Preºedintelui întemeietor
Gottfried Wil helm Leibniz (1712), Cantemir scrie douã lu -
crãri, care sunt gata în 1716, semn cã le avea de mai mult timp